Știați că există o moschee în județul Neamț frecventată de români apostați?

Un reportaj video din 2014:

Filmare din 2016:


CANONUL 73  AL SFÂNTULUI VASILE CEL MARE

Cel ce s-a lepădat de Hristos, și a călcat taina mântuirii, este dator a plânge tot timpul vieții sale și a se mărturisi, în timpul în care iese din viață învrednicindu-se sfințeniilor, pentru credința iubirii de oameni a lui Dumnezeu.

TÂLCUIRE

Canonul acesta pe tot creștinul ce se va lepăda de Hristos (cu voia sa adică) în toată viața îl canonisește să-și plângă păcatul. Și numai la sfârșitul vieții să se împărtășească.

Anunțuri
ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

„De bună seamă că este vremea să arăt că demonii sălășluiesc în sinagogă, nu numai în locul ca atare ci și în sufletele iudeilor.” – Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a VI-a împotriva evreilor

Image result for patriarhul in sinagoga

Marți 14 noiembrie 2017:

Simpozionul Temple și sinagogi din România la Palatul Patriarhiei. Părintele Patriarh a fost prezent la eveniment

Părintele Patriarh Daniel a participat marți la Simpozionul intitulat Temple și sinagogi din România: Sinagoga ca loc de rugăciune, loc de învățătură și loc de adunare. Evenimentul a avut loc în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

Seria de prelegeri a fost deschisă de Aurel Vainer, Președintele Federației Comunităților Evreiești din România. El a vorbit în discursul său despre scopul organizării manifestării culturale.

Dorim ca la acest simpozion să adâncim ceea ce este de reținut în legătură cu o sinagogă. Evreu fără sinagogă nu este evreu. Atașamentul nostru față de religia mozaică este esențială pentru identitatea iudaică, inclusiv a evreului român, a spus Aurel Vainer.

În continuare, Patriarhul României a rostit comunicarea intitulată Lăcașuri de cult, spațiu al comuniunii spirituale între generații. Printre cele precizate, Preafericirea Sa a evidențiat importanța existenței lăcașului de cult în viața unei comunități religioase.

Construirea, conservarea şi promovarea lăcașului de cult al unei comunităţi religioase ca spaţiu de comuniune a acesteia cu Dumnezeu şi cu oamenii, dar şi ca spaţiu de cultură spirituală şi de identitate comunitară etnică şi religioasă, din generație în generație, este un act de responsabilitate şi o necesitate spirituală, culturală şi socială, a Părintele Patriarh Daniel.

După acest moment, Victor Opaschi a rostit un cuvânt în care a apreciat importanța simbolică a acestui moment care indică o bună colaborare dintre comunitățile creștină și iudaică. Totodată, Secretarul de Stat pentru Culte și-a exprimat suportul pentru sprijinirea proiectelor cultelor din România.

La final, Rafael Shaffer, Prim-rabinul Federației Comunităților evreiești din România, a adresat un cuvânt despre rolul spațiului sacru în societate.

Spațiul sacru este locul unde Dumnezeu este aproape de oameni. Rostul acestui spațiu este să învățăm să exersăm comportamentele frumoase pentru a ieși cu ele în lumea din jur și pentru a readuce spațiul din afară și al face și pe el să redevină spațiu sacru, a spus Rafael Shaffer.

_____________________________________________________________________________

Simpozionul a fost precedat de Vernisajul expoziției Temple și sinagogi din România: Patrimoniu evreiesc, național și universal. Acesta a avut loc în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei.

Sursa: basilica.ro


Deci spune pseudo-patriarhul:

„În acest sens, construirea, conservarea şi promovarea lăcașului de cult al unei comunităţi religioase ca spaţiu de comuniune a acesteia cu Dumnezeu şi cu oamenii, dar şi ca spaţiu de cultură spirituală şi de identitate comunitară etnică şi religioasă, din generație în generație, este un act de responsabilitate şi o necesitate spirituală, culturală şi socială.”

Deci să construim, să conservăm și să promovăm și sinagogile, ca spații decomuniunecu Dumnezeu și cu oamenii.

Dar oare nu știe că Dumnezeu a părăsit templul și sinagogile în momentul răstignirii Mântuirorul pe cruce?

„Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
 Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.” – Marcu 15: 37-38

Sau poate se preface că nu știe și promovează și un ecumenism interreligios. 

CANONUL 64 apostolic – 65 în Pidalion – (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII)

Daca vreun cleric sau laic ar intra în sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca.

(7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

O să spuneți că nu a intrat în sinagogă. Dar altă dată a intrat:

Toata SLEAHTA Romaniei s-a dus sa se inchine la STAPANI(EVREI) in CASA LOR DE DESFRAU

Iar dacă promovează ecumenismul interreligios din frică de influența evreiască, pseudo-patriarhul intră sub incidența canonului 62 apostolic:

CANONUL 62 apostolic (APOSTAZIA CLERULUI)

Daca pentru frica omeneasca fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapada numele lui Hristos, sa se în­departeze din Biserica (sa se dea anatemei); iar daca leapada numele de cleric, sa se cateriseasca; dar pocaindu-se sa fie primit ca laic.

(10 sin. I ec; 1, 2, 3, 12 Ancira; 10, 14 Petru Alex.; 2 Teofd Alex.; Epistola lui Atanasie cel Mare catre Rufinian)

Iar ce altceva face, daca nu se leapădă de Hristos intrând în comuniune cu iudeii, din frică, din interes sau din convingere? Nu poate exista adevăr şi în iudaism şi în Ortodoxie!

Așadar, pentru ecumenismul „inter-creștin”, pentru ecumenismul inter-religios, pentru ereziile propovăduite („unitatea pierdută a Bisericii”), pentru ereziile semnate în Creta, pentru promovarea săptămânii de „rugăciune comună”, pentru permiterea ereticilor de a săvârși cele sfinte, pentru apostazie, SE IMPUNE ÎNTRERUPEREA POMENIRII ACESTUI PSEUDO-IERARH!

Dar, după cum se vede, preoții din Arhiepiscopia Bucureștilor, tremură de frica lui.

Apocalipsa, Capitolul 1, vers. 12-13

12. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.
13. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur. 

Apocalipsa, Capitolul 3, vers. 9

9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit. 


Iată opt omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur împotriva evreilor:

Opt omilii impotriva iudeilor

OMILIA I

Astazi intentionasem sa inchei cuvântarea mea asupra subiectului despre care v-am vorbit cu câteva zile in urma; am dorit sa va prezint cu dovezi si mai clare faptul ca firea lui Dumnezeu este mai mare decât poate sa priceapa mintea omului. Duminica trecuta am vorbit foarte mult despre lucrul acesta si l-am prezentat la fel ca si in marturiile lui Isaia, David si Pavel. Caci Isaia este cel care a spus: „Cine va marturisi generatiei sale?” David stia ca Dumnezeu este dincolo de puterea lui de intelegere, asa ca I-a multumit si a zis: „Te voi lauda caci Tu esti infricosator de maret: minunate sunt lucrarile Tale.” Si iarasi David a zis: „Lucrurile pe care Tu le cunosti ma minuneaza prea tare, ele sunt la o inaltime la care mintea mea nu poate sa ajunga.” Pavel nu a cercetat si nici nu a cautat sa afle esenta lui Dumnezeu, ci numai sa patrunda in providenta Sa. As spune mai degraba ca el s-a uitat la partea cea mica a providentei divine pe care Dumnezeu a pus-o intru lucrare când a chemat neamurile. Iar Pavel a socotit aceasta parte mica ca pe o mare intinsa si de nepriceput când a grait: „O, adâncuri ale bogatiilor si ale intelepciunii si ale cunoasterii de Dumnezeu! Cât de nepatruns sunt judecatile Lui, si cât de necercetat sunt caile Sale!”

(2) Acesti trei marturisitori ne-au adus dovada destula, dar eu nu am fost multumit cu proorocii, nici pe apostoli nu i-am acceptat. M-am inaltat la ceruri si v-am adus dovada corul ingerilor care cântau: „Slava lui Dumnezeu din cer si pe pamânt pace, intre oameni bunavoire.” Iarasi, i-ati auzit pe serafimi, când s-au cutremurat si au strigat cu uimire:

„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul cetelor ceresti, tot pamântul este plin de slava Ta.” Si v-am mai spus despre heruvimi care au strigat: „Binecuvântata fie slava Sa in salasul Sau.”

(3) Si au fost trei marturisitori pe pamânt si trei in cer care au lamurit ca slava lui Dumnezeu nu poate fi apropiata. Pentru ceilalti dovada a fost mai presus de grai; a fost mare bucurie, cei de fata s-au aprins de râvna, voi ati venit in grupuri inflacarate. M-am bucurat mult de lucrul acesta, cu toate ca, nu m-am bucurat ca mie mi se aducea lauda, ci pentru ca I se aducea slava Stapânului meu. Caci bucuria si lauda aceea aratau dragostea pentru Dumnezeu pe care o aveti in sufletele voastre. Daca sluga isi iubeste stapânul si aude pe cineva vorbind intru slava stapânului sau, inima sa se aprinde cu dragoste pentru cel care vorbeste. Se intâmpla lucrul acesta pentru ca sluga isi iubeste stapânul. Voi ati facut acelasi lucru când v-am grait eu voua: prin marea voastra bucurie voi ati aratat limpede marea voastra dragoste pentru Stapânul.

(4) De aceea, am vrut astazi, din nou, sa ma arunc in lupta aceea. Caci daca vrajmasii adevarului nu-L hulesc niciodata destul pe Binefacatorul nostru, noi trebuie cu atât mai neobosit sa-L laudam pe Dumnezeul tuturor. Dar ce trebuie sa fac eu acum? O alta boala foarte grea cere vindecarea care poate fi adusa de vorbele mele, o boala care a patruns in trupul Bisericii. Noi trebuie mai intâi sa scoatem aceasta durere si apoi sa ne gândim la lucrurile cele din afara; trebuie mai intâi sa ne vindecam pe noi insine si apoi sa ne ingrijim de altii care ne sunt necunoscuti.

(5) Ce boala este aceasta? Sarbatorile iudeilor milosi si nefericiti vor veni indata asupra noastra, una dupa alta si cu mare graba: sarbatoarea trâmbitelor, sarbatoarea corturilor, posturile. Sunt multi dintre noi care spun ca ei gândesc la fel ca noi. Totusi unii dintre acestia vor urmari sarbatorile iar altii vor tine sarbatorile iudeilor impreuna cu acestia si vor respecta posturile lor. Eu vreau chiar acum sa scot acest obicei stricacios din Biserica. Omiliile mele impotriva anomeilor pot fi mutate alta data, iar amânarea nu ar aduce nici un rau. Dar acum când sarbatorile iudaice se apropie si bat la usa, de-as ispravi sa-i vindec pe cei care sunt bolnavi de boala iudaizarii. Ma tem ca din pricina prieteniei lor nepotrivite si a necunoasterii adânci, unii crestini pot fi partasi la pacatele iudeilor; odata ce au facut aceasta, ma tem ca omiliile mele despre aceste pacate vor fi in desert. Caci daca astazi ei nu aud de la mine nici un cuvânt, atunci ei se vor alatura iudeilor in posturile lor; odata ce au savârsit acest pacat va fi zadarnic sa folosesc leacul.

(6) Si astfel ma grabesc sa anticipez aceasta primejdie si sa o previn. Asa fac doctorii. Mai intâi cauta care sunt bolile cele mai grave si mai acute. Dar primejdia care vine de la aceasta boala este foarte strâns legata de primejdia de la alta; intrucât necredinta anomeilor este la fel cu aceea a iudeilor, lupta mea de acum este asemanatoare cu lupta mea de dinainte. Si exista o asemanare intrucât iudeii si anomeii fac aceeasi acuzare. Si ce invinuiri aduc iudeii? Ca El [Hristos] L-a numit pe Dumnezeu Tatal Sau si astfel S-a facut asemenea lui Dumnezeu. Si anomeii aduc aceeasi invinuire – n-as spune ca fac din aceasta o invinuire; ei chiar indeparteaza expresia „asemenea lui Dumnezeu” si ceea ce atrage dupa sine, prin hotarârea lor sa nu o accepte, chiar daca ei nu o sterg din punct de vedere fizic.

