Citate ale Sfinților Părinți care demonstrează că Dumnezeu Tatăl S-a arătat oamenilor (nu după ființă), că este identificat de Proorocul Daniel ca „Cel Vechi/Bătrân de zile” și POATE fi reprezentat în icoane

Sfântul Nicodim Aghioritul spune, în Pidalion, că PUTEM REPREZENTA în icoane PE DUMNEZEU TATĂL ÎN CHIP DE BĂTRÂN și pe DUHUL SFÂNT ÎN CHIP DE PORUMBEL

DOCUMENT grecesc DIN SECOLUL IX în care Dumnezeu Fiul este reprezentat alături de Dumnezeu Tatăl (ca bătrân), așa cum L-a văzut întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan în timpul martiriului său

CITATE ALE SFINTILOR PARINTI DESPRE CEL VECHI DE ZILE CA FIIND DUMNEZEU-TATAL SI DESPRE ICOANELE CU DUMNEZEU-TATAL:

Sfantul Mucenic Ipolit al Romei:

„Am avut vedenii în timpul nopții și iată că unul ca un Fiu al omului a venit cu norii cerului, a venit la Cel Bătrân de zile și a fost adus înaintea Lui…”… El a arătat toată puterea dată de Tatăl Fiului, care este rânduit Domn al lucrurilor din ceruri, al lucrurilor de pe pământ și al lucrurilor de sub pământ și Judecător al tuturor”. (Tratat despre Hristos si despre Antihrist, Sf. Ipolit)

În ” Cel Vechi de Zile: Patristic and Modern views of Daniel 7:9-14, de

Wilfred Sophrony Royer, St. Vladimir’s Theological Quarterly 45:2 (2001), p 139 citim:

„Unul dintre primii comentatori patristici ai cărții lui Daniel, Ipolit (cca. 170 – 236) scrie că Cel Vechi de Zile „nu este pentru Daniel, nimic mai mult decât Domnul, Dumnezeul și Stăpânul tuturor, Tatăl lui Hristos însuși”.

 

Tratatul împotriva ereticului Novatian
(Adesea atribuit Sfântului Ciprian al Cartaginei)
(cca. 255 d.Hr.):

„Lucruri asemănătoare cu acestea spune și Daniel: „Am văzut un scaun de domnie așezat și pe el ședea Cel Vechi de zile, iar hainele Lui erau ca zăpada și firele de păr de pe capul Lui ca lâna albă: Tronul Său era o flacără de foc, roțile lui erau de foc aprins. Un râu de foc ieșea înaintea Lui: mii de mii de oameni Îi slujeau și mii de mii de oameni stăteau înaintea Lui: El ședea la judecată, și cărțile s-au deschis”. Iar Ioan declară și mai clar, atât despre ziua judecății, cât și despre desăvârșirea lumii, zicând: „Și când – zice el – a deschis pecetea a șasea, iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; și soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, și luna întreagă s-a făcut ca sângele; și stelele au căzut pe pământ, ca un smochin scuturat de un vânt puternic, care-și aruncă smochinele necoapte. Și cerul s-a depărtat ca o carte când este rulată, și fiecare munte și fiecare insulă au fost mutate din locurile lor. Și împărații pământului și toți marii, tribunii, bogații și puternicii, orice sclav și orice om liber, s-au ascuns în peșterile și în grotele munților, zicând munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de ochii Tatălui care șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, pentru că vine ziua pierzării și cine va putea să stea în picioare?”.” (ANF, vol. V, p. 663).

