Sinodiconul Ortodoxiei citit de către părintele Claudiu Buză – 17 martie 2019

Reclame

Predică la Duminica Ortodoxiei – 2019 – Pr. Cosmin Tripon

 

Scrisoare deschisă către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române cu privire la vizita ereticului papă Francisc în România

Imagini pentru papa

Către,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Având în vedere anunțata vizită a Papei Francisc în România de la finele lunii mai 2019, prin prezenta dorim să vă transmitem îngrijorarea noastră față de eventualele rugăciuni comune evocate în presă [1]. Ne bucurăm că venirea Papei Francisc nu se face la invitația Bisericii Ortodoxe Române.

Îngrijorarea noastră este determinată în principal de următoarele aspecte:

• Punerea sub semnul întrebării a interdicțiilor canonice clare referitoare la rugăciunile împreună cu ereticii. Restricțiile au fost statuate, confirmate și reconfirmate de-a lungul istoriei de către Sinoadele și Părinții Bisericii cel puțin prin canoanele 10,11,45,46,64 ap; 6,9,32,33,34,37 Laod.; 9 Tim. al Alexandriei; 1 sin.IV ec; 2 sin. VI ec; 1 sin. VII ec.

• În conștiința creștinilor s-au creat deja confuzii serioase în privința Bisericii care, așa cum mărturisim, este Una singură, cea Ortodoxă. Auzim adesea printre creștinii ce frecventează bisericile (deci nu doar creștini de ocazie) că e bine să ne unim cu toții, că toți credem în același dumnezeu (creștini, musulmani ș.a.). Or, știm că dumnezeii celorlalți sunt idoli, fie ei și catolici, evanghelici sau alte secte ce cred totuși în Iisus Hristos. Mai grav este că auzim acestea inclusiv printre preoți care nu știu dogma ortodoxă și nu au înțeles-o corespunzător, nu i-au înțeles utilitatea.

• Papa Francisc, în calitate de cap al „Bisericii Catolice” este un ereziarh care vine în România atât în calitate de șef al Statului ecleziastic Vatican, cât și ca șef al ereziei catolice. Mâhnirea noastră nu este determinată de venirea papei ca reprezentant al Statului Vatican, ci de primirea sa ca episcop canonic al Romei cu succesiune apostolică.

• Legat de programul vizitei, vizita de la Blaj le este dedicată greco-catolicilor[2]. Papa Francisc va beatifica în timpul vizitei în România șapte „episcopi” greco-catolici. Cum vor privi aceasta Sfinții Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra, Vasile din Telciu, dar și Sf. Cuv. Mărturisitori Visarion și Sofronie, Sf. Mc. Oprea, Sf. Preoți Ioan din Galeș și Moise din Sibiel și, alături de aceștia, atâția sfinți români neștiuți care au luptat pentru apărarea credinței împotriva uniației?

• Plasarea vizitei într-o perspectivă ecumenistă, la puțin timp de la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. „Să mergem împreună! este motto-ul vizitei ca expresie a dorinței actualului Papă de a cunoaște și de a promova unitatea de credință creștină între catolici, ortodocși, reformați și dialogul creștinismului cu alte credințe.”[3] Dorim unirea cu ereticii si păgânii fără lepădarea ereziilor și fără primirea adevărului de credință? Dacă ortodoxia ar fi o religie și o filozofie, cu adevărat insistențele noastre de a păstra dreapta credință ar putea fi catalogate nefondate și habotnice. Dar ortodoxia este cu adevărat și „știință medicală”, practicile ei fiind dovedite de studii psihologice și medicale care ajung acum la aceleași concluzii pe care Sfinții Părinți le-au spus de 2000 de ani. Pentru ce să vrem să schimbăm dogmele ortodoxe care ne duc la vindecare? Ce om normal la cap ar vrea să schimbe sau să amestece o credință sănătoasă cu unele care duc la boli fizice și psihice?

• Sfântul Cosma Protosul [4] care a suferit mucenicia de la latini în veacul al XIII-lea, a cerut recent (anii 2008 – 2009) printr-o româncă evlavioasă mult încercată să fie făcut cunoscut în România și ne-a avertizat că nu trebuie să admitem în credință ceva de la catolici sau să ne unim cu ei! (pg 78-90 din cartea “Minuni contemporane”, Ed. Areopag, 2016, online la https://www.meteorpress.ro/_files/pdf/1007.pdf).

• Am aflat din presă [5] că un alt scop al vizitei Papei este și negocierea cu BOR de a sărbători Sf. Paști împreună. Dl. Vasile Bănescu declara cu o seninătate îngrijorătoare că Biserica Ortodoxă Română va primi cu bunăvoință o astfel de inițiativă.

• Amintim de asemenea și știrea conform căreia Papa Ioan Paul al II-lea este ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului [6] și este trecut pe hrisovul de ctitori care a fost pus în piciorul Sf. Mese. Ne întrebăm, firesc, cum se poate ca un ereziarh să fie pomenit la Sf. Liturghie când se știe că Sf. Împărtășanie este foc care arde dacă omul nu e pregătit? Câtă lipsă de dragoste pot arăta cei care au ales să îi facă aceasta!

Respectăm pe toți creștinii care s-au îndepărtat de la Adevăr si le dorim întoarcere cât mai grabnică în Biserica Ortodoxă. Adevărata dragoste nu este să îi lăsăm pe aceștia cu rănile care îi dor și pe care, mai grav, nici nu le mai conștientizează, ci să le arătăm cum să se vindece, să se poată bucura cu adevărat, să fie fericiți așa cum și ei merită, căci și pentru ei a murit Hristos.

Ioan Rudu și Maricica Pandele,
în numele a multor creștini temători de Dumnezeu.

