Preiau articolul, destul de lung totuși, de pe marturisireaortodoxa.ro:
În prag de iarnă, în plin Post, mitropolitul eretic Teofan „Vekkos” pregătește evacuarea cu bodyguarzii a comunității de la Schit Orășeni
Credincioșii antiecumeniști din Parohia Schit Orășeni se confruntă cu perspectiva alungării din parohia lor de către mitropolitul eretic Teofan, care intenționează să îl impună cu bodyguarzii pe preotul ecumenist Constantin Bolohan, împotriva voinței majorității credincioșilor.
Acceptând decizia instanțelor de judecată și dorind să o pună în aplicare de bunăvoie, fără tulburări sociale, membrii parohiei uzează de pârghiile legale pe care le mai au la dispoziție pentru a afla dacă dispoziția legală poate fi interpretată în modul în care o face MMB, încercând suspendarea ei temporară până când se vor lămuri toate aspectele.
Dacă legea va decide în cele din urmă ca ei să părăsească parohia, iar grupusculul ecumenist să intre în locul lor, oamenii sunt determinați să continue lupta antiecumenistă din afara zidurilor materiale ale bisericii lor și să aducă cazul lor la cunoștința CEDO, pe de o parte, iar comportamentul mitropolitului ecumenist Teofan la cunoștința viitorului sinod ecumenic de condamnare a ecumenismului, indiferent când se va desfășura, cerându-i acestuia ca mitropolitul să primească tratamentul pe care l-au primit în istoria Bisericii toți arhiereii eretici.
La data de 9 octombrie 2019, Tribunalul Suceava a admis apelul formulat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la hotărârea civilă a Judecătoriei Suceava, prin care se respinsese cererea de evacuare a părintelui Ioan Ungureanu din Parohia “Schimbarea la Față” Schit Orășeni.
Tribunalul a decis ca părintele Ioan Ungureanu să fie evacuat din toate proprietățile care compun parohia din Schit Orășeni.
Pentru a evita orice conflict în care să fie implicați membrii parohiei, părintele Ioan a decis să pună de bunăvoie în aplicare sentința tribunalului.
Astfel, și-a procurat un modul de locuit și s-a mutat în perimetrul privat pe care este construit paraclisul Sfinților Sila, Paisie și Natan, din fața bisericii parohiale.
Mai înainte însă, părintele a predat toate bunurile parohiei proprietarilor lor de drept, membrii parohiei Schit Orășeni, care s-au întrunit în data de 20 octombrie 2019 într-o ședință a adunării parohiale, invitaţi fiind chiar şi cei ce îl contestă pe părintele Ioan.
Adunarea a decis cu un număr de 254 de voturi să închidă biserica parohială și să o țină așa până când situația se va lămuri și părintele Ioan va fi repus în slujire în parohie sau până când în biserică va fi instalat un preot ortodox, nepomenitor, sau pomenitor al unui nou mitropolit al Moldovei care să nu fie ecumenist, așa cum este mitropolitul Teofan Savu.
Membrii parohiei au decis să nu părăsească incinta bisericii și a curții parohiale, care le aparțin de drept, și să nu permită instalarea preotului Constantin Bolohan, care nu este dorit de niciunul dintre ei în această parohie.
Pentru a se evita orice conflict cu autoritățile și a se demonstra buna credință în aplicarea hotărârii tribunalului, parohia a trimis o notificare forțelor de ordine locale și Corpului Executorilor Judecătorești din județ, în care se menționa că hotărârea instanței a fost pusă în aplicare de bunăvoie și nu se impune nicio intervenție a statului pentru a impune decizia instanței.
În această notificare se făcea precizarea că poporul nu are niciun motiv să părăsească incinta bisericii, care le aparține, și să o predea preotului ecumenist Bolohan, cu atât mai mult cu cât capătul de cerere prin care mitropolia cerea să i se predea bunurile mobile (cheile parohiei, documentele etc.) a fost disjuns din dosarul de evacuare de urgență și a fost trimis în judecata pe cale ordinară, cu termen de judecată pe data de 30 ianuarie 2020.
