Tudor Chirilă – Clipul imnului protestatarilor se termină într-o ploaie se sânge

După cum avertizam în articolul: 

ATENȚIE la manipulările celor care vor așa-zisa revoluție de pe 10 august

Incitare indirectă la vărsare de sânge! Observați cum acest clip se termină cu o ploaie de picături roșii  (chipurile de sânge). 

Textul melodiei lui Jean Moscopol nu are nici o legătură cu mesajul de final al acestui clip. 

Incitatorii din umbră ai românilor ce vor fi prezenți la aceste proteste vor neapărat să fie „ceva”. 

Cu doar o zi înainte de protestul Diasporei, Tudor Chirilă și trupa sa, Vama, au lansat o melodie cu un mesaj foarte puternic pentru românii plecați din țară: „În ţara-n care m-am născut”.

Melodia se numește „În țara în care m-am născut” și transmite un mesaj foarte puternic pentru toți cei așteptați să protesteze vineri în Piața Victoriei: „În țara în care m-am născut/Astăzi totul e trist și mut”.

După cum chiar Chirilă explică, piesa reprezintă un cover după cântecul cu același nume al lui Jean Moscopol, un cântăreț interbelic, plecat din România în 1945 din cauza comuniștilor și mort în exil……. – bihon.ro

 

Reclame
ATENȚIE la manipulările celor care vor așa-zisa revoluție de pe 10 august

ATENȚIE la manipulările celor care vor așa-zisa revoluție de pe 10 august

S-au lansat în spațiul public avertismente cu privire la „protestul românilor din diaspora” ce se pare că va avea loc pe 10 august.

„Urmează lovitura de stat”?

„Ninel Peia, fost deputat și Presedinte al nou înființatului Partid al Neamului Românesc, vorbește despre existența unui scenariu cumplit: mitingul de protest organizat de către românii din Diaspora la 10 august va fi manipulat și folosit pentru atacarea clădirii Guvernului și aplicarea unei lovituri de stat.
„Urmează lovitura de stat? Dezmembrarea României pe model Ucraina. Coproducție BND – serviciile secrete germane (fundațiile Hanns Seidel, Konrad Adenauer), FSB-Rușii (via Ungaria-Austria) – Deep State (SOROS -Freedom House-cu toată caracatița din România) Multinaționale din România cu finanțarea aferentă.”, scrie Ninel Peia pe pagina sa de Facebook. 

Iată ce spunea Ovidiu Grosu, un auto-declarat organizator al mișcării diasporei:

„Flăcări, fum și sânge pe străzi – nu există altă variantă. Eu vorbesc de o revoluție, nu de un protest. (…) Trag acum un semnal de alarmă, un avertisment către forțele de ordine: oricine va încerca să reprime aceste manifestări, va fi judecat de Tribunalul Penal Internațional, pentru că avem drept inclusiv să ucidem în aceste condiții.”

Între timp:

Organizatorul nu își mai asumă mitingul Diasporei din 10 august. Un auto-pretins organizator care incita la violență a fost pus sub control judiciar de DIICOT

„Bărbatul care a lansat incitări la violență în legătură cu protestul de pe data de 10 august din Piața Victoriei a fost pus sub control judiciar de procurorii DIICOT, informează Evenimentul Zilei. În acest moment, Ovidiu Grosu are interdicție de a merge la mitingul din Piața Victoriei și de a utiliza internetul.”

„Emanuel Cioacă, președintele Federației Românilor de Pretutindeni, susține că nu își asumă mitingul din 10 august, pentru că nu a semnat, până acum, niciun protocol cu Primăria Capitalei.”

Probabil, că protestul va fi, chiar dacă nu vor avea autorizație de la Primaria Capitalei.

Internetul abundă în reacții și comentarii pro și contra aceastui eveniment planificat:

”De 2 ani de zile au fost proteste pașnice si asa vor rămâne. Noi, nu vrem violență si am invatat sa ne ferim de ea. Asa ca mai lasa manipularea ca nu merge. Noi nu vrem nicio revoluție. Daca tu asta vrei mai bine rămâi acolo unde esti. Rusine. Pt niste bani nemunciti ti-ai vandut demnitatea. Pacat”

”Ti a mai spus cineva ca esti bonlav mintal? Incearca la Obregia!”

”Ovidiu Grosu, eu am vazut destui dementi pe Facebook. dar ca tine ba. Crezi ca lumea nu s-a prins ca esti o facatura? Tot FaceBook este avertizat ca esti un provocator de prost gust.”

”Ar trebui sa o lasi mai moale un pic. Lumea nu-i proasta. Ori ti-a sarit ceva la cap, ori esti cu probleme de gandire. Nu vreau sa folosesc cuvinte grele.”

”Mai baiatule ia-ti medicamentele repede ca e groasa rau … spune la psihiatru ce simptome ai ca astia cica in democratie e pe baza de vot nu de incitare la violenta si te pedepseste cu parnaia dupa cum si meriti… Parerea mea e sa te dai bolnav cu capul , nu ca nu ai fi” – dcnews.ro

Și cealaltă tabără:

va cam tramura curu ..
va este cunoscut .. dinte pentru dinte ? Oprea pentru Gigina .. Dragnea pt porcii sacrificati luna asta .. Guvernul pentru mortii din spitale ..
viorica .. ce sa alegem pentru viorica .. asteptam o aviara sa o schimbam pe o gaina ..
caltabosu de la wcniuz .. un alt carnat 🙂
relax idioti imputiti .. Neamul nostru este pasnic are o toleranta prea mare pentru voi !
” – dcnews

Pe sobolanu ala mare il vrem care vinde si fura tara pe coruptii aiaa dupa el sa curatam tara de jeguri.daca ei nu vor vrea poporu. Nimeni de acolo nu se pune cu poporul!!! Gata nu mai merge pasnic a belit p.. keagu ala mustacios!!! –

panarama cretina,.!!!!, asta-i cațeaua mafioților , ce intrbari mai pune !!!..Păi populatia altor țari cand prtestează ptr ceva ,….parcă sunt transformați în fiare cand luptă ptr dreptate şi legalitate !!!.Ce î-i da dreptul unui polițist sau jandarm să mă bruscheze , etc , dacă î-mi apar drepturile , ……nu se numeşte asta sclavie !!!!? Gardurile puse de jandarmii care primesc ordine de la mafioți , ca sa-i apere pe criminali , sunt legal?!!!!!

Are perfectă dreptate… Sistemul politic penal infracțional, ce e de făcut în acest caz? Cum îi vom da la operte, cind copii mor în spitale… Copii ramasi singuri sau cu bunici ptr ca părinți sau dus în străinătate pentru a munci din cauza abuzurilor de taxe și impozite…. Ce e de făcut fraților????

Omul are dreptate. Nu stiu cine e dar acolo suntem la mijloace majore de forta. Rusine ca suntem constransi de o turma de cocalari, analfaneti/te care pun România in fiecare zi in situatii jenante cu demnitarii care daca tac fac bine ca au pelre in ei, nestemate.gunoaie asta sunt fara gram de responsabilitate civica, morla. Ufff ma enervez rau.” – facebook

Așadar, mișcarea „Rezist” stipendiată din umbră de organizațiile sorosiste încearcă să evolueze în… „revoluție” și probabil mulți dintre adepții ei (dar și mulți români de bună credință) și-ar dori o schimbare în forță a actualei clase politice. Numai că, știindu-i originile, căci a apărut imediat dupa controversatul incendiu de la clubul „Colectiv”, cunoaștem că nu va fi decât o schimbare a unei generații de antiromâni cu una mult mai rea, care va fi mult mai ascultătoare față de stăpânii din afară. Sau poate se dorește crearea unui haos din care să rezulte disoluția totală a ce a mai rămas din statul român…

Naivii vor fi folosiți ca întotdeauna ca și masă de manevră.

Un personaj care vrea și el „revoluție”!

Constantin Telegan

Fotografia postată de Telegan Constantin.

Foto – Facebook

„COMUNICAT CATRE ROMANI …..

