Predica părintelui Cosmin Tripon – 14 octombrie de Sfânta Cuvioasa Parascheva și duminica a 21-a după Rusalii

Foto – marturisireaortodoxa.ro

Reclame

Ce cred eu că ar trebui să facă B.O.R. în cazul crizei Bisericii Ucrainei

Imagine similară

După cum știm:

Patriarhia de Constantinopol recunoaște oficial în Ucraina grupările lui Filaret Denisenko și Macarie Maletici ca fiind „neschismatice” și ANULEAZĂ dreptul Patriarhiei Moscovei, acordat in 1686, de a alege mitropolit în Kiev

Aceasta ca prim pas spre acordarea autocefaliei:

Minciuno-patriarhul Bartolomeu i-ar fi transmis minciuno-patriarhului Kiril că a hotărât acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene. Alt minciuno-patriarh, al Serbiei, e nemulțumit și a trimis o scrisoare deschisă în care acuză sprijinirea schismaticilor de către Fanar

Apoi s-a stabilit oficial, deși o anunțaseră mai nainte:

Oficial – Patriarhia Rusă a rupt comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului

În primul rând, pseudo-ierarhii care compun Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, pe care noi îi numim așa din cauza participarii lor la sinodul tâlhăresc din Creta și din cauza ecumenismului lor, ar trebui să se lase de ecumenism, să se dezică de semnăturile din Creta și să scoată BOR din CMB.

Dar cu siguranță nu vor face nimic din toate astea.

Nu vor face nimic pentru că majoritatea dintre ei sunt ecumeniști din tinerețe, pentru că sunt puși în funcții special pentru a merge în direcția ecumenistă, pentru că nu se pot căi și nu vor recunoaște că au greșit. 

În privința problemelor apărute în Biserica ucrainiană, ar trebui ca Sinodul BOR să privească în trecut, să analizeze prezentul și să reacționeze canonic și cu demnitate.

Realitatea e că Mitropolia autonomă a Ucrainei, cea care reprezintă Biserica oficială din acestă țară, deține teritorii canonice care ar fi trebuit, de fapt, și de drept să aparțină Bisericii Ortodoxe Române!

O realitate incontestabilă!

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Așadar înainte de a da dreptate Patriarhiei Ruse în această dispută pe teritoriul Ucrainei, din punct de vedere bisericesc, ierarhii noștri (încă în funcții) ar trebui, să ceară Bisericii Ruse, reprezentată în teritoriu de Mitropoliile autonome ale Ucrainei și Chișinăului, să se retragă de pe teritoriile canonice ale Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Basarabia, Sudul Basarabiei, nordul Basarabiei, Bucuvina de nord (inclusiv Ținutul Herța), Transnistria și Transcarpatia.

După ce vor fi fost luate măsuri în această privință, de către ruși, ar putea avea sprijinul BOR în disputa cu Patriarhia de Constantinopol (Fanarul).

Până atunci, BOR trebuie să rămână neutră! Nici să dea dreptate pseudo-patriarhului ecumenic Bartolomeu, nici să se avânte în a-i susține necondiționat pe ruși.

Într-o situație ideală, când ierarhia BOR n-ar fi ecumenistă, structurile ierarhice ale Bisericilor Ucrainei și Chișinăului ar fi putut trece sub ascultarea Sinodului românesc.

Sau, în situația când rușii nu vor da curs acestei cereri legitime a românilor, având în vedere că în Basarabia există o mitropolie românească (a Basarabiei) în paralel cu cea subordonată Moscovei (a Chișinăului… și chipurile, „a întregii Moldove”), s-ar putea înființa episcopii și mitropolii românești în toate teritoriile românești deținute de statul artificial Ucraina, pentru românii de acolo, așa cum a cerut deja un deputat:

Deputatul Constantin Codreanu cere Bisericii Ortodoxe Române să înființeze o episcopie pentru românii din Ucraina, pentru a-i salva de la ucrainizarea forțată

Deputatul respectiv, basarabean de origine, a propus aceasta deoarece:

Vești proaste pentru românii din Ucraina: bisericile românești nu vor mai putea sluji în limba română

Deci înființarea de eparhii românești peste granițe ȘI/SAU întreruperea comuniunii cu Patriarhia/Biserica Rusă.

Rămâne însă cumplita problemă a ecumenismului. Pentru că, de exemplu, în Bucuvina de Nord, ierarhul de acolo, român de neam, IPS Longhin Jar a întrerupt, pe motiv de ecumenism, pomenirea patriarhului Kiril al Moscovei (la ei toți ierarhii îl pomenesc și pe patriarh), ce-i drept o întrerupere a pomenirii parțială, de vreme ce participă încă la sinoadele prezidate de acesta (Kiril); și atunci nu văd cum ar putea trece IPS Longhin în subordinea Patriarhiei Române, din moment ce aceasta e complet ecumenistă.

Ar putea trece sub jurisdicția BOR și să rămână nepomitor în continuare. Însă nu cred că s-ar învoi nici IPS Longhin și nici pseudo-patriarhul Daniel.

Situația este extrem de încâlcită, dar consider că în nici un caz nu trebuie dat dreptate necondiționată rușilor, din moment ce au ierarhii prezente în mod nedrept și necanonic pe teritorii vechi românești. Adică ceea ce ei reclamă la pseudo-patriarhul Bartolomeu este însăși practica lor de zeci și chiar sute de ani.

Oficial – Patriarhia Rusă a rupt comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului

Imagini pentru chiril si bartolomeu

Foto- Romania libera

Patriarhia Moscovei și a întregii Rusii a rupt relațiile cu Patriarhia Constantinopolului. Decizia a fost luată de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse reunit la Minsk. Ședința Sinodului a început cu întârziere din cauza întâlnirii Patriarhului Rusiei, Kirill, cu președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, scrie Russia Today. Relațiile dintre Patriarhia de la Moscova și cea de la Constantinopol s-au răcit după ce, la 11 octombrie, Sinodul de la Constantinopol l-a recunoscut pe Filaret, Patriarhul al Kievului și Makarii, Arhiepiscopul Ucrainei. Moscova a acuzat Constantinopolul că se implică în teritoriul său canonic. Kievul s-a adresat Constantinopolului pentru a i se acorda statut de Biserică Autochefală. Decizia ar putea fi luată deja la Sinodul din 9-11 noiembrie care se va reuni la Constantinopol.

https://www.aparatorul.md/e-oficial-patriarhia-rusa-a-rupt-relatiile-cu-patriarhia-constantinopolului/

Citiți și: 
De remarcat că nici Patriarhia Rusă nu e nevinovată în încălcările canonice ale teritoriilor altor Biserici Locale:

Patriarhia de Constantinopol recunoaște oficial în Ucraina grupările lui Filaret Denisenko și Macarie Maletici ca fiind „neschismatice” și ANULEAZĂ dreptul Patriarhiei Moscovei, acordat in 1686, de a alege mitropolit în Kiev

Imagini pentru sinodul bisericii constantinopolului

Foto – basilica.ro

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului a hotărât să reînoiască decizia de a oferi autocefalie Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, arată un comunicat al instituției.

De asemenea, Sinodul a mai decis să restabilească Stravopighia Patriarhiei Ecumenice din Kiev și să accepte memoriile lui Filaret Denisenko, Macarie Maletici și „ale credincioșilor lor” despre care Patriarhia de la Constantinopol afirmă că „s-au aflat în schismă, dar nu din motive dogmatice”.

În consecință, afirmă Patriarhia Constantinopolului, „celor mai sus menționați le-a fost redat rangul ierarhic sau preoțesc, iar credincioșii lor au fost reprimiți în comuniune cu Biserica”.

Cu alte cuvinte, Patriarhia Constantinopolului recunoaște autoproclamata Biserică Ortodoxă a Ucrainei – Patriarhia Kievului, înființată în 1992, prin ruperea din Mitropolia Kievului, ce aparține canonic Patriarhiei Moscovei. În 1997, Filaret a fost afurisit (excomunicat) din Biserica Ortodoxă, act recunoscut de întreaga lume ortodoxă.