OMILIA II

Dar nu va mirati ca i-am numit pe iudei vrednici de dispret. Ei sunt cu adevarat vrednici de dispret si nefericiti. Când atâtea binecuvântari din cer au venit in mâinile lor, ei le-au inlaturat si se chinuiau sa nu le accepte. Soarele Dreptatii de dimineata a rasarit pentru ei, dar ei au indepartat razele lui si stau mai departe in intuneric. Noi, care am fost crescuti de intuneric, am indreptat lumina catre noi si am fost eliberati din bezna greselii lor. Ei au fost ramurile acelei radacini sfinte, dar acele ramuri au fost rupte. Noi nu am avut nici o partasie in radacina, ci am copt fructul evlaviei. Din copilarie ei au citit proorocii, dar L-au rastignit pe Cel care spusese mai dinainte proorocilor. Noi nu am auzit sfintele proorociri ci ne-am inchinat Celui despre care au proorocit ei. Asa ca ei sunt vrednici de mila pentru ca nu au primit binecuvântarile care le-au fost trimise, in vreme ce altii au primit aceste binecuvântari si si le-au insusit. Cu toate ca acei iudei fusesera numiti fii prin adoptie, ei au inceput sa se inrudeasca cu câinii; noi, cei care am fost câini, am primit puterea prin harul lui Dumnezeu, ca sa dam la o parte natura irationala, care a fost a noastra si ca sa ne ridicam la cinstea de fii. Cum sa dovedesc eu aceasta? Hristos a spus: „Nu este bine sa iei pâinea copiilor si s-o arunci câinilor.” Hristos ii vorbea femeii canaaneence când i-a numit pe iudei copii iar pe neamuri câini.

(2) Dar iata cum pe urma s-a schimbat ordinea: ei au ajuns câini iar noi am ajuns copii. Pavel le-a spus iudeilor: „Paziti-va de câini, paziti-va de faptele rele, paziti-va de stricaciune. Caci noi suntem taierea imprejur.” Vedeti cum cei care au fost mai intâi copii au devenit câini? Vreti sa aflati cum noi, care mai intâi am fost câini am devenit copii? „Ci tuturor celor care L-au primit pe El, El le-a dat puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu.”

(3) Nimic nu este mai rau decât acei oameni care nu au scapat niciodata de pornirea asupra propriei lor mântuiri. Când au trebuit sa tina Legea, ei au calcat-o in picioare. Acum ca Legea a incetat sa constrânga, ei se straduiesc cu incapatinare sa o tina. Ce poate fi mai vrednic de dispret decât cei care Il supara pe Dumnezeu nu numai prin incalcarea Legii, ci si prin tinerea ei? Cu acest prilej Stefan a zis: „Voi cei cu gâtul teapan si necircumscrisi in inima, voi mereu stati impotriva Duhului Sfânt,” nu numai prin incalcarea Legii ci si prin dorinta de a o tine in vremea cea nepotrivita.

(4) Stefan bine a grait când i-a numit cu gâtul teapan. Caci ei nu au luat jugul lui Hristos, cu toate ca acela era dulce si nu avea nimic in el care sa fie nici greu, nici apasator. Caci El a zis: „Invatati de la Mine caci Eu am inima blânda si smerita,” si „Luati jugul Meu asupra voastra, caci jugul Meu este dulce si povara Mea este usoara.” Cu toate acestea ei nu au luat jugul din pricina intepenirii gâtului lor. Nu numai ca nu au luat jugul ci l-au stricat si l-au distrus. Caci Ieremia a zis: „De multa vreme voi ati stricat jugul si ati rupt legaturile.” Nu Pavel a spus aceasta ci glasul proorocului a grait tare si limpede. Când a vorbit de jug si de legaturi, El a vrut sa spuna simbolurile legii, caci iudeii au respins legea lui Hristos când au zis: „Noi nu avem nici un imparat in afara de Cezar.” Voi, iudeii, ati stricat jugul, voi ati rupt legaturile, voi v-ati aruncat pe voi in afara imparatiei cerului si v-ati facut pe voi supusi legii oamenilor. Va rog sa socotiti impreuna cu mine cât de corect a spus proorocul ca inimile lor erau nestapânite. El nu a spus: „Voi ati lasat jugul deoparte,” ci „Voi ati stricat jugul” si aceasta este uciderea fiarelor neimblânzite, care nu sunt slobode si resping legea.

(5) Dar care este inceputul acestei impotriviri? Aceasta vine din lacomie si din starea de betie. Cine spune lucrul acesta? Moise! „Israel a mâncat si s-a saturat si cel ales s-a facut gras si neastâmparat.” Când animalele inconstiente se hranesc dintr-o iesle plina, ele se ingrasa si devin mai indaratnice si greu de tinut sub supraveghere; ei nu au rabdat nici jugul, haturile, nici mâna carausului. La fel si iudeii au fost dusi de betia si de grasimea lor la raul cel de pe urma; ei au dat cu piciorul, ei nu au vrut sa primeasca jugul lui Hristos, nici nu au tras plugul invataturii Lui. Un alt prooroc se referea la lucrul acesta când zicea: „Israel este indaratnic ca o junca incapatânata.” Iar un altul i-a numit pe iudei „vitel neimblânzit”.

(6) Desi aceste animale nu sunt potrivite pentru munca, ele sunt potrivite pentru taiere. Si aceasta s-a intâmplat cu iudeii: in vreme ce ei se faceau nepotriviti pentru munca, ei se faceau potriviti pentru pedeapsa. De aceea Hristos a zis: „Dar pentru acesti vrajmasi, care nu au vrut ca Eu sa fiu Imparat peste ei, aduceti-i aici si ucideti-i.” Voi, iudeii ar fi trebuit sa postiti atunci, când starea de betie facea cu voi lucruri ingrozitoare, când lacomia voastra dadea nastere necredintei voastre – nu acum. Acum postirea voastra este inainte de vreme si rusinoasa. Cine a spus aceasta? Isaia a zis când a strigat cu glas mare: „Eu nu am hotarât acest post, zice Domnul.” De ce? „Voi va sfaditi si va incaierati când postiti si ii loviti cu pumnii pe cei supusi voua.” Dar daca postirea voastra a fost o rusine când voi va loveati slugile, este de inteles acum ca voi v-ati ucis Stapânul? Cum poate sa fie aceasta cu dreptate?

(7) Omul care posteste trebuie sa fie pe buna dreptate stapânit, pocait, smerit – nu beat de mânie. Dar voi va loviti slugile voastre? In zilele lui Isaia ei se sfadeau si se incaierau când posteau; acum când postesc, ei poftesc lucruri peste masura si nerusinate, dansând cu picioarele goale in piata. Pretextul este ca ei postesc, dar ei fac ca oamenii care sunt beti. Auziti cum i-a prins proorocul ca sa posteasca. „Sfintiti postul,” a zis. El n-a spus: „Faliti-va cu postul vostru,” ci „strigati o adunare; strângeti laolalta batrânii”. Dar acesti iudei aduna coruri de barbati muieratici si o mare multime de gunoaie de desfrânate; ei târasc dupa ei in sinagoga teatrul intreg, actori si toate celelalte. Caci nu este nici o deosebire intre teatru si sinagoga. Stiu ca unii ma banuiesc de nesocotinta fiindca am spus ca nu este nici o deosebire intre teatru si sinagoga; dar eu ii banuiesc pe ei de indrazneala daca ei nu socotesc ca este in felul acesta. Daca marturisirea mea, ca cele doua sunt la fel, se sprijina pe autoritatea mea, atunci puneti pe seama mea nesocotinta. Dar daca cuvintele pe care le rostesc eu sunt cuvintele proorocului, atunci acceptati hotarârea lui.

OMILIA III

Stiu ca multi ii respecta pe iudei si socotesc ca felul lor viata actual este onorabil. De aceea ma grabesc sa scot din radacina si sa rup aceasta parere care nu este buna. Am spus ca sinagoga nu este mai buna decât teatrul si eu aduc de fata un prooroc drept martor al meu. De buna seama ca iudeii nu merita mai multa crezare decât proorocii lor. „Voi ati avut sprinceana de desfrânata; v-ati facut de rusine inaintea tuturor.” Acolo unde si-a pornit lucrul o desfrânata, locul acela este bordel. Dar sinagoga nu este numai bordel si teatru; este si culcusul tâlharilor si salas pentru animalele salbatice. Ieremia a spus: „Casa ta a devenit pentru mine cuib de hiena.” El nu spune pur si simplu „de fiara salbatica”, ci „de fiara salbatica ticaloasa,” si iarasi: „Mi-am parasit casa, m-am lepadat de mostenirea mea.” Dar când Dumnezeu Se leapada de un popor, ce nadejde de mântuire este lepadata? Când Dumnezeu paraseste un loc, locul acela devine salas al dracilor.

(2) Dar in orice caz, iudeii spun ca si ei Il iubesc cu infocare pe Dumnezeu. Dumnezeu nu ingaduie ca eu sa spun aceasta. Nici un iudeu nu-L iubeste cu infocare pe Dumnezeu! Cine spune aceasta? Fiul lui Dumnezeu spune aceasta. Caci El a zis: „Daca L-ati cunoaste pe Tatal Meu, M-ati cunoaste si pe Mine. Dar voi nu Ma cunoasteti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu.” As putea sa aduc un martor mai vrednic de incredere decât Fiul lui Dumnezeu?

(3) Deci, daca iudeii nu L-au cunoscut pe Tatal, daca ei L-au rastignit pe Fiul, daca s-au lepadat de ajutorul Duhului, cine sa nu ia indrazneala ca sa spuna deschis ca sinagoga este salas al dracilor? Dumnezeu nu este slavit acolo. Cerul nu ingaduie aceasta! De acum inainte ramâne un loc al idolatriei. Dar inca mai sunt oameni care cinstesc sinagoga ca pe un loc sfânt.

(4) Sa va spun voua aceasta, nu din ghicitura ci din experienta mea. Acum trei zile – credeti-ma, nu mint – am vazut o femeie libera cu buna purtare, modesta si credincioasa. Un barbat salbatic, fara simtire, avea faima de crestin (caci eu nu as numi crestin credincios pe un om care ar cuteza sa faca asemenea lucru) o silea pe ea sa intre intr-un loc al evreilor si sa faca acolo juramânt despre unele lucruri care erau impotriva lui. Ea a venit la mine si mi-a cerut ajutor; m-a rugat sa impiedic aceasta violenta nelegiuire – caci ii era oprit ei, care se impartasise de sfintele taine, ca sa intre in locul acela. Eu m-am aprins de indignare, m-am mâniat, m-am revoltat, nu am acceptat sa o las târâta in acel pacat, am smuls-o din mâinile rapitorului ei. L-am intrebat daca era crestin, iar el a zis ca era crestin. Apoi i-am spus cu hotarâre, invinuindu-l de lipsa de sentiment si cea mai rea prostie; i-am spus ca el nu era mai bun decât un catâr daca el, care a marturisit ca se inchina lui Hristos, tragea pe cineva in adaposturile iudeilor care L-au rastignit. Am vorbit cu el indelung, luându-mi invatatura din Sfintele Evanghelii; i-am spus mai intâi ca era oprit cu desavârsire sa jure si ca era rau sa impuna necesitatea de a jura pe cineva. Apoi i-am spus ca el, in mod deosebit, sa nu supuna un credincios crestin la aceasta necesitate. De fapt, el nu trebuie sa sileasca nici macar o persoana nebotezata sa faca acest juramânt.

