Scandalul Valea Uzului. MAE respinge ferm acuzațiile și „limbajul inacceptabil utilizat de Budapesta” și își exprimă consternarea pentru faptul că autoritățile ungare nu au prevenit repetarea profanării însemnelor de stat ale României

ACTUALIZARE 07.06/ 16.20 Ministerul Afacerilor Externe respinge ferm acuzațiile și limbajul inacceptabil utilizat de oficialul de la Budapesta, solicitând părții ungare, așa cum a făcut-o și anterior, să se abțină de la provocări și de la escaladarea tensiunilor, alimentate inclusiv prin prezența la cimitirul internațional din Valea Uzului a unui înalt oficial ungar, precizează MAE într-un comuicat, publicat pe site-ul instituției. MAE vine cu precizări în urma declarației secretarului de stat din MAECE ungar  cu privire la transmiterea unei note de protest pe tema situației de la cimitirul militar internațional din Valea Uzului.
Acesta este comunicatul MAE
„Referitor la declarația secretarului de stat din MAECE ungar/comunicatul părții ungare  cu privire la transmiterea unei note de protest pe tema situației de la cimitirul militar internațional din Valea Uzului, Ministerul Afacerilor Externe face următoarele precizări, în continuarea celor transmise ieri și a convorbirii telefonice a ministrului afacerilor externe cu omologul ungar, de la data de 6 iunie:
Ministerul Afacerilor Externe respinge ferm acuzațiile și limbajul inacceptabil utilizat de oficialul de la Budapesta, solicitând părții ungare, așa cum a făcut-o și anterior, să se abțină de la provocări și de la escaladarea tensiunilor, alimentate inclusiv prin prezența la cimitirul internațional din Valea Uzului a unui înalt oficial ungar – prezent în România, din câte cunoaștem, fără o invitație oficială a părții române – și prin prezentarea distorsionată a situației din Valea Uzului și a evenimentelor de la data de 6 iunie.
Ministerul Afacerilor Externe subliniază caracterul internațional al cimitirului din Valea Uzului și dreptul neîngrădit al fiecărui stat să își comemoreze eroii înhumați în acel cimitir. Totodată, amintește că forțele de ordine au asigurat ordinea publică în zonă și au comunicat că pe timpul desfășurării evenimentului nu au existat violențe între participanți sau între participanți și forțele de ordine.
Partea română reamintește că a făcut în permanență apel la calm și moderație, constatând cu regret o atitudine contrară a oficialilor ungari, atât prin declarațiile publice cât și prin incitările transmise pe rețelele sociale.
Partea română rămâne deschisă la dialog pentru identificarea, de o manieră constructivă și echilibrată, a unor soluții practice care să fie acceptate de întreaga comunitate locală, români și maghiari deopotrivă.
Ministerul Afacerilor Externe  informează, totodată, că, la data de 7 iunie, a  transmis o notă verbală MAECE ungar, prin care exprimă protestul ferm față de profanarea, din nou, a simbolurilor statele ale României în cursul unei manifestații neautorizate la Ambasada României de la Budapesta  a unor  grupuri extremiste, xenofobe și antisemite din Ungaria: Mișcarea celor 64 de Comitate și Partidul Mi Hazank. Gravitatea acestor fapte este indiscutabilă și reclamă o acțiune fermă a autorităților publice ungare  în virtutea obligațiilor internaționale privitoare la securitatea Misiunilor Diplomatice și la protejarea demnității lor. Este, de asemenea, revoltător faptul că profanarea însemnelor de stat ale României cu însemne revizioniste și revanșarde s-a făcut în prezența echipajelor poliției ungare, a cărei responsabilitate elementară ar fi fost de a preveni aceste fapte. Ministerul Afacerilor Externe își exprimă, de asemenea, consternarea pentru faptul că autoritățile de la Budapesta nu au prevenit repetarea profanării însemnelor de stat ale României, în ciuda solicitărilor ferme în acest sens ale Statului Român.
Ministerul Afacerilor Externe solicită imperativ autorităților ungare să descurajeze și să condamne prin toate instrumentele legale la dispoziție aceste manifestări și, de asemenea, să demareze cu celeritate o anchetă cu privire la vinovați și la pasivitatea echipajelor de poliție. De asemenea, MAE cere autorităților de la Budapesta să se abțină de le orice gesturi de natură să contribuie la escaladarea situației.
Referitor la invitarea ambasadorului român la Budapesta la MAECE ungar, precizăm că întâlnirea nu a fost refuzată de partea română, care a propus ca aceasta să aibă loc în cursul zilei de luni, 10 iunie.”
ACTUALIZARE 23:35 Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, a avut, joi, o convorbire telefonică cu omologul său maghiar, Péter Szijjártó, în cadrul discuțiilor fiind abordată situația de la Cimitirul Militar Internațional din Valea Uzului, a anunțat M.A.E., citat de Agerpres.
„Șeful diplomației române i-a adresat omologului ungar solicitarea de a transmite un mesaj foarte clar comunității maghiare de a evita confruntările și escaladarea tensiunilor. Ministrul Teodor Meleșcanu a evidențiat importanța identificării unor soluții practice care să fie acceptate de întreaga comunitate locală, români și maghiari deopotrivă și a subliniat dreptul neîngrădit al fiecărui stat de a-și comemora eroii îngropați în acest cimitir”, transmite Ministerului Afacerilor Interne într-un comunicat de presă.
„În același timp, ministrul Teodor Meleșcanu a dat asigurări că sunt luate măsurile necesare pentru a evita escaladarea nedorită a situației, fără a fi necesare intervenții externe neconstructive în acest sens”, adaugă Ministerul Afacerilor Externe.
ACTUALIZARE 21:45 Liderul UDMR Kelemen Hunor a cerut premierului demiterea ministrului de Interne și a prefectului de Harghita.
„Autoritățile române nu au fost capabile să asigure ordinea, iar din această cauză au avut loc acte de violență și agresiune fizică în incinta și în preajma cimitirului eroilor din Valea Uzului. Solicităm doamnei premier să îi elibereze din funcție pe ministrul de interne, Carmen Dan, și pe prefectul județului Harghita”, se arată într-un comunicat transmis de către președintele UDMR, Kelemen Hunor.
Acesta face apel la autorități să îi identifice imediat și să-i tragă la răspundere „pe cei care au recurs la agresiune fizică, s-au comportat într-un mod barbar, au pătruns cu forța în cimitirul eroilor din Valea Uzului, au distrus poarta de acces, au rupt crucile de pe morminte, generând, astfel, teamă în rândul membrilor comunității maghiare”.
Potrivit lui Kelemen, maghiarii care au format un lanț uman în jurul cimitirului au protestat pașnic față de „ilegalitățile comise de primarul localității Dărmănești, fapte care, în ultimele zile, au fost confirmate și de autoritățile românești”.