Credincioșii consideră că nu s-ar cuveni să părăsească incinta și să o predea mitropoliei nici chiar în cazul în care aceasta primește o hotărâre definitivă și executorie în acest sens la sfârșitul procesului care urmează a se desfășura în ianuarie 2020, cu atât mai puțin să fie nedreptăţiţi şi deposedaţi în acest fel cu mult înainte.
Părea că lucrurile vor intra pe un făgaș normal, că Mitropolia s-a mulțumit cu evacuarea persoanei preotului și că va lăsa acest Post mare al Bisericii netulburat, concentrându-se asupra câștigării bătăliei juridice de la începutul anului viitor, din procesul disjuns din cererea de evacuare.
În urmă cu câteva zile însă, a început să circule informația potrivit căreia mitropolitul Teofan se pregătește să evacueze din parohie întreaga comunitate, care i se opune încă din 2016, pentru că a semnat documentele eretice din Creta.
În acest scop, mitropolitul Teofan, care, atunci când nu este “încoronat” “prințul Bisericii” la sinagoga ieșeană sau când nu se sărută prietenește cu papa eretic Francisc, în pelerinaje pe care acesta din urmă le organizează în metropola dată de Hristos spre păstorire mitropoliţilor ortodocşi ai Moldovei, pozează într-un om blând, smerit și împăciuitor, în apărătorul valorilor ortodoxe, a decis să evacueze în plin Post al Nașterii Domnului și în prag de iarnă o întreagă parohie din averea sa și din biserica sa, pentru a face loc unui preot, a cărui singură valoare spirituală este aceea că “face ascultare de înaltu’”, și unei grupări de strânsură, compusă în mare parte din cetățeni al căror standard moral nu îi recomandă ca membri ai unei parohii ortodoxe.
Pentru a realiza această faptă, care i-a îngrozit, prin neomenia şi spiritul ei necreștin și chiar blasfemator, dacă ținem seama de perioada liturgică în care se petrece, chiar și pe unii dintre cei care sunt chemați să o pună în aplicare, mitropolitul a angajat o firmă de pază și protecție de top, cu sediul central în capitală, pe care se spune că dorește să o mențină în localitate pe timp nelimitat, pentru a-i păzi “parohia” și “preotul paroh” în teritoriile din care dorește să îi evacueze pe mărturisitorii care îl sprijină pe părintele Ioan Ungureanu.
Știm că Mitropolia Moldovei este o instituție de utilitate publică, care trăiește din trei surse de venituri: bani de la bugetul de stat, donații scutite de orice impozit pe care ceilalți cetățeni români îl datorează statului și activități comerciale specifice, de asemenea scutite de impozite.
Nu putem să nu ne întrebăm: De unde are o instituție care trăiește dintr-un regim fiscal preferențial al statului sumele necesare pentru a plăti pe durată nelimitată o firmă de protecție și pază pentru a ține în post un preot adus într-o parohie împotriva credincioșilor acelei parohii? În ce capitol al bugetului mitropolitan sunt incluse cheltuielile cu firma de protecție și pază? În ce capitol din legea cultelor este inclusă finanțarea de la bugetul de stat și scutirea de impozite pentru angajarea unor trupe de mercenari care să îi țină pe credincioșii ortodocși departe de biserica pe care au construit-o cu banii, cu munca și cu dragostea proprie? Rugăm autoritățile financiare ale țării să ne dea un răspuns, dacă binevoiesc şi au cadrul legal să o facă.
Dacă tot suntem la capitolul finanțe, nu putem să nu observăm că presa botoșăneană face un zid opac în jurul mitropolitului Teofan și al acoliților din teritoriu. Presa este o instituție cu o componentă comercială importantă, iar fidelizarea sa este de așteptat să se facă mai mult prin oportunități comerciale decât prin principii înalte.