[1] https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-papa-francisc-si-patriarhul-daniel-se-vor-ruga-impreuna-pe-31-mai-la-catedrala-nationala/
[2] https://www.g4media.ro/papa-francisc-se-va-intalni-cu-oamenii-strazii-din-romania-si-ar-putea-rosti-o-rugaciune-comuna-cu-patriarhul-daniel-in-catedrala-nationala-o-vizita-sub-semnul-pastoratiei-dar-si-al-ecumenismului.html
[3] https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2019-01/papa-francisc-vizita-in-romania-liviu-petru-zapirtan.html
[4] https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/sfintele-moaste-ale-sfantului-cosma-protosul-raspandesc-o-negraita-mireasma si
http://www.cuvantul-ortodox.ro/sf-mc-cosma-protosul-athosului-luptatorul-pana-la-moarte-impotriva-lupilor-latinocugetatori/

[5] https://www.facebook.com/100009204831917/videos/2209761872673952/?fref=mentions
[6] https://www.aparatorul.md/papa-ioan-paul-al-ii-lea-ctitor-la-catedrala-mantuirii-neamului/

Scrisoare deschisă adresată (pseudo – )Mitropolitului Moldovei și Bucovinei cu privire la venirea papei în orașul ortodox Iași

Imagini pentru papa vizit

Foto – stirilekanald.ro

Patriarhia Română se pregătește să îl primească pe papa Francisc, în bătaia clopotelor, ca pe un episcop ortodox, în catedrala națională din capitala României.
Capitala spirituală a Ortodoxiei din Moldova, municipiul Iași, se pregătește de un pelerinaj la care vor participa peste 120.000 de catolici, fiind invitați să participe sau să asiste la el și credincioșii ortodocși.
Scrisoarea își propune să afle poziția oficială a Mitropolitului Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, față de „bucuria” exprimată la nivelul Patriarhiei, într-un comunicat în duh ecumenist, cu privire la această vizită care ar întări relațiile între cele „două Biserici” și mai ales față de această manifestare fără precedent a unei comunități catolice de 200.000 de credincioși, în inima Ortodoxiei moldovene, metropola Iași, tronul mitropolitan care păstorește peste aproximativ 4 milioane de ortodocși români.
Respectând dreptul catolicilor din România de a-și exprima liber conștiința religioasă, considerăm nefirească această vizită „pastorală misionară și pastorală cu puternice valențe ecumenice” în teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române și în orașe-simbol ale Ortodoxiei românești, precum București și Iași.
Își poate imagina cineva un pelerinaj de 120.000 de români ortodocși pe străzile Romei?

Înaltpreasfinția Voastră,

În aceste prime zile ale Sfântului și Marelui Post al Învierii Domnului, când Biserica noastră se pregătește să sărbătorească Duminica triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor din decursul istoriei, Vă adresez această epistolă prilejuită de anunțarea unui eveniment menit a produce tulburare în cugetele creștinilor ortodocși, care se așteaptă din partea ierarhiei Bisericii noastre să respecte separația dogmatică dintre Ortodoxie și erezie, trasată atât de clar de către hotărârile Sfintelor Sinoade ale Bisericii și sintetizată în Sinodiconul de condamnare a tuturor ereziilor ce se citește în Duminica Ortodoxiei în toată lumea ortodoxă.

Am luat la cunoștință încă de la începutul anului de faptul că papa roman Francisc va face o vizită oficială în România, la invitația Administrației Prezidențiale, a primului-ministru și a conducătorii cultului catolic din România. Informația a venit din partea presei laice, presa bisericească ortodoxă fiind foarte rezervată în această privință.

Aflăm din presă că președintele României a adresat o invitație papei Francisc de a face o vizită în România, că cu prilejul acestei vizite va fi vizitat Palatul Patriarhal, că Preafericitul Patriarh Daniel va avea o întâlnire cu papa, că acesta din urmă va discuta și cu membrii Sfântului Sinod, și că “cei doi conducători ai Bisericilor Ortodoxă Română și Catolică vor rosti o rugăciune comună în Catedrala Neamului, momentul fiind deschis publicului[1].

Informațiile din presa laică sunt confirmate, cu excepția rugăciunii comune, și de către Patriarhia Română, de către purtătorul de cuvânt al instituției, care afirmă, într-un duh pur ecumenist, că:

Ne bucurăm că vizita a fost confirmată şi în virtutea vechilor şi bunelor relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, relaţii întărite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea din anul 1999 şi reînnoite acum prin apropiata vizită a Papei Francisc. Acesta va fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul unei întâlniri al cărei program urmează să fie anunţat. Bunele relaţii dintre cele două Biserici au fost şi sunt manifestate inclusiv prin ospitalitatea de care se bucură comunităţile de români din multe ţări, mai ales din Italia, unde multe dintre parohiile româneşti îşi oficiază slujbele religioase în biserici puse la dispoziţie de comunitatea catolică locală. Precizăm că vizita Papei Francisc în România are loc în urma invitaţiilor oficiale adresate Sanctităţii Sale de Conferinţa Episcopilor (Catolici) din România, de preşedintele României şi prim-ministrul României[2].

Dacă presa laică nu are nicio problemă în a numi Biserica Ortodoxă a lui Hristos și cultul catolic “cele două Biserici”, surprinde extrem de neplăcut faptul că Patriarhia Română, la cel mai înalt nivel, folosește această denumire inacceptabilă sub aspect teologic.

Din bucuria exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei deducem că președintele României a avut acordul (cel puțin tacit) al Patriarhiei Române pentru a lansa invitația acestei vizite.