De asemenea, Patriarhia Constantinopolului l-a recunoscut și pe Macarie Maletici drept Mitropolit al Bisericii Ucrainene Autocefale Ucrainene, entitate înființată prin ruperea de Patriarhia Moscovei în 1921 și apoi reînființată după 1990.

Decizia cea mai importantă este cea prin care Patriarhia Constantinopolului a anulat Scrisoarea Sinodală din 1686, prin care i se acorda Patriarhiei Moscovei dreptul a de hirotoni Mitropolitul Kievului, post ocupat acum de Mitropolitul Onufrie.

Comunicatul nu precizează ce raporturi vor exista între cele trei entități pe care Patriarhia Constantinopolului le recunoaște acum drept legitime.

Mitropolitul Ilarion, șeful Departamentului Externe al Patriarhiei Moscovei, a caracterizat decizia drept ilegală și a arătat că răspunsul Bisericii Ruse va fi dat pe 15 octombrie, când va avea loc Sinodul, la Minsk.

Vladimir Legoida, șeful Departamentului pentru Relațiile dintre Biserică, Societate și Media al Patriarhiei Moscovei, a criticat vehement decizia.

„Patriarhia Constantinopolului a comis un act fără precedent și anti-canonic, care este o încercare de a distruge fundația structurii canonice Ortodoxe. Nu poate fi descris altfel declarația Constantinopolului de a intra în comuniune canonică alături de schismatici și cu o persoană afurisită de Biserică”, a spus el.

Poziția Bisericii Ortodoxe Române rămâne necunoscută. Majoritatea etnicilor români din Ucraina se află în Mitropolia condusă de ÎPS Onufrie, de sub autoritatea Moscovei. – activenews.ro


Așadar Patriarhia de Constantinopol recunoaște în acest moment trei structuri bisericești în Ucraina și contestă/anulează dreptul Patriarhiei de la Moscova să aleagă mitropolit la Kiev.

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Image result for agresiunea patriarhului rusiei

Foto – ro.sputnik.md

De curând Patriarhia Rusă a anunțat decizia sinodului acestei Biserici Locale de a întrerupe comuniunea cu Biserica Constantinopolului și cu pseudopatriarhul Bartolomeu.

Patriarhia Rusă ÎNTRERUPE POMENIREA pseudo-patriarhului Bartolomeu și suspendă comuniunea cu Biserica Constantinopolului!

Deși ambele patriarhii extrem de ecumeniste (la vârf), totuși un demers corect al rușilor, căci ereziarhul Bartolomeu s-a amestecat în teritoriul canonic al Bisericii Rusiei, existând pericolul de a se produce o altă schismă în interiorul Mitropoliei autonome a Ucrainei. Și mai ales pentru că se intenționează legitimarea unui shismatic (Filaret) ca și patriarh al unei viitoare Biserici autocefale a Ucrainei.

Dar ce ar fi trebuit să facă Biserica Ortodoxă Română încă de mulți ani?

Ar fi trebuit și ea să întrerupă comuniunea cu Patriarhia Rusă pe motiv că aceasta a invadat teritoriile canonice ale Bisericii Române respectiv teritoriul Basarabiei (actuala Republică Moldova), Basarabia de Sud , Basarabia de nord (Hotinul) și Bucovina de Nord, aflate și acum între granițele Ucrainei.

Ba încă aș putea adăuga și Transnistria actuală, dar și teritorii din Transnistria veche (tot în componența Ucrainei), care în trecut a fost sub administrația vechii Mitropolii a Moldovei, dar și Maramureșul  de dincolo de Tisa (tot în Ucraina) păstorit de vechii episcopi ai Maramureșului aflați în jurisdicția Mitropoliei Ardealului.

În teritoriile mai sus menționate, Biserică Rusă este beneficiara invadatoarei Armate Roșii de după cel de-al doilea război mondial dar, în secolul XIX și al armatei țariste, care a invadat teritoriul Transnistriei la 1792 și a ocupat Basarabia la 1812.

Din textul de mai jos, se vede că domnitorii Moldovei aveau autoritate și dincolo de Nistru și cred că de aici rezultă implicit și autoritatea bisericească a mitropoliților moldoveni:

În evul mediu, deși Nistrul devine hotar între statul Moldav și cel Polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman.

La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății.

Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând „de fapt nimănui” deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă „nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455 – 1475.

În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz pomenea de „țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, ca în 1602 boierii să vorbească de neamurile lor de peste Nistru, Gheorghe Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei și Ucrainei” împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul de hatman și administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie și acte redactate în românește.

Importantele centre ale Transnistriei în acea perioadă erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruși la Oceac (la a cărei construcție Petru Șchiopul participase cu 15.000 salahori și 3.000 care) au primit în secolul XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriță, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 și apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din orașele Moldovei).

Transnistria este în cele din urmă ocupată de ruși la 1792, în urma războiului Ruso-Austro-Turc din 1787–1792. Într-un recensământ din 1793, între Nistru și Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv românești.

În 1796 la Dubăsari or Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale și traduceri de I. Cantacuzino). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăiești majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.ro.wikipedia.org

Așadar, Patriahia Rusă este uzurpatoarea teritoriilor canonice ale Mitropoliilor Moldovei și Ardealului unite, prin voință liberă în anul 1918 cu restul Mitropoliilor românești. Căci a fost o unire, nu numai politică, ci și bisericească. 

Patriarhia Rusă, prin Mitropolia (autonomă) a Ucrainei, ne încalcă teritorii canonice istorice în Basarabia de Sud (Bugeacul), Basarabia de Nord (Hotinul), Bucovina de Nord, Maramureșul istoric (Transcarpatia) și teritoriile vechii Transnistrii.

Prin Mitropolia Chișinăului ne încalcă teritoriul canonic al Basarabiei (Republica Moldova) și actualei Transnistrii ce aparține, teoretic, tot de R. Moldova.

În actuala Republică Moldova existența ierarhiei aparținând de Moscova (Mitropolia Chișinăului), după reînființarea de către Patriarhia Română a Mitropoliei Basarabiei, a contribuit la diviziuni în rândul credincioșilor basarabeni, aceștia fiind separați, in prezent, între două mitropolii.

E adevărat că din cauza nepriceperii (sau nevredniciei) ierarhului înscăunat de Patriarhia Română, în 1992, la conducerea Mitropoliei Basarabiei, dar și din cauza intruziunilor nefaste ale politicului, marea majoritate a credincioșilor basarabeni, inițial favorabili Patriarhiei Române, a trecut sau a rămas sub autoritatea Mitropoliei Chișinăului.

Dar oricum ar fi, Patriarhia Rusă, prin cele două mitropolii (autonome), a Ucrainei și a Chișinăului ne-a uzurpat teritorii canonice în mod clar.

Încă o dată preotul Ciprian Staicu se contrazice în afirmații

După cum știm, acest preot este unul din principalii exponenți ai ideii că toți cei ce n-au întrerupt pomenirea sunt eretici.

Într-un  articol în care comentează gestul Patriarhiei Ruse de a întrerupe comuniunea cu Biserica Constantinopolului, deși în general articolul este corect, cu excepția câtorva idei, citim:

Realitatea din Rusia și Ucraina, din punct de vedere duhovnicesc, este că în Ucraina Ortodoxia este foarte vie, oamenii sunt credincioși, mulți merg la biserică la slujbe, în vreme ce comparativ în Rusia, acolo comunismul n-a murit, iar viața duhovnicească a ortodocșilor este mult mai slabă, așa cum o recunosc rușii înșiși. Desigur, există excepții notabile, dar ceea ce vreau să accentuez este că Moscova nu poate „pierde” din jurisdicția ei câteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.”

Deci avem:în Ucraina Ortodoxia este foarte vie” șicâteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.”

Dar cum vine asta?! Zeci de milioane de ortodocși în Ucraina?! Păi toți aceștia au întrerupt pomenirea episcopilor ecumeniști? Nu mai sunt eretici??

Brusc a mai descoperit războinicul părinte câteva zeci de milioane de ortodocși?

Dar cum rămâne cu hotărârile de la Roman, Negrești-Oaș și Mestecăniș? Corespund ucrainienii?

Și mai avem pasajul:

b) este clar că Patriarhia Rusă îi consideră părtași la schismă pe toți membrii patriarhiei ecumenice, deci vinovați, de la vlădici în jos, întrerupând orice comuniune cu ei. Așadar, partea bună a acestei întreruperi a comuniunii este că arată că NU există vreo părtășie la erezie(sau la schismă), vreo stare intermediară între adevăr și minciună, între ortodoxie și schismă sau între ortodoxie și erezie, ci întinarea sau osânda în fața lui Dumnezeu cuprinde pe toți cei care nu se îngrădesc de erezie, deci este de dorit să se îngrădească;”

Nu sunt oare cele două pasaje în contradicție? Zeci de milioane de ortodocși sau de întinați de erezie?

Până la urmă cum e? Parcă dânsul credea că toți neîngrădiții de ecumenism sunt eretici.

Minciuno-patriarhul Bartolomeu i-ar fi transmis minciuno-patriarhului Kiril că a hotărât acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene. Alt minciuno-patriarh, al Serbiei, e nemulțumit și a trimis o scrisoare deschisă în care acuză sprijinirea schismaticilor de către Fanar

Se pregătește schisma în ortodoxie? Patriarhul Ecumenic i-ar fi transmis Patriarhului Rusiei că a hotărât acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene. Patriarhul Serbiei a trimis o scrisoare deschisă care acuză sprijinirea schismaticilor de către Fanar

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu i-ar fi transmis Patriarhului Rusiei că s-a hotărât deja acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, informează Romfea.gr.
Acest lucru s-ar fi petrecut în timpul întâlnirii pe care cei doi ierarhi au avut-o la Istanbul săptămâna trecută.

Patriarhul Rusiei ar fi cerut ca problema autocefaliei Ucrainene să fie discutată în cadrul unei conferințe, în care să fie dezbătută problema pe mai multe coordonate, inclusiv științifice. În urma refuzului Patriarhului Constantinopolului, delegația rusă a părăsit Fanar-ul mai repede decât era prevăzut.

În acest moment, în Ucraina există trei structuri ecleziastice: Biserica Ortodoxă Ucraineană, condusă de Mitropolitul Onufrie, aflată în subordinea canonică a Patriarhiei Moscovei, Biserica Ortodoxă a Ucrainei și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală, aceste ultime două structuri nefiind recunoscute de nimeni și care se află, de asemenea, în conflict între ele.

Patriarhia Ecumenică ar dori să unească aceste facțiuni și să acorde autocefalia, dar nu este clar cum se va realiza, dacă se va realiza, acest lucru, notează Cuvântul Ortodox.

Între ortodocșii de pe teritoriul Ucrainei se află și câteva sute de mii de români, majoritatea fiind sub autoritatea canonică a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ce aparține de Patriarhia Moscovei.

„In acest context, Romfea.gr a publicat in exclusivitate o scrisoare a Patriarhului Irineu al Serbiei catre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu in care acesta protesteaza fata de intentia de a acorda autocefalie gruparilor schismatice din Ucraina si Macedonia”, precizează sursa citată.

În textul său, PF Irineu menționează faptul că există conducători laici care doresc folosirea Bisericii de către stat. Liderul Bisericii Sârbe scrie că unii dintre acești conducători sunt atei sau chiar nebotezați, cum ar fi conducătorul Muntenegrului, Milo Djukanovici și Petro Poroșenko, cel al Ucrainei.

Biserica Serbiei se confruntă și ea cu două astfel de provocări și se teme de un eventual precedent ucrainean: pe lângă mai vechea separare a Bisericii Macedoniei, acum există voci în Muntenegru care cer autocefaliei Bisericii din această micuță țară. Atât Macedonia cât și Muntenegru se află în teritoriul canonic al Bisericii Sârbe de sute de ani.

Sursa: activenews.ro 

Se pare că mitropolitul Onufrie al Ucrainei este prins la mijloc și presat de către factorii politici de la Kiev să-l recunoască pe schismaticul Filaret ca „patriarh” al Ucrainei.

În ce privește minciuno-ierarhia din BOR, cu siguranță îl vor urma pe ereticul Bartolomeu în tot ce face.