Nu știm cum a reușit să fidelizeze mitropolitul Teofan presa laică în așa manieră încât punctul de vedere al părintelui Ioan Ungureanu și al poporului din Schit Orășeni să nu conteze și să nu se audă deloc (aproape niciun ziarist din Botoșani sau Iaşi nu l-a contactat să îl întrebe pe preot care e punctul său de vedere, cum se face în astfel de cazuri, într-o ţară în care presa face din orice nimic cazuri monumentale pe care le rostogoleşte în spaţiul public până la saţietate), dar dacă se întâmplă ca MMB să fi investit financiar în diverse campanii de presă (ceea ce nu este neobișnuit, nici condamnabil, în mod normal, în relații sociale dintre diverse entități, de preferință din mediul privat, pe o piață liberă), ne permitem să întrebăm cu ce resurse a fidelizat MMB, instituție de utilitate publică, cu regim fiscal preferențial, toată presa din zona Moldovei? Dacă nu a investit bani, atunci ce a făcut încât presa să vadă o singură realitate la Orășeni, realitatea descrisă de MMB? Nu credem că a făcut-o prin rostirea adevărului de credinţă, de care actualul mitropolit este străin.
Aflăm din unele surse că un profesor de sport dintr-un liceu botoșănean, care lucrează la firma de pază contractată de MMB, s-a lăudat în fața elevilor că va participa la operațiunea de evacuare a preotului Ioan Ungureanu și că a arătat un document emis de primarul Comunei Cristești, în care acesta din urmă îi arată profesorului respectiv titlurile de proprietate ale parohiei, incluzând acolo chiar și paraclisul construit pe teren privat, care nu aparține în niciun caz mitropoliei.
Întrebăm respectuos Inspectoratul Școlar Județean Botoșani: Pentru ce este plătit un profesor de sport într-un liceu botoșănean, să îi învețe pe copii educația fizică sau să se laude cum va înlătura un preot dintr-o parohie?
Printre adepții preotului ecumenist Bolohan se vorbește că, după ce îi vor elimina pe membrii antiecumeniști ai parohiei din biserică, angajații firmei de pază și protecție vor face… dosare penale oricui va îndrăzni să critice noua “orânduire”.
Nu ar fi lipsit de importanță să ni se spună de când a fost învestită o firmă de pază și protecție cu abilități de cercetare penală, pentru a putea face dosare penale?
Aceste întrebări sunt retorice, deoarece mitropolitul Teofan şi-a creat o adevărată “jamahirie mitropolitană” la Botoşani, căreia îi este “ayatollah”, subordonându-şi multe dintre instituţiile statului, puse să lucreze intens pentru evacuarea preotului Ioan Ungureanu. Toate strigătele de ajutor ale cetăţeanului Ioan Ungureanu, unul dintre românii căruia în acest moment i se încalcă aproape toate drepturile constituţionale, au rămas fără niciun ecou din partea unui stat cu pretenţii europene, de separare a puterii laice de cea religioasă.
Anterior apariției informației că părintele Ioan și toată comunitatea vor fi scoși afară din parohie, mitropolitul a încercat, printr-un nou demers viclean, să pozeze în fața opiniei publice ca părinte îndurerat care îl cheamă pe părintele Ioan Ungureanu la “împăcare”.
Mai precis, imediat după anunțarea câștigului în instanță, mitropolitul l-a trimis pe arhimandritul Ioan Harpa să îl contacteze pe părintele Ioan, pentru “a-i da o ultimă șansă”, lucru destul de suspect pentru cineva care tocmai câştigase o bătălie judiciară.
Prin acest gest, mitropolitul voia în primul rând să nu fie pus în situaţia de a interveni în forţă contra poporului credincios, ştiind că astfel îşi va ştirbi imaginea atent creată de părinte grijuliu, de “cumătru” susţinător al demografiei în rândurile preoţimii, de sprijinitor al tradiţiilor moldoveneşti, despre care nu ştie nimic, fiind originar din cealaltă parte a ţării etc.
Apoi, credea că în condiţiile în care părintele Ioan a pierdut procesul, îl va determina să reia pomenirea, situație în care ar fi renunțat probabil la punerea în executare a hotărârii judecătorești, fiind pregătit și pentru cazul în care părintele refuza, pentru a se putea prezenta poporului ca un exemplu de îngăduință și dragoste părintească față de un preot care refuză să se pocăiască și să își ceară iertare de la cel care a făcut toată această tevatură pentru a-și ascunde greșeala dogmatică pe care a făcut-o în Creta, din pricina căreia nu mai este vrednic de a fi mitropolit al Moldovei și Bucovinei, tron pe care au stat de-a lungul timpului numeroși sfinți, sfințiți ierarhi, mari cărturari și iubitori de popor, cu care mitropolitul Teofan nu are nici în clin, nici în mânecă.