Consider condamnabilă justificarea de către Patriarhia Română a acceptării vizitei conducătorului celui mai mare cult heterodox de inspirație creștină într-o țară ortodoxă și în jurisdicția canonică a unei Biserici Ortodoxe locale prin recursul la “ospitalitate” și la eternul argument, folosit abundent și pentru a explica acceptarea denumirii de “biserică” dată ereziilor și schismelor de către sinodul ecumenist din Creta (aplicată în sens strict eclesiologic în comunicatul patriarhal, unde Biserica Ortodoxă și “Biserica Romano-Catolică” sunt puse pe picior de egalitate), potrivit căruia papa este primit în România pentru a răsplăti ospitalitatea catolică arătată față de românii din spațiul occidental de către comunității cultului catolic, în condițiile în care atât primirea „ospitalității” catolice de către românii ortodocși din Diaspora, cât și întoarcerea acesteia prin acceptarea vizitei papei în România cad sub sancțiunile canonice grave aplicabile celor ce întrețin legături cu ereticii, participă la slujbele acestora sau chiar slujesc în lăcașurile de cult ale acelora (can. 45, 64 ap., 6, 9, 33, 37 Laod., 9 Tim. Alex.).

Presa laică ne informează și că clopotele catedralei mântuirii neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii papei Francisc[3]. Sursa ne spune că Patriarhia a decis finalizarea instalării clopotelor până la sfârșitul lui mai, cele șase clopote ducând vestea venirii papei în catedrala mântuirii neamului pe o distanță de 15 km. Aceasta înseamnă că papa va fi primit ca episcop al Bisericii lui Hristos în catedrala construită pentru a simboliza Ortodoxia românească, în condițiile în care tronul episcopal al Romei se află în afara Bisericii de un mileniu.  

La rândul lor, autoritățile comunității catolice din România ne informează că vizita papei “va avea în primul rând un caracter pastoral”[4], ceea ce ne face să ne întrebăm ce drept legal au avut autoritățile statului român să pună la cale o vizită ce va avea un caracter pastoral și ecumenic, și doar în ultimul rând politic (papa este șef de stat), când art. 9 (2) din legea cultelor 489/2006 le obligă să nu aibă nicio atitudine părtinitoare față de vreun cult anume din România?

Din siteul arhiepiscopiei catolice[5] din Iași mai aflăm că:

  1. Vizita papei va avea importante valențe ecumenice, întâlnind creștinii catolici și oameni de bunăvoință (această expresie apare peste tot în comunicatul arhiepiscopiei, el desemnând cel mai probabil populația majoritară ortodoxă, pe care în Iași o păstoriți Înaltpreasfinția Voastră, din rândurile căreia cei mai mulți, educați ecumenist în ultimele decenii, sunt “oameni de bunăvoință” față de conlucrarea ereziei cu Ortodoxia și față de considerarea ereziei ca “soră” a Bisericii lui Hristos).
  2. Tema ecumenistă a vizitei papei va fi “Să mergem împreună”, iar logoul vizitei îi prezintă pe credincioșii catolici și pe “oamenii de bunăvoință” uniți în jurul unei cruci catolice.
  3. Episcopii catolici din România îi îndeamnă pe credincioși și pe toți “oamenii de bunăvoință” să se unească în rugăciune pentru ca vizita papei să aducă roade bogate în viața spirituală a creștinilor…
  4. În România vine “urmașul Sfântului Petru”, care urmează a aduce inspirația de “a uni tot ceea ce este bun și valoros în favoarea țării și a bineului comun”, “să putem regăsi voința dialogului între Bisericile creștine, pe baza respectului alterității, care să unească energiile creștinilor…”.

Am luat notă, în acest context, cu deosebită îngrijorare de afirmațiile primarului Municipiului Iași, potrivit căruia, cu ocazia papei Francisc în România și a venirii acestuia la Iași, “Iașul va deveni unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj ale credincioșilor de rit catolic”, fiind așteptați în capitala Moldovei și a Mitropoliei pe care o conduceți 120.000 membri ai cultului romano-catolic, care să se întâlnească cu conducătorul lor[6].

https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/embed/#?secret=okQHy5IMlH

În acea luare publică de poziție, primarul Iașului și-a manifestat încântarea că în Iași vine un „reprezentant al celei mai influente Biserici din toate timpurile”, că acest eveniment va face ca „în toate colțurile lumii să se știe că papa este la Iași” și că „toată lumea va afla unde este Iașul, ce reprezintă Iașul pentru România și Europa”.

Vorbind despre pelerinii care vor veni la Iași, primarul municipiului a spus: “Așteptăm prezența unui număr foarte mare de persoane de cult catolic care vor veni din Ucraina, Moldova, Polonia, din celelalte regiuni ale României și probabil foarte mulți ortodocși. Din punctul nostru de vedere, va fi o prezență care va depăși de departe 100.000-120.000 de persoane”[7].

Hotelurile din Iași, ne informează presa, sunt deja rezervate aproape în întregime, în condițiile în care o cameră de hotel costă în acea perioadă în medie 1600 de lei[8].

Tot din presă aflăm că s-au deschis liste de participanți și că se eliberează bilete celor ce vor „să fie cât mai aproape de Sfântul Părinte”, că papa se va întâlni cu credincioșii (nu știm și dacă cu „oamenii de bunăvoință”) în fața Palatului Culturii, că “mulți tineri își doresc să fie voluntari și să ajute la organizarea evenimentului”, care “va intra în istoria orașului[9]. De asemenea, televiziunile au început o campanie foarte puternică de prezentare a evenimentului populației ortodoxe, invitată să meargă să îl vadă pe papa la Iași.