Constitutiile Apostolice (anul 350):
„Și Zaharia spune: „Iată, Împăratul tău vine la tine, drept și mântuitor, blând și călare pe o măgăriță și pe un mânz, mânzul unei măgărițe”. Pe care Daniel îl descrie ca fiind „Fiul Omului care vine la Tatăl” și care primește de la El toată judecata și cinstea”.” (Cartea a 5-a, capitolul 20)

Scriitorul bisericesc Lactantiu (mort 320):

„Dar, după ce a făcut aranjamente cu ucenicii Săi pentru propovăduirea Evangheliei și a numelui Său, un nor L-a înconjurat deodată și L-a dus la cer, în a patruzecea zi după patima Sa, așa cum Daniel arătase că va fi, zicând: „Și iată, unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului și a venit la Cel vechi de zile”. (Institutele divine, cartea 4, capitolul 21, ANF vol. 7, p. 123)

„…și apoi, în cele din urmă, în ziua a patruzecea, S-a întors la Tatăl Său, fiind dus pe un nor. Proorocul Daniel arătase cu mult timp înainte acest lucru, spunând:: „Am văzut în vedenia de noapte și, iată, unul ca Fiul Omului a venit cu norii cerului și s-a apropiat de Cel Bătrân de zile; și cei ce stăteau lângă El L-au adus pe El înaintea Lui. Și I s-a dat o împărăție, slavă și stăpânire și toate popoarele, semințiile și limbile Îi vor sluji Lui; iar puterea Lui este una veșnică, care nu va trece, iar împărăția Lui cea care nu se va nimici”. De asemenea, David în Psalmul 109: „Domnul a zis către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi drept așternut al picioarelor Tale”. (Epitomul Institutelor divine, capitolul 47, ANF vol. 7, p. 241)

„Dar profetul cuprinde ambele apariții ale Lui în puține cuvinte. Iată, spune el, unul ca Fiul Omului care vine cu norii cerului. El nu a spus: asemenea Fiului lui Dumnezeu, ci Fiului Omului, pentru a arăta că trebuia să se îmbrace cu trup pe pământ, pentru ca, după ce a luat forma de om și condiția de muritor, să învețe pe oameni dreptatea; iar când, după ce a împlinit poruncile lui Dumnezeu, a descoperit adevărul națiunilor, a suferit și moartea, pentru a învinge și a deschide și cealaltă lume, și astfel, înviind în cele din urmă, să se îndrepte spre Tatăl Său purtat în sus pe un nor. Pentru că proorocul a spus în plus: Și a venit până la Cel Bătrân de zile și i s-a prezentat. Pe Dumnezeul cel Preaînalt L-a numit Străvechiul zilelor, a cărui vârstă și origine nu pot fi cuprinse, căci numai El a fost din veacuri și va fi întotdeauna pentru veacuri. Dar că Hristos, după pătimirea și învierea Sa, urma să se înalțe la Dumnezeu Tatăl, David a dat mărturie prin aceste cuvinte din Psalmul 109: „Domnul a zis către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi drept așternut al picioarelor Tale”. (Institutele divine, cartea 4, capitolul 12, ANF vol. 7, p. 111)

 

Sfantul Chiril al Ierusalimului:

Comentând propoziția din Crez care afirmă că Hristos va veni din nou să judece pe cei vii și pe cei morți, Sfântul Chiril scrie:

„Fiul Omului va veni la Tatăl, potrivit Scripturii care tocmai a fost citită, „pe norii cerului” [Daniel 7:9], tras de un curent de foc [Daniel 7:10], care va încerca pe oameni. Atunci, dacă faptele cuiva sunt de aur, vor fi făcute mai strălucitoare; dacă cursul vieții cuiva este ca niște paie și neînsuflețit, va fi ars de foc. Și Tatăl „va ședea, având haina Sa albă ca zăpada și părul capului Său ca lâna curată” [Daniel 7:9]. Dar acest lucru este spus după felul oamenilor; de ce? Pentru că El este Împăratul celor care nu au fost mânjiți de păcate; pentru că, spune El, voi face păcatele voastre albe ca zăpada și ca lâna, ceea ce este o emblemă a iertării păcatelor sau a nepăcătoșeniei în sine. Dar Domnul care va veni din cer pe nori, este Cel care S-a înălțat pe nori, căci El Însuși a spus: Și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu mare slavă (Catehezele Sfantului Chiril al Ierusalimului – Cateheza a 15-a)

 

Autorul Rufinus (345-410)