(5) Dupa ce am vorbit cu el vreme indelungata si facuse greseala pacatului in suflet, l-am intrebat de ce a respins Biserica si a târât femeia la locul unde s-au adunat evreii. El a raspuns ca multi oameni ii spusesera ca juramintele depuse erau mai de temut. Cuvintele lui m-au facut sa suspin, apoi m-am mâniat si in cele din urma am inceput sa zâmbesc. Când am vazut rautatea diavolului, am oftat pentru ca el avea puterea de a ademeni oamenii; m-am mâniat când m-am gândit cât de lipsiti de purtare de grija erau cei inselati; când am vazut intinderea si adâncimea greselii acelora care au fost inselati, am zâmbit.

(6) V-am spus aceasta istorioara pentru ca voi sunteti nemilosi si neinduratori in purtarea voastra fata de cei care fac asemenea lucruri si trec prin aceste experiente. Daca voi vedeti pe unul dintre fratii vostri in asemenea incalcari de lege, socotiti ca este nenorocirea altcuiva, nu a voastra; voi credeti ca v-ati aparat impotriva acuzatorilor vostri, când ziceti: „Ce ma priveste pe mine? Ce am eu in comun cu omul acela?” Când ziceti aceasta, vorbele voastre arata cea mai mare ura fata de oameni si o cruzime care ii aduce foloase diavolului. Ce zici? Tu esti om si impartasesti aceeasi natura. De ce vorbesti de o natura comuna când voi aveti un singur cap, pe Hristos? Cutezi a spune ca nu ai nimic in comun cu madularele tale? In care sens recunosti ca Hristos este capul Bisericii? Caci de buna seama, lucrarea capului este aceea de a uni toate madularele la un loc, pentru a le pune intru buna rânduiala unul cu altul si pentru a le lega intr-o singura natura. Dar daca tu nu ai nimic in comun cu madularele tale, atunci nu ai nimic in comun nici cu fratele tau, nici nu-L ai pe Hristos cap al tau.

(7) Iudeii va infricoseaza ca si cum voi ati fi copilasi mititei, si voi nu vedeti aceasta. Multe slugi rele arata chipuri infricosatoare si caraghioase copiilor – chipurile nu sunt infricosatoare prin natura lor, dar ele par asa mintilor neprihanite ale copiilor – si in felul acesta ele stârnesc râsul. In felul acesta ii infricoseaza iudeii pe crestinii cu mintea mai curata, cu spaimele si spiridusii altarelor lor. Totusi, cum pot sa va infricoseze sinagogile lor caraghioase si rusinoase? Nu sunt acestea mormintele oamenilor care au fost alungati, necinstiti si osânditi?

OMILIA IV

Bisericile noastre nu sunt asa; ele sunt cu adevarat infricosatoare si pline de frica. Prezenta lui Dumnezeu face ca un loc sa fie infricosator pentru ca El are putere asupra vietii si a mortii. In Bisericile noastre noi auzim omilii fara de numar despre pedepsele vesnice, despre râurile de foc, despre viermii cei cruzi, despre legaturile care nu pot fi desfacute, sau despre intunericul cel din afara. Dar iudeii nici nu cunosc nici nu viseaza la lucrurile acestea. Ei traiesc pentru pântecele lor, ei se mira de lucrurile acestei lumi, starea lor nu este mai buna decât aceea a porcilor sau a caprelor din cauza cailor lor nesabuite si a lacomiei lor prea mari. Ei stiu numai un singur lucru: sa-si umple pântecele si sa fie beti, sa se taie si sa faca vânatai, sa se vatame si sa se raneasca atunci când se lupta pentru luptatorii lor indragiti.

(2) Atunci, spuneti-mi voi, sunt altarele lor strasnice si infricosatoare? Cine ar spune asta? Ce pricini avem sa credem ca ei sunt infricosatori daca cineva nu ne-ar spune ca slugile necinstite, care nu au nici un drept sa vorbeasca si care s-au indepartat de casa Stapânului lor, trebuie sa ne infricoseze pe noi, cei carora ni s-a dat cinstea si libertatea de a vorbi? Desigur ca nu asa stau lucrurile. Hanurile nu sunt mai impunatoare decât palatele imparatesti. De buna seama ca sinagoga este mai putin vrednica de cinste decât oricare han. Nu este numai un salas pentru tâlhari si pungasi ci si pentru draci. Lucrul acesta este adevarat nu numai despre sinagogi ci si despre sufletele iudeilor, asa cum voi incerca sa dovedesc in incheierea omiliei mele.

(3) Va cer sa puneti cuvintele mele in mintea voastra intr-un chip anume. Caci eu acum nu vorbesc pentru a face impresie ori pentru aprobare ci pentru a tamadui sufletele voastre. Si ce altceva mi-a ramas sa spun când unii dintre voi sunt inca bolnavi cu toate ca exista asa de multi doctori care sa aduca tamaduire?

(4) Au fost doisprezece apostoli si ei au tras catre ei lumea intreaga. Cea mai mare parte a cetatii este crestina, cu toate ca unii mai sunt bolnavi de boala iudaizarii. Si ce am putea noi, cei care suntem sanatosi, sa spunem intru apararea noastra? De buna seama ca cei care sunt bolnavi sunt vrednici de osândire. Dar noi nu suntem slobozi de mustrare caci noi i-am lasat pe ei la ceasul lor de boala; daca noi am fi aratat pentru ei mare purtare de grija si ei ar fi avut folos din aceasta purtare de grija, ei n-ar mai fi putut sa fie bolnavi.

(5) Sa incep sa va spun acum, astfel ca fiecare dintre voi sa poata sa-l câstige pe fratele sau de partea sa. Chiar daca trebuie sa folositi constrângerea, chiar daca trebuie sa folositi forta, chiar daca trebuie sa-l tratati rau si cu incapatânare, fa orice ca sa-l scapi de latul diavolului si ca sa-l slobozesti din cârdasia celor care L-au ucis pe Hristos.

(6) Spune-mi aceasta. Sa zicem ca ai vedea un om care fusese osândit cu dreptate sa fie executat in piata publica. Sa zicem ca ar sta in puterea ta sa-L scapi din mâinile calaului poporului. Nu ai face tot ce ai putea ca sa-L pazesti de ucidere? Dar acum il vezi pe fratele tau trimis cu nedreptate in adâncul pierzarii. Si cel care-l trimite la moarte nu este calaul, ci diavolul. Ai fi atât de cutezator ca sa nu nu-l scapi de pacat? Daca nu-l ajuti, ce scuza vei gasi? Dar fratele tau este mai tare si mai puternic decât tine. Arata-mi-l mie. Daca el va fi ferm in hotarârea lui, eu voi prefera sa-mi risc viata decât sa-l las sa intre pe usa sinagogii.

(7) Ii voi spune: Ce cârdasie ai tu cu Ierusalimul liber, cu Ierusalimul de sus? Tu l-ai ales pe cel de jos; fii rob cu Ierusalimul cel pamântean care, dupa cuvântul Apostolului, este rob impreuna cu copiii lui. Tu postesti cu iudeii? Atunci scoate-ti incaltarile impreuna cu iudeii si mergi descult in piata si impartaseste cu ei nerusinarea si râsul. Dar tu nu ai ales aceasta fiindca tu ai rusine si rosesti. Te rusinezi sa impartasesti cu ei infatisarea exterioara dar nu te rusinezi sa impartasesti cu ei pagânismul lor? Ce scuza vei avea tu care esti numai jumatate de crestin?

(8) Crede-ma, eu imi voi risca viata inainte de a nesocoti pe cel ce este bolnav de aceasta boala – daca il vad. Daca nu izbutesc sa-l vad, de buna seama ca Dumnezeu imi va da iertare. Si fiecare dintre voi sa tina cont de aceasta problema; sa nu se gândeasca ca este o chestiune mai marunta. Nu iei in seama ceea ce cheama diaconul in taine fara incetare? „Marturisiti-va unul altuia,” zice el. Nu vezi câta incredere are in cercetarea cu grija a fratilor vostri? Fa aceasta si in cazul celor care iudaizeaza. Când vezi pe cineva care iudaizeaza, pune stapânire pe el, arata-i ce face, ca sa nu fii unealta riscului pe care merge el.

(9) Daca oricare soldat roman care slujeste peste hotare este prins ca ii favorizeaza pe barbari si pe persani, nu numai ca se afla in primejdie, ci la fel este fiecare care si-a dat seama cât s-a simtit si n-a izbutit sa faca acest fapt cunoscut tuturor. Fiindca voi sunteti oastea lui Hristos, sa fiti cu prea mare purtare de grija când cercetati sa vedeti daca cineva care apara o credinta straina s-a amestecat printre voi si fa-i cunoscuta prezenta – nu ca sa-l dea mortii asa cum au facut acele capetenii, nici ca noi sa-l pedepsim ori sa ne razbunam pe el, ci ca sa-l scoatem din greseala si pagânatate si sa-l facem pe el cu totul deopotriva cu noi.

(10) Daca nu vrei sa faci aceasta, daca cunosti despre o asemenea persoana dar o ascunzi, fii sigur ca atât tu cât si acela veti primi aceeasi pedeapsa. Caci Pavel supune pedepsei si asprimii nu numai pe cei care savârsesc fapte de rautate ci si pe cei care incuviinteaza cele ce ei au facut. Proorocul, de asemenea, ii aduce la aceeasi judecata nu numai pe hoti ci si pe cei care faptuiesc toate cele impreuna cu hotii. Si lucrul acesta este cu dreapta socoteala. Caci daca omul este constient de faptele unui ucigator dar le acopera si le tainuieste, el aduce un temei mai puternic ucigatorului, ca sa nu tina seama de lege si ca sa-i fie mai putina teama in goana sa de a ucide.

OMILIA V

Dar eu trebuie sa ma intorc la cei care sunt bolnavi. Socotiti, atunci, cu cine isi impartasesc ei posturile lor. Cu cei care au strigat: „Rastigniti-L, rastigniti-L,” cu cei care au zis: „Sângele Lui sa fie peste noi si peste copiii nostri.” Daca oamenii s-ar prinde in razvratire impotriva cârmuitorului lor si ar fi osânditi, ati cuteza sa mergeti la ei si sa vorbiti cu ei? Nu cred. Atunci, nu este necugetat sa aratati atâta graba de a fugi de cei care au pacatuit asupra unui om, ci [[i] sa intrati in cârdasie cu cei care au savârsit nelegiuiri impotriva lui Dumnezeu? Nu este inexplicabil ca cei care se inchina Celui rastignit tin sarbatoarea obisnuita impreuna cu cei care L-au rastignit? Nu este un semn de prostie si cea mai rea nebunie?

(2) Intrucât sunt unii care cred ca sinagoga este un loc sfânt, trebuie sa le spun câteva cuvinte. De ce venerati locul acela? Nu trebuie sa-l dispretuiti, sa-l tineti de rusine, sa fugiti de el? Ei spun ca acolo se tin Legea si cartile si proorocii. Ce inseamna aceasta? Va fi sfânt oricare loc unde se afla aceste carti? Nicidecum! Mai presus de toate, acesta este motivul pentru care eu nu iubesc sinagoga si o detest. Ei au proorocii dar nu cred in ei; ei citesc scrierile sfinte dar nu primesc marturia lor – si acesta este un semn al oamenilor vinovati de cea mai mare incalcare de lege.

(3) Spuneti-mi aceasta. Daca ati vedea un om onorabil, stralucit si vestit, târât intr-o cârciuma sau cuib de tâlhari; daca l-ati vedea batjocorit, batut si inrobit in cea mai mare cruzime, ati fi tinut crâsma sau cuibul acela la mare cinste pentru ca omul acela mare si pretuit fusese inauntru in vreme ce se savârsea acea purtare plina de cruzime? Nu cred. Mai degraba, pentru aceasta pricina ati fi urât si n-ati suferi locul acela.