Organizatorii catolici ai evenimentului afirmă că: “Ne dorim ca evenimentul să fie cât mai deschis pentru toată lumea, nu doar pentru catolici… Foarte mulţi creştini doresc să participe”[10]. “Aşteptăm din partea parohiilor o informare, o manifestare a dorinţei, să vedem unde ne aflăm, câţi vor dori să participe la întâlnirea cu Sfântul Părinte, şi apoi vom lua o decizia la nivel de organizare care să nu presupună doar prezenţa catolicilor, ci şi a ortodocşilor şi a persoanelor de alte confesiuni care doresc să asiste.”[11]

Toate aceste pregătiri și mai ales cuvintele edilului Iașului par a fi spuse într-un oraș catolic, în care nici măcar nu există Biserica Ortodoxă. Se propune ca în toate colțurile lumii să se afle că Iașul ortodox este un centru de pelerinaj catolic mondial, o citadelă a acestui cult.

Suntem conștienți și respectăm faptul că legile statului român impun o conviețuire pașnică între culte și dreptul unui cult de a-și manifesta liber și public forma sa de exprimare a sentimentului religios, că papa Francisc are garantat dreptul la liberă circulație (în măsura în care legile Uniunii Europene sunt convergente cu cele ale Statului Vatican), motiv pentru care nu așteptăm din partea nimănui să militeze pentru interzicerea oficială, legală, a vizitei papei în România sau a întâlnirii cu coreligionarii.

Îi respectăm pe concetățenii noștri membri ai cultului romano-catolic și nu dorim să îi discriminăm, să îi insultăm, să le încălcăm dreptul la conștiință religioasă sau să instigăm contra lor sau a conducătorului cultului pe care îl profesează.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/petitie-impotriva-venirii-papei-in-romania/embed/#?secret=snPE5T5opc

Toate demersurile noastre, inclusiv petiția contra venirii papei în România, publicată pe siteul Mărturisirea Ortodoxă, au ca scop conștientizarea credincioșilor ortodocși că această relație de “ospitalitate reciprocă” propusă lor cu ocazia acestei vizite este contrară tradiției și practicii canonice ortodoxe, întrucât teologia romano-catolică a fost condamnată ca eretică de cel puțin două sinoade ale Bisericii Ortodoxe (desfășurate în secolul al IX-lea și în secolul al XIV-lea), rămase în conștiința ortodoxă ca ecumenice, iar pretinsa ridicare a anatemelor din 1965 dintre Biserica Ortodoxă și Roma catolică este considerată un act ecumenist (sancționat la acea vreme de personalități precum Sfântul Paisie Aghioritul, episcopii Ținuturilor Noi din Grecia prin întreruperea pomenirii patriarhului ecumenist Atenagora) care nu justifică în vreun fel această apropiere dintre Ortodoxie și catolicism și cu atât mai puțin considerarea cultului catolic ca “Biserică soră”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/embed/#?secret=68mQ11CDoY

Îi respectăm, sub aspectul conviețuirii pașnice în societate, pe concetățenii noștri de confesiune romano-catolică, dar adevărul teologic nu poate fi negociat sau eludat, așa cum nu poate fi nici dreptul nostru, al creștinilor ortodocși, de a protesta democratic, civilizat și în cadrul legal față de această vizită, pe care o considerăm inoportună, deoarece își propune încă din sloganul sub care se desfășoară un program prozelit de tip ecumenist, lucru ce rezultă și din comunicatele oficiale ale autorităților catolice, adresate, după cum s-a văzut mai sus, “oamenilor de bunăvoință” sau chiar direct ortodocșilor.

Pentru toate aceste motive, respectuos Vă întreb, ca pe cel ce ați primit de la Hristos însărcinarea de a păzi turma credincioșilor din Moldova de toate amenințările la adresa credinței ortodoxe și de “lupii înțelegători” de tot felul:

  1. Sunteți de acord cu poziția exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care a vorbit despre “relațiile dintre cele două Biserici”, punând pe picior de egalitate Biserica Ortodoxă, Biserica unică a lui Hristos, cu o comunitate religioasă scoasă în afara acesteia pentru erezii dogmatice grave, în urmă cu 1000 de ani?
  2. Cum se împacă asigurările pe care credincioșii le primesc din partea ierarhilor după sinodul din Creta, că Biserica Ortodoxă nu a recunoscut niciun fel de bisericitate ereziilor și schismelor, că nu se face nicio concesie ecumenismului, cu acest discurs ecumenist al Patriarhiei Române, în care cultul romano-catolic este numit “Biserică”?
  3. Ce fel de simbol al Ortodoxiei românești este catedrala mântuirii neamului, dacă clopotele ei vor bate pentru prima dată pentru a primi ca pe un episcop ortodox pe conducătorul unei grupări religioase tăiate de la trupul Bisericii în urmă cu o mie de ani și aflate în afara Bisericii până în zilele noastre din pricina unor învățături eretice condamnate de două sinoade ecumenice, cel al Sfântului Fotie din secolul al IX-lea, și cel al sfântului Grigore Palama, din secolul al XIV-lea?
  4. Care este poziția oficială a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei față de întreaga vizită a papei în general și față de pelerinajul de la Iași, în mod special, desfășurate sub sloganul ecumenist “Să mergem împreună!”, adresat în mod evident și ortodocșilor moldoveni pe care îi păstoriți?
  5. Care este poziția Mitropoliei Moldovei față de eforturile autorităților locale de a prezenta Iașul întregii lumi ca pe un centru mondial de pelerinaj catolic? S-au discutat la nivelul de cooperare între autoritățile locale și Mitropolie implicațiile acestui eveniment?
  6. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o evaluare a impactului pe care l-ar putea avea asupra populației ortodoxe o vizită de asemenea magnitudine, mai ales în contextul în care Biserica noastră folosește la cel mai înalt nivel un limbaj ecumenist în care catolicismului îi este recunoscut statutul de “biserică” și chiar de “biserică soră”?
  7. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o strategie misionară prin care credincioșilor ortodocși să li se prezinte realitatea dogmatică despre catolicism și mai ales prevederile canonice referitoare la colaborarea cu acest cult, aflat în afara Bisericii lui Hristos, pentru a-i putea ajuta să se orienteze corect față de acest eveniment?