ACTUALIZARE 19:45 Ministrul ungar de externe Peter Szijjarto s-a întâlnit cu omologul său român Teodor Meleșcanu, căruia i-a „cerut insistent’” ca România „să nu tolereze provocări’” și să „facă totul pentru a evita orice încălcare a legii” în ceea ce privește cimitirul militar din Valea Uzului, a anunțat joi secretarul de stat din MAE ungar, Tamas Menczer, citat de agenția MTI, anunță Mediafax.

Acesta a menționat într-o declarație că, în timp ce România rămâne un partener important al Ungariei datorită minorității maghiare și comerțului bilateral, guvernul de la Budapesta își menține poziția de a se opune realizării unor lucrări în cimitirul din Valea Uzului, estimând că prin aceste lucrări se încalcă legislația românească.
„Fiecare are dreptul să-și omagieze eroii, dar aceasta nu se poate face în mod ilegal sau împotriva onoarei altora”, a mai indicat Tamas Menczer.
ACTUALIZARE 18:31 Corespondentul ActiveNews NU confirmă incidentele anunțate de antena 3 și Hotnews. Nu a aruncat nimeni nicio cruce, nu s-au înregistrat violențe.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău, Alexandra Dănculea, a declarat, joi, corespondentului Mediafax, că mai mulți cetățeni români au rupt cordonul de jandarmi și au pătruns în Cimitirul Valea Uzului.

Reclame

Primul Ministru al Ungariei, Victor Orban trimite gărzi civile „să apere” granița cu România

Related image

Foto – theatlantic.com

Întrebare: Cineva vrea să provoace naționaliștii români? Sau cineva vrea să provoace inființarea unei mișcări naționaliste în România? 