(4) Aceasta sa fie cugetarea voastra si despre sinagoga. Caci ei au adus cartile lui Moise si ale proorocilor cu ei in sinagoga, nu ca sa le cinsteasca ci ca sa le incalce cu necinste. Când ei spun ca Moise si proorocii nu L-au cunoscut pe Hristos si nu au zis nimic despre venirea Lui, ce incalcare mai mare puteau savârsi ei fata de acei oameni sfinti decât sa-i acuze ca nu L-au cunoscut pe Stapânul lor, decât sa spuna ca acei prooroci sfinti sunt partasii pagânismului lor? Si astfel noi trebuie sa-i urâm pe amândoi si [impreuna cu] sinagoga lor cu atât mai mult pentru purtarea lor cruda fata de acei oameni sfinti.

(5) De ce vorbesc eu despre carti si despre sinagogi? In vreme de prigoana, calaii poporului prind trupurile mucenicilor, le biciuiesc si le rup in bucati. Se sfintesc mâinile calailor fiindca ei apuca trupurile oamenilor sfinti? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Mâinile care au insfacat si au tinut trupurile celor sfinti ramân fara sfintenie. De ce? Fiindca acei calai au facut un lucru rau când au pus mâinile pe sfinti. Si cei care pun mâna pe scrierile celor sfinti si le incalca sa fie mai respectabili pentru aceasta decât cei care i-au ucis pe mucenici? N-ar fi aceasta cea mai mare nebunie? Daca trupurile maltratate ale mucenicilor nu-i sfintesc pe cei care le-au maltratat ci mai adauga la vinovatia lor de sânge, cu mult mai putin puteau sa o faca Scripturile, daca se citeau fara credinta, sa-i ajute pe cei care citeau fara sa creada. Fapta alegerii de buna voie sa incalce Scripturile le vadeste necredinta mai mare.

(6) Daca nu ar avea prooroci, nu li s-ar cuveni asemenea pedeapsa; daca nu ar fi citit cartile sfinte, nu ar fi atât de necurati si atât de lumesti. Dar, ei s-au despuiat de toata indreptatirea. Ei ii au pe vestitorii adevarului dar, cu inima dusmanoasa, ei s-au impotrivit proorocilor si adevarului pe care il spun ei. Asadar, pentru aceasta pricina, ei au fost cu totul mai cârtitori si vinovati de sânge: ei ii au pe prooroci, dar ei ii trateaza cu inimi impotrivitoare.

(7) Asadar eu va indemn sa fugiti si sa ocoliti adunarile lor. Raul pe care il aduc ei fratilor mai slabi nu este mic; ei nu dau nici cea mai mica indreptatire pentru sprijinirea nebuniei iudeilor. Caci atunci când ei vad ca voi, cei care va inchinati lui Hristos pe care ei L-au rastignit pe Cruce, urmati cu evlavie tipicurilor lor, cum pot ei sa nu considere ca ritualurile pe care le-au savârsit sunt cele mai bune si ca ceremoniile noastre sunt fara valoare? Caci dupa ce va inchinati si iubiti cu inflacarare tainele noastre, voi fugiti la cei care ne-au distrus ritualurile. Pavel a spus: „Daca un om vede ca tu stii ca stai la masa in templul idolilor, fiind slab, constiinta lui nu va fi incurajata sa manânce acele lucruri care sunt jertfite idolilor?” Si sa spun: Daca un om vede ca tu stii ca intri in sinagoga si participi la sarbatoarea trâmbitelor, fiind slab, constiinta lui nu va fi incurajata sa pretuiasca ceea ce fac iudeii? Cel care cade nu numai ca plateste pentru caderea sa, ci este pedepsit si pentru ca ii face si pe altii sa pacatuiasca. Dar omul care a stat drept este rasplatit nu numai pentru virtutea sa, ci oamenii il pretuiesc pentru ca ii indruma si pe altii sa doreasca sa faca aceleasi lucruri.

(8) De aceea, fugiti de adunarile si de locurile sfinte ale iudeilor. Nici un om sa nu cinsteasca sinagoga pentru cartile sfinte; sa o urasca si sa o ocoleasca pentru ca iudeii batjocoresc si le maltrateaza pe cele sfinte, pentru ca ei refuza sa creada cuvintele lor, pentru ca ei ii acuza de necredinta cea de pe urma.

OMILIA VI

Ca voi puteti sti ca sfintele carti nu fac un loc sfânt ci ca scopul celor care merg des intr-un loc il profaneaza, voi spune o istorioara veche. Ptolemeu Filadelfus adunase carti din toata lumea. Când a aflat ca iudeii aveau scrieri care vorbeau despre Dumnezeu si starea ideala, el a trimis dupa oameni din Iudeea si le-a cerut sa traduca acele carti, pe care le pusese in templul Serapis, caci era pagân. Pâna acum, cartile traduse ramân in templu. Dar templul Serapis va fi sfânt pentru cartile sfinte? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Desi cartile isi au sfintenia lor, ele nu dau sfintenia lor locului pentru ca cei care merg in locul acela sunt murdari.

(2) Trebuie sa aplicati acelasi argument si la sinagoga. Chiar daca nu exista acolo nici un idol, dracii salasluiesc in locul acela. Si spun lucrul acesta nu numai despre sinagoga de aici din oras, ci si despre cea din Daphne; caci la Daphne aveti un loc de pierzare mai rau, pe care ei il numesc al Matroanei. Am auzit ca multi credinciosi merg acolo si dorm in preajma.

(3) Dar sa ma ierte Dumnezeu ca i-am numit credinciosi pe acei oameni. Caci pentru mine mormântul Matroanei si templul lui Apolo sunt la fel de pagâne. Daca cineva ma invinuieste de indrazneala, la rândul meu, eu il voi invinui de nebunia cea mai mare. Caci, spuneti-mi, nu este salasul dracilor locul pagânismului, chiar daca acolo nu se afla nici o statuie de zeu? Aici se aduna laolalta ucigatorii lui Hristos, crucea este scoasa de aici, aici Dumnezeu este hulit, aici Tatal este nesocotit, aici Fiul este ucis, aici Duhul nu este primit. Nu vine din acest loc un rau mai mare fiindca iudeii sunt demoni? In templul pagân pagânatatea este descoperita si clara; nu va fi usor sa-l inseli pe omul care are o minte inteleapta si prevazatoare, nici sa-l ademenesti sa mearga acolo. Dar in sinagoga sunt oameni care spun ca ei se inchina lui Dumnezeu si nu-i pot suferi pe idoli, oameni care spun ca ei au prooroci si ii cinstesc pe ei. Dar prin cuvintele lor  ei gatesc belsug de momeala pentru a prinde in plasele lor sufletele mai neprihanite care sunt atât de necugetate pentru a fi cuprinse de teama.

(4) Asadar pagânatatea iudeilor si a pagânilor este la fel. Dar iudeii practica o inselare care este mai primejdioasa. In sinagoga lor se afla un altar nevazut al inselarii pe care ei nu jertfesc oi si vitei ci sufletele oamenilor.

(5) In cele din urma, daca ceremoniile iudeilor va stârnesc admiratia, ce aveti voi in comun cu noi? Daca ceremoniile evreiesti sunt respectabile si importante, ale noastre sunt minciuni. Dar daca ale noastre sunt adevarate, asa cum sunt ele adevarate, ale lor sunt pline de inselare. Eu nu vorbesc despre Scripturi. Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Scripturile m-au luat de mâna si m-au dus la Hristos. Eu vorbesc despre pagânatate si nebunia prezenta a iudeilor.

(6) De buna seama ca este vremea sa arat ca demonii salasluiesc in sinagoga, nu numai in locul ca atare ci si in sufletele iudeilor. Hristos a spus: „Când un suflet [duh] necurat iese, el umbla prin locuri uscate cautând odihna. Daca nu gaseste, zice: Ma intorc acasa. Si venind, il gaseste pustiu, curatat si impodobit. Apoi el merge si ia cu el inca sase duhuri mai rele decât el si ele intra in el si ultima stare a acelui om este mai rea decât cea dintâi. Asa va fi si cu aceste generatii.”

(7) Vedeti ca demonii salasluiesc in sufletele lor si ca acesti demoni sunt mai primejdiosi decât cei din vechime? Si acest lucru este foarte drept. In zilele cele vechi, iudeii erau fara evlavie fata de prooroci; acum ei Il batjocoresc pe Stapânul proorocilor. Spuneti-mi aceasta. Nu va cutremurati sa intrati in acelasi loc cu oameni posedati, care au duhuri atât de necurate, care au fost crescuti printre maceluri si varsari de sânge? Trebuie sa va dati binete si sa schimbati cu ei cuvinte goale? Nu trebuie sa va intoarceti fata de la ei fiindca ei sunt rusinea si stricaciunea obisnuita a intregii lumi? Nu ajung ei la toate chipurile de rautate? Nu s-au jertfit toti proorocii vorbind cuvântari lungi de invinuire impotriva lor? Ce tragedie, ce fel de nelegiuire nu au ascuns ei prin vinovatia de sânge a lor? Ei au jertfit fiii si fiicele lor dracilor. Ei au refuzat sa inteleaga natura, ei au uitat chinurile, au uitat de nastere, ei au calcat in picioare cresterea copiilor lor, ei au distrus din temelii legile de rudenie, ei s-au facut mai nemilosi decât fiarele salbatice.

(8) Fiarele salbatice adesea isi jertfesc viata si isi nesocotesc apararea pentru a-i ocroti pe puii lor. Nici o nevoie nu i-a silit pe iudei când si-au ucis copiii cu mâinile lor pentru a-i rasplati cu cinste pe dracii razbunatori, vrajmasii vietii noastre. Ce fapta de-a lor trebuie sa ne loveasca cu uimire mai mare? Pagânatatea lor sau cruzimea lor sau lipsa lor de omenie? Ca ei si-au jertfit copiii sau ca ei i-au jertfit demonilor? Din pricina desfrânarii lor, n-au aratat ei o pofta mai mare decât aceea a animalelor salbatice? Auziti ce spune proorocul despre abuzurile lor. „Ei au ajuns ca armasarii iubareti. Fiecare a nechezat dupa femeia aproapelui sau.” El nu a spus: „Fiecare a râvnit la femeia aproapelui,” ci a exprimat nebunia care a venit din desfrânarea lor cu cea mai mare limpezime vorbind despre aceasta ca nechezatul fiarelor salbatice.

OMILIA VII

Ce vreti sa va mai spun? Sa va spun despre pradaciunea lor, despre pizma lor, despre parasirea celor saraci, despre hotii lor, despre inselarea in negustorie? Nu va ajunge o zi intreaga ca sa va istorisesc aceste lucruri. Dar sarbatorile lor au ceva sacru solemn si maret in jurul lor? Ei au aratat ca si acestea sunt necurate. Ascultati proorocii; mai degraba, ascultati-L pe Dumnezeu si cu ce afirmatie puternica Isi intoarce fata Sa de la ei: „Am aflat ca sarbatorile voastre sunt urâcioase, eu le-am izgonit de la mine.”

(2) Dumnezeu uraste sarbatorile lor, iar tu le impartasesti cu ei? El nu a spus sarbatoarea aceasta sau aceea, ci toate la un loc. Vrei sa vezi ca Dumnezeu uraste inchinarea facuta impreuna cu timpane, cu lire, cu harpe si alte instrumente? Dumnezeu a zis: „Luati de la Mine sunetul cântarilor voastre si Eu nu voi asculta cântarea harpelor voastre.” Daca Dumnezeu a zis: „Luati-le de la Mine,” voi alergati sa ascultati trâmbitele? Aceste jertfe si ofrande nu sunt o parasire? „Daca imi aduceti faina de grâu cea mai fina, este in zadar: tamâia este pentru mine o parasire.” Tamâia este o parasire. Nu este si locul tot o parasire? Inainte de a savârsi crima crimelor, inainte de a-L ucide pe Stapânul lor, inainte de cruce, inainte de uciderea lui Hristos, a fost o parasire. Nu este acum o parasire cu mult mai mare? Si totusi, ce este mai inmiresmat decât tamâia? Dar Dumnezeu nu se uita la natura darurilor ci la intentia celor care le aduc; El judeca  intentia cu care fac jertfele.