Știm că uzanțele actuale fac ca relațiile bisericești să fie privite de către actorii implicați ca relații socia-politice oarecare. Un episcop este totuși un conducător al Bisericii lui Hristos în anumit teritoriu, având o datorie sacră față de turma încredințată spre păstorire, indiferent de mentalitățile sociale din anumit moment istoric.

Pe tronul Mitropoliei Moldovei au stat mitropoliți pe care, pentru viața lor și pentru modul în care au păstorit turma, Biserica i-a canonizat în rândul sfinților. Unul dintre aceștia este și Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv, pe care Biserica noastră l-a trecut în rândul sfinților în 2018 și îl prăznuiește la 26 ianuarie în fiecare an.

În perioada în care am lucrat la Iași, am auzit o istorie foarte interesantă de la un avocat octogenar foarte cultivat, ca mulți dintre locuitorii pitorescului oraș, mai ales în ceea ce privește bogata istorie a urbei.

Istorisirea sa se referă la o întâmplare din viața sfântului mitropolit Iosif cel Milostiv. V-o relatez, cerându-Vă iertare dacă ați citit-o deja în paginile portalului Mărturisirea Ortodoxă:

La Iași, în perioada interbelică, a venit Regele României într-o sâmbătă seara la un banchet oferit în cinstea unui eveniment special. Bal mare la Palatul Roznovanu, din centrul Iașului. La un moment dat, își dă seama regele că mitropolitul nu se află în sală și întreabă într-o doară: „Înaltpreasfințitul nu a fost invitat?”. În stilul servil specific, autoritățile locale au trimis imediat pe cineva la mitropolie, la chilia mitropolitului. „Regele a întrebat de înaltpreasfinția voastră, veniți repede la bal, numaidecât, e foc etc.”. Mitropolitul a ieșit din chilia sa și le-a spus: „Rugați-l pe Majestatea Sa să mă ierte, dar mâine am Sfânta Liturghie și trebuie să mă pregătesc”.

Amploaiatul s-a întors speriat în bal, i-a spus, alb la față, regelui că mitropolitul nu vine pentru că are slujbă. Regele a întrerupt distracția și a zis: „Domnilor, pentru că Înaltpreasfințitul are slujbă mâine, vă rog să ne risipim acum și să ne revedem mâine după amiază”. Balul s-a destrămat pe loc, regele s-a dus și s-a pregătit și el pentru a participa la slujbă, a participat, iar a doua zi, după amiază, balul a fost reluat, mitropolitul a venit a salutat pe toată lumea și a binecuvântat evenimentul care l-a cauzat, apoi s-a retras, așa cum cere legea canonică, iar ceilalți și-au continuat distracția.

Această istorioară ne arată relația sănătoasă existentă în Iașul acelor vremuri între un mitropolit ortodox și un rege născut în cultul romano-catolic. Fie ca ea să Vă inspire în a lua decizia corectă față de problemele delicate pe care le ridică vizita papei în România și mai ales în Iași și de a reaminti autorităților locale ieșene că în Moldova există, pe lângă cei 200.000 de romano-catolici, aproximativ 4 milioane de ortodocși[12], pe care îi păstoriți, motiv pentru care un asemenea eveniment nu se poate realiza fără acordul și, mai ales, împotriva voinței Bisericii majoritare, de ca și când aceasta nu ar fi existând.

Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Note:

[1] https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-papa-francisc-si-patriarhul-daniel-se-vor-ruga-impreuna-pe-31-mai-la-catedrala-nationala/

[2] https://www.stiripesurse.ro/patriarhia-romana-face-precizari-despre-vizita-papei-francisc-ce-au-decis-patriarhul-daniel-i-suve_1317104.html.

[3] https://www.click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea.

[4] http://infosapientia.ro/comunicat-de-presa-papa-francisc-in-vizita-in-romania-vine-la-iasi/.

[5] Idem.

[6] https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/.

[7] https://www.libertatea.ro/stiri/la-iasi-au-inceput-pregatirile-pentru-vizita-papei-francisc-autoritatile-estimeaza-120-000-de-turisti-hotelurile-sunt-rezervate-aproape-integral-2521537.

[8] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/vizita-papei-francisc-aglomereaza-hotelurile-la-iasi-1067256.

[9] https://observator.tv/eveniment/vizita-papa-francisc-iasi-inscrieri-283480.html.

[10] https://www.dcnews.ro/papa-francisc-in-romania-cand-se-va-intalni-la-iasi-cu-credinciosii_634458.html.

[11] https://www.cotidianul.ro/vezi-noi-detalii-despre-vizita-papei-francisc-in-romania/.

[12] https://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Moldova/Introducere.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Andrei Andreicuț, ereticul care afirmă că unitatea Bisericii „s-a fărâmițat”

Image result for Simpozion internațional de teologie la Cluj-Napoca 2019

Foto – mitropolia-clujului.ro

Pseudo-mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului propovăduiește pe față erezia „unității pierdute” a Bisericii (între minutele 0:37 – 2:13).