Ce legătură poate exista între “prințu’ di la Bisăricili” Teofan și cărturarul de nivel european mitropolitul Dosoftei? Ce legătură poate fi între părintele poporului, mitropolitul Iosif cel Milostiv, și mitropolitul Teofan, care, prin barbaria persecuției pe care a aplicat-o la Schit Orășeni, unde a distrus o comunitate ortodoxă care s-a opus ereziei înaltpreasfinţiei sale, și-a câștigat un loc în istorie alături de ierarhi eretici persecutori din vechime, precum Ioan Vekkos și Ioan Calecas?
Părintele Ioan Ungureanu a refuzat să dea curs acestor invitații otrăvite și mincinoase, preferând să se mute într-un paraclis foarte mic și într-un modul de locuit, unde iarna poți degera oricând, decât să abandoneze lupta contra ereziei, pe care a început-o în anul 2016, când a încetat pomenirea unui mitropolit care a dovedit cu prisosință că nu merită să fie întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din Moldova.
Și-l închipuie cineva pe mitropolitul Varlaam participând în orașul pe care Hristos i l-a dat spre păstorire la un pelerinaj papistaș, sărutându-se cu cel care se află într-o cădere la fel de grea precum cele ale lui Adam și Iuda, așa cum a făcut-o mitropolitul “pelerin” Teofan, spre stupefacția tuturor care ne așteptam măcar să dispară din peisaj în acele zile, dacă nu are curajul să ia o atitudine tranșantă contra acelui pelerinaj cu impact simbolic pentru papismul din Moldova?
Refuzând propunerile de compromis ale mitropolitului eretic, părintele Ioan a decis să lupte până la capăt pe calea legală și numai când nimic nu va mai putea fi făcut să accepte că aceasta este voința lui Dumnezeu și să continue lupta din afara zidurilor materiale ale parohiei pe care a clădit-o de la zero în cei aproape 20 de ani de preoţie şi jertfă. Nu va accepta sub nicio formă erezia ecumenistă a mitropolitului Teofan de dragul păstrării dreptului de a sluji în parohia în care are tot oricum dreptul deplin să slujească, în virtutea faptului că pedeapsa caterisirii pe care a primit-o este invalidată de canoanele Bisericii (31 ap., 15 I-II, 3 sin. III ec.).
Astfel, părintele a adresat tribunalului din Suceava o contestație în anulare contra deciziei Tribunalului Suceava, prin care a fost evacuat, pe motiv că judecătorii au ignorat probe importante prezente în dosar. Contestaţia se va judeca pe data de 10 decembrie.
În plus, a adresat o cerere de lămurire a opozabilității hotărârii judecătorești, argumentând că interpretarea art. 898 din Codul de Procedură Civilă nu poate să se refere la membrii parohiei, atunci când spune că împreună cu locatarul abuziv vor fi evacuați toți cei ce se află în proprietatea respectivă fără un titlu de proprietare opozabil creditorilor, deoarece membrii parohiei au un titlu de proprietate opozabil creditorilor: este titlul de proprietate al parohiei, pe care preotul uzurpator Bolohan l-a folosit împotriva poporului credincios.
Acel titlu de proprietate spune că proprietar pe toate terenurile din care urmează a se face evacuarea silită este Parohia Schit Orășeni. Conform art. 43 din Statutul BOR, “parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anumit teritoriu și subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial…”.
Parohia Schit Orășeni este comunitatea creștinilor ortodocși din satul Schit Orășeni, care se află în cadrul Centrului Eparhial Iași, adică în Biserica Ortodoxă Română, chiar dacă refuză să facă, cu acordul deplin al sfintelor canoane mai sus invocate, ascultare de un episcop care propovăduiește erezia ecumenistă cu capul descoperit.
Împotriva membrilor acestei parohii nu s-a pronunțat nicio decizie de excomunicare sau vreo altă pedeapsă bisericească. Prin urmare, aceștia sunt membri de drept ai parohiei și au dreptul de proprietate intact față de bunurile din care dorește să îi scoată MMB.
Mai mult, ei au și dreptul canonic străvechi de a nu fi de acord cu un anumit preot, mai ales când acesta este impus de către mitropoliți eretici și apărați de firme de protecție și pază.
Acest drept inalienabil este consemnat în Pidalion, colecţia de legi a Bisericii, unde se spune : “Întâi, că după dreptul cuvânt unii ca aceştia [ierarhi şi preoţi] trebuie a se alege de Arhierei şi de sinierei, urmând şi împreună alegerile cele de la popor, şi al doilea, că poate cei mai înţelepţi şi mai evlavioşi mireni se cuvine împreună să aleagă cu episcopii şi preoţii pe cei ce urmează a se hirotonisi lor preot (sau arhiereu)”[1].
Canonistul sârb Nicolae Milaş vorbeşte despre acelaşi lucru : „Dar la comentarul canonului 4 al sinodului I ecumenic am citat mai multe mărturii chiar de pe vremea când s-a ţinut acest sinod laodiceean[2], precum şi din vremurile următoare, din care mărturii se vede că prin canonul prezent nu a fost despuiat poporul de dreptul legal de a participa în limite determinate la alegerea persoanelor preoţeşti şi mai ales de episcopi”[3].
Prin urmare, condiţia ca parohia să fie condusă de un preot numit de chiriarh, cuprinsă în definiţia parohiei din Statutul BOR, nu poate fi interpretată în sensul ca parohia să fie condusă de un preot numit de chiriarh împotriva voinţei populare.
Alungarea credincioșilor din parohia lor, în baza unui act de caterisire necanonic pronunțat de mitropolitul ecumenist Teofan contra preotului Ioan Ungureanu, într-o mascaradă de proces în care mitropolitul și-a judecat propria cauză, îi pune în postura de a nu își mai putea exercita dreptul la liberă exprimare religioasă, mai ales că mitropolitul intenționează să îl și trimită în închisoare pe preotul Ioan Ungureanu, la capătul unui proces penal pentru exercitare ilegală a funcției de preot, aflat pe rol la Judecătoria Botoșani.
Un astfel de abuz, săvârșit cu ajutorul puterii de stat, ar contraveni jurisprudenței CEDO, care a decis, într-o speță în care a fost condamnat statul român (Szabo & Tothpal c. România, 2019), că statul nu are dreptul de a susține conducerea unui cult în a impune unui grup dizident din cultul respectiv voința și doctrina conducătorului cultului. Adică, exact ce face mitropolitul Teofan la Schit Orășeni.
În așteptarea momentului în care vor simți “dragostea” și “grija părintească” a mitropolitului Teofan “Vekkos”, credincioșii și preotul au depus o cerere de suspendare temporară a executării, până când se vor lămuri toate aspectele ridicate mai sus.
Dacă deznodământul acestui demers va fi alungarea întregii comunități care îl susține pe părintele Ioan Ungureanu din parohia proprie sau obligarea acesteia să îl accepte pe preotul ecumenist Bolohan în schimbul primirii lor la slujbele din parohie, credincioșii din localitate vor continua lupta în instanțele internaționale.
Două sunt demersurile pe care intenționează să le facă:
- La CEDO, unde să reclame faptul că li s-a furat proprietatea, printr-un Statut BOR ce contravine în unele prevederi legislaţiei civile cu privire la proprietate, și li s-a prejudiciat grav dreptul la liberă exprimare a credinței ortodoxe;
- La viitorul sinod ecumenic, care va condamna erezia ecumenistă, unde vor cere caterisirea și anatemizarea mitropolitului eretic Teofan Savu și a funcționarilor săi episcopali care au pus la cale acest abuz.
La CEDO, vor arăta că prin decizia tribunalului sucevean au fost privați de dreptul de a se manifesta ca ortodocși în propria parohie, că au fost alungați de acolo pentru că s-au opus ereziei mitropolitului, care i-a oprimat cu ajutorul puterii statului, că statul român nu dă doi bani pe o decizie CEDO în care a fost condamnat cu câteva luni mai înainte pentru o speță similară, în care i s-a pus în vedere să nu mai intervină în favoarea unui conducător de cult care dorește să se impună față de o grupare dizidentă a acelui cult.
La viitorul sinod ecumenic, chiar dacă acesta se va desfășura peste sute de ani, oamenii sunt determinaţi să transmită din generație în generație strănepoților lor obligația de a-l chema pe mitropolitul eretic Teofan în judecată și a-i cere caterisirea (dacă sinodul va fi în această generaţie) și anatemizarea, după modelul aplicat unor eretici precum Origen sau Teodor de Mopsuestia, daţi anatemei la sute de ani după ce au trecut din viaţă.
Printre capetele de acuzare pe care sătenii le vor introduce la acel sinod se vor afla:
- afirmații eretice de genul celor potrivit cărora pe altarul ortodocșilor și al papistașilor s-ar afla “Același Cristos”, iar “protestanții, putem spune că au o pâine sfințită și un vin sfințit”;
- poziția față de monofizism și semnătura pe acordul de recunoaștere a acestora ca “Biserică” (documentele BOR legate de dialogurile cu monofiziții, în care mitropolitul Teofan a fost implicat activ, pot fi citite pe această pagină);
- semnarea actelor eretice din Creta și impunerea lor brutală în eparhie și, mai ales, în satul lor, Schit Orășeni;
- activitatea slujbașilor episcopali de distrugere a comunității, exploatarea tuturor patimilor în cel mai necreștin mod imaginabil, cu scopul de a-i învrăjbi și a-i face să se urască unii pe alții;
- trădarea tuturor credincioșilor mitropoliei în ziua în care a participat la pelerinajul papistaș, în loc să i se opună, cum au făcut toți ierarhii ortodocși din istorie, cei bulgari cu câteva săptămâni înainte…
- dezbinarea produsă după semnarea documentelor din Creta în toate familiile ortodoxe din Moldova, în toate parohiile, între ortodocșii care au reacționat corect la căderea în erezie și cei ce nu au reușit încă să înțeleagă ce este de făcut și au fost asmuțiți cu viclenie împotriva celor ce au mărturisit de către slujbașii mitropolitani, care i-au descris ca „schismatici”, „în afara Bisericii” etc.
Oamenii sunt conştienţi că la instanțele bisericești locale nu are niciun rost să își caute dreptate, deoarece ierarhii actuali sunt părtași la aceeași erezie, iar dacă mai e vreunul cu cuget ortodox nu are curaj să și-l arate sinodal.
Dovadă recentă stă faptul că episcopul apostat Sofronie Drincec de la Oradea nici măcar nu a fost deranjat cu vreo întrebare de către sinodul BOR, care s-a ținut în urmă cu o lună, pentru faptul că a fost pomenit ca episcop uniat la slujbele uniate la care participa, faptă reclamată sinodului de un grup de credincioși din eparhia respectivă.
În locul unui dosar de caterisire a episcopului Sofronie, Mitropolia Ardealului a introdus în sinod un dosar ce cuprinde promisiunea de canonizare al părintelui Arsenie Boca. Poate este o simplă coincidență, dar poate fi și o lucrare gândită, în speranța că ardelenii vor uita acest prim pas făcut de episcopul orădean spre integrarea Bisericii noastre în “Biserica soră” papistașă, după modelul greco-catolic.
Abuzul pe care se pregătește să îl facă MMB contra sătenilor din Schit Orășeni se vrea o lecție servită tuturor din Patriarhie care ar îndrăzni să mai înfrunte ierarhia eretică actuală a Bisericii Ortodoxe Române.
O astfel de “pastorație” poate fi acceptată în lumea interlopă, probabil, nicidecum Bisericii lui Hristos, care trebuie să fie transpunerea în lume a relației de iubire treimice.
Lecția pe care vrea să o predea MMB la Orășeni ar trebui să îi învețe pe toți câte ceva. Pe preoții pomenitori care s-au codit să întrerupă pomenirea ar trebui să îi învețe că atunci când patriarhul și episcopii săi îl vor accepta pe papa deschis (mai deschis decât au făcut-o deja în primăvară), sfințiile lor nu vor mai putea întrerupe pomenirea, așa cum visau, când spuneau că “nu e încă momentul”.
Dacă nu au făcut-o când a trebuit, atunci când se vor trezi va fi prea târziu, și probabil vor avea soarta pe care le-o pregătește mitropolia moldoveană mărturisitorilor din Schit Orășeni, lăsați singuri contra unui aparat represiv gigantic, alcătuit din ierarhia ecumenistă și aparatul aservit de stat.
Credincioșilor care, cu inima deschisă, încearcă să aducă o jertfă lui Hristos, contribuind la patrimoniul bisericesc, abuzul incalificabil al MMB le dă de înțeles că tot poporul ortodox este redus la o stare de “iobăgie duhovnicească” pe moșia ierarhilor eretici.
După discuții numeroase cu oameni de lege, cunoscători ai fenomenului, concluzia e că cea mai bună metodă „profilactică” pentru credincioșii ortodocși care doresc să fie ctitori de biserici sau să ajute Biserica în vreun fel este fie să nu o facă cât timp acest statut abuziv este în vigoare și să ceară ierarhiei schimbarea prevederilor legate de proprietate din acesta, pentru ca drepturile și statutul în Biserică al credincioșilor să nu mai poată fi puse în discuție, ci să respecte canoanele în domeniu, iar clerul inferior să nu fie la cheremul ierarhilor, mai ales după ce, în cele mai multe cazuri, acești preoți sunt cei ce coordonează ctitorirea bisericilor pe care ulterior le acaparează eparhii, fie să o facă cu contracte civile precise, în care să se asigure că jertfa lor rămâne a lui Hristos şi a poporului ortodox, nu a unui episcop eretic, care îi poate da afară din parohiile lor și din Casa lui Dumnezeu oricând doreşte.
Credincioșii trebuie să aibă grijă ca, după ce au construit un lăcaș de cult, să îi pună în vedere preotului să nu facă acte de proprietate în numele eparhiei, fără acordul lor, așa cum se întâmplă acum, pentru a nu risca să fie excluși cu totul de la această proprietate, adică să devină chiriași în propria muncă.
Pe turla parohiei Schit Orășeni scrie încă PAROHIE ORTODOXĂ LIBERĂ DE ECUMENISM. Împotriva acestei declarații, mitropolitul Teofan a dezlănțuit cea mai brutală persecuție din toată Ortodoxia din zilele noastre.
Inscripția va rămâne pe turla clopotniței cât va binevoi Dumnezeu. Dacă va fi voia lui Dumnezeu ca oamenii să se mute permanent cu totul peste drum, în micuțul paraclis dedicat sfinților ocrotitori, unde deja se închină de câteva săptămâni, o vor face, dar parohia Schit Orășeni din judeţul Botoşani, leagănul natal al Sfântului Cuvios Sila, va continua să nu îl accepte pe mitropolitul Teofan ca ierarh, cât timp va fi eretic și nu se va pocăi, nici pe preotul trimis de acesta, care își ocupă parohia cu ajutorul forțelor de ordine și pază, fără a avea nicio mustrare de conștiință din acest motiv, după ce, cu ani în urmă, recunoscuse că părintele Ioan Ungureanu are dreptate, lucru recunoscut de mai toți din zonă.
Rămâne de văzut cum îl vor mai putea privi în ochi pe mitropolit credincioşii botoşăneni şi vor mai asculta cum i se cântă “Întru mulţi ani…” celui care îi persecută pe restauratorii şi ctitorii celei mai vechi vetre monahale din zonă şi celei mai frumos restaurate biserici monument istoric, unde ştiu că au un Sfânt local, pe Sfântul Sila, plecat apoi la Sihăstria Putnei ?
Cu mila lui Dumnezeu, se va putea spune și de acum încolo că lupta contra ereziei ecumeniste continuă în Schit Orășeni, cu ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului și ale Sfinților Sila, Paisie și Natan.
Putem fi siguri că rănile adânci ale acestei cumplite nedreptăţi, făcute prin această evacuare, se vor vindeca, dar semnele lor vor rămâne în Veşnicie, și de ele va da seama mitropolitul persecutor, în toată măsura împotrivirii înaltpreasfinției sale faţă de Dumnezeu şi de Cuvintele Sale.
Note:
[1] Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura Credinţa strămoşească, 2007, p. 426.
[2] Canonul 13 al acestui sinod a fost invocat până la refuz de către avocații MMB ca dovadă că poporul nu are niciun drept în numirea preoților.
[3] Dr. Nicolae Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii, vol. I, partea I, Arad, Tipografia diocezană, 1934, pp. 91-92.
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 