(3) El a tinut seama de Abel si apoi de darurile sale. El s-a uitat la Cain si apoi Si-a intors fata Sa de la jertfa lui. Caci Scriptura zice: „El nu a dat nici o atentie lui Cain si darurilor sale.” Noe I-a adus lui Dumnezeu jertfe de oi si vitei si pasari. Scriptura zice: „Si Domnul a mirosit mireasma dulce,” cu alte cuvinte, El a primit darurile. Caci Dumnezeu nu are nari ci este duh fara de trup. Cu toate acestea, ceea ce se ridica de la altar este miros si fum de la trupurile care ard si nimic nu este mai rau mirositor decât asemenea iz. Dar pentru ca tu sa afli ca Dumnezeu cerceteaza intentia celui care daruieste jertfa si apoi o primeste sau o refuza, Scriptura numeste mirosul si fumul mireasma dulce; dar El numeste tamâia o parasire din pricina intentiei acelora care au daruit, ca a duhnit cu putoare mare.

(4) Vreti sa invatati ca impreuna cu jertfele si cu instrumentele muzicale si cu sarbatorile si cu tamâia, Dumnezeu respinge si templul din pricina celor care intra inauntru? El a aratat aceasta indeosebi prin faptele Sale, când l-a lasat in mâinile barbarilor si mai târziu, când El l-a distrus in intregime. Dar chiar inainte de distrugere, prin proorocul Sau, El a strigat cu glas mare si a zis: „Nu va puneti nadejdea in cuvinte inselatoare caci nu va vor ajuta pe voi când ziceti: ‘Acesta este templul Domnului! Templul Domnului!’” Ceea ce spune proorocul este ca templul nu-i face sfinti pe cei care se aduna acolo, ci cei care se aduna acolo sfintesc templul. Daca templul nu a ajutat la vremea când ingerii si arca au fost acolo, cu mult mai putin va ajuta acum ca toate acele lucruri nu mai sunt, acum ca respingerea lui Dumnezeu este intreaga, acum ca este intindere mai mare pentru vrajmasie. Ce fapta mare de nebunie si tulburare a mintii ar fi sa-ti iei tovarasi in sarbatorile celor care s-au necinstit, ale celor de care Dumnezeu S-a lepadat, ale celor care L-au mâniat pe Stapânul?

(5) Spune-mi aceasta. Daca un om ar trebui sa-ti ucida fiul, ai rabda sa te uiti la el, ori ai primi sa-ti dea binete? Nu l-ai ocoli ca pe un drac rau, ca pe diavolul insusi? Ei L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu; ai tu indrazneala sa intri cu ei sub acelasi acoperis? Dupa ce El a fost ucis, El ti-a dat asemenea cinste ca te-a facut fratele si mostenitorul Lui. Dar tu Il necinstesti atât de mult ca ii cinstesti pe cei care L-au ucis pe El pe cruce, ca tu tii cu ei fratia sarbatorilor, ca tu mergi la locurile lor pagâne, intri prin usile lor necurate, si iei parte la mesele dracilor. Caci eu sunt hotarât sa numesc postirea iudeilor masa a dracilor caci ei L-au ucis pe Dumnezeu. Daca iudeii lucreaza impotriva lui Dumnezeu, ei nu trebuie sa-i slujeasca pe demoni? Ii cauti pe draci ca sa te vindece? Când Hristos le-a ingaduit demonilor sa intre in porci, ei s-au aruncat de indata in mare. Acesti demoni vor cruta trupurile oamenilor? Eu as dori ca ei sa nu ucida trupurile oamenilor, ca ei sa nu unelteasca impotriva lor. Dar ei o vor face. Dracii i-au aruncat pe oameni din rai si i-au lipsit de cinstea cea de sus. Le vor vindeca ei trupurile? Lucrul acesta este fara noima, simple povesti. Dracii stiu cum sa unelteasca si sa faca rau, nu sa vindece. Ei nu cruta sufletele. Spuneti-mi, atunci, vor cruta ei trupurile? Ei incearca sa-i scoata pe oameni din Imparatie. Vor alege ei sa-i slobozeasca din boala?

(6) N-ati auzit ce a spus proorocul? Mai degraba, ati auzit ce a spus Dumnezeu prin proorocul? El a spus ca dracii nu pot face nici bine nici rau. Chiar daca ei pot vindeca si au vrut sa faca aceasta – ceea ce este imposibil – voi nu trebuie sa luati pedeapsa de negrait si nesfârsita in schimbul unui profit mic care se poate narui de indata. Vreti sa va vindecati trupul si sa va distrugeti sufletul? Faceti un schimb nepotrivit. Il mâniati pe Dumnezeu care v-a facut trupul si il chemati in ajutor pe demonul care unelteste impotriva voastra?

(7) Daca vreun demon – pagân infricosator are cunostinte medicale, el va gasi foarte usor cum sa va câstige ca sa va inchinati la zeii pagâni? Acei pagâni au indemânarea lor. Ei au vindecat adesea multe boli si au lecuit de boala si au adus sanatatea. Sa iei parte la aceasta pagânatate pentru aceasta pricina? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Auziti ce a zis Moise evreilor. „Daca din mijlocul vostru se iveste prooroc sau unul care zice ca a visat un vis si el spune mai dinainte un semn si o minune si ca acel semn sau minune despre care el a vorbit se intâmpla, si el va spune: „Sa mergem sa slujim la zei neobisnuiti pe care parintii nostri nu i-au cunoscut, voi sa nu ascultati cuvintele acelui prooroc sau visator.”

(8) Moise vrea sa spuna ca daca se ridica vreun prooroc, zice el, si savârseste vreun semn, fie inviind un mort, fie curatind vreun lepros, fie tamaduind vreun om schilod si dupa ce a facut minunea te cheama la neascultare, nu-l baga in seama fiindca semnul lui se implineste. De ce? „Domnul Dumnezeul tau te incearca sa vada daca Il iubesti cu toata inima ta si cu tot sufletul tau.” De aici este limpede ca dracii nu vindeca. Daca vreodata Dumnezeu ar ingadui dracilor sa tamaduiasca, asa cum ar putea ingadui unui om sa faca lucrul acesta, ingaduinta lui este data ca sa te cerceteze – nu pentru ca Dumnezeu nu cunoaste ce esti tu, ci ca El te poate invata sa-i ocolesti chiar si pe dracii care vindeca.

(9) Si de ce vorbesc eu despre tamaduirile trupesti? In caz ca vreun om te ameninta cu gheena daca nu-L tagaduiesti pe Hristos, nu-i baga in seama cuvintele lui. Daca cineva ti-ar fagadui o imparatie ca sa te razvratesti impotriva Unuia nascut Fiul lui Dumnezeu, intoarce-ti fata de la el si uraste-l. Fii ucenic al lui Pavel si treci peste acele cuvinte pe care le-a rostit sufletul sau binecuvântat si nobil când a zis: „Sunt sigur ca nici moartea nici viata, nici ingerii, nici principii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici inaltimea, nici adâncimea, nici vreo alta creatura nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care se afla in Hristos Domnul nostru.”

(10) Nici ingerii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici vreo alta creatura nu l-a despartit pe Pavel de dragostea lui Hristos. Tu te razvratesti ca sa-ti vindeci trupul? Si ce indreptatire am putea gasi? De buna seama ca trebuie sa ne temem de Hristos mai mult decât de gheena si sa-i [s\-L] dorim mai mult decât o imparatie. Chiar daca suntem bolnavi, este mai bine sa ramânem cu sanatatea necorespunzatoare decât sa c\dem in neascultare pentru vindecare; caci chiar daca te vindeca un drac, el a facut mai mult rau decât a ajutat. El a ajutat trupul, care putin mai târziu va muri si va putrezi. Dar el a vatamat sufletul, care nu va muri niciodata. Rapitorii adesea ii amagesc pe copiii mici, oferindu-le dulciuri si prajituri si jocuri cu bile si alte lucruri; apoi ii lipsesc de libertate si de viata. La fel, dracii fagaduiesc vindecarea vreunui madular si apoi arunca in mare intreaga mântuire a sufletului.

(11) Iubitilor, sa nu suportam lucrul acesta; in orice chip sa cautam sa ne pastram liberi de pagânism. N-ar fi putut Iov sa tina seama de sotia lui, sa huleasca impotriva lui Dumnezeu si sa fie liber de nenorocirea care-l impresura? „Blestema pe Dumnezeu si mori” a zis ea. Dar el a ales sa sufere durerea si sa moara; el a ales mai degraba sa rabde acea nenorocire de nesuportat decât sa huleasca si sa fie slobod de rautatile care l-au impresurat. Tu trebuie sa-l depasesti. Daca demonul iti va fagadui zece mii de vindecari de bolile care te impresoara, nu-l baga in seama, nu-l suporta – asa cum a refuzat Iov sa tina seama de sotia lui. Prefera sa-ti rabzi boala decât sa-ti strici credinta si mântuirea sufletului. Dumnezeu nu te lasa. Fiindca El vrea sa sporeasca slava ta caci El adesea iti ingaduie sa te imbolnavesti. Pastreaza-ti curajul ca sa-L poti auzi zicând: „Crezi ca M-am purtat cu tine altfel decât ca sa ti se arate ca esti drept?”

OMILIA VIII

As fi putut spune mai multe decât acestea, dar ca sa nu uitati ce am spus, voi incheia omilia mea cu cuvintele lui Moise: „Chem cerul si pamântul sa marturiseasca impotriva ta.” Daca cineva dintre voi, fie ca sunteti de fata ori nu, va merge la sarbatoarea trâmbitelor, sau va alerga la sinagoga, ori va merge la mormântul Matroanei, ori va lua parte la postire, ori se va bucura de sabat, ori va tine oricare alt ritual iudaic mare sau mic, chem cerul si pamântul ca marturisitori ai mei ca eu sunt nevinovat de sângele vostru, al tuturor.

(2) Aceste cuvinte vor sta lânga tine si mine in ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Daca le dai atentie, ele iti vor aduce mare incredere; daca nu le dai atentie ori tainuiesti pe cel ce cuteaza sa faca acele lucruri, cuvintele mele vor sta impotriva ta ca invinuiri amare. „Caci eu nu m-am sfiit sa-ti spun toata povata lui Dumnezeu.”

(3) Eu mi-am pus banii cu bancherii [zarafii]. Ramâne ca voi sa sporiti depozitul si sa luati profit din cuvintele mele pentru mântuirea fratilor vostri. Socotiti ca este o povara apasatoare ca sa-i denuntati pe cei care savârsesc aceste pacate? Este o povara apasatoare ca sa ramâneti in tacere. Caci aceasta tainuire va face vrajmasi al lui Dumnezeu si va aduce nimicire atât voua care ascundeti asemenea pacatosi, cât si celor ale caror pacate se raspândesc fara sa fie vadite. Cu atât mai bine este sa va faceti urâtori fata de robii deopotriva cu noi pentru a-i scapa sa porneasca mânia lui Dumnezeu impotriva voastra. Chiar daca sluga deopotriva cu voi ar fi suparata pe voi acum, ea nu va putea sa va faca rau, ci va fi recunoscatoare mai târziu pentru tamaduirea ei. Dar daca voi cautati sa dobânditi râvna slugii deopotriva cu voi, daca ramâneti tacuti si il raniti prin tainuirea pacatului lui, Dumnezeu va cere de la voi cea din urma pedeapsa. Tacerea voastra Il va face pe Dumnezeu vrajmasul vostru si il va rani pe fratele vostru; daca voi il denuntati pe el si dati la iveala pacatul lui, Il veti face pe Dumnezeu binevoitor si il va ajuta pe fratele vostru iar voi veti câstiga ca prieten pe unul care a fost iesit din minti dar care a invatat din experienta ca voi L-ati slujit bine.