Afirmația a fost făcută la Simpozionul internațional de teologie de la Cluj-Napoca (11 – 13 februarie 2019), la Facultatea de Teologie din cadrul Universității BabeșBolyai. De fapt un simpozion ecumenist organizat împreună cu ereticii papistași, de care ecumenistul Andreicuț nu se mai satură să se înconjoare.

Iar, după cum vedem, Trinitas TV promovează intens ecumenismul deșănțat al acestui tip de pseudoierarhi.

Iată ce s-a întâmplat după ce un alt mare eretic ecumenist al BOR, Nifon al Târgoviștei afirma la Busan, în Coreea de Sud, la o conferință a CMB (2013), aceeași erezie: 

O jalnică încheiere oficială a prezenței ortodoxe la Adunarea de la Busan a constituit discursul Înaltpreasfințitului Arhiepiscop de Târgoviște, kir Nifon, reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române (anexa III), care a constatat (1) că unitatea Bisericii s-a pierdut, iar Biserica existentă, pentru că este împărțită, este deficitară din punct de vedere sacramental[16], (2) că nu cunoaște care facțiune creștină este continuatoarea vechii Biserici a Ierusalimului[17] și (3) că toți oamenii sunt frați în Hristos, în timp ce Botezul creștin este doar o treaptă sacramentală superioară în înrudirea duhovnicească a omenirii, unitate care deja există[18]. Înaltpreasfințitul Nifon (4) a tăcut și a ascuns faptul că ecleziologia ortodoxă este deformată în CMB, vorbind despre apărarea ”valorilor noastre morale tradiționale” de către CMB, ca, de pildă, ”valoarea supremă a familiei creștine”[19].

Cinci mitropoliți greci acuză pe IPS Nifon pentru declaratii eretice! Se cere ieșirea din Consiliul Mondial al Bisericilor.

Iată ce zic, printre altele, cei cinci mitropoliți greci:

Sinodul din Constantinopol de la 1672 identifică Biserica cea Una cu Biserica Ortodoxă, văzută și infailibilă: ”Despre Biserica Ortodoxă Sobornicească spunem că este cu neputință să alunece în greșeală, fiind călăuzită de același Cap, care este Hristos, Adevărul în sine, și învățată de Duhul adevărului… Este și totdeauna văzută și fie ca niciodată să nu lipsească de la ortodocși până la sfârșitul veacului, de vreme ce nu toți vor adormi, ci toți se vor schimba, după cum a spus Apostolul vorbind despre credincioși. Este așadar vădit că până la sfârșiturile veacului Biserica lui Hristos este văzută și întreagă, nelipsindu-i vreuna din părți

……………………………….

Desconsiderarea hristologică a cuvântului ”ca toți să fie una”

În plus, argumentul, atât de promovat în dialogul cu papistașii, atât în general în cadrul CMB, cât și în special la conferința de la Busan, și întemeiat pe rugăciunea Domnului ”ca toți să fie una” (Ioan 17:11, 21-23), sfârșește în disprețuirea totală a învățăturii hristologice, pentru că, de vreme ce într-adevăr unitatea celor ce cred reprezintă voia Dumnezeu-Omului Hristos, potrivit afirmațiilor ecumenismului, această unitate nu s-a realizat încă. Din cauza neputinței voinței dumnezeiești a lui Hristos, așa cum susțin unii lipsiți de evlavie? Din pricina deosebirii nestoriene dintre ceea ce Nestorie numește voia gnomică a lui Iisus și voia Sfintei Treimi? Însă Dumnezeu-Omul cel în două firi are ”două voințe ale celor două firi care nu-și sunt potrivnice…, ci firea Lui omenească urmează firii Lui dumnezeiești și atotputernice, nu i se împotrivește și nu îi este vrăjmașă, ci mai degrabă i se supune”[37]. Așadar, voința Lui dumnezeiască, având ca supus al ei firea omenească îndumnezeită deplin, cea care s-a exprimat prin glasul Lui omenesc în rugăciunea arhierească despre unitatea credincioșilor. Aceasta este însoțită de atotputernicia Lui și lucrează neîngrădit în cei care se supun de bună voie lui Hristos. De aceea, și Sfântul Ioan Gură de Aur adeverește că acest cuvânt, ”ca toți să fie una” s-a împlinit deja în Biserică prin unanimitatea interioară a credinței, în ciuda apostaziei ereticilor, care este rodul superficialității lor: ”Ce vom spune, deci? S-a împlinit aceasta? Și cu tărie s-a împlinit, căci toți care au crezut prin Apostoli una sunt, chiar dacă unii dintre ei s-au rupt, știut fiind că El nu a ascuns acest lucru, ci mai dinainte l-a vestit și a arătat că această cădere este pricinuită de nepăsarea oamenilor”[38]. Frecventa menționare a cuvântului ”ca toți să fie una” la aceste dialoguri este blasfemiatoare, căci susține că acest cuvânt nu s-a împlinit de-a lungul timpului și dă de înțeles că nu s-a dat încă Bisericii Duhul Sfânt, Atotputernicul Mângâietor, Dumnezeul păcii, iar nu al neorânduielii (I Corinteni 14:33), care are lucrare unificatoare(”la o unire pe toți i-a chemat”[39]). Prin urmare, Consiliul Mondial al Bisericilor și ceilalți ecumeniști vestesc o nouă Cincizecime spre unirea celor despărțiți!