Frati romani ,vineri 10 august 2018,voi participa la protestul Diasporei si a Romanilor din tara.Va informez ca eu , militez pentru o clasa politica noua fara psd-alde,pnl-pdl,usr,pmp etc.Sper ca… vom avea in sfarsit o revolutie reala.Constantin Telegan.” – facebook.com

Iată cine e personajul: 

Image result for constantin telegan

His Excellency Count Von Rurikovich Constantin Telegan – Grand Imperial Priory Commander O.T. – http://teutonical.org/about/gallery.htm

Deci „cavaler teuton”. Adica tot un fel de mason, căci majoritatea celor care fac parte din Ordinele cavalerilor teutoni sau de Malta sau Clubul Lion, sau Rotary au strânse legături cu Masoneria și/sau chiar sunt masoni în paralel.

O imagine edificatoare în acest sens:

Priviți cum sunt ei împreună, ca frații..

Related image

Și ce mai aflăm despre domnul Constatin Telegan? 

„Campionul absolut al minciunilor electorale este Constantin Telegan, candidat la Primăria Galaţi din partea Alianţei Liberale. În vârstă de 52 de ani, Telegan încearcă să ameţească electoratul cu un CV bizar, din care rezultă că ar fi avocat (deşi nu figurează pe listele Baroului), că este preşedintele Tribunalului de Arbitraj Judiciar (instituţie care nu există) şi că ar fi general colonel în rezervă (deşi nu figurează în baza de date a Ministerului Apărării Naţionale), motiv pentru care se îmbracă în tot felul de uniforme bizare.” – adevarul.ro

Marile minciuni electorale din 2016 la Galaţi: 3.000 de case la 5.000 de euro bucata, aeroport, tunel pe sub Dunăre şi pensionarea cu doi ani mai devreme

Constantin Telegan, într-o uniformă ce pare a Armatei Române, dar nu e FOTO facebook/ Constantin Telegan

Așadar cine sunt organizatorii din umbră a mult-trâmbițatei noi „revoluții”?? Cum am putea schimba un sistem cu mijloace oferite chiar de manipulatorii ascunși ai sistemului însuși?

Fraților, stați acasă și nu vă lăsați folosiți. Nu vă lăsați sacrificați degeaba…

Minunea Sfântului Ilie în privința întreruperii pomenirii

manolis_salonic.jpg

Referat prezentat la Conferința „Ortodoxia și Colimbari, după doi ani. Erezie, Caterisire, Rezistență Ortodoxă”, care a avut loc sâmbătă, 16 iunie 2018, în Tesalonic, la Grand Hotel Palace.

Protopresv. Nikólaos Manolis

Cinstiți părinți, dragi participanți,

Titlul omiliei mele, „Minunea întreruperii pomenirii”, li se va părea cu siguranță straniu unora, care se vor întreba: este o minune întreruperea pomenirii? Este minune îngrădirea? În timpul care-mi revine voi încerca să dau un răspuns la aceste întrebări, prezentând situații, trăiri și experiențe.

În primul rând cred și mărturisesc că este o acțiune inspirată de Sfântul Duh, întrucât este fundamentată pe experiența Bisericii și pe modul în care procedau sfinții atunci când aveau de a face cu erezii. Nu este ceva necunoscut în tradiția noastră, chiar dacă trebuie să mărturisim că este necunoscut în epoca noastră. Nu am crescut cu cunoașterea și învățarea acestei metode, a instrumentului ultim, pe care credinciosul îl are la dispoziție în fața unei erezii care înaintează galopant. Nu am fost învățați despre această metodă în școli, la școlile catehetice sau la Facultățile de Teologie. Duhovnicii noștri nu ne-au vorbit niciodată despre asta și acest lucru este adeverit de atitudinea oscilantăn a acestora în cazurile de îngrădire. Nu ne-am născut în perioade în care a dominat o erezie clară și persecuții, așa cum a fost perioada iconomahiei, ci ne-am format într-o epocă în care a existat sentimentul că ne aflăm în cadrul „Bisericii celei vii și libere”. Chiar dacă nu sunt foarte îndepărtate cazurile de îngrădire din Sfântul Munte din anul 1969 sau cel al celor trei episcopi care au întrerupt menirea Patriarhului Atenagora, puțini își amintesc și se gândesc totuși la acea perioadă.

În zilele noastre, odată cu năvala ecumenismului și consolidarea „sinodală” a acestuia de către sinodul din Colimbari și după aceea, întreruperea pomenirii ierarhilor cu cuget eretic, binecuvântata îngrădire, devine mai actuală decât oricând. Propovăduit altădată în ascuns, de conducători religioși și teologi din domeniul universitar, la conferințe inter-creștine și inter-religioase, ecumenismul a urcat acum la amvon, a devenit oră de religie în școli și este predat și la lecțiile de cateheză. S-au descoperit până și cei mai ascunși ecumeniști, notabilități colaboraționiste ale Bisericii, care, din dragostea pentru cârja episcopală, Îl urăsc pe Hristos. Se află însă în pericolul de a trăi o înfrângere totală, prin dezavuarea lor deplină de către poporul credincios. Erezia lor riscă să fie caterisită. Toți cei care am văzut lumina lui Hristos putem vedea că ecumeniștii se află în întuneric. Noi Îl slujim pe Hristos, iar ei îl slujesc pe Antihrist.

1. Înțelegerea credinței și recunoașterea ereziei sunt o minune

„Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este el și el mi-a deschis ochii” (Ioan 9, 30). Cu aceste cuvinte, le-a răspuns cel ce mai înainte era orb iudeilor celor vicleni și neîncrezători, care subestimau minunea și se îndoiau de semnul tămăduirii acestuia. Aceste cuvinte descoperă, în același timp, erezia lor. Acest lucru se întâmplă și în zilele noastre. În mijlocul negurii, al întunecimii și al orbirii apostaziei contemporane de la voia lui Dumnezeu, luminarea credinței și osebirea înșelării și a ereziei sunt o minune. Și la fel de minunată este cunoașterea personală a Ortodoxiei, care are în centrul său Învierea și care păstrează creștinul în credință și-l păzește de erezie. În câteva cuvinte, este o minune faptul că Dumnezeu nu ne-a părăsit, că încă și în epoca noastră credința continuă să fie înțeleasă și trăită și că înșelarea și erezia generalizate sunt recunoscute și li se opune rezistență.

În mod concret, erezia ecumenismului a căpătat dimensiuni gigantice grație extraordinarei sale capacități de a se ascunde, de a folosi diverse stratageme, de a-și schimba vocabularul în funcție de public, de a-și ține ascunsă agenda de lucru și de a se îmbrăca în haina cucerniciei. A înțelege că sub masca discursurilor despre dragoste și despre cucernicie, ținute de teologi, monahi, egumeni, episcopi și patriarhi, se ascunde erezia eshatologică a ecumenismului, reprezintă o minune a credinței. Dar și recunoașterea învățăturii eretice a sinodului din Colimbari reprezintă o minune la fel de mare. Din nefericire, oameni și grupuri de oameni care până de curând înțelegeau că ecumenismul este o erezie, nu au reușit să discearnă că erezia aceasta s-a strecurat și în hotărârile pseudosinodului.

Același har care ne-a inspirat înainte de sinod și înainte de îngrădire, ca să ne opunem negurii ecumeniste a secularizării din sânul Bisericii și catehezei postpatristice, a lucrat înăuntrul nostru minunea îngrădirii în har de înșelare și erezie acum, când ecumenismul a devenit, prin sinodul din Colimbari, o vijelie ce amenință să dezrădăcineze ortodoxia din istorie și din lume.

Prigonit fiind și scos în afara sinagogii, respins de arhierei, cel care mai înainte fusese orb și care fusese învrednicit să-L afle pe Dumnezeu, a strigat cu toată tăria: „Cred, Doamne!” (In. 9, 38). Aceste cuvinte ale sale sunt un strigăt de bucurie și recunoștință pentru lumina care a strălucit înăuntrul său. Însă această mărturisire este importantă și dintr-un alt motiv; cel vindecat nu numai că nu a fost influențat de prigonirea pe care a trăit-o, ci s-a întărit și prigoana a devenit prilej de mărturisire. „Cred, Doamne!” Această mărturisire ar putea fi formulată cu alte cuvinte de către Sfântul Iosif Isihastul, în felul următor:

Nu știi că Iisus se face în fiecare tămăduire a fiecărei nevoi? Adică hrană celui înfometat, apă celui însetat, sănătate celui bolnav, îmbrăcăminte celui gol, glas celor ce cântă, vestire celui ce se roagă. Tuturor, toate, spre mântuire (Epistola 30).