(4) Atunci, nu socotiti ca faceti fratilor vostri o favoare daca trebuie sa-i vedeti cautând sa faca vreo prostie si trebuie sa nu izbutiti sa-i invinuiti cu tot zelul. Daca pierdeti o haina, nu socotiti ca este vrajmasul vostru, nu numai cel care a furat-o ci si omul care a stiut despre furt si nu a vrut sa-l pârasca pe hot? Mama noastra a tuturor (Biserica) nu a pierdut o haina ci un frate. Diavolul l-a furat si acum il tine in iudaism. Tu stii cine l-a furat; tu il cunosti pe cel care a fost rapit. Ma vedeti luminând lampa invataturii mele si cercetând pretutindeni supararea mea? Iar voi ramâi tacuti, refuzând sa-l pârâti? Ce indreptatire veti avea? Biserica nu va va numara printre vrajmasii ei cei mai rai? Nu va va socoti ea vrajmasi si distrugatori?

(5) Dumnezeu nu ingaduie ca cei ce aud cuvintele mele de sfatuire sa faca un asemenea pacat, de a-si trada fratele pentru care Hristos a murit. Hristos Si-a varsat sângele pentru aceasta pricina. Sunteti prea nedoritori sa rostiti un cuvânt despre aceasta chestiune? Va indemn sa nu fiti atât de impotrivitori. Dupa ce plecati de aici, miscati-va spre urmarire si fiecare dintre voi sa-mi aduca unul dintre acei suferinzi de aceasta boala.

(6) Dar Dumnezeu sa nu ingaduie atât de multi sa fie bolnavi de aceasta boala. Doi sau trei, sau zece sau douazeci dintre voi sa-mi aduca un om. In ziua in care o veti face, si când voi vedea in plasele voastre intrecerea pe care ati prins-o, eu voi aseza inaintea voastra o masa mai plina. Daca voi cedea ca sfaturile pe care vi le-am dat astazi s-au pus intru lucrare, voi fi mai râvnitor in savârsirea vindecarii acelor oameni si aceasta va fi o binefacere mai mare atât pentru voi cât si pentru ei.

(7) Nu luati cuvintele mele in usor. Fiti cu purtare de grija in vânarea acelora care sufera de aceasta boala. Femeile sa caute femei, barbatii sa caute barbati, slugile sa caute slugi, oamenii liberi sa caute oameni liberi si copiii, copii. Veniti cu totii la viitoarea noastra intâlnire cu asemenea izbânda ca sa primiti lauda de la mine – si inainte de oricare lauda pe care o primiti de la mine, de la Dumnezeu sa primiti o rasplata mai mare si de nepovestit care in mare masura intrece ostenelile acelora care izbutesc. Fie ca sa obtinem cu totii aceasta prin har si dragoste – bunavointa Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care slavit sa fie Tatal dimpreuna cu Duhul Sfânt acum si pururea, viata fara de sfârsit. Amin!

Sursa: ioanguradeaur.ro

 

Mâine, vineri 8 septembrie, UN NOU TERMEN ÎN PROCESUL ÎMPOTRIVA MEGA-MOSCHEEI

Mâine, vineri 8 septembrie, UN NOU TERMEN ÎN PROCESUL ÎMPOTRIVA MEGA-MOSCHEEI

NU DORESTI MEGA MOSCHEE SI COTE OBLIGATORII????
VINO VINERI LA PROCES!!!!!!

Vineri, 08-09-2017, ora 14:00, avem un nou termen in procesul intentat de noi, Catalin Ioan Berenghi si Gornic Catalin Ioan, impotriva HG 372/2015, data de Guvernul Romaniei.

Adresa este:
Curtea de Apel Bucuresti
Splaiul Independentei nr 5, sector 4 Bucuresti.
Cod postal 050091
Sala E 23 „Paul Negulescu”, etaj 1.
Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Dosar 2315/2/2016

Ambasadorul turc la Bucureşti: „Moscheea nu mai este o chestiune bilaterală, ci naţională, a românilor. Ne vom retrage dacă poporul se opune”

MA VOI OPUNE DIN TOT SUFLETUL MEU!!! – Cătălin Ioan Berenghi

Turcii au pregătit deja proiectul pentru marea moschee ce se vrea a se construi la București

Să ne reamintim: 

A fost sfinţită Crucea de pe locul unde se vrea construirea acelei meg-moschei. Mulţi români cu multe cruci de lemn au fost prezenţi la slujbă

Sâmbătă, 19 septembrie ora 18:00, va avea loc sfinţirea a 500 de cruci ridicate pe terenul instrăinat de autorităţile române către musulmani 

Sfinţirea a 400 de cruci (din cele 500 pregătite) ridicate împotriva posibilei moschei musulmane 

Trădătorul sas, Iohannis, îl asigură pe Erdogan că moscheia de la București se va construi. Turcul: „Proiectul moscheii de la București e gata”

PATRIARHIA MAI NECREDINCIOASĂ DECÂT DOMNITORII -Moscheea / Capitulațiile Țării Românești și Moldovei

Dar iată că a apărut și proiectul!

Preiau articolul: Autoritatea religioasa din Turcia a dezvaluit proiectul Marii Moschei ce se va construi in Bucuresti

inchide

Proiectul Marii Moschei ce va fi construita la Bucuresti a fost postat pe site-ul autoritatii afacerilor religioase din Turcia.

Moscheea se va construi in centrul Bucurestiului si va avea o capacitate de 1.500 de locuri. scrie fundatia turca Diyanet, care adauga ca aceasta inca este in faza de proiectare

Moscheea si complexul care o inconjoara vor fi alcatuite din: salon multifunctional, biblioteca, sali de conferinte, cantina, locuinte de serviciu, camere pentru oaspeti, local pentru tineri si centru fitness.

Se preconizeaza ca proiectul va fi finalizat in 2017 finalizat si constructia va incepe tot anul acesta.

Moscheea se va construi in centrul Bucurestiului si va avea o capacitate de 1.500 de locuri, scrie In acest moment se afla in faza de proiectare. Moscheea si cmomplexul care o inconjoara sunt alcatuite din: salon multifunctional, biblioteca, sali de conferinte, cantina, locuinte de serviciu, camere pentru oaspeti, local pentru tineri si centru fitness. Se preconizeaza ca proiectul sa fie finalizat si constructia sa inceapa anul acesta.

Primaria Sectorului 1 a eliberat, in data de 11 aprilie 2016, certificatul de urbanism pentru moscheea pe care Muftiatul Cultului Musulman din Romania intentioneaza sa o construiasca pe Bulevardul Expozitiei nr. 22-30.

Primaria sectorului 1 a conditionat eliberarea autorizatiei de construire pentru lacasul de cult de aprobarea unui Plan Urbanistic Zonal. Muftiatul Cultului Musulman din Romania a depus, in data de 26 ianuarie 2016, la Primaria Sectorului 1, documentatia pentru eliberarea unui certificat de urbanism, etapa premergatoare obtinerii autorizatiei de construire.

Pe 27 mai 2015, Guvernul Romaniei a dat printr-o Hotarare circa 11.000 mp catre Muftiatul Cultului Musulman din Romania pentru construirea unei moschei de circa 1.000 de locuri, pe bd. Expozitiei 22-30.

Bulevardul Expozitiei se afla langa Casa Presei – Romexpo, la cateva minute de bd. Kiseleff si Parcul Herastrau, printre cele mai exclusiviste si mai scumpe zone din Capitala. In aceasta artera se afla zeci de hectare de teren liber, pastrate initial ca rezerva de teren pentru eventuala extindere a Romexpo, terenuri ce au ajuns apoi in proprietatea RA-APPS si care au fost fie retrocedate in compensare, fie date in folosinta unor organizatii.

In aceasta zona se afla terenul dat in folosinta gratuita de Guvern pentru construirea unei moschei langa care ar urma sa se construiasca si sediul Marii Loji Nationale din Romania.

Astfel, in ultimii 10 ani, in zona au aparut mai multe proiecte imobiliare, Primaria Capitalei dand unda verde multor dintre ele: cladiri de birouri cu inaltimi cuprinse intre patru si 24 de etaje, o gradinita, un hotel de 10 etaje.

– hotnews.ro 

SĂ NU LE AJUTE DUMNEZEU să construiască vreodată așa ceva în România (nici moschee, nici templu masonic)!

1 Mai, o sărbătoare creată de oculta internațională prin intermediul anarhiștilor – Documentar al TVR, de Cristi Țepeș

Reamintesc faptul că autorul filmului a murit într-un ciudat accident de mașină în 2015. Dar deși era de religie baptistă, totuși sunt de luat în seamă adevărurile pe care le spune.

PATRIARHIA MAI NECREDINCIOASĂ DECÂT DOMNITORII -Moscheea / Capitulațiile Țării Românești și Moldovei

Patriarhia e de acord cu moscheea, căci e în „relații foarte bune” cu cultul musulman. 

Patriarhia Romana nu se opune ridicarii unei moschei inBucuresti, a declarat purtatorul de cuvant al Mitropoliei, Vasile Banescu, intr-o emisiune la Digi 24. El a spus ca este vorba despre un lacas de cult recunoscut de stat, despre care a primit asigurari ca nu va fi un centru de pregatire al unor lideri islamici.

„Patriarhia nu se opune construirii unui lacas de cult, al unui cult oficial recunoscut de stat. Ar fi o contradictie de termeni. Problema ridicarii moscheii nu are legatura strict cu biserica, si nici macar implicit, ci cu Guvernul, care da aprobarile. Personal, am fost asigurat de Secretariatul pentru culte ca e vorba de o moschee mai mare decat cea dintr-un oras de provincie, si ca nu e vorba de un centru de pregatire a unor lideri islamici”, a declarat purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane.

Certificatul de urbanism pentru moscheea pe care Muftiatul Cultului Musulman din Romania intentioneaza sa o construiasca in Bucuresti, pe Bulevardul Expozitiei nr. 22-30, a fost eliberat, insa acest document nu da dreptul de construire.

Planul Urbanistic Zonal urmeaza sa fie supus dezbaterii publice, iar competenta asigurarii dezbaterii publice si realizarii procedurii de consultare a populatiei revine structurilor de specialitate din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti.

Numai dupa ce municipalitatea va aproba Planul Urbanistic Zonal, beneficiarul constructiei va putea solicita Primariei Sectorului 1 eliberarea unei autorizatii de construire.

Muftiatul Cultului Musulman din Romania a depus, in 26 ianuarie 2016, la Primaria Sectorului 1, documentatia pentru eliberarea unui certificat de urbanism, etapa premergatoare obtinerii autorizatiei de construire.

Intrucat documentatia depusa a fost incompleta, primaria a transmis petentului o adresa de completare, prin care a cerut precizarea scopului pentru care solicita eliberarea certificatului de urbanism, precum si prezentarea planurilor anexa, asa cum prevede legislatia in vigoare.

Reprezentantii cultului musulman au revenit cu documentele solicitate si, in acest context, Primaria Sectorului 1 avea obligatia legala de a elibera certificatul de urbanism solicitat de beneficiarul constructiei. Sursa: ziare.com 

Dar să vedem ce atitudine aveau domnitorii Vlad Țepeș, Bogdan al III-lea cel Orb și Petru Rareș: 

Capitulatia de la 1460 semnată la Adrianopol între Vlad Voievod Țepeș si Mahomed II Cuceritorul

Art. 1. Sultanul consimte si se angajează, pentru el însusi si pentru urmasii săi, să protejeze Valahia si s-o apere contra oricărui inamic, fără a pretinde altceva decât suprematia asupra suveranitătii acestui principat, ai cărui voievozi vor fi obligati să plătească Sublimei Porti un tribut de 10.000 piastri.

Art. 2. Sublima Poartă nu va avea nici un amestec în administratia locală a zisului principat si nu va fi permis nici unui turc să meargă în Valahia fără un motiv evident.

Art. 3. În fiecare an, un trimis al Sublimei Porti va pleca în Valahia pentru a primi tributul si la întoarcerea sa va fi însotit de către un reprezentant al voievodului până la Giurgiu, pe Dunăre, unde va fi numărată încă o dată suma predată si se va da a doua chitantă; iar după ce va fi transportată pe celălalt mal al Dunării, Valahia nu va mai fi responsabilă, orice accident s-ar putea produce.