 

Mărturisirea de credință antiecumenistă a Ieroschimonahului Paisie Prodromitul

67440_schitul-prodromu-athos
După întreruperea pomenirii Patriarhului Bartolomeu, din Decembrie 2016, la schitul Prodromu din Sf. Munte Athos, starețul Arhim. Atanasie a reușit prin provocări și minciuni să întoarcă situația de partea sa, întâi prin introducerea la slujire la Altar  a preoților ecumeniști, neregulamentar, fără aprobarea Sinaxei schitului, apoi prin provocarea demisiei care a fost ultima lui arma și cea mai eficientă. Aceasta a provocat derută, după ce mai înainte era gata să semneze o declarație oficiala de întrerupere a pomenirii împreună cu Sinaxa. Apoi după demisie și-a lăsat și niște hârtii pe care să le semneze Obștea, prin care să se declare dacă sunt de acord cu demisia lui. Aceasta a fost altă manevră care i-a reușit pe deplin, deoarece noi, neavând experiență, am luat-o ca pe o măsură legală și regulamentară, pe când ea era o tehnică de manevră. Dar el de fapt s-a înșelat singur, crezând că înșală pe alții, căzând singur în cursa care a pregătit-o altora. Fiindcă fiind fricos și temându-se de oameni  și de pierderea scaunului, el s-a îngrijit și cum să revină înapoi pe scaun, înainte de a-și da demisia. Deci totul a fost calculat și, cum era de așteptat, a reușit, deoarece fii veacului acestuia sunt mai deștepți în înțelepciunea lor, decât fii luminii. Ultima manevra și cea mai infamă a fost ca să șteargă orice urmă de întrerupere a pomenirii la Prodromu, prin minciunile făcute publice pe site-ul Patriarhiei Romane în iunie 2017, la care am răspuns printr-o dezmințire.
Realist fiind, eu nu mi-am făcut prea mari iluzii de izbândă prin oprirea pomenirii, dar aceasta a fost îngăduită de Dumnezeu „ca să se descopere gândurile de la multe inimi.” Noi am fost învinuiți, că vrem să facem dezbinare, schismă, că vrem să pierdem schitul, așa cum și Altcineva, la fel a fost învinuit înainte de noi că vrea sa dărâme Templul, toate cu scopul de a-și acoperi propria slăbiciune și lașitate. Marii antiecumeniști când au fost puși în situația practica de a pierde ceva, au dat bir cu fugiții. Mai sunt aceștia stareți, povățuitori? Nu sunt decât niște maimuțe, care știu doar să zâmbească frumos, ca să dea bine și care se laudă că ei sunt Mucenici, fiindcă fac ziduri trecătoare dar pierd la greu suflete omenești. Dar totul îți poate ierta cineva, mai puțin decât să nu încerci să te ridici mai presus de el. Durerea mare este că așa îi povățuiesc și pe ucenicii lor: să disprețuiască adevărul, să iubească minciuna, lingușirea și închinăciunile prin piețe. Vai lor și ucenicilor lor! Una este diplomația și alta mărturisirea adevărului. Nici o împărăție nu a dăinuit pe neadevăr și minciună. Toate s-au prăbușit. Mai degrabă s-au mai târziu. Așa și castelul de hârtie al ecumenismului se va prăbuși, dar cei ce l-au susținut vor fi umpluți de rușine. Când toată minciuna s-a dat pe fata, atunci a început prigoana. Am fost învinuit că am trădat secretele schitului și am fost aruncat în drum fără nici un drept de apel. Apoi am fost învinuit că am susținut și spus alte secrete ale mănăstirii, în legătură cu niște afaceri neoneste ale mănăstirii, lucruri despre care  doar le-am confirmat ca adevărate, dar nu le-am pornit nici provocat eu, ci prostia și lăcomia lor de bani. Pentru aceasta nu am fost primit nici să stau măcar o noapte în schitul Prodromu, după ce am petrecut acolo 25 de ani. Prigoana s-a întins și asupra celor cu care mai aveam eu legătură, mai ales cu părintele Iulian, căruia i s-a interzis să mă mai primească la spovedanie, cu amenințarea izgonirii din schit. Mai ceva ca pe timpul inchiziției! Nu mai vorbesc de ceilalți frați, cărora li s-a impus să nu mai vorbească despre Sinodul din Creta, altfel vor fi dați afară din Schit. Nu spun de epitetele cu care am fost etichetați. Eu nu am fost de partea dură a celor care au întrerupt pomenirea.
Ceea ce am făcut, adică oprirea pomenirii, am făcut cu binecuvântarea pr. Stareț Atanasie și Duhovnicului Iulian, și mai apoi și a Sinaxei și nu am silit nici influențat pe nimeni să facă asemenea mie, știind riscurile unei astfel de poziții, ci doar mi-am arătat poziția și hotărârea de a nu pomeni. Nu am încurajat la împotrivire și răscoală, ci am vrut să arat că oprirea pomenirii trebuie făcută în Biserica și nu în afara Bisericii, iar dacă ești scos de ei și prigonit din Biserica, aceasta nu este problema noastră, ci a lor, căci nu înseamnă că m-au și scos din Biserica, ci ei singuri s-au scos din Biserica, prin mărturisirea strâmbă. De aceia nu am fost adeptul împotrivirii fizice sau verbale violente, ca să fim fideli cuvântului Evangheliei care zice: „vă vor scoate pe voi din Sinagogi (biserici)” cu toate că până la un anumit punct e bună și împotrivirea, dar în limitele pe care ți le impun Canoanele și regulamentele bisericești și monahale. Contrar celor spuse de alții, nu văd niciun sens în a mai sta cu niște oameni, cu care ai întrerupt comuniunea euharistică și de rugăciune, pentru a-i sili să facă sau să creadă ca tine. Tocmai în aceasta constă și oprirea pomenirii, a te depărta de cei ce au comuniune cu un eretic. Din cauză că unii nu au înțeles corect acest Canon, spunând că nu e drept să fim izgoniți și umiliți, s-a ajuns să fim catalogați toți ca tulburători și schismatici.