2. Hotărârea întreruperii pomenirii

În ziua anunțării întreruperii pomenirii spuneam: „Politica pe care o urmați (Înaltpreasfințite Antim), de a adopta hotărârile pseudosinodului din Creta și de a încerca să le strecurați în mitropolia dumneavoastră prin distribuirea preamincinosului text «Către popor», întocmit de Sinodul Bisericii Greciei, este picătura care a umplut paharul. Propovăduiți în mod nerușinat, cu capul descoperit, erezia ecumenismului și hotărârile eretice ale pseudosinodului. Sufletul meu nu suportă această amărăciune, conștiința mea preoțească se revoltă, flacăra credinței mele, flacăra Ortodoxiei, care arde în sufletul meu, mă conduce spre decizia eroică a binecuvântatei întreruperi a pomenirii episcopului meu, a binecuvântatei îngrădiri de erezie. Este cea din urmă reacție binecuvântată pe care am dreptul să fac uz ca preot al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, pentru a mă proteja pe mine însumi, pe enoriașii mei și pe toți fiii mei duhovnicești de întinarea ereziei și de schisma care se instaurează în Tesalonic, avându-vă ca promotor pe dumneavoastră”.

Aceasta declaram atunci și inima mea știe prin ce am trecut până am ajuns în acest punct. Fiindcă este o minune faptul că trăiesc îngrădirea ca pe o virtute, ca pe un rod al Harului.Gândindu-mă la atacul brutal pe care l-am primit din partea apărătorilor acriviei prost înțelese și la insuportabilele și nerușinatele presiuni din partea contestatarilor iconomiei Sfinților Părinți și din partea susținătorilor îngrădirii utopice forțate [s.n. OrtodoxINFO], faptul că am ajuns la momentul acestei declarații întreg și cu pace se datorează cu adevărat intervenției lui Dumnezeu. Fiindcă m-am cercetat pe mine însumi și am observat elemente ale Ηarului care m-au umbrit toate acele zile pline de frământare, în care am luat hotărârea îngrădirii, dar și în zilele următoare, în care am făcut experiența unei stări paradisiace. Nu am venit aici pentru a tăinui mila lui Hristos în spatele unei false cucernicii și a unei false smerenii, ci pentru a mărturisi binecuvântarea deosebită, după cuvintele: „Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta de bine” (Slujba Aghiasmei Mari).

Am avut în gând starea în Duhul Sfânt, pe care o descrie Sfântul Iosif Isihastul, despre trăsăturile caracteristice ale harului, atunci când mă aflam sub ocrotirea părintelui meu duhovnicesc Agathon, care s-a îngrijit de mine și m-a apărat… „Dumnezeiescul Har”, scrie Sfântul Iosif, „este dulce, plin de pace, smerit, liniștit, curățitor, luminător, dătător de bucurie și nu încape nicio îndoială că este Harul Dumnezeiesc”. Acest Har m-a însoțit, acesta m-a întărit, acesta m-a îndrumat. Aceasta am trăit, aceasta descriu, despre aceasta vorbesc! Dumnezeu îmi este martor, am trecut prin nenumărate încercări, am ajuns în Iad, am fost lovit de gânduri și de vrăjmași și acolo, față către față, am cunoscut Harul îngrădirii! Și acesta a fost atât de diferit față de cum mi-l imaginam, temându-mă, și cum mi-l prezentau figuri dure și necruțătoare, posace și nemiloase… Cel Blând și Smerit a mers alături de mine și m-a îndrumat spre loc de odihnă!

Nu sunt nedrept, fraților, nici nu spun acestea pentru a primi premii! Grija mea cea mai mare a fost turma a cărei răspundere o simțeam ca pe o greutate atârnată de epitrahil. „Cum să o părăsesc?, îmi spuneam! “O s-o las pradă poftelor ereticilor, ca să mă salvez pe mine însumi? Îl voi lăsa pe cel ce se închină papei să boteze, să cunune, să spovedească și să împărtășească turma?” Durere, săgetături în coaste mă străpungeau de fiecare dată când gândul acesta îmi săgeta mintea. Această stare este insuportabilă, frații mei, doare și face ca sufletul duhovnicului să se sufoce. Doar Harul te izbăvește de durere și te încredințează că turmei îi este de folos să fii prigonit pentru întreruperea pomenirii.

Această deosebită trăire duhovnicească am constatat-o la toți părinții. Din clipa în care am cunoscut care va fi consecința mărturisirii, harul a strigat și a răsunat înăuntrul nostru, că mântuirea turmei noastre depinde de asumarea acestei căi mucenicești. Este o minune că la câteva zile după îngrădire am văzut cum sămânța luptei noastre de ani de zile a început să încolțească, să crească, iar planta credinței să stăpânească în fiii noștri duhovnicești; cu binecuvântare cerească primeau vestea despre sfințenia deciziei noastre. Până în ziua de azi alegerea pe care am făcut-o dă naștere la minuni, cu toți trăiesc înaintarea pe calea spre cele nematerialnice, poporul așteaptă într-un cuget revărsarea acestui har de la preot, de la fiecare preot care nu renunță, care nu cedează.

3. Episcopocentrismul și minunea Prorocului Iile

După ce a cucerit inimile episcopilor ecumeniști de toate tipurile, învățătura eretică a episcopocentrismului, care este plasată cu îndemânare de către cunoscuți ierarhi ecumeniști ai Patriarhiei Ecumenice și din întreaga Grecie, a cucerit și inimile arhimandriților „plini de dorințe”. Nutrind speranța că vor primi un scaun episcopal și dorind să fie acoperiți, aceștia pregătesc terenul, ca să nu aibă situații neplăcute, generate de cazuri de întrerupere a pomenirii etc.

Astfel, inspirați fiind de mentalitatea despotică a superiorilor lor, declară cu fiecare ocazie că Sfânta Liturghie este imperfectă, dacă nu este pomenit un anumit episcop în timpul săvârșirii ei. Adică taina reprezintă pentru aceștia posibilitatea de „spălare” a acțiunilor eretice. Cer să se facă pomenirea chiar și a episcopilor cu cuget eretic! Iar atunci când le vorbești despre atitudinea tradițională a Bisericii în perioade în care dominau ereziile și anume întreruperea pomenirii episcopului locului la sfintele slujbe, nu vor să audă niciun cuvânt despre aceasta. „Fără pomenirea episcopului nu există Sfântă Liturghie”, zic, „fiindcă Taina se săvârșește în numele acestuia!”.

Cu adevărat o taină este faptul că cei care vor sluji credinței noastre, preluând poziții înalte în conducere, aleg ignoranța. Νici nu vor măcar să audă că Sfintele Taine sunt săvârșite în numele marelui Arhiereu, Hristos, și persistă în opinia lor ticăloasă. Pe aceasta se bazează și resping nepomenirea episcopului. Iar practica tradițională, potrivit căreia în cazurile de îngrădire, în locul numelui episcopului eretic sunt pomeniți „toţi episcopii ortodocşi” [s.n. OrtodoxINFO], o consideră eronată. Insistă asupra faptului că doar prin pomenirea numelui episcopului, fie acesta și eretic ecumenist, avem Taină canonică.