Art. 4. Voievozii vor continua să fie alesi de Arhiepiscop, episcopi si boieri, iar alegerea va fi recunoscută de Poartă.

Art. 5. Natia valahă va continua să se bucure de libera exercitare a propriilor sale legi, iar voievozii vor avea dreptul de viată si moarte asupra supusilor lor, ca si acela de a face pace sau război, fără a fi supusi la nici o responsabilitate fată de Sublima Poartă.

Art. 6. Toti crestinii care, îmbrătisând o dată credinta musulmană, s-ar duce în Valahia si ar reveni acolo la religia crestină, nu vor putea fi reclamati de către nici o autoritate otomană.

Art. 7. Supusii valahi care ar avea ocazie să meargă prin ce parte a posesiunilor otomane nu vor putea fi fortati să plătească haraciul sau taxa ce capitatie la care sunt supusi locuitorii crestini.

Art. 8. Dacă vreun turc are un proces în Valahia cu un supus al acestei tări, cauza va fi ascultată si judecată de către Divanul valah, în conformitate cu legile locale.

Art. 9. Toti negustorii turci, plecati în acest principat pentru a vinde sau cumpăra acolo mărfuri, vor trebui să aducă la cunostinta autoritătilor locale timpul ce trebuie să stea acolo si vor trebui să plece la expirarea timpului.

Art. 10. Nici un otoman nu este autorizat să ducă cu el unul sau mai multi servitori născuti în Valahia, de orice sex ar fi ei; si nu va exista niciodată nici o moschee în nici o parte a teritoriului valah.

Art. 11. Sublima Poartă promite să nu elibereze niciodată un firman la cererea unui supus valah, pentru afacerile sale din Valahia, de orice natură ar putea fi ele, si nu-si arogă niciodată dreptul de a chema un supus valah la Constantinopol sau în orice parte a posesiunilor otomane, sub orice pretext ar putea să fie.

Capitulatia de la 1511 între Bogdan cel Orb si Baiazid II

Art. 1.Poarta recunoaste Moldova ca tară liberă si necucerită.

Art. 2. Religia crestină, profesată în Moldova, nu va fi niciodată oprimată nici tulburată, iar natiunea sa va avea liberă dispozitie de bisericile sale, ca si în trecut.

Art. 3. Poarta se angajează să apere Moldova contra oricărei agresiuni eventuale si s-o mentină în starea în care se găsea mai înainte, fără să i se facă nici ce mai mică nedreptate si fără a suferi nici cea mai mică stirbire a teritoriului ei.

Art. 4. Moldova va fi condusă si guvernată după propriile ei legi, fără ca Poarta să se amestece în aceasta în nici un fel.

Art. 5. Domnitorii săi vor fi alesi pe viată de natie si confirmati de Sublima Poartă.

Art. 6. Stăpânirea domnitorilor se va extinde peste întregul teritoriu moldovenesc; ei vor putea întretine în solda lor o trupă înarmată până la un efectiv de 20.000 de oameni, autohtoni sau străini.

Art. 7. Moldovenii vor putea întretine si cumpăra o casă la Constantinopol ca resedintă a agentului lor. Ei vor putea avea acolo de asemenea si o biserică.

Art. 8. Turcii nu vor putea avea, nici să cumpere, pământuri în Moldova; nu vor putea nici să construiască acolo moscheie, nici să se stabilească acolo în vreun fel.

Art. 9. Ca semn al supunerii, domnitorul, împreună cu natia, va avea grijă să trimită Portii în fiecare an, prin doi boieri din Moldova, 4.000 ducati turcesti, adică 11.000 piastri, 40 soimi si 40 iepe gestante, totul sub titlul de dar.

Art. 10. În caz de înarmare pentru război, domnitorul Moldovei va furniza armatei imperiale contingentul ce i se va cere.

Capitulatia de la 1529 între Petru Rareș si Soliman I Legislatorul

Art. 1. Sultanul recunoaste că Moldova a oferit de bună voie si fără rezistentă făgăduială de supunere fată de Imperiul otoman.

Art. 2. Natia moldovenească se va bucura, la fel ca în vechime, de toate libertătile, fără nici o molestare si făiceiurile, drepturile si prerogativele acestei tări vor fi în veci inviolabile.

Art. 3. Domnitorii vor exercita liber stăpânirea lor asupra tării, ca în trecut, fără ca Poarta să se poată amesteca în aceasta în nici un fel, direct sau indirect.

Art. 4. Poarta nu se va amesteca, de asemenea, în nici o cauză sau diferend între particulari, ci domnitorul, cu adunarea sa, va fi cel care va trebui să judece; în nici un caz Poarta nu va putea pune în această privintă vreo piedică oarecare, fie ea directă sau indirectă.

Art. 5. Hotarele Moldovei vor fi păstrate intacte în întreagă lor întindere.

Art. 6. Exercitarea cultului musulman este interzisă pe întregul teritoriu moldovenesc.

Art. 7. Nici un musulman nu va putea avea în Moldova, cu titlu de proprietate, nici pământ, nici casă, nici prăvălie; el nu va putea nici să stea în tară pentru afaceri negustoresti decât atâta timp cât va fi autorizat de către domn.

Art. 8. Comertul Moldovei va fi deschis tuturor natiilor comerciale. Totusi turcii vor avea preferintă asupra tuturor natiilor pentru cumpărarea produselor tării, pe care le vor negocia prin bună învoială în porturile de la Galati, Ismail si Chilia; dar ei nu vor putea pătrunde mai departe în interiorul tării, fără o autorizatie expresă din partea domnitorului.

Art. 9. Moldovei i se păstrează titlul de tară independentă; el va fi reprodus în toate actele scrise ce-i va adresa Poarta otomană domnitorului.

Art. 10. Turcii pe care îi va trimite Poarta cu hârtii pe adresa domnitorului nu vor trece Dunărea; ei se vor opri pe malul opus al fluviului, transmitând depesele lor guvernatorului de la Galati, care va face să parvină domnitorului si va transmite la fel răspunsurile acestuia curierului Sublimei Porti.

Art. 11. Domnitorii Moldovei vor fi alesi de către diferite clase ale populatiei tării. Alegerea va fi recunoscută de către Poartă fără ca ea să se poată amesteca în aceasta, să numească un domn, să ridice cea mai neînsemnată greutate sau cea mai mică piedică în această privintă.

Art. 12. Tara va fi apărată de către Poarta otomană în orice împrejurare în care natia moldovenească ar cere sprijinul sau ajutorul ei.

Art. 13. În schimbul tuturor acestor avantaje, natia moldovenească nu va da Portii otomane decât un dar anual de 4.000 ducati.

Au existat mai multe versiuni ale capitulațiilor.

Sursa: http://www.1812.md/capitulatiile-tarii-romanesti-si-moldovei-incheiate-cu-poarta-otomana/ 


Să înțelegem că, domnitorii noștri au capitulat parțial și temporar în fața turcilor musulmani, apărând în mod expres credința și pământurile. 

Cei din zilele noastre, politicieni și ierarhi, au capitulat total în fața străinilor și în fața islamului, cedând tot!

Călătoria în jurul lumii a getului AETHICUS DONARES (461-465 D. Hr), cel care și-a scris experiențele în lucrarea „COSMOGRAFIA„ în LIMBA GETO-DACĂ ȘI CU ALFABET AUTOHTON

Aethiscus Histricus

«După ocolul mării şi după ce am văzut (cercetat) întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care au fost mai întâi, pe care alţii nu le-au cunoscut, şi, prin mine însumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, purtat-am de grijă şi celor trecute cu vederea, şi orânduit-am şi pe cele descoperite» (AethK-93, 233). 

Aethicus (se citește Eticus) Donares sau Ister sau Histricus a fost un get din Sciția Minor, Dobrogea de azi, din cetatea Histria. Se pare că era de origine nobilă (nobile prosapia parentum). 

El a organizat o expediție care a făcut înconjurul lumii, iar experiențele călătoriei le-a consemnat într-o carte (10 volume) numită Cosmografia (originalul dispărut). Cartea a fost scrisă inițial în limba lui natală, într-un alfabet străvechi geto-dac, care, se pare că era cunoscut de inițiații în cultul lui Zalmoxe. Probabil acest lucru i-au determinat pe majoritatea celor care au scris despre el să-l numească pelasgo-dac sau pelasgo-valah. Si-a tradus singur Cosmografia în limbile latină și greacă, „iar în prezent se mai păstrează doar un manuscris din secolul al VIII-ea, la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania, scris în limba latină, doar o parte din conţinut a fost haşurat şi şters în urma cenzurării de către Ieronimul de Fresing Bavaria„ (călugăr benedictin n. a.). Manuscrisul în limba latină conține intercalate în text și caractere ale alfabetului original.

Mai mulți autori români au scris despre el, printre care și fostul mitropolit al Olteniei Nestor Vornicescu, dar acesta, deși știa că lucrarea Cosmografia a fost scrisă inițial într-un alfabet străvechi (în limba getă/română veche), nu ezită să interpreteze lucrurile în sensul teoriei romanizării. 

Atenție însă, că unele articole care vorbesc despre acest personaj al istoriei noastre pot promova sau chiar promovează păgânismul zalmoxian. 

Se pare că Aethicus Donares a părăsit cultul lui Zamolxe și a devenit creștin.

 

O expediţie navală daco-histriană a făcut ocolul pământului în perioada anilor 461-465 d.H.

 

Comandor în retragere ing. Mihail BARBU

1. Drumul expediţiei

Expediţia străbunilor noştri, condusă de exploratorul AETHICUS DONARES (ISTER) – în viitor A.D., a plecat din dava-port HISTRIA în primăvara anului 461 în jurul zilei de 21 martie, când ziua lumină este egală cu noaptea, navigând pe drumul principal pe care l-am trasat pe o hartă actuală, menţionând cu cifre zonele cele mai cunoscute – parcurse în timpul marşului.

În prima etapă, expediţia s-a îndreptat spre vest, parcurgând drumul situat între Dacia şi Groenlanda, astfel: 1 – Marea Neagră (Getică); 2 – Marea Marmara (Thracică); 3 – Marea Egee; 4 – Marea Mediterană; 4 – Marea Mediterană; 5 – Strâmtoarea Gibraltar; 6 – Apele Oceanului Atlantic care scaldă coastele Peninsulei Iberică; 7 – Marea Nordului, ale cărei ape scaldă coastele de est ale Mării Britanii şi insulele din nordul Scoţiei; 8 – Insula Islanda, scăldată de apele Oceanului Atlantic în partea de sud şi de cele ale Oceanului Îngheţat de Nord, în partea nordică; 9 – Insula Groenlanda, numită de A.D. – Zhrisolida, scăldată în partea de vest de apele Strâmtorii Davis şi de cele ale Golfului Baffin. Subliniez că odată cu descoperirea Groenlandei de către Aethicus Donaris, în anul 462, acesta a descoperit şi America, fapt care sa produs cu 1030 de ani înaintea nredescoperitorului Cristofor Columb.

În a doua etapă, corăbiile conduse de A.D. s-au deplasat pe un traseu situat între Groenlanda şi Peninsula Kamciatka, situată în estul Asiei, astfel: 10 – Strâmtorile Lancaster, Barrow, Melville şi Mac Clure din nordul Canadei (din zona Polului Nord Magnetic) care separă între ele insulele devon, Bathurst şi Melville de insulele Baffin, Pr de Wales, Victoria şi Banckes; 11 – Marea Beaufort şi Oceanul Îngheţat de Nord; 12 – Marea Ciukotsk, numită Marea Chukchi de A.D. şi Strâmtoarea Bering care face legă- Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 10 tura cu Marea Bering din vecinătatea Oceanului Pacific; 13 – Peninsula Kamciatka, numită Chormacinata de A. D., la fel cum l-a numit şi pe un sat de pescari amplasat pe litoralul acesteia.