În această privință, eu nu am fost de acord nici cu interpretarea forțată că oprirea pomenirii se face pentru a a se aduna un Sinod ca să fie judecat episcopul eretic și pentru asta trebuie să oprească pomenirea cât mai mulți și în acest sens dând obligativitate acestui Canon ca și unui Sinod. Oprirea pomenirii se face nu pentru a-l scoate pe eretic din Biserică, ci pentru a îngrădi Biserica și pe noi de erezie, fiindcă ereticul este deja în afara Bisericii, dar încă nu este caterisit și își exercita ilegal în fața lui Dumnezeu funcția de episcop. Se poate întâmpla să nu fie un Sinod ortodox degrabă și până atunci eu voi sta în comuniune episcopul eretic? Scopul nostru nu este de a provoca un Sinod, căci asta nu prevede canonul 15, ci a ne îngrădi de erezie. Canonul 15 tocmai îmi da posibilitatea sa tai comuniunea cu un astfel de episcop, înainte de un Sinod, fără a fi sancționat de acesta și nimic mai mult. Canonul 15 ne da posibilitatea ca să oprim pomenirea dar nu ne obligă, ci ne obligă conștiința și erezia să ne despărțim de ereticii și de părtașii lor. Ne obligă erezia vădită de sfintele Canoane și Sinoadele  Ecumenice care spun să fugim de eretici și de părtașii lor, adică de cei condamnați și de cei necondamnați, care se împărtășesc cu ei.

Trebuie să înțelegem, totuși, că oprirea pomenirii este o măsură de excepție în Biserica, în lipsa pronunțării unui Sinod ortodox, după care se va reveni la normal. Obligatoriu pentru restabilirea adevărului sunt hotărârile unui Sinod, iar în lipsa acestuia folosim măsură opririi pomenirii. Noi dacă vom adopta poziția cea bună, Biserica singură va reveni la Ortodoxie, căci Biserica suntem noi, iar ereticii vor rămâne pe dinafara, cu toate că acum se pare ca sunt înăuntru. Deci oprirea pomenirii nu este regulă în Biserica, ci se aplică doar în cazuri de erezie, de prigoană în Biserica. Nu toți cei care nu au oprit pomenirea sunt și eretici, ci doar cei ce învață pe alții o erezie și îi silesc să fie de acord cu ei. Pentru aceasta eu am păstrat încă comuniunea de rugăciune cu cei ce pomenesc până la o vreme, sperând în întoarcerea lor, mai ales știind că majoritatea nu sunt ecumeniști, ci mulți pomenesc din frică și din oportunitate, fără a mă împărtășii cu Sfintele Taine, decât în unele cazuri de excepție, unde am știut că episcopul nu prigonește pe cei ce au oprit pomenirea și nu-i socotește schismatici, cu toate că formal a acceptat Sinodul din Creta. Aceasta am socotit-ca o iconomie până la un timp, pentru a mărturisi adevărul. Dar mult timp adevărul nu poate sta cu minciuna, căci adevărul aduce la lumina minciuna, care nu mai răbdă să fie dată pe față.  A spus unul din sfinții Athosului, pr. Dionisie de la Kolciu, că cine nu știe să facă pogorământ, nu este adevărat mărturisitor, fiindcă de sila prigoanei mulți nu au puterea de a opri pomenirea, sau nu au unde se duce, toate Bisericile fiind ocupate în chip samavolnic de ei, și atunci putem să spunem că toți cei ce pomenesc sunt părtași la erezie sau eretici, dacă ei nu împărtășesc erezia, ci o detestă? Vedem că Biserica a făcut pogorământ cu aceștia la Sfintele Sinoade și că ei s-au întors în Biserică doar prin blestemul ereziei, de aceia trebuie să înțelegem situația critică și concretă, dar să nu facem nicio concesie ereziei și celor care o sprijină pe față. Aceștia sunt prigonitori și nu vor avea nici un cuvânt de îndreptățire, și vor fi judecați că au avut părtășie de bunăvoie cu ereticii condamnați deja de Biserica conform Canonului 45 apostolic sau ei înșiși au propovăduit o nouă erezie. Deci lupta trebuie dusă strict în limitele canonului 15, nu confundate lucrurile și amestecate, adică starea Bisericii înainte de o hotărâre Sinodală  și starea de după un Sinod. Biserica acum este într-o stare de luptă, fiindcă și oprirea pomenirii este  iconomie a Bisericii făcută pentru perioada de prigoană, nu este o stare normală de a nu pomeni pe episcop la Sfânta Liturghie; deci trebuie să înțelegem că trebuie să facem iconomie și cu frații noștri mai slabi, care nu au oprit pomenirea până vor putea să ia și ei poziția cea buna în lupta cu erezia.

Nu am avut mare speranța în reușită opririi pomenirii de obște, știind greutatea și răutatea celor care țin mai mult la liniștea lor, decât la pacea Bisericii, dar am încercat totuși să facem ceva, măcar să trezim conștiința Bisericii, iar în continuare nu e treaba noastră, ci treaba lui Dumnezeu. Dacă am reușit sau nu se va vedea în timp. Am păstrat tăcerea până acum, dar văzând lipsa de rușine și de bun simț a ecumeniștilor, care continuă să-și îndreptățească faptele lor în numele așa zisei iconomie cu ereticii, ca și cum ar avea ei dreptate, în loc să se pocăiască în sac și în cenușă, am hotărât să nu mai tac. Căci tăcerea este al treilea fel de ateism. Iconomia se face până la o vreme, în vederea întoarcerii sau cu cei care se pocăiesc și se întorc, dar dacă cineva stăruie în greșeală, pentru acela nu mai este iconomie. După cum vedem și „Preafericitul” Patriarh Daniel, care în virtutea unