Transcriptul fragmentului din prima inregistrare de pe youtube:
Este vorba despre un fragment din emisiunea „Cuvântul ierarhului dialog duhovnicesc cu ascultătorii” transmisă în direct pe YouTube de către Radio Dobrogea – Arhiepiscopia Tomisului, pe data de pe 26 ian. 2023, de la min. 1:03:29 – 1:04:26
Intrebare: “Ce parere aveti despre buletinele de identitate care se elibereaza acum? Trebuie sa-l schimb si am inteles ca se tiparesc electronice care ar avea cip. Imi este frica. Sfatuiti-ma, va rog!”
IPS Teodosie: “N-aveti de ce sa va fie frica. Acele cipuri n-au nici o forta. Vor fi niste simboluri de cifre. Cifrele 666 se afla in orice Biblie in Apocalipsa. Au vreo influenta? Nici vorba. Sunt niste sperietori false. Lasati ce trebuie. Sa va rugati. Daca te pazesti de cipuri si nu te rogi, esti folosit. Vedeti-va de treaba. Chiar pe parintele Justin Parvu l-am lamurit cu asta. Ca se duc sa faca manifestatii impotriva… Este ceva fara temei.”
Notă admin – Urmăriți aici și falsul raționament cu care IPS Teodosie încearcă să ne convingă că greșim: „Cifrele 666 se afla in orice Biblie in Apocalipsa. Au vreo influenta? Nici vorba.”
Evident că nu suntem atât de proști încât să confundăm o situație în care se vorbește despre numărul 666, fiind necesar să-l reproducem pe hârtie sau pe alte medii de stocare și situațiile când este folosit ca simbol, ca marcaj, ca structură digitală în softul unui cip și în esență ca pecete demonică pe diferite obiecte, mărfuri (coduri de bare sau de puncte), acte sau chiar pe oameni.
Transcriptul fragmentului din a doua inregistrare de pe youtube:
În cadrul aceleiași emisiuni, transmisă în direct pe YouTube pe data de 2 feb. 2023, la min. 2:42 – 4:17
Intrebare: “Am auzit de ceva timp ca se fac buletinele cu cip si nu se va mai putea calatori fara aceste buletine. Lumea deja se streseaza ca ne vor constringe sa le facem. Ce ne indemnati?”
IPS Teodosie: “In Ortodoxie nu exista stres. Cuvantul asta sa-l inlaturati. Lumea se panicheaza, intr-adevar. Dar ce sunt cipurile astea? Sunt niste cifre, simboluri, nu au o putere ele insele. Sunt datele personale ale oamenilor. Poate adaugat, cum spune unii, nu stiu, si cifra 666. Dar aceasta este si in cartea Apocalipsei. Si noi pastram Scriptura integrala, ca asa i-a dictat Duhul Sfant Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan. Aceste simboluri nu ne afecteaza. Noi sa fim in rugaciune si in priveghere. A avea frica de aceste asa zise cipuri insemneaza sa nu mai avem o credinta vie, curate si puternica. Chiar am vorbit cu parintele Justin Parvu, Dumnezeu sa-l ierte, ca si dansul era foarte nedumerit, si dupa ce am stat de vorba, a zis: ‘aveti dreptate, m-am luat si eu dupa multime si am vrut sa fiu cu ei’” Sursa: Dan Catalin….
Iată și poziția Părintelui Iustin, pe care a exprimat-o public:
Părintele Justin: Cipul este lepădare. Dacă voi spune altceva decît am spus pînă acum, nu mai sunt eu acela
…………….
Şi acum de pildă această vînătoare care se face nu este uşoară. Căci fiecare dintre noi purtăm un nume al lui Dumnezeu şi pe care trebuie să-l ducem cu sufletul acesta curat, aşa cum l-am primit de la Dumnezeu. Şi cea mai mare pacoste şi păcat care vine peste noi acum este păcatul împotriva Duhului Sfînt, care nu se va ierta. Ei bine, acum, noi, creştinii, sîntem puşi în situaţia de a ne lepăda şi a cădea în păcatul acela mare împotriva Duhului Sfînt, [păcat] de la care nu este mîntuire. Şi cum vine, de plidă? Prin lucrurile cel mai esenţiale:
Pe student îl ia la carnetul de masă, îi pune acolo: “N-ai cipuşor, nu poţi intra acolo”.
……………….
Apologet: – Prea-cuvioase părinte, blagosloviţi!
Părintele Justin: – Domnul să binecuvinteze!
Apologet: – Părinte, prigoana creştinilor se pare că a început. Sînt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?
Părintele Justin: – Mă bucur că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi. Îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sînul Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfîrşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte Ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi supăraţi cînd am vedea că toată lumea aceasta, fără excepţii, s-ar îndrepta spre cădere, spre prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători – că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi -, după cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei de la care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai Adevărului, au lăsat să meargă oile înainte.
În principiul de război, cînd se făceau luptele acestea de cîmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe pînă la ultimul ostaş.
Şi găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cît priveşte lupta aceasta a Creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întîi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm şi să murim pentru el şi Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.
Apologet: – Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?
Părintele Justin: – Asta este lucrarea Duhului Sfînt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic, dragii mei, şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm. Şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră – ferească Dumnezeu! – ca ce spun astăzi, să spun mîine invers. Aşa de altfel se pot întîmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mîine, cu iscusinţa lor, nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decît ai vorbit ieri. Şi se introduce un haos în rîndul credincioşilor, să nu mai ştie ce să creadă… Pericolul al doilea să nu fie mai rău decît cel de la început!
Apologet: – Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să rezistăm mîine.
Părintele Justin: – Bineînţeles, dar vreau să spun că există şi ispita asta diavolească în războiul acesta nevăzut (şi a mîndriei şi a nesocotinţei noastre) care să întoarcă pe dos tot ce am spus sau ce am scris în tot trecutul. Rămîne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948 (Pr. îl dă ca exemplu, nu pentru că acela n-ar mai fi fost eretic, ci pentru că spunând ceva corect, a rămas hotărât și statornic în cele zise – n. admin.), care, spunea el în rîndul credincioşilor – a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de a îngrozit pe toată lumea; aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj, în sfîrşit, în oraşele mari -, şi el a încheiat-o aşa: „Dacă voi spune altceva decît am spus pînă acum, nu mai sunt eu acela”.
Maica Fotini: – Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?
Părintele Justin: – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a Ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la Judecată, împreună vor merge acolo, cît au fost în sfîrşit, aici pe pămînt, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decît bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările grele sau bune pe care le-a avut creştinul, şi cît a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decît cea curată, a Judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul Judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea Judecăţii înfricoşate.
Mai multe, pe: manastirea.petru-voda.ro
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 