În a treia etapă, expediţia condusă de A.D. a parcurs drumul dintre Kamciatka şi Insulele Manne, navigând prin următoarele zone; 14 – Marea Japoniei care la est se învecinează cu insulele care alcătuiesc Arhipelagul Nipon (Japonez), alcătuit din patru insule mari (Hokkaido, Honshu, Ihikoku şi Kyushu şi încă alte câteva mii de insuliţe. În una din cele patru insule mari expediţia condusă de A.D. a făcut o escală şi a fost primită de împăratul YÜRYAKU în vara anului 463 d. H.; 15 – Marea Chinei de Est; 16 – Marea Chinei de Sud; 17 – Lanţul Insulelor Mariane (Agrihan, Guam, Pagan, Saipan etc), descoperite la cumpăna anilor 463-464 şi amplasate în vecinătatea Groapei Marianelor, unde adâncimea apei măsoară 11033 m (cea mai mare de pe Terra). Insulele Mariane sunt situate la circa 2500 km de est de Insulele Filipine (între 144º şi 148º longitudine estică) şi la circa 2200 km nord de Noua Guinee (între 13º şi 19º latitudine nordică).

În a patra etapă, corăbiile expediţiei au parcurs un drum cu întorsături de la Insulele Mariane până la Peninsula Malacca, partea deţinută de Malaysia, după cum urmează: 18 – Insulele Filipine, cu escală la sud de Manilia, în Insulele Mindoro (în Toponimul Calaopa zis şi Calapan); 19 – Partea estică a Malaysiei (Malaeziei), reprezentată de partea estică a Insulei Kalimantan (Borneo) împreună cu imensul spaţiu indonezian, reprezentat din cea mai mare parte a Insulei Borneo şi din Insulele Sulawesi (Celebes); 20 – Insula Noua Guinee (coastele din nord scăldate de apele Oceanului Pacific); 21 – Insulele Solomon şi Marea Coralilor; 22 – Strâmtoarea Torres, situată între extremitatea sudică a Insulei Noua Guinee şi partea nordică a Continentului Australia, reprezentată de Capul York; 23 – Marea Javei (Djowa) care separă Insula Japa (Djywa) de insula Borneo; 24 – Ocolul în jurul Insulei Sirtinice de Nord (Sumatra, zisă şi Samatra, dar şi Swarnadwipa – „Insula de aur”); 25 – Marea Andaman din vecinătatea Peninsulei Malacca.

În a cincicea etapă, corăbiile cu cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au parcurs ultimul drum situat între Peninsula Malacca şi dava-port Histria prin urmă- toarele zone: 26 – Golful Bengal care scaldă coastele Birmaniei, Bangladeshului şi Indiei de Est; 27 – Apele Oceanului Indian care separă India de Insula Sri Lanka; 28 – Apele Mării Arabiei care scălda coastele Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 11 vestice ale Indiei şi Pakistanului, precum şi apele Golfului Oman care scaldă coastele Iranului (Persiei) unde au făcut o escală în anul 465 iar cu această ocazie suita marelui explorator a fost primită de Regele Persan PEROZES I; 29 – Apele Mării Arabiei dinvecinătatea Arabiei Saudite, inclusiv Golful Aden; 30 – Marea Roşie, Golful Suez şi Istmul Suez, transbordat pe uscat; 31 – Apele Mării Mediterane situate între Anatolia şi Insula Cipru; 3 – Marea Egee; 2 – Marea Marmara şi 1 – Marea Neagră.

Succint, acesta este drumul parcurs de expediţia navală condusă de marele explorator pelasgodac, Aethicus Donares (Ister) în perioada anilor 461-465 când s-a realizat primul ocol al Pământului, cunoscut până în prezent, cu 1057 de ani înaintea lui Magellan.

La expediţie au participat 101 Cavaleri Zalmoxieni care au asigurat propulsia corăbiilor cu forţa muşchilor lor în timpul navigaţiei prin zeci de mări, golfuri şi strâmtori, precum şi prin patru oceane (Atlantic, Îngheţat de Nord, Pacific şi Indian). Ocolul Pământului este descris amănunţit de conducătorul expediţiei în opera sa excepţională numită „COSMOGRAFIA”, scrisă în anul 466 şi alcătuită din 10 volume.

2. Escalele de pe traseu

În timpul efectuării ocolului Pământului expediţia navală condusă de Aethicus Dolores (Ister) a făcut mai multe escale necesare pentru refacerea forţelor echipajelor, aprovizionării, întreţinerii corăbiilor, obţinerii de informaţii utile de la autohtoni şi efectuării de cercetări ştiinţifice. Iată, mai jos,pe care le consider cele mai interesante. Escala din toamna anului 461 care a avut loc în Insulele ORCADE (numite în prezent ORKNEY, situate în nordul Scoţiei. Tabăra s-a instalat în Orcada cea mai mare din arhipelag iar cercetările s-au focalizat în scopul obţinerii de informaţii de la autohtoni cu privire la traversarea Atlanticului şi referitoare la bogăţiile subsolului. Menţionez că în urma informaţiilor primite, membrii expediţiei au devenit primii descoperitori de minereuri de cupru şi zinc din aceste insule.

Tot în cursul anului 461, expediţia a descoperit mai spre nord-vest nişte insule necunoscute, cu ţărmuri râpoase şi greu accesibile, pe care A.D. lea numit RIFARICE (râpoase), iar în prezent poartă numele de FAROE (Râpele Oilor). În timpul escalei din aceste insule au fost întâlniţi nişte oameni foarte harnici şi cu trăsături asemănătoare neamului PelasgoDac, iar în subsolul stâncilor au fost descoperite metale nobile şi pietre nestemate. În plus, în aceste insule expediţia a staţionat în prima iarnă.

În primăvara anului 462 Aethicus Donares şi cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au plecat cu toate corăbiile tot spre vest, în largul Oceanului Atlantic, unde au decoperit Insula Islanda, pe care A.D. a cercetat-o şi a numit-o RIAKEON deoarece nu purta niciun nume la data respectivă, cu toate că era locuită de nişte oameni blânzi care se ocupau cu pescuitul, hrănindu-se cu peşti şi raci. Menţionez că autohtonii numeau insula pe care locuiau „insula noastră”.

În ajunul solstiţiului verii anului 462, A.D. şi cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au descoperit insula ZHRISOLIDA (Groenlanda) care s-a dovedit a fi primul pământ al Americii de Nord. Staţionarea pe această insulă imensă a durat foarte puţin deoarece au aflat de la autohtoni (numiţi Inuiţi) că pe acele meleaguri vara durează un timp scurt, fapt ce i-a determinat să se grăbească să traverseze Oceanul Îngheţat de Nord în condiţii cât mai prielnice şi pe mine să subliniez că Aethicus Donares (Ister) a descoperit America cu 1030 de ani înaintea redescoperitorului Cristofor Columb.

În primăvara anului 463, expediţia a ajuns în Oceanul Pacific şi a făcut o escală mai lungă într-un sat de pescari isteţi, situat pe un bot de deal stâncos aflat pe litoralul peninsulei Kamciatka, botezată de A.D. cu numele Chomacinata, la fel ca şi pe sat. Pescarii, în afară de isteţime, au dat dovadă şi de multă bunăvoinţă deoarece le-au oferit navigatorilor atât informaţiile necesare continuării drumului planetar, cât şi proviziile necesare traiului.

În vara anului 463 expediţia a făcut o escală deosebită în Arhipelagul Nipon, unde suita celor 101 de Cavaleri Zalmoxieni a fost primită de împăratul YÜRYAKU (456-479) i s-a făcut o primire călduroasă şi i s-a oferit un spectacol de înaltă ţinută la Palatul Imperial. În cursul anului 464 expediţia a ancorat la sud de Manila (capitala Filipinelor), lângă ţărmul insulei Mindora, în toponimul CALAOPA (Calapan) de unde echipa de cercetători a făcut numeroase incursiuni de documentare şi cercetare a mărilor din vecinătate iar apoi expediţia s-a deplasat într-un spaţiu imens, care cuprinde insulele Borneo, Celebes, Noua Guinee, Solomon, Marea Coralilor, Java şi Sumatra, pentru a face cercetări printre insulele Pacificului Ecuatorial deoarece în această zonă se află o faună şi o floră deosebită şi au loc fenomene naturale nemaiîntâlnite;

La începutul anului 465 expediţia a făcut o escală în Persia (Iran) unde marele explorator şi suita sa au fost primiţi cu multă bucurie şi cu toată cinstea Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 12 de către Regele Persan PEROZES I (457-484), la Curtea Regală, ca semn de preţuire a realizării ocolului Pământului. Iar după această escală expediţia s-a îndreptat, în marş triumfător, spre Histria, realizând ocolul Pământului cu 1057 de ani înaintea lui Magellan. După efectuarea expediţiei, marele explorator, filozof, medic, general şi om de ştiinţă şi cultură Aethicus Donares (Ister) a întocmit o lucrare deosebită în anul 466 în limba pelasgo-dacă / valahă, pe care a numit-o COSMOGRAFIE, alcătuită din mai multe volume (după un autor – 10 volume) pe baza informaţiilor menţionate atât în notiţele făcute în timpul călătoriei în jurul Pământului cât şi al infromaţiilor din jurnalul său de bord numit de către autor „Catalogul lămuritor al ocolului lumii”. Iar în privinţa acestei enciclopedii fac patru menţiuni deosebite:

– lucrarea a fost scrisă în limba strămoşilor noştri în alfabetul dacic, care se număra printre cele cinci alfabete sacre ale acelui timp, din care mai făceau parte cel ebraic, grec, latin şi vechi-germanic, conform menţiunii vestitului benedictin de la Fulda, Harabanus Maurus. Precizez că alfabetul dacic era alcătuit din 23 de litere din care făceau parte şi cele şapte litere care reprezintă sistemul vocalic al limbii pelasgo-dace / valahe (A, E, I, O, Â/Î ŞI Ă), pe care le-am scris în paranteză şi subliniat în tabelul se mai sus.

Imagini pentru alfabetul lui aethicus donares

– după ce Aethicus Donares (Ister) a scris Cosmografia în limba maternă a tradus-o şi în limbile greacă şi latină iar în prezent se mai păstrează doar un manuscris din secolul al VIII-ea, la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania, scris în limba latină, doar o parte din conţinut a fost haşurat şi şters în urma cenzurării de către Ieronimul de Fresing Bavaria;

– în Cosmografie, Aethicus Donares (Ister) menţionează 311 de denumiri acordate de dândul pentru diferite toponime (localităţi), hichonime (ape), oronime (forme de relief) etc, cu ocazia efectuării ocolului Pământului şi executării altor expediţii mai limitate în perioada de pregătire a măreţului eveniment descris la pct. 1 O parte mică din aceste denumiri au fost menţionate şi în acest articol;

– alfabetul dacic era folosit „sub jurământ” numai în şcolile Zalmoxismului şi numai de Cavalerii Zalmoxismului în scrieri cu profund caracter secret iar ceilalţi cetăţeni aveau dreptul doar la semnarea ideografică. * Informaţii mai ample despre subiectul prezentat pot fi obţinute prin lecturarea lucrărilor publicate pe internet, prin accesarea cuvintelor „AETHICUS DONARES”. Cea mai completă dintre acestea este a prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu. Consider că în urma documentării fiecare dintre dumneavoastră va susţine şi va participa în funcţie de posibilităţi la popularizarea, elogierea şi sărbă- torirea eminentului savant Aethicus Donares (Ister), avându-se în vedere că la anul (2015 n. .) se împlinesc 1550 de ani de când acesta a realizat primul ocol al Pămâtnului d. H.

Bibliografie

1. http://www.agero-stuttgard.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/ Aethicus Donares de Ion Pachia Tatomirescu.htm

2. I. Dumitru – Snagov – Monumente Romaniae Vaticana, Ediţia a II-a, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 1996

3. Toader Filip – Dacia ascunsă, Editura Obiectiv, Craiova, 2011 4. Lector universitar Mircea Peahă, coordonator ştiinţific – Atlas geografic general – Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974

Sursa: 

http://www.dacia.org/daciarevival/images/stories/dacia-magazine/DaciaMagazin-100.pdf