Dumnezeu însă altfel rânduiește, îi rușinează prin sfintele Sale apariții și întărește trăirile sfinților care au slujit cuvântului Său în persoanele părinților mărturisitori de astăzi. Un frate duhovnicesc, preot, care a întrerupt de curând pomenirea episcopului său, mi-a descris o mărturie cutremurătoare. Era chinuit de presiunile altor preoți, care îl bombardau cu informații potrivit cărora Sfânta Liturghie pe care o săvârșește este lipsită de har, atâta vreme cât nu îl pomenește pe episcopul local și toate cele pe care le-am amintit anterior. Frământat fiind, pe de o parte, de aceste îndoieli și simțind prezența sensibilă a Harului pe de altă parte, în timpul săvârșirii sfintelor slujbe, slujea la privegherea făcută de praznicul Sfântului Proroc Ilie. Terminând citirea Sfintei Evanghelii la Sfânta Liturghie, s-a îndreptat spre altar pentru a rosti ectenia mare și ectenia catehumenilor, înainte de cântarea heruvimică, fără să fie însă concentrat asupra celor săvârșite – în acel moment în mintea sa domina neatenția. Nefiind deci atent, zicând „Să zicem toţi, …”, a ajuns la momentul în care trebuia să spună „pentru toţi episcopii ortodocşi …”. În loc de aceasta însă era gata să îl pomenească pe episcopul său, așa cum obișnuise în toți anii anteriori. În clipa în care a vrut să spună „pentru arhiepiscopul …” a primit o îmbrâncitură de la Prorocul Ilie, pe care l-a auzit spunându-i cu voce serioasă: „Bine, pe acesta o să pomenești acum, la sărbătoarea mea?” Nu pot să-ți descriu, mi-a spus, ce Sfântă Liturghie a urmat! Atâta Har nu am mai simțit niciodată.

4. Minunea iubirii celei dintre noi

„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”. (Ioan 13, 35).

Părinte Teodor, Părinte Fotie, Părinte Maxim și ceilalți părinți, țineți seama de faptul că suntem urmăriți prin telescoape în interiorul și în afara Greciei, așteptându-se distrugerea relației noastre, alienarea iubirii noastre. „Iată, dintr-o clipă în alta”, își spun, „se vor despărți și acesta va fi semnul că se află în înșelare”. Și vor avea dreptate, fiindcă semnul lipsei Harului dumnezeiesc va fi dacă vom lăsa să se infiltreze între noi demonii încrederii de sine iubitoare de conducere, ai complexelor de inferioritate și ai tuturor mișcărilor egoiste care și-au făcut apariția în oameni cu care ne-am aflat în legătură, care s-au luptat mai înainte pentru credință și care au avut tendințe schismatice [s.n. OrtodoxINFO]. Însă există un adevăr, părinților, pe care vrăjmașii noștri nu-l cunosc, fiindcă le este necunoscut, Adevărul…

Cu adevărat în mod minunat suntem până astăzi un trup. Mulți a încercat să ne despartă, loviturile din partea prietenilor au durat mai mult și au provocat lacrimi în sufletele noastre. Mitropoliți plini de invidie, s-au silit precum niște demoni și au pariat pe zdruncinarea statorniciei noastre prin propuneri de a ne cumpăra, unii dintre aceștia – tirani barbari, cu intenții mizerabile – ne-au amenințat cu lucruri care provoacă groază de moarte oricui. Alții, precum niște hiene (și nedreptățesc animalele spunând aceasta), au plănuit riguros acțiuni ce aveau ca scop împrăștierea poporului care ne urmează. Iadul însuși a complotat împotriva noastră. Nu este o minune faptul că până în momentul de față am rămas uniți, untrup, un suflet, având dragostea lui Hristos întreolaltă? Fiindcă aceasta este taina, acesta este adevărul! Chiar dacă fiecare avem propria cale de propășire duhovnicească, suntem cu toții ai lui Hristos și avându-L pe El drept model, înaintăm pe calea perihorezei întreolaltă, a respectului și a iubirii jertfelnice.

Nu suntem singuri, iubiții mei frați. Părinții care ne susțin sunt puterea noastră. Comunitatea acoperită de Har a părinților îngrădiți sau nu, tradiționaliști și mărturisitori, care au cuget comun și același țel, sunt o rană în trupul ereziei. Iar poporul credincios, poporul curat al Bisericii, care este astăzi aici, la binecuvântata noastră manifestare și poporul care, din întreaga lume, urmărește cu neliniște pe internet, conștientizează însemnătatea critică a acestor clipe, arată dispoziție mucenicească, credință nezdruncinată, forță sufletească ce ne inspiră pe toți, ne susține, ne dă putere. Fără acest popor jertfa și lupta noastre ar fi zadarnice. Acest popor se roagă ca noi să fim statornici și viteji în linia întâi a luptei. Dă lupte pentru a ne sprijini, plătind de multe ori la nivel personal și familial. Cu toții constituim Biserica cu sfintele trăiri dumnezeiești, cu darurile pline de har de care ne bucurăm cu toții. Fiindă suntem ai lui Hristos și pentru Hristos suntem gata să ne vărsăm și sângele. Avându-L pe El ca pildă, părinți și frați, nu avem de ce să ne temem. „Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră.”

Epilog

În încheiere aș vrea să salut efortul celor patru asociații ale noastre. Am fost întemeiate pentru a transmite credința ortodoxă în lume și pentru a se opune până la sfârșit ereziilor și voracei și Noi Ere. Le urez comitetelor de conducere și membrilor asociațiilor să se afle în harul lui Iisus și în binecuvântările Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Unica lor preocupare să fie slăvirea lui Dumnezeu și slujirea credinței ortodoxe. Nu așteptați, frații mei, cinstiri lumești, lumea vă urăște, aceasta este soarta creștinilor în această lume. Însă voi, precum aurul în încercări, prigoniri și calomnii, să străluciți și mai mult. Astfel, în împreună-lucrare, zidiți biserica lui Hristos și vestiți slujirea voastră.

Mulțumesc și sponsorilor media ai prezentei manifestări, celor trei site-uri web, care depun emoționante eforturi, de a transmite ortodoxia „pe aripile vântului”, până la marginea pământului. Deosebite mulțumiri adresez site-ul luptător Katánixi, care, dincolo de neîntrerupta sârguință și contribuția la răspândirea cuvântului ortodox, prin luarea de atitudine în mod esențial în problemele de actualitate, trasând linia ortodoxă, plătește și un mare preț, devenind receptorul mâniei mitropolitane și patriarhale și a susținătorilor Noii Ere. Cine luptă astăzi împotriva ecumenismului și a masoneriei, a paradelor Gay Pride și a ateismului, va plăti. Site-ul „Katánixi” cunoaște foarte bine acest lucru și îi mulțumim. Tuturor vă dedic aceste cuvinte pline de înțelepciune ale sfântului Iosif Isihastul, spre întărire în viitoarele dumneavoastră lupte:

„Trebuie ca omul să treacă prin foc și prin apă și astfel să se arate valoarea sa. Însemnătate are câtă cinste vei primi de la Domnul, nu de la oameni. Oamenii nu știu să prețuiască. Trebuie să ne cinstească El, cel care dă răsplata luptelor, care rânduiește luptele, stabilește regulile după care se desfășoară lupta, dăruiește puterea, îi supune pe vrăjmași, îi încununează pe câștigători și răsplătește slava” (Epistola 42, pag. 259).

În final le adresez calde mulțumiri tuturor celor care urmăresc manifestarea noastră. Transmit tuturor binecuvântările părintelui meu duhovnic, preacuviosul părinte arhimandrit, egumen al Sfintei Mănăstiri Konstamonitou, gheronda Agathon.

Fie, frații mei, ca această manifestare teologică să constituie o mică pietricică pe calea reușitei întrunirii la un moment dat a unui cu adevărat mare și Sfânt Sinodul al Bisericii noastre, care să condamne panerezia ecumenismului, să anuleze pseudosinodul din Creta și să îi condamne pe toți ecumeniștii.

Vă salut cu dragostea lui Hristos, urându-vă ca toți, împreună, așa cum ne aflăm acum aici, să ne regăsim și în Rai! Vă mulțumesc!

NOTĂ OrtodoxINFO

Nota teologului Mihai-Silviu Chirilă

Atrag atenția în acest discurs extraordinar câteva aspecte foarte concrete:

  1. Dacă întreruperea pomenirii nu este o lucrare a Harului Duhului Sfânt, ea este o lucrare omenească, ce nu trebuie urmată. De unde se vede dacă este sau nu o lucrare a Harului Duhului? Din roadele Duhului (Gal. 5,22-23). Nu poate să fie o lucrare a Duhului Sfânt, atunci când ea produce o lucrare schismatică de genul celei cunoscute în România sub denumirea grupului Sava-Staicu-Rădeni (și aproape toți ceilalți preoți și ieromonahi și protosingheli din Moldova care achiesează discret la schisma de la Roman-Satu Mare), lucru despre care ne vorbește și părintele N. Manolis în referirea la atacurile primite din partea minciunoacriviștilor (probabil referirea este la grupul schismatic al monahului Sava Lavriotul, căruia părintele Nicolaos Manolis i-a dat o lecție de teologie pe siteul ortodox antiecumenist Katanixis). Nu poate fi ortodoxă și lucrarea Duhului Sfânt, când în urma sa lasă un val de ură demonică, de delațiuni, de minciuni desăvârșite, de dezbinare și de căderi cumplite (există un preot român care a întrerupt pomenirea și care a ajuns să își nege… propria preoție, după ce a parcurs toți pașii către schisma stilistă. Toți care au adoptat calea radicalismului extrem vor ajunge la astfel de “raționamente”. Atunci când ai postulat că toți ierarhii români sunt eretici din 1961, când au acceptat intrarea în CMB a BOR, atunci negarea propriei preoții vine ca o concluzie “logică).
  2. Lucrarea ecumenistă este una care se bazează pe minciună și disimulare. Despre ierarhii care disimulează cucernicia și duhul ortodox, vezi articolul recent publicat „Mitropolitul Teofan, patriarhul Daniel, sau jocul de-a polițistul bun și polițistul rău”.
  3. Părintele Nicolaos Manolis și toți cei prezenți la Conferința de la Salonic au ales calea unei atitudini patristice corecte, fără exagerări și radicalisme, în care principiul mărturisirii dreptei credințe împotriva ecumenismului este criteriul luptei contra acestei cumplitei erezii. Acești părinți nu s-au grăbit să îi judece ca eretici pe toți cei care nu au ascultat apelul de întreruperea pomenirii, așa cum au făcut minciunoacriviștii români, care la Roman și Satu Mare i-au condamnat ca eretici pe toți cei care auîndrăznit” să nu le urmeze îndemnul de a întrerupe pomenirea, fără să țină seama de dificultatea momentului, de greutatea pe care o întâmpină o generație slabă duhovnicește, fără exercițiul întreruperii pomenirii, de a se despărți de episcopi, biserici, preoți și confrați creștini.
  4. Episcopocentrismul propovăduit în Biserică de către episcopii ecumeniști este necanonic și nepatristic. Dacă ar fi adevărat că fără pomenirea episcopului Sfânta Liturghie nu este ortodoxă și nu există, atunci canoanele 31 apostolice și 15 I-II ar fi… “schismatice”. Ceea ce, slavă Domnului, nu este adevărat.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/08/05/minunea-intreruperii-pomenirii/

Via: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

SĂ SE CUTREMURE ECUMENIȘTII ȘI PRIGONITORII! Cuvântul părintelui Ioan Ungureanu la Schimbarea la Față a Domnului, la Schit Orășeni. Predica părintelui Claudiu Buză

Schit Orășeni – 6 august 2018 – Schimbarea la Față a Domnului

Agenția Federală Spațială Rusă „distruge” teoria pământului plat!!!

„Pământul a fost surprins într-o serie de fotografii de cea mai înaltă rezoluție. Sunt cele mai clare imagini cu planeta noastră și a fost surprinsă pe de-a-ntregul, nu porționat.

Imaginile au fost făcute de satelitul rusesc pentru monitorizarea stării vremii, Elektro-L. Capturile foto sunt cele mai detaliate realizate până acum planetei noastre, iar când le privești, vezi o altă perspectivă a Pământului. Imaginile nu sunt trucate și nu au fost modificate și compuse din fragmente. Este exact planeta noastră, așa cum arată în spațiu (și da, nu e plată)” – playtech.ro


Oricât de ciudați ar părea contestatarii pământului sferic și a rotirii lui, trebuie să recunoaștem că fotografiile acestor agenții spatiale (extrem de puține fotografii), nu sunt deloc credibile.

Forma perfect sferică, în condițiile în care oamenii de știință spun că e turtit la poli și bombat la ecuator sau sub ecuator; culorile nenatural de vii; atmosfera atât de transparentă încât pare că nu e (pe pământ nu puteam vedea pe orizontala decat până la cel mult câteva zeci de kilometri, iar ei ne arată niste culori vii, vizibile prin zeci de mii de kilometri de atmosferă); lipsa vizibilității grosimii atmosferei etc.

De faptul ca agențiile spațiale au legături între ele ne încredințăm și de aici: 

Serviciul de Securitate din Rusia, percheziţii la agenţia spaţială rusă Roskosmos. Este suspectată o scurgere de informaţii către statele occidentale

Serviciul de Securitate Federal din Rusia a făcut vineri mai multe percheziţii la un centru de cercetare al agenţiei spaţiale de stat Roskosmos, în urma suspiciunii privind scurgerea de informaţii despre noile arme hipersonice către statele occidentale, relatează Reuters.

Serviciul de Securitate Federal din Rusia a făcut vineri mai multe percheziţii la un centru de cercetare al agenţiei spaţiale de stat Roskosmos, în urma suspiciunii privind scurgerea de informaţii despre noile arme hipersonice către statele occidentale, relatează Reuters.

Reprezentanţii Agenţiei au declarat că vor coopera cu agenţii FSB, care investighează un caz de posibilă trădare.

„Directorul general al Roskosmos, Dimitri Rogozin, a fost informat despre acest caz şi instruit să acorde asistenţă echipei de investigare”, au anunţat aceştia.

Aproximativ zece angajaţi ai subsidiarei TsNIIMash sunt suspectaţi de cooperare cu serviciile speciale occidentale.

„Am ajuns la concluzia că scurgerea de informaţii provine de la un angajat al TsNIIMash”, a declarat o sursă apropiată investigaţiei.

TsNIIMash este o subsidiară ştiinţifică a Roskosmos, care se ocupă de programele spaţiale ruseşti.

De asemenea, şi biroul unuia dintre directori a fost percheziţionat.

Agenţii FSB au ajuns la concluzia că agenţiile de informaţii occidentale au aflat rezultatele dezvoltării armelor hipersonice din Rusia, deşi acestea erau clasificate ca top-secret.

Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a făcut publice joi mai multe videoclipuri cu sistemele de rachete hipersonice.

PRIGOANĂ -Să-i ajutăm!!! CĂTĂLIN BERENGHI și CĂTĂLIN IOAN GORNIC AU RĂMAS FĂRĂ NIMIC, căci autoritățile mafiote au avut grijă să le ia totul!

PRIGOANĂ -Să-i ajutăm!!! CĂTĂLIN BERENGHI și CĂTĂLIN IOAN GORNIC AU RĂMAS FĂRĂ NIMIC, căci autoritățile mafiote au avut grijă să le ia totul!

 

dezaxatii

Din cauza luptei lor, cu succes, împotriva construirii mega-moscheii și nu numai, asupra lui Cătălin Berenghi și lui Cătălin Ioan Gornic, s-a dezlănțuit o prigoană satanică, care pe lângă faptul că i-a lasat săraci, le-a pus de multe ori și viața în primejdie.

Pe paginile sale de facebook, Cătălin Berenghi, lasă două conturi bancare pentru ROMÂNII care ar dori să-i ajute: 


NU CER NIMIC NIMANUI DAR, CUTITUL A AJUNS LA OS!

-RO42BRDE445SV44774514450 – BRD- Banca Romana de Dezvoltare, Agentia Floreasca – Cont Principal LEI/RON
-RO06BRDE445SV55752724450 – BRD – Banca Romana de Dezvoltare Agentia Floreasca – Cont Secundar EURO

– IERI AM FOST EXECUTAT SILIT DE ANAF, LICITATIE PUBLICA PE BUNURILE SOCIETATII CARE ADMINISTREAZA CAFENEAUA MEA (Evident la comanda politica).
– AZI AM FOST EXECUTAT SILIT, EVACUAT DIN SEDIUL ASOCIATIEI MONTANE (Evident la comanda politica).

In cursul zilei de astazi incepand cu ora 08:00 dimineata pe Bd M.Kogalniceanu a fost spectacol, in jur de 20 de jandarmi si aproximativ 10 politisti insotiti evident de executorul judecatoresc au venit la ordin politic, pentru a ma evacua din sediu (evident pt a ma speria, intimida).
Am uitat sa precizez ca in ultimele 2 saptamani, 6 (ȘASE), controale mi-au trecut pragul afacerilor mele.

Fotografia postată de Catalin Berenghi.
.
.
VESTEA BUNA!
Muftiul Iusuf Murat a anuntat ca renunta la proiectul Mega Moscheii!
.
IN ROMANIA SE VA FACE MEGA MOSCHEE PESTE CADAVRUL MEU!
.
.
.

BILANTUL LUPTEI IMPOTRIVA MEGA MOSCHEII!!

-o amenda de 50 000 ron atribuita abuziv de Primaria Generala, contestata si castigata in instanta.

-72 de controale in anul 2017, la societatea mea, (am primit un singur avertisment din cele 72 de controale, fara amenda).

-Incadrarea abuziva a 3 cladiri diferite, in care societatile mele desfasurau diverse activitati, in „Cladire cu risc seismic” (adica nu mai poti desfasura activitate comerciala).

– peste 50 de procese aiuristice, deschise pe societatea mea si pe persoana fizica (sute de termene si sute de ore petrecute in diverse tribunale din Bucuresti si nu numai).

– In sistemul informatic al Anaf-ului, a aparut ca prin minune, o datorie care a
facut dobanda la dobanda dobanzilor din 2007, suma ajungand azi la 750 000 ron = 160 000 euro. Acesta speta nu a putut fi rezolvata nici macar pana azi, fiindu-mi pus sechestru pe toate bunurile mele.

– Tentativa de omor (OTRAVIRE CU ARSENIC SI BENZODIAZEPINE)

– Tentativa de omor (OTRAVIRE CU OPIUM SI CARMOL), nu consum alcool si alte substante interzise, nu fumez tigari si alte ierburi!

– Tentativa de omor prin metoda inductiei electomagnetice cu aparatura speciala, in mers, asupra masini mele Ww Touareg, am ramas fara frame, servo- directie iar motorul s-a oprit brusc la 110km/h. Ulterior masina a fost dusa la service unde a fost expertizata (rezultatul a fost, masina nu are niciun defect).

– Multiple atacuri energetice, prefer sa nu discut pentru ca nu doresc sa fiu catalogat altfel decat sunt. (Vezi moartea ciudata a Tribunului Vadim Tudor!)

– Am fost radiat, timp de 2-3 zile am fost zomby, atat eu cat si Catalin Ioan. (Prefer sa nu vorbesc despre pentru ca multi nu stapanesc subiectul)

– Racolarea/ alungarea si eliminarea angajatilor mei, din diferite societati.

-Racolarea/ alungarea echipelor de muncitori care lucrau de mai bine de 15 ani cu mine si societatiile mele.

-Infiltrarea in cercurile mele apropiate a unor indivizi care doreau anumite lucruri sub o forma sau alta( evident au primit, ce voiam eu, nu ce voiau ei) 🙂

– Dosar penal deschis abuziv si la comanda politica la sectia 2 politie.

– Tentativa de deschidere a unui dosar penal, a stat 2 luni la tribunal fara sa existe posibilitatea sa fim incadrati.

– Tergiversarea si prelugirea in justitie a unor dosare in baza unor protocoale care au iesit la iveala lunile trecute (Am beneficiat la maxim de supunerea justitiei fata de serviciile secrete).

-EXECUTARE SILITA SI SCOATEREA TUTUROR BUNURILOR PE CARE LE DETIN LA LICITATIE PUBLICA PENTRU NISTE SUME PE CARE EU NU LE DATOREZ STATULUI, ADICA, 750 000 ron = 160 000 euro). !
(Multumesc avocatilor mei care au semnat protocoale de colaborare cu….. stiu ei cine)!

– Parerea anumitor persoane despre mine: (Extremist, fanatic religios, dement, periculos, golan, agresiv, persoana non grata, om cu care nu te poti intelege etc 😦

– Foarte multi prieteni alaturi de care am copilarit, s-au indepartat de mine si de convingerile mele, de lupta pe care eu am dus-o impotriva sistemului corupt, nu au vrut sa fie afectati, de parca ei nu ar fi trait tot in Romania.

Catalin Ioan Gornic.

– 2 ani somer, au fost depuse sute de Cv uri pentru angajare la diferite societati, blocate toate, (ziua se semnau contracte iar seara era sunat si anuntat ca nu se mai poate)

– Dosar penal deschis abuziv si la comanda politica la sectia 2 politie.

– Dosar penal deschis abuziv si la comanda politica de catre Politia Rutiera pentru un accident inexistent, a fost suspendat in sistem, dreptul de a conduce, hartuire timp de doi ani a lui Catalin Ioan si a familiei lui, chemata in Bucuresti de la Shighioara pentru audieri si fortati sa recunoasca fapta lui Catalin, care nu a savarsit-o.

– Furtul documentelor si retinerea abuziva, de catre politia sectiei 13, iar restituirea lor a fost facuta dupa 8 ore, fara nici un document semnat si alte repercursiuni. TIMP DE 8 ORE SECTIA 13 POLITIE A AVUT CIRC CU NOI! 🙂

LUPTA CONTINUA, POPORUL ARE NEVOIE DE NOI!!!!
PACAT CA NU SUNTEM MAI MULTI!!!!!

Surse: facebook.com/legionetrangere.romania

și

Se confirmă în mod evident existența și reacția agresivă a „statului subteran”, în fapt un sistem mafiot, generalizat, de tip caracatiță, care parazitează societatea și orice instituție a Țării:

Statul subteran (sau paralel) şi existența lui în statele suverane şi statele vasale

 

Statul subteran (sau paralel) şi existența lui în statele suverane şi statele vasale

 Celălalt stat

Văd extrem de multă lume confuză în faţa a ceea ce generic este numit „stat paralel” sau „stat subteran”. În timp ce unii – din naivitate sau ticăloşie – îi neagă existenţa, alţii se simt exasperaţi, sufocaţi de el, astfel încât uneori realmente simt nevoia să urle. Care să fie adevărul? În ce tabără ar trebui să ne situăm?

În cele ce urmează mi-am propus să tragem puţin perdeaua pentru a vedea cum funcţionează cu adevărat lumea. E o întreprindere destul de complicată şi, mai ales, controversată. Ştiu că ceea ce veţi citi în continuare este extrem de greu de digerat, în special din cauza unei viziuni deformate impuse brutal majorităţii populaţiei. Însă, puterea de a face saltul înapoi peste Styx este cea care face diferenţa dintre morţi şi vii, inocenţi cu ochii legaţi şi clarvăzători, înlănţuiţi şi liberi, ș.a.m.d.

Voi porni de la simpla noţiune  de suveranitate. Cum bine se ştie, suveranitatea este capacitatea unui stat de a se autodetermina. În lumea de azi, ca şi în istorie, lucrurile sunt extrem de simplu de tranşat: există naţiuni suverane, capabile de autodeterminare totală, şi celelalte, aflate într-o relaţie de vasalitate faţă de primele. În ciuda a ceea ce aţi putea crede, în ziua de azi există doar câteva state care sunt cu adevărat suverane, restul depinzând într-o măsură mai mică sau mai mare de câteva dintre aceste state. Printre statele cu adevărat suverane avem: SUA, Regatul Unit, Israelul şi Iranul. Atenţie, nu am adăugat aici nici Rusia şi nici China din cauza unor elemente care depăşesc spaţiul şi intenţiile articolului de faţă. Ceea ce ar trebui să constataţi este faptul că majoritatea statelor suverane prezentate au democraţia occidentală ca bază a sistemului lor politic.