Măsură fără precedent a Budapestei: Ungaria aduce gărzile civile ”să apere” graniţa cu România. Regimul Orban continuă în ritm alert militarizarea societății maghiare

Membrii gărzii civile vor ajuta poliţiştii şi vor patrula alături de ei în scopul apărării graniţei Ungariei cu România, pe secţiunea dintre Kiszombor şi Nagylak, transmite agenția maghiară MTI, citând o informare a Uniunii Gărzii Civile a Judeţului Csongrád.

Patrulele vor activa în zona de frontieră dintre Kiszombor, Tiszasziget şi Makó, în zona punctelor de trecere a frontierei, precum şi pe malul Mureşului, respectiv în toate teritoriile în care sunt semnalate activităţi de frontieră deosebite, precum şi acolo unde se impune reacţia imediată a poliţiei, transmite MTI.

Nu e clar însă despre ce ”activităţi de frontieră deosebite” e vorba, dat fiind că pe granița româno-maghiară nu au fost consemnate în ultimii ani evenimente delicate.

Preşedintele organizaţiei judeţene, István Batiz a spus că la misiune participă, până pe 15 iunie, 13 asociaţii de gardă civilă. Gardienii voluntari vor patrula, alături de poliţişti, în maşini ale poliţiei, între orele 18 şi 6 dimineaţa.

Scoaterea la patrulare a gărzilor civile nu e singura inițiativă de militarizare a vieții civile din Ungaria: MTI transmite că, începând de sâmbătă, şi angajaţii Armatei Ungare participă din nou la activităţile de apărare a graniţei. În decurs de trei luni, două sute de soldaţi vor fi angrenaţi, pe schimburi, în apărarea frontierei. În total, o mie de militari îndeplinesc sarcini de susţinere la graniţa ungaro-sârbă, sub coordonarea poliţiei.

De remarcat că o inițiativă de militarizare a vieții publice a venit și în România din partea UDMR. În aprilie, o inițiativă legislativă a UDMR care prevede înființarea de unități de voluntari pentru asigurarea ordinii publice a fost adoptată tacit pe 25 martie de către Senat.

Practic, UDMR propune ca printre formele de pază prevăzute de lege (paza cu efective de jandarmi, paza cu polițiști locali și paza proprie, paza în mediul rural, paza și protecția prin societăți specializate) să fie introdusă și paza locală / comunală, aceasta putând fi asigurată cu unități de voluntari.

Sursa:

Măsură fără precedent a Budapestei: Ungaria aduce gărzile civile ”să apere” graniţa cu România. Regimul Orban continuă în ritm alert militarizarea societății maghiare

3-4 august 1919 – Armata Română cucerește Budapesta! Republica bolșevică a lui Bela Kun este desființată

Cucerirea Budapestei

Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România și în aprilie 1919 a atacat armata română. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Conveția cu Antanta din august 1916. La 20 iuile, maghiarii au atacat din nou. De acestă dată s-a hotărât o rispostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.

Trecerea Tisei. Regele Ferdinand și regina Maria asista la trecerea Armatei Romane peste raul Tisa.

Trecerea Tisei. Regele Ferdinand și regina Maria asista la trecerea Armatei Romane peste raul Tisa.

Regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transivania, au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. Regina nota ”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta.” Ofensiva românească a fost extrem de energică. Pe 2 august Bela-Kun, liderul bolșevic al Ungariei a fugit în Austria și apoi Rusia Sovietică. Referitor la ocuparea Budapestei de către armata română în august 1919 există unele dezbateri până în ziua de astăzi. Când a fost ocupată capitala, la 3 sau la 4 august 1919? Până în prezent, data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mărdărescu, deşi o unitate a armatei române pătrunsese în oraş încă din ziua precedentă, nerespectând dispoziţiile generalului. Un fragment din memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul în Budapesta, în 3 august 1919, este edificator.

3 August 1919

(Armata generalului Rusescu spulberase rând pe rând toate măsurile defensive ale capitalei maghiare. O unitate inamică se retrăsese în fața impetuoasei înaintări ale armatei regale, lăsând o mână de soldați să se ocupe cu demontarea armamentului, totul la cererea comandantului român)

”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întrega capitală în bătaia tunului, am oprit. Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative:

Delegaţia îmi spune: – „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.”

Solie ungurească de predare în faţa trupelor române

Solie ungurească de predare în faţa trupelor române

Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m)”, după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos.” Delegaţia în faţa mea comunică Guvernului la telefon hotărârea.
Răspunsul, tot telefonic, a fost că autoriză delegaţia a se duce la Marele Cartier General , iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniştri. Le-am făcut cunoscut că voi veni chiar eu, fixându-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez oraşul!Odată cu plecarea misiunii, am raportat şi situaţia. La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise şi căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta. Guvernul îmi comunică că aşteaptă sosirea şi a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le răspund că e de prisos şi că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea.

Armata româna în misiune umanitară. Sub conducerea bolșevicilor Ungaria se confrunta cu foamete.

Armata româna în misiune umanitară. Sub conducerea bolșevicilor Ungaria se confrunta cu foamete

Consiliul îmi face cunoscut că situaţia este dificilă că populaţia e agitată, că 20.000 de lucrători armaţi se vor răscula, iar 3 regimente ce au în oraş, poate, că nu vor putea fi stăpînite la intrarea armatei române. I-am asigurat să nu aibă nici o teamă, că armata română va menţine ordinea cea mai perfectă în Buda-Pesta, că trebuie să intru şi să îmi pună la dispoziţie cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) şi care să fie evacuată de trupele ungare. (Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare). Discuţiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roşie întregă este capitulată, oraşul e încercuit de trupele noastre şi catastrofa e inevitabilă. O singură concesie ce le pot face este ca grosul forţelor mele (real nu avem nimic mai mult decât cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri şi 2 grupuri de mitraliere) să fie oprite, pentru noapte, acolo unde se găsesc, iar în oraş să nu intre decît Brigada IV, deja sosită cu mine. Ora fiind avansată, le pun în vedere că din eroare am uitat a contramanda ordinul că la ora 20:30 dacă nu se termină tratativele bombardamentul să înceapă chiar fiind eu în oraş. Consiliul cedează! Şi la ora 20:00 (8 seara) un ofiţer de legătură ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa să intre în oraş!
La cazarmă am primit defilarea trupei. Apoi am revenit în oraş şi am luat cartier la hotelul „Dunapalota” (Rietz) la care erau ofiţeri italieni şi francezi. Alte tratative nu am făcut decât cele privitoare la detaşamentul meu.”

GheorgheMardarescu

A doua zi va intra în Budapesta și generalul Gheorghe Mărdărescu. La 4 august 1919, împlinea 53 de ani, şi ce cadou mai frumos pentru orice general ar fi putut fi intrarea în capitala cucerită tocmai de ziua sa. Ulterior, Mărdărescu îl va marginaliza pe Rusescu, deoarece considera că a încercat să-i sufle onoarea de a ocupa capitala inamică, suprema apoteoză pentru cariera oricărui militar. Actele oficiale vor recunoaște 4 august 1919 ca dată a ocupării Budapestei. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta prin acțiune militară directă în cursul sau ca urmare a primului război mondial.

Santinela romana in Budapesta

Santinela romana in Budapesta

Sursa: istorie-pe-scurt.ro

Citiți și: 

Pe 4 august s-au împlinit 95 de ani de la eliberarea Budapestei de către Armata Română

 

 

Cucerirea Budapestei

 

Astăzi, 4 august, se împlinesc 95 de ani de la eliberarea capitalei Ungariei de sub jugul regimului bolşevic condus de Bela Kun, odată cu intrarea triumfală în Budapesta a Armatei Române, în frunte cu generalul Gheorghe Mărdărescu.

Graphic1

Generalul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919

Anterior intrării oficiale în capitala Ungariei, Budapesta a fost ocupată efectiv cu o zi înainte, în după-amiaza de 3 august, de către 400 de trupe de cavalerie și două mitraliere conduse de generalul Rusescu. Au mărșăluit drept în centrul orașului și au ocupat cazarma Franz Josef, așteptând contra-atacul. În cazarma de peste drum erau 2.000 de militari unguri iar în tot orașul erau în total circa 6.000 de soldați, plus 2.000 de volutari bolșevici înarmați. Această forță nu a cutezat însă să-i atace pe cei 400 de cavaleriști români.
Conflictul dintre România şi Ungaria comunistă începe după terminarea Primului Război Mondial, în noaptea de 15-16 aprilie 1919 cu atacuri ale armatei maghiare, sprijinite de gărzile roşii sau secuieşti, asupra unor posturi româneşti din Transilvania. Scopul acţiunilor militare a fost acela de prevenire a unirii românilor ardeleni cu fraţii de sânge de dincolo de Carpaţi. Contra-ofensiva armatei române a fost năpraznică, terminându-se cu intrarea în Budapesta în 4 august. La câteva zile după a căzut şi Republica Sovietică Ungară, care dacă ar fi rezistat ar fi devenit un cap de pod pentru propagarea comunismului în Europa centrală şi de est.

Armata Română va părăsi Budapesta în 14 noiembrie 1919. Două zile mai târziu intră în oraş amiralul Horthy, care va instaura un regim conservator autoritar şi iredentist, chiar revanşard faţă de români. Armata Română părăseşte întreg teritoriul ungar în 25 februarie 1920, la cererea puterilor care au câştigat prima conflagraţie mondială. Sursa: FrontPress.ro

Graphic1

4 aug

 

Românii din Ungaria

BC4

Românii la începutul secolului XX

Românii din Ungaria au acelaşi substrat etnic ca românii din toate celelalte zone în care aceştia sunt prezenţi. Nu sunt cu nimic diferiti, ba dimpotriva, au aceiaşi cultură, aceleaşi rădăcini pe care le avem şi noi, românii din România de azi. Dintre toţi românii, aflaţi în România şi în afara graniţelor, românii din Ungaria au suferit poate cel mai mult. Au luptat respectând datini şi obiceuri ancestrale pentru păstrarea şi recunoaşterea propriei identităţi. Românii trăitori pe teritoriul Ungariei se consideră cea mai vestică ramură a românităţii. Ei sunt urmaşii românilor a căror soartă, de-a lungul secolelor, a fost comună cu cea a majorităţii populaţiei maghiare. Românii formează pe aceste locuri o minoritate naţională băştinaşă, care înainte de 1920 a avut legături naturale, directe, cu marea masă a românilor din Ardeal. Localităţile în care azi trăieşte majoritatea românilor din Ungaria se găsesc de la Mureş până dincolo de Crişul Repede, de-a lungul frontierei dintre Ungaria şi România, respectiv în Budapesta.

În următoarele localităţi, pot fi întâlnite organizaţii culturale româneşti, şcoli sau biserici: Aletea, Apateu, Bătania, Bedeu, Bichiş, Bichişciaba, Budapesta, Cenadul Unguresc, Ciorvaş, Crîstor, Chitighaz, Darvaş, Jula, Jaca, Leta Mare, Leucuşhaz, Micherechi, Otlaca-Pustă, Peterd, Pocei, Săcal, Seghedin, Vecherd.

Rădăcinile românilor din Ungaria

În secolul V î. Hr., tracii au devenit un popor atât de numeros încât Herodot îi numea cel mai numeros popor după indieni. De asemenea, el adauga că tracii ar fi putut deveni cea mai mare putere a lumii dacă nu ar fi fost atât de dezbinaţi.

Dacii, cea mai importantă ramura a tracilor, ocupau un teritoriu cuprins între Tisa (vest), râul Nistru şi Marea Neagră (est), Dunăre (sud), Carpaţii Păduroşi (nord). În anumite parţi chiar depăşeau aceste hotare spre est, peste Nistru  ,,înaintând până spre Bug”, iar spre vest ,,ajunseseră până la Dunărea pontică”. Cu alte cuvinte, pe teritoriul care în zilele noaste aparţine Ungariei, exista un puternic nucleu dacic, este vorba de dacii panoni.

Descoperitorul Troiei, Heinrich Schliemann,  a confirmat prezenţa în Ardeal şi Ungaria, in timpurile preistorice, a triburilor de neam tracic. Acsta spunea: ,,E în afara oricărui dubiu că Troienii au fost traci şi că odată, în timpurile preistorice, Ardealul şi Ungaria au fost locuite de un trib tracic, numai în acest fel se poate explica identitatea mai multor semne din Troia şi de la dumeavoastră (Ardeal), care au fost găsite în alte locuri.

Se consideră, pe baza unor dovezi arheologice, că mesapii, iapygii şi

veneţii din Italia de răsărit erau surplusuri ale traco-ilirilor din Dalmaţia şi din Panonia (unde a existat statul Rama – până la venirea ungurilor, după cum atestă o serie de surse toponimice).

Herodot în Istorii V.9 spunea: ,,De la Pădurea Hercinică, limita vestică a spaţiului pelasgo-tracic trece prin Alpii răsăriteni, ocolind Noricum, provincii cu populatii dacice şi celto-germanice”. Limita vestică, sud-estică a spaţiului pelasgotracic urmărea ţărmul Mării Adriatice, întreg ţărmul de vest al Peninsulei Adriatice, întreg ţărmul de vest al Peninsulei Balcanice, până în Creta.

Cucerirea romană a cuprins o mică parte din acest teritoriu. Câmpia Panonică a rămas sub stăpânirea dacilor liberi, dar şi al unor triburi de origine germanică, până la apariţia populaţiei de origine fino-ugrică.

Înca din momentul apariţiei în Câmpia Panonică, ungurii au atacat populaţia autohtonă. Recucerirea bazinului panonic de populaţiile autohtone se terminase în momentul invaziei maghiare. La N-V, elemente germane, în sud, elemente slave, iar la est se afla zona populaţiei din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Zona devenise una paşnica, însă potopul terorii barbare s-a abătut asupra ei.

Numele indigen al ungurilor, maghiar, este probabil el însuşi un hyibrid, ugric, în ce priveşte primul termen, şi turcic în cazul celui de-al doilea, amândouă având acelaşi sens, ,,bărbat”.

Dacă odată cu apariţia acestor triburi foarte violente, elemental slav şi cel germanic au dispărut, cel de origine carpato-danubiano-pontică a continuat să supravieţuiască. Chiar şi în zilele noastre, în Ungaria trăieşte un număr de 20.000 de etnici români, în ciuda eforturilor susţinute de  administraţia ungară în ceea ce priveşte asimilarea acestei populaţii.

Venind tocmai de pe malul stâng al Volgăi Mijlocii, către secolul al VIII -lea cel mai probabil, maghiarii au părăsit regiunea Kamei pentru Ucraina Orientală, între Volga şi Don, devenind un popor din ce în ce mai nomad.

În 889, maghiarii din Ungaria au suferit şocul pecenegilor, fiind împrăştiaţi în mai multe triburi. Grupul principal l-a ales pe Arpad ca rege, iar în scurt timp acesta s-a deplasat către Câmpia Panonică.

Ajunşi în Câmpia Panonică, maghiarii au înteles repede că zona este foarte prielnică pentru incursiunile deosebit de sângeroase care urmau să aibă loc. Timp de aproape un secol, Europa s-a aflat sub teroarea hoardelor maghiare. Aceştia au atacat atât Germania cât şi Italia, principalele reprezentante ale creştinismului. Între 895 şi 955, ungurii au făcut un număr de 33 de incursiuni.

Europa a rezistat cu greu asediului la care fusese supusa de aceste triburi foarte sălbatice. Pe 10 august 955, ungurii pierd războiul cu Otto I, suferind pierderi importante.

Dacă Otto I cel Mare pusese capăt furiei barbare care se abătuse aupra Occidentului, noii veniţi îşi îndreaptă ochii înfometaţi asupra unui nou teritoriu: teritoriul carpato-danubiano-pontic.

Creştinati doar generic de regele Ştefan aceştia încep lupta împotriva voievodatelor din Transilvania. Cucerindu-le cu greu, ungurii încearcă să-şi întindă stăpânirea şi asupra Ţării Româneşti, însă sunt învinşi la Posada. Tactica valahilor a fost tactica strămoşilor traco-daci: atragerea adversarului mult mai numeros, mult mai bine înarmat, într-un loc în care nu se putea desfăşura.

Viaţa socială şi culturală a românilor din Ungaria

Viaţa românilor din Ungaria a fost una extrem de dificilă. Încă din perioada invaziei hunilor şi maghiarilor, ei şi-au definit existenţa în jurul unor valori vechi de mii de ani, moştenite de la daci.

Portul  popular al românilor din Ungaria este asemănător cu cel al românilor din Transilvania, jocurile, tradiţiile sunt aceleaşi, mărturie a unui trecut în care dacii stăpâneau Câmpia Panonică.

Cântecele şi dansurile din Chitighaz şi Otlacea au îmbogăţit folclorul românesc. Primul CD a fost scos în anul 2003, cuprinzând cântece şi dansuri culese între 1978-1983.