Crezul ne spune că Hristos S-a înălțat la ceruri și stă la dreapta Tatălui și că va reveni în slavă pentru a judeca atât pe cei vii, cât și pe cei morți. În comentariul său asupra Crezului Apostolilor, Rufinus scrie:

„Acum să arătăm pe scurt, dacă vreți, că aceste lucruri au fost prezise de profeți. Tu însuți, de vreme ce ai o astfel de intenție, vei aduna mai multe din gama largă a Scripturilor. Profetul Maleahi spune: „Iată că Domnul Atotputernic va veni și cine va rezista zilei venirii Lui, sau cine va rezista la vederea Lui? Pentru că El vine ca focul unui cuptor și ca săpunul unui fântânar; și El va ședea, rafinând și purificând ca pe aur și ca pe argint”. Dar ca să știi mai sigur Cine este acest Domn despre Care se spun aceste lucruri, ascultă ce prezice și profetul Daniel: „Am văzut”, spune el, „în viziunea nopții, și iată, Unul ca Fiul Omului venind cu norii cerului, și S-a apropiat de Cel Bătrân de zile și a fost adus înaintea Lui; și I s-a dat stăpânire, cinste și împărăție. Și toate popoarele, semințiile și limbile Îi vor sluji Lui. Și stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, care nu va trece, și împărăția Lui nu va fi nimicită.” Prin aceste cuvinte suntem învățați nu numai despre venirea și judecata Sa, ci și despre stăpânirea și împărăția Sa, că stăpânirea Sa este veșnică, iar împărăția Sa este indestructibilă, fără de sfârșit; așa cum se spune în Crez: „și a împărăției Sale nu va fi sfârșit”. Așa că cel care spune că împărăția lui Hristos va avea într-o zi un sfârșit este foarte departe de credință” (Comentariu la Crezul Apostolilor, NPNF2, vol. 3, p. 556).

 

Sfantul Ioan Gura de Aur:

Sfântul Ioan Hrisostom este un Părinte deosebit de important în
această discuție. Se găsesc multe citate liturgice și patristice în
care se vorbește despre Pruncul Hristos ca fiind Cel Bătrân de zile
(această problemă va fi discutată mai departe când vom ajunge la Sfântul
Dionisie Areopagitul, și se găsește și Sfântul Ioan Hrisostom vorbind
în acest fel:

„Ce pot să spun? Ce pot să spun? Pentru că minunea mă uimește: Vechiul zilelor s-a făcut copil. Cel care stă pe un tron înalt și este purtat în sus a fost așezat într-o iesle.” (Omilia a II-a la Nașterea Domnului, EPE, vol. 35, p. 472. citat de George Gabriel).

Trebuie remarcat faptul că acesta nu este un comentariu asupra viziunii din Daniel 7, iar acest lucru este demonstrat în mod clar atunci când ne uităm la următoarele citate în care Sfântul Ioan Gura de Aur discută despre cine era Cel Vechi de Zile în acel pasaj. În comentariul său la Daniel, Sfântul Ioan spune că acest prooroc „a fost primul și singurul [din Vechiul Testament] care a văzut pe Tatăl și pe Fiul, ca într-o vedenie” (In Danielem (PG 56:231-233)).

În altă parte, Sfântul Ioan face următoarele comentarii cu
privire la problema viziunilor Dumnezeului nevăzut în Vechiul Testament:

„Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu.” Prin ce legătură de gândire ajunge Apostolul să spună acest lucru? După ce a arătat măreția nespus de mare a darurilor lui Hristos și diferența infinită dintre ele și cele slujite de Moise, el vrea să adauge cauza justificată a acestei diferențe. Moise, fiind un slujitor, a slujit lucruri mai mici, dar Hristos, fiind Domn și Împărat și Fiul Împăratului, ne-a adus lucruri mult mai mari, fiind mereu cu Tatăl și văzându-L continuu; de aceea spune: „Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu în nici un timp”. Ce vom răspunde atunci celui mai puternic dintre glasuri, Isaia, când spune: „Am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și înălțat” (Isa. vi. 1); și lui Ioan însuși care mărturisește despre El, că „a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui”? (c. xii. 41.) Ce să mai spunem despre Ezechiel, căci și el L-a văzut șezând deasupra heruvimilor (Ezechiel i. și x.) Ce să mai spunem despre Daniel, căci și el spune: „”Cel vechi de zile a șezut” (Dan. vii. 9.) Dar și lui Moise însuși, spunând: „Arată-mi slava Ta, ca să Te văd ca să Te cunosc”. (Ex. xxxiii. 13, Ex. xxxiii 13 parțial din LXX.) Și Iacov și-a luat numele tocmai de aici, fiind numit „Israel”; căci Israel este „cel care îl vede pe Dumnezeu”. Și alții l-au văzut. Cum deci spune Ioan: „Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu până acum”? Este pentru a declara că toate acestea au fost cazuri de îngăduință (a Lui), nu vederea Esenței însăși dezvelite. Căci dacă ar fi văzut însăși Natura, nu ar fi văzut-o sub diferite forme, deoarece aceasta este simplă, fără formă, fără părți sau linii de delimitare. Ea nu șade, nu stă în picioare, nu umblă: aceste lucruri aparțin toate trupurilor. Dar cum este El, numai El știe. Și aceasta a declarat-o El printr-un anumit prooroc, zicând: „Eu am vorbit către prooroci şi le-am înmulţit vedeniile şi tot prin prooroci am grăit în pilde.” (Os. xii. 10), adică: „M-am smerit, nu m-am înfățișat așa cum eram în realitate in Esenta Mea”. Pentru că, de vreme ce Fiul Său urma să se arate în carne și oase, El i-a pregătit din vechime pentru a vedea ceea ce este Dumnezeu, în măsura în care le era cu putință să-L vadă; dar ceea ce este Dumnezeu cu adevărat, nu numai că nu au văzut profeții, ci nici măcar îngerii sau arhanghelii. Dacă îi veți întreba, nu-i veți auzi răspunzând nimic cu privire la Esența Sa, ci grăind: „Slavă lui Dumnezeu în cele mai înalte, pe pământ pace, bunăvoință față de oameni”. (Luca ii. 14.) Dacă dorești să afli ceva de la heruvimi sau serafimi, vei auzi cântecul mistic al Sfințeniei Sale și că „cerul și pământul sunt pline de slava Sa”. (Isaia vi. 3.) Dacă te interesezi de puterile superioare, nu vei afla decât că singura lor lucrare este lauda lui Dumnezeu. „Lăudați-L”, spune David, „toate oștile Lui”. (Ps. cxlviii. 2.) Dar numai Fiul Îl contemplă pe El și Duhul Sfânt” (Omilia a 15-a la Evanghelia lui Ioan).

Observați că vedenia Celui Vechi de zile este citată ca un exemplu în care Dumnezeu a fost văzut, dar nu în esența Sa. Iar dacă cineva se îndoiește cine este Cel Vechi de Zile (sau cine a fost văzut în toate celelalte Teofanii din Vechiul Testament menționate), Sfântul Ioan îl identifică pe „El” despre care a vorbit atunci când spune că numai Fiul și Duhul Sfânt Îl văd așa cum este El în esența Sa.

 

Fericitul Augustin:

„Nu știu în ce fel înțeleg acești oameni că Cel Vechi de Zile i s-a arătat lui Daniel, de la care se înțelege că Fiul Omului, pe care a îngăduit să fie de dragul nostru, a primit împărăția; și anume, de la Cel care îi spune în Psalmi: «Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut; cere-Mi și-Ți voi da neamurile ca moștenire a Ta» și care a «pus toate lucrurile sub picioarele Sale». Dacă, totuși, atât Tatăl care dăruiește împărăția, cât și Fiul care o primește, i s-au arătat lui Daniel în formă trupească, cum pot acei oameni să spună că Tatăl nu s-a arătat niciodată proorocilor și, prin urmare, că doar El trebuie înțeles ca fiind invizibil, pe care nimeni nu l-a văzut și nici nu poate să-l vadă? Căci Daniel ne-a spus astfel: „Am privit”, spune el, „până când tronurile au fost așezate și a șezut Cel Vechi de zile, a cărui haină era albă ca zăpada și părul capului Său ca lâna curată: Tronul Lui era ca o flacără de foc și roțile Lui ca focul aprins; un izvor de foc ieșea și se revărsa din fața Lui; mii de mii de oameni Îi slujeau și zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui; judecata a fost pusă și cărțile au fost deschise” etc. Și puțin mai târziu: „Am văzut, spune el, în vedenii de noapte, și iată că Unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului și a venit la Cel Vechi de zile și L-au adus înaintea Lui. Și I s-a dat Lui stăpânire, slavă și împărăție, ca toate popoarele, neamurile și limbile să-I slujească Lui: Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, care nu va trece, și împărăția Lui este cea care nu va fi nimicită.” Iată că Tatăl dăruiește, iar Fiul primește o împărăție veșnică; și amândouă sunt, în ochii celui care profețește, într-o formă vizibilă. Prin urmare, nu este nepotrivit de crezut că Dumnezeu Tatăl obișnuia și el să se arate în acest fel muritorilor” (Fericitul Augustin – Despre Sfanta Treime, Cartea a II-a, Capitolul 18)

 

Sfantul Chiril al Alexandriei (376-444)

„Iată, iarăși Emanuel este văzut în mod vădit și clar urcând la Dumnezeu Tatăl din ceruri… Fiul Omului a apărut în trup și a ajuns la Cel Vechi de zile, adică S-a urcat la tronul Tatălui Său veșnic și i s-a dat cinste și închinare…” (Scrisoarea 55, în Părinții Bisericii, vol. 77,

Washington: CUA Press, 1987, pp. 28, 29).

„Ce înseamnă «a venit la Cel Vechi de zile” (Dan. 7:13)? Poate că înseamnă a veni într-un loc? Dar cum ar putea fi aceasta, este o prostie. Dumnezeirea nu s-ar afla într-un loc, căci Ea umple toate lucrurile. Care este, atunci, sensul expresiei „a venit la Cel Vechi de Zile”? În mod evident, înseamnă că Fiul a venit la slava Tatălui. Și unde se vede aceasta? El [Daniel] vorbește din nou și spune următoarele: ‘Lui I s-a dat cinstea și împărăția’. Căci El a auzit pe Tatăl spunând: ‘Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi drept așternut al picioarelor Tale’.” (Sfântul Chiril al Alexandriei, PG 70, 1461B. Traducere de George Gabriel)

Este important de remarcat că și Sfântul Chiril vede această viziune ca referindu-se la șederea de-a dreapta Tatălui pe care o afirmăm în Crez – care este aceeași legătură pe care am văzut că o fac și ceilalți părinți cu privire la acest pasaj.

 

Sfantul Teofilact al Ohridei:

Citând Matei 26:64: „”Totuși vă spun că, după aceea, veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului”. El le vorbește din profeția lui Daniel, care a spus: „Am văzut pe unul care vine ca Fiul Omului pe nori”. Pentru că ei au crezut că este înșelat, deoarece li s-a arătat în chip smerit, El a spus: „Mă veți vedea atunci venind cu putere și șezând împreună cu Tatăl”. „Puterea” înseamnă aici cea a Tatălui, iar Fiul Omului nu va veni de pe pământ, ci din cer” (The Explanation of the Holy Gospel According to St. Matthew, House Springs MO: Chrysostom Press, 1992, p. 236).

Comentând paralela din Marcu 14:62: „El spune: «ca și Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii Tatălui». Prin „putere” se înțelege aici Tatăl. La a doua venire, El va veni în Trupul Său, pentru a fi văzut și recunoscut de cei care L-au răstignit” (Explicarea Sfintei Evanghelii după Sfântul Marcu, p. 128).

 

Sfantul Dionisie din Furna (trecut la Domnul in 1734) in Erminia Bizantina:

 

„Pictura sfintelor icoane o preluăm nu numai de la Sfinții Părinți, ci și de la Sfinții Apostoli și chiar de la persoana lui Hristos, singurul nostru Dumnezeu… Prin urmare, Îl înfățișăm pe Hristos pe o icoană ca om, întrucât a venit în lume și a avut legături cu oamenii, devenind în cele din urmă un om ca noi, cu excepția păcatului. De asemenea, Îl înfățișăm pe Tatăl cel fără de timp ca pe un om bătrân, așa cum l-a văzut clar Daniel….”
(Acesta este un text ortodox standard despre iconografie „compilat pe Muntele Athos, Grecia, între anii 1730-1734, din surse vechi, de Dionisie din Fourna)

Episcopul Teofil de Campania (1749–1795)

„Intrând în altar, episcopul sărută sfintele icoane, descoperind că prin [Hristos] ajungem să fim iubiți de Tatăl. Prin intrarea sa în Sfânta Biserică, un Episcop împlinește tipul a ceea ce spune marele Pavel, că Hristos nu a intrat în ceva construit de mâini omenești, ci în însuși cerul, pentru a se înfățișa înaintea Tatălui pentru noi. Și aceasta a fost ca și cum ar fi ajuns la Cel Vechi de zile și ar fi stat în fața Lui, după Proorocul Daniel, și ar fi primit aceeași autoritate și onoare, și Împărăția: și anume, slava pe care a avut-o și înainte de a se face om, pe care a cerut-o ca om când era încă aici, zicând: „și acum slăvește-mă, Părinte, cu slava pe care am avut-o lângă Tine înainte de a se face lumea” (Explicarea Dumnezeieștii Liturghii).

 

Desigur il avem si pe Sfantul Nicodim Aghioritul care afirma in Pidalion ca Cel Vechi de Zile din Daniel este Dumnezeu-Tatal si ca Il putem infatisa in icoane pe Dumnezeu-Tatal ca Batran; text care a mai fost publicat aici pe site si in alte articole si pe care nu il voi mai relua. Cine vrea poate sa il citeasca in celalalte articole.

Sfantul Dimitrie al Rostovului (1709) :

„Dacă cineva îl înfățișează pe Dumnezeu Tatăl sub forma unui vârstnic foarte cinstit, așa a fost în realitate, când profetul Daniel și profetul Isaia L-au văzut pe «Cel Vechi de zile», «șezând El pe tronul proslavit, iar Serafimii sunt împrejurul Lui»

 

Sfantul Epifanie al Salaminei :

6,3 Bineînțeles că Domnul a apărut așa cum a vrut, deoarece este puternic în toate și nu negăm că proorocii L-au văzut pe Dumnezeu – și nu numai proorocii, ci și apostolii. Sfântul Ștefan Protomartirul spune: „Iată, văd cerul deschis și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu și a Tatălui”.
7,6 Ce putem spune, atunci, din moment ce Evanghelia spune că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, în timp ce proorocii și apostolii, și Domnul însuși, spun că L-au văzut? Există vreo contradicție în Sfânta Scriptură? Niciodată! Prorocii și apostolii L-au văzut pe Dumnezeu, iar acest lucru este adevărat. Dar ei l-au văzut așa cum au putut și cum le-a fost posibil, iar Dumnezeu li s-a arătat așa cum a vrut El, „căci cu El toate lucrurile sunt posibile”. Este clar și unanim acceptat faptul că Dumnezeu este nevăzut și incomprehensibil; dar, pe de altă parte, este capabil să facă ceea ce vrea: „Căci nimeni nu se poate împotrivi voinței Sale”. Prin natura Sa, deci, este nevăzut, iar în slava Sa este de neînțeles; dar nu există nimic care să se opună voinței Sale, dacă alege să se arate omului pe care l-a făcut.
14,3 „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh au îngăduit întotdeauna să se arate în vedenii sfinților Săi, pe măsură ce fiecare era capabil să primească [viziunea] în conformitate cu darul care îi fusese făcut de către Dumnezeire. Acest dar a fost acordat fiecăruia dintre cei care au fost considerați vrednici, uneori pentru a-l vedea pe Tatăl, după cum fiecare a fost capabil, pentru a-i auzi vocea cât de bine a putut. Când a spus prin gura lui Isaia: „Robul Meu preaiubit va înțelege”, acesta este glasul Tatălui. Iar când Daniel l-a văzut pe „Cel vechi de zile”, aceasta este o viziune a Tatălui.” (Sf. Epifanie al Salaminei in opera sa „Panarion” )

Sfantul Ioan Damaschin:

„Dacă Sfânta Scriptură îl îmbracă pe Dumnezeu în figuri aparent materiale și care pot fi chiar văzute, ele sunt totuși imateriale. Ele au fost văzute de prooroci și de cei cărora le-au fost revelate, nu cu ochi trupești, ci cu ochi intelectuali. Spunem astfel ca putem reprezenta toate formele pe care le putem vedea. Ele nu au fost văzute de toți. Le apucam pe acestea ca și cum ar fi fost văzute”.
Dumnezeu Tatăl a apărut într-o formă vazuta/vizibila, astfel încât putem să ne facem imagini ale Lui.

Sfântul Efrem Sirul (+373)
„Cu rugăminți de tot felul S-a smerit până la copii, pentru ca în mila Sa să-i ridice la înălțimea Sa. Căci atunci când [Dumnezeu, pe care l-am numit] oglindă, era incapabil de bătrânețe, iar poporul (evreu) incapabil de adevăr, El a luat la Sine bătrânețea pentru instruirea celor necredincioși; și, de vreme ce regele, bătrânul și copilul deveniseră desfrânați, El s-a îmbrăcat în bătrânețe; ca un bătrân venerabil a judecat pe acei nelegiuiți care erau desfrânați în păcat. Ființa care nu îmbătrânește s-a îmbrăcat în bătrânețe pentru a învăța prin parabole despre Fiul Său și despre Iubitul Său. Prin masca bătrâneții a arătat paternitatea Sa pentru a învăța că are un Fiu, Fiul Omului, pe care Daniel L-a văzut stând în picioare în fața Celui Vechi de zile, Care a desființat pe împărații muritori și S-a făcut pe Sine însuși un Împărat în Fiul Împăratului Nemuritor. Dacă ar fi fost Unul singur cel ce ședea, atunci ar fi fost un singur scaun; dar din acest motiv el nu a văzut un singur scaun, ci scaune. El a arătat că împreună cu El era un Sfetnic și un Fiu al Celui Vechi de zile”.

Octoihul, glas 5, Canonul de la miezul nopții al Sfintei și de viață făcătoarei Treimi, Cantarea a 4-a, primul tropar:

„Daniel a fost inițiat în misterul triplei străluciri a unei singure Stăpâniri, atunci când l-a văzut pe Hristos Judecătorul mergând la Tatăl, în timp ce Duhul îi descoperea vedenia”.

Despre Sfantul Dionisie Areopagitul si corelarea lui cu ceilalti Sfinti Parinti:
Ceea ce este important de observat este că Sfântul Dionisie folosește termenul „Cel Vechi de Zile” ca o descriere a naturii divine, dar nu comentează nicăieri aici Daniel 7. Această utilizare mai largă a termenului este cea pe care am observat-o în utilizarea Sfântului Ioan Hrisostom atunci când vorbește despre Hristos cel mic, în timp ce atunci când comentează Daniel 7, el arată clar că „Cel vechi de zile” este în mod specific Tatăl. Așadar, nu există nicio contradicție în scrierile Sfântului Ioan și nici contradicții între imnurile liturgice ale Întâmpinării Domnului sau ale Nașterii care vorbesc despre Cel Vechi de Zile devenind copil și consensul patristic cu privire la Daniel 7, care consideră că Cel Vechi de Zile de acolo este în mod clar Tatăl.