În teorie, democraţia este forma cea mai înaltă de guvernare, care asigură exprimarea tuturor vocilor din popor. Totul funcţionează perfect, însă la nivel absolut teoretic. La modul practic, aşa-zisa „democraţie occidentală” funcţionează pe baza unei scheme triunghiulare (atenţie, în cele ce urmează mă refer la democraţiile statelor suverane): trei categorii aranjate în mod piramidal, aflate, fiecare dintre ele, într-o relaţie strictă de subordonare faţă de cea de deasupra. La bază avem ceea ce numim „masa ineptă”, adică noi, cetăţenii. La baza societăţii, iar percepţia ei asupra statului este una absolut deformată. De la acest nivel statul este văzut ca o entitate tot triunghiulară, compusă din puterile legislativă, executivă şi judecătorească, aflate pe picior de egalitate, într-un echilibru despre a cărui stabilitate nu-şi pune nimeni nicio întrebare. De la nivelul de bază, singurul element care „transpiră” este „structura oficială a statului”, acel incredibil şi ireal echilibru pe care tocmai vi l-am descris şi pe care-l ştiţi din viaţa de zi cu zi. Nivelul cel mai de sus rămâne strict necunoscut bazei, fiind catalogat în media şi în comunicările oficiale drept „teorie a conspiraţiei”.

Trecem la nivelul următor, cel căruia îi vom spune „al statului conducător”. Acest nivel este împărţit, la rândul său, în două categorii: prima include o clasă extrem de mare de indivizi pe care-o vom numi cea a „idealiştilor” şi o clasă ceva mai mică, a „insiderilor”. Clasa „idealiştilor” cuprinde politicienii mărunţi (de la lipitorii de afişe, consilieri locali, primari, parlamentari) sau cei situaţi la nivel de bază în diversele instituţii ale statului (judecători, diverşi procurori, salariaţi de la baza serviciilor secrete s.a.m.d.). De cele mai multe ori, cei din această clasă au o carieră destul de strict plafonată şi, în extrem de rare cazuri, reuşesc să treacă peste „neajunsurile” apartenenţei la clasa idealiştilor şi, automat, să intre în zona rarefiată a puterii. Din punct de vedere al percepţiei, majoritatea covârşitoare a celor care fac parte din această categorie percepe statul la fel ca şi „masa ineptă”. Jumătatea superioară, „insiderii”, sunt cei pe care-i vedeţi cocoţaţi în posturi cheie. Ei sunt perfect conştienţi de existenţa „nivelului superior”, dar, cu toate acestea, nu au un contact direct cu el, ci, prin ceea ce am putea numi „pârghii”. Elementul esenţial de înţeles este acela că nivelul cel mai de sus al piramidei nu interacţionează direct cu nimeni, ci doar prin intermediul pârghiilor. N-o să povestesc aici despre eşalonul superior al puterii („eşalonul conducător”), deoarece timpul şi spaţiul nu-mi permit acest lucru.

Ceea ce trebuie înţeles în funcţionarea „statului democratic” suveran este faptul că, în spatele aparenţelor teoretice, modul de luare a deciziilor este unul care n-are de-a face cu şabloane precum „democraţia”, „decizia poporului” ș.a.m.d. Chestiunea e foarte dibaci mascată. Prima chestie fraudulentă este dată de faptul că un ales nu are un mandat imperativ, adică odată ales nu e obligat să se ţină de promisiunile din campania electorală. E un element căruia i-am putea spune „secret ţinut la vedere”. Al doilea element este acela că, indiferent de determinarea unui individ „corect ales”, acesta, odată ajuns în „cămările puterii”, constată că este neputicincios, aflându-se în imposibilitatea de a pune în aplicare (presupunând că şi-ar dori) promisiunile din campanie care ar contrazice dorinţele eşalonului conducător. Probabil aici pare o fractură logică: de ce un individ sau un grup, după ce câştigă puterea, nu-şi poate impune voinţa? Pare ciudat, nu-i aşa? Doar după ce ai câştigat alegerile te afli la volan, ai toate butoanele la îndemână.

De fapt nu-i aşa. Dacă prin minune ai câştigat alegerile şi nu faci parte dintre insideri – adică dintre cei conştienţi de existenţa eşalonului conducător – vei constata cu stupoare că acţiunile tale se lovesc de ziduri de netrecut. În fapt nu te afli „la butoane”, ci în faţa unui panou cu false butoane, întrucât apăsarea unui buton nu declanşează acţiunea, ci atenţionează un oficial de rang inferior că vrei să iei o decizie. Punerea ei în aplicare depinde de voinţa acelui oficial de rang inferior.

Abia atunci constaţi că statul este de fapt o structură haotică, dominată de instituţii având autonomii inexplicabile, de ai căror şefi nu prea poţi să te atingi. Instituţii pe care nu le poţi influenţa deoarece aceasta se traduce într-un „atac la bazele democraţiei”. De asemenea, te confrunţi cu o violenţă, cu un stres insuportabil, elemente generate de presă şi de influencerii media. Nefiind unul dintre insideri, n-ai cum să înţelegi ceea ce se petrece şi devii confuz, deoarece structura care teoretic se află în subordinea ta e de necontrolat şi, mai mult, nu ţi se supune, ea conducând „de facto” întregul stat. Această structură invizibilă ochiului public (adică masei inepte şi idealiştilor) este de fapt ceea ce se numeşte „statul subteran” (deep state). Este reţeaua pârghiilor de putere, coordonate de eşalonul superior, şi care în perioadele de „criză” – adică atunci când „democraţia” aduce vreun idealist la putere – reacţionează haotic, transformând mandatul nefericitului idealist într-un dezastru, iar pe el într-un „duşman public”, urât de toată lumea din cauza imaginii dezastruoase pe care o are. Devenit victimă frustrată, nefericitul ori se autoînvinovăţeşte penibil, ori o sfârşeşte la spitalul de nebuni – sau prin apropiere – deoarece nu va înţelege niciodată ceea ce i s-a întâmplat.

În fapt, dacă vreţi să înţelegeţi care-i adevărata putere şi care sunt relaţiile de subordonare, nu trebuie să vă uitaţi niciodată la vârful puterii oficiale. Acolo sunt ori păpuşi telecomandate, ori, în rare cazuri, idealişti fără nicio şansă. Vreţi să înţelegeţi ce e puterea? Mergeţi pe fir să vedeţi de unde au venit cei din eşaloanele doi şi trei. Spre exemplu, v-aţi întrebat vreodată de unde a venit o nulitate precum Victoria Nuland? Cine-i ea, de unde-a apărut, cui i-a raportat şi, mai ales, „a cui a fost ea”? Ultima întrebare e de o importanţă colosală pentru fiecare dintre „necunoscuţii” de prin pârghiile neştiute ale puterii. Abia atunci când aveţi răspunsuri la aceste întrebări puteţi spune că înţelegeţi cât de cât bucătăria secretă a puterii dintr-un stat suveran. Şi-abia atunci vă deosebiţi fundamental de cei care cad în admiraţii tâmpe. Pe câţi dintre concetăţenii noştri nu i-aţi auzit lăudând „sistemul canadian”? Unii dintre ei chiar au emigrat acolo imaginându-şi că fac vreun mare rahat. Câţi dintre ei credeţi că au habar de faptul că, în realitate, Canada e o ţară, vorba lui Vanghelie, „pe persoană fizică”, fiind realmente stăpânită de vreo patru familii? Şi asta destul de transparent, fără mari eforturi de ascundere a realităţii. Doar că „nu se vorbeşte”. Şi cum s-ar putea vorbi atâta vreme cât familia lui taica Thompson deţine cam tot ce înseamnă media?

Poate vă întrebaţi, pe bună dreptate, ce-i cu statul ăsta subteran. De ce este el necesar în condiţiile în care cei din eşalonul de sus oricum conduc? Cu alte cuvinte, de ce n-o fac direct, fără a mai apela la un asemenea aparat imens? Răspunsul, desigur, e unul de-a dreptul banal: de ce-ar face-o? De ce să stai să-ţi baţi capul cu toate prostiile, în condiţiile în care o pot face alţii? Şi, mai ales, de ce să te expui şi nu-ţi vezi liniştit de viaţa şi puterea ta, de ce să nu te bucuri în discreţie de absolut tot ceea ce-ţi poate oferi lumea asta? Fără camere de luat vederi, fără prostovani care să te înghiontească, fără pic de deranj. Şi-ar mai fi ceva. Istoria demonstrează limpede că puterea erodează, că toţi marii puternici care s-au expus au sfârşit-o tragic. Nu trebuie să fii tu văcarul pentru a conduce gloata de vaci! E suficient să fii proprietarul fermei. Ca văcar poţi sfârşi împuns de vreun taur mai violent, dar ca proprietar nu faci altceva decât să culegi profitul. Turma se poate revolta împotriva văcarului (la nivel teoretic, deoarece atâta timp cât are furaje din belşug n-o va face!), dar niciodată împotriva proprietarului pentru că, pur şi simplu, nu-l cunoaşte.