Cercetările etnografice au atestat o bogată tradiţie muzicală ce cuprinde un număr însemnat de cântece populare româneşti. Cântecele au un stil vechi, dialectal, care demonstrează unitatea spirituală a românilor. Înainte de anul 1920, au avut legături directe cu marea masă a românilor din Ardeal.

Liderii organizaţiilor româneşti susţin că numărul românilor din Ungaria este în jur de 25.000, în timp ce statisticile oficiale maghiare prezintă un număr de 8.370.

Un număr de 1400 de elevi învaţă româneşte în Ungaria. La cele 11 şcoli generale, unde se preda limba şi literatura română sunt înscrişi peste 1200 de copii.

Dacă în prezent vorbim de 25.000 de suflete, în contextual în care timp de sute de ani numele românilor au fost maghiarizate cu forţa, acest fapt se datorează în primul rând bisericii ortodoxe. Dacă nu ar fi existat biserica, cu siguranţă, în prezent, nu am mai putea vorbi de niciun român în Ungaria.

Din păcate, campania nedreaptă a statului maghiar împotriva românilor continua. În cărţile de identitate ungureşti, românii din Ungaria au numele maghiarizate. Jurnalista Laura Ignuta a scris un articol foarte intersant numit  ,,Despre drepturile românilor din Ungaria”. Articolul evidentiază aceasta maghiarizare a românilor din Ungaria prin transformarea/traducerea numelor româneşte în echivalentele lor maghiare.

Românii din Ungaria au o publicaţie săptămânală, ,,Foaia românească” şi o publicaţie lunară ,,Cronica”, aceste reviste sunt finanţate de , Fundaţia Publică ,,Pentru Minorităţi Naţionale şi Etnice din Ungaria” pe bază de concurs. La începutul fiecărui an, redacţia trebuie să concureze pentru fondul necesar. Aceste variante ale subvenţionării, însă, pun în pericol an de an existenţa revistelor. Astfel, este imperios necesar să se asigure condiţiile normale pentru funcţionare fără ca existenţa redacţiilor să ajungă în pericol la începutul fiecărui an.

Cine a fost Emanoil Gojdu

Probabil cea mai importantă personalitate culturală a românilor din Ungaria, Emanoil Gojdu a fost un avocat de succes şi patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută şi astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună.

Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea şi Pojon. Studiile universitare le-a făcut la Bratislava, Budapesta şi Viena. Diploma de avocat a obţinut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia şi pe cea de „notar cambial”. În 1824 s-a aşezat la Budapesta atât avocat cât şi capolitician.

Gojdu era conştient de originea sa de român ortodox şi chiar se mândrea cu asta. Prin tot ceea ce a făcut, a demonstrat, atât prin acţiunile întreprinse cât şi prin declaraţiile politice că nu a uitat de originile sale româneşti şi nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă. Casa lui a fost cunoscută tot timpul ca fiind o casă românească, unde toţi românii erau bine primiţi şi spijiniţi. La locuinţa sa, obişnuia să ţină întruniri cu deputaţii români. Cu aceştia şi sub preşedinţia lui, s-a discutat şi un proiect de lege ,,pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor”.

În pofida faptului că Gojdu îşi datora imensa avere întregii societăţi de atunci, inclusiv maghiare, prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, şi-a lăsat averea doar ,,acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenţilor şi pentru ajutorul preoţilor. În acest sens, a fost constituită o fundaţie. Acestă fundaţie a funcţionat între şi 1917, acordând foarte multe burse studenţilor români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Grozaşi şi Victor Babeş.

Fundaţia Gojdu a fost naţionalizată de regimul comunist din Ungaria. După, noul regim maghiar a refuzat retrocedarea bunurilor acestei fundaţii. În octombrie, prim-ministrul Tăriceanu şi ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au semnat cedarea gratuită a patrimoniului Fundaţiei Gojdu în favoarea statului maghiar, care s-a obligat împreună cu statul român să contribuie la fondul de burse de studii în vederea evocării memoriei lui Gojdu. Una din puţinele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Naţional ,,Emanoil Gojdu” din Oradea.

Românii din Ungaria şi ungurii din România

În ultimii ani, legăturile cu ţara-mamă ale minorităţii române din Ungaria au devenit mai frecvente şi benefice, au ajutat la crearea unui cadru potrivit pentru dialogul dintre minoritatea română din Ungaria cu ţara-mamă. Românii din Ungaria au nevoie de sprijinul moral şi politic al României în situaţiile în care drepturile minorităţii române nu sunt respectate în măsura necesară. Pentru siguranţa relaţiilor României cu românii care trăiesc în afara ţării e nevoie de legături instituţionalizate.

În sistemul de reprezentare de tip ,,autoguvernare a minorităţilor” din Ungaria, la ora actuală, 40% din numărul deputaţilor din autoguvernările numite româneşti sunt ne-români. Aceşti reprezentanţi nu cunosc limba română, nu au dat dovadă că ar poseda cunoştinţe despre cultura, tradiţia românească, mai devreme n-au participat vreodată la viaţa publică românească, dar nici nu se consideră români. Nu poate fi acceptat în niciun fel ca aceste persoane să reprezinte interesele comunităţilor tradiţionale româneşti din Ungaria.

Pentru a înlătura aceste inadvertenţe, comunitatea românescă din Ungaria a propus o serie de măsuri. De exemplu, dreptul de candidare trebuie să se asigure doar persoanelor – în cazul românilor – care se consideră români. Ar fi de dorit ca persoana care se angajează să participe la alegeri, cu scopul de a reprezenta interesele comunitare ale românilor din Ungaria, să prezinte pentru oficialităţile electorale documente care atestă, că (de ex.) a frecventat vreo şcoală românească, a fost botezat de Biserica ortodoxă română, a fost înregistrat de vreo instituţie românească (condiţii similare sunt aplicate şi în Legea statutului maghiarilor de peste frontieră).

Europa a progresat la capitolul drepturile minorităţilor. În România, minoritatea maghiară este bine reprezentată atât pe plan naţional, în Parlamentul României, diverse ministere, cât şi în Parlamentul European. Faptul că o minoritate, precum cea maghiară a reuşit să se impună pe scena politicii româneşti demonstrează că România are o democraţie avansată, un stat care merită să fie membru al Uniunii Europene.

Dacă în România minorităţile sunt bine respectate şi au dreptul la funcţii importante în stat, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în statele din jurul nostru. Spre exemplu, în Ungaria, populaţia românească nu beneficiază, nici pe departe, de drepturile pe care populaţia maghiară le are în România.

Ultimul recensământ al populaţiei româneşti din Ungaria a demonstrat o discrepanţă semnificativă între modul în care majoritatea statelor europene tratează minorităţile şi modul în care minoritatea română este privită în Ungaria.

Dacă reprezentanţii românilor din Ungaria consideră că această colectivitate numără între 20.000-25.000 de oameni, recensământul guvernului maghiar a scos în evidenţă existenţa a doar 12.000. Unde au dispărut 13.000 de oameni? Ce s-a întâmplat cu aceştia. Ei bine, din punctul nostru de vedere, există două tipuri de răspuns la această întrebare. Fie, aceşti 13.000 oameni nu s-au declarat români de frica unor eventuale probleme pe care statul maghiar ar fi putut sa le facă acestor oameni, fie această lipsă a celor 13.000 este una din numeroasele strategii prin care un stat membru al UE încearcă să facă pierdută o comunitate cu origine şi tradiţii străvechi.

Privind retrospectiv, la viaţa colectivităţii româneşti din Transilvania în perioada Imperiului Austro-Ungar, trebuie să recunoaştem că această tactică de maghiarizare forţată a populaţiei băştinaşe a fost una atât de dragă populaţiei migratoare de origine fino-ugrică.

Şi înainte, ca şi acum, statul maghiarilor raporta cifre foarte mici ale românilor din Transilvania. Prin aceste cifre semnificativ diminuate, ei încercau să demonstreze că după retragerea aureliană, Transilvania nu a mai rămas locuită de nimeni.  O ipoteză ieftină contrazisă de istorie, o strategie în care nici măcar urmaşii lui Horty nu mai cred. Maghiarizarea numelor românilor din Ungaria a fost o metodă eficientă prin care ungurii au reuşit să rupă de rădăcini, de origini, pe românii din Transilvania, dar şi pe cei din Ungaria.

Bibliografie selectivă:

1.Eminescu, Mihai, „Românii din afara graniţelor ţării”, Editura Saeculum, Bucureşti, 2000

2.Revista ,,Dacia magazin”, nr. 24 din 2005

Sursa: http://strabunii.wordpress.com/articole/