Cred că elementele prezentate până acum sunt suficiente pentru a înţelege care-s raporturile de forţă şi cum arată în realitate lumea. Ceea ce trebuie să conştientizaţi este că acest model funcţionează strict în statele suverane.

 

Vom trece mai departe pentru a înţelege cum funcţionează restul statelor? Sau, dacă vreţi ceva mai aplicat, cum funcţionăm noi ca ţară. Aici lucrurile sunt mult mai simple, deoarece entitatea superioară, adică cea a eşalonului conducător, este reprezentată de una sau mai multe pârghii aparţinând „statului senior”, sub a cărui vasalitate se află naţiunea respectivă.
La preluarea puterii de către „statul senior”, elita conducătoare locală este decapitată, târâtă prin puşcării, terfelită şi ostracizată. În locul ei se instaurează un sistem de stat subteran, exact după modelul celui din naţiunile suverane, care însă este total subordonat unei pârghii din „statul senior”. Există un sistem extrem de bine pus la punct în ceea ce priveşte coordonarea şi interacţiunile cu acest tip de state. Spre exemplu, distrugerea elitei locale este mascată de lupta împotriva corupţiei. De ce se întâmplă aşa? Pentru că e cel mai simplu: cetăţeanului trebuie să i se livreze un vinovat pentru frustrările sale şi cine-i cel mai potrivit dacă nu „îmbuibatul” care se află în sferele puterii, fie că e vorba de politică sau business? În momentul în care lupta e terminată, iar structurile statului subteran sunt definitivate şi subordonate pârghiei din „statul senior”, în naţiunea vasală se reinstaurează liniştea, „corectitudinea”, iar lucrurile funcţionează la fel de lin şi de anost ca şi-n „naţiunea senior”. Masa ineptă şi idealiştii încearcă să schimbe radical lucrurile, în timp ce insiderii conduc astfel încât „pârghia de sus” să nu fie nemulţumită. Dacă printr-o minune unul sau mai mulţi idealişti reuşesc să cucerească puterea prin forme legale, vor fi îngenuncheaţi iremediabil de legile „statului democratic”, de diversele „instituţii”, care brusc îşi găsesc justificări pentru intervenţii în forţă bazate pe legi despre care nimeni nu ştia nimic până atunci. Toate aceste pârghii ale statului subteran lucrează într-o coordonare suspectă, trădând comanda unică aflată absolut în cu totul altă parte decât în locul care, din punct de vedere teoretic, ar fi trebuit să se afle.

Realitatea este că, dintr-o asemenea chingă nu se poate scăpa prin mijloace „legale”, în măsura în care legal înseamnă prin căile „democraţiei”, adică vot, Parlament, etc. E practic imposibil, sistemul livrând un număr imens de păpuşi teleghidate gata să preia şi să deturneze orice fel de mesaj. Sistemul a fost şlefuit în decursul timpului bazându-se pe eşecurile înregistrate de diversele metode de conducere. Poate cel mai răsunător eşec a fost cel din Iran, unde un dictator tembel – şahul de-atunci – a reuşit să-şi pună în cap întreaga ţară care, printr-o revoluţie islamică (culmea, cu substrat real democratic!) a reuşit o răsturnare spactaculoasă şi, în paralel cu aceasta, restabilirea suveranităţii ţării.

O altă evadare spectaculoasă, înainte de aceasta, a fost aceea a Rusiei Sovietice. După ce coada de topor Lenin condusese cu mână de fier destinul URSS, înainte de moarte a transmis grupului său de insideri ordinul de a-l împiedica pe Stalin să preia puterea. Stalin însă era o nucă prea tare şi s-a dovedit imposibil de deturnat. În prima fază după preluarea puterii s-a lovit de „statul subteran” instituit de Ulianov şi cozile lui de topor, dar, întrucât conducerea era puternic centralizată, a început epurările, disperat fiind de amploarea tălpilor care i se puneau. Fiind om dintr-o bucată, nu s-a mai încurcat cu „fiţe democratice” şi a instituit, într-un profund spirit rusesc catalizat de instinctele mafiei gruzine, legea „puşcăriei obligatorii” şi a glontelui în ceafă. Abia mai târziu, la interogatoriul lui Rakovsky, pare că a înţeles ceva mai bine lumea în care se mişca, dar a continuat în spirit independent, ţinând totuşi cont de „sugestiile” care-i veneau din afară.

Analizând accidentele istoriei recente, putem constata un element interesant. Recâştigările de suveranitate, chiar dacă au ca efect izolarea sau înlăturarea statului subteran, sunt de scurtă durată. Întrucât asumarea de către „revoluţionari” a puterii se face în mod transparent, „mânia populară” – inevitabilă în condiţiile perpetuării aceleiaşi puteri – se răsfrânge asupra celor care şi-au asumat transparent conducerea şi resuveranizarea statului. De obicei, în asemenea situaţii, într-una sau două generaţii, statul subteran se reinstaurează pe fondul creşterii nemulţumirilor şi al efectului nefast al unor acţiuni externe violente (gen sancţiuni economice, samd) cu scopul de a inflama spiritele. Este, dacă vreţi, situaţia pe care o puteţi observa în Venezuela, unde, după moartea lui Chavez, puterea concentrată în jurul lui Maduro dă semne clare de oboseală şi care, cel mai probabil, va capota.

În ceea ce priveşte Rusia, statutul suveranităţii sale este incert. După Stalin, uşor, uşor structurile statului subteran s-au reconectat la tătuci, apogeul fiind atins în momentul în care Gorbaciov, el însuşi aflat sub control englez, a semnat capitularea URSS. De-atunci Rusia a trecut printr-un proces accentuat de disoluţie care ar fi trebuit să culmineze cu decimarea lui Elţîn şi a familiei sale. Procesul a fost întrerupt brutal de către Putin şi de-atunci Rusia a limitat programatic efectele devastatoare ale statului subteran. Însă, în lipsa unui plan clar de succesiune şi a unei structuri superioare de putere, Rusia este în acest moment similară unei societăţi medievale încercând să ţină piept unei structuri mult mai rafinate şi infinit mai influentă propagandistic.

Rezultă limpede pentru oricine că desfiinţarea statului subteran este o simplă iluzie în condiţiile în care aceasta nu vine la pachet cu un nou model de stat. A desfiinţa statul paralel e cumva similar tăierii părului sau a unghiilor unui monstru. Mai devreme sau mai târziu ele vor creşte, iar monstru îşi va regăsi forţa. Aşadar, nu desfiinţarea statului subteran trebuie să fie ţinta, ci uciderea adevăratului monstru, adică a statului superior, la pachet cu impunerea unui alt model. Altfel, orice propunere nu rămâne decât o simplă utopie un idealism facil de demontat de actuala schemă de conducere şi coordonare.

Înainte de a încheia, vă atenţionez asupra faptului că acest material va avea o existenţă cât se poate de volatilă. Îl voi lăsa doar trei zile pe facebook şi cinci pe blogul propriu. După această perioadă voi şterge articolul, astfel încât, doar în această perioadă veţi avea acces la el. Dacă vreţi să-l păstraţi sau să-l daţi mai departe îl puteţi copia fără nicio restricţie.

                                                                                            Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

Via: justitiarul.ro


Ceea ce scapă din vedere autorul articolului este faptul că nici statele suverane nu sunt complet suverane. Toate fiind tributare ocultei transnaționale, cel puțin de 200 de ani încoace. Sau mai bine spus, „structura invizibilă” (nivelul superior), este comună pentru toate aceste state, guvernându-le din umbră pe cele așa-zis suverane dar și pe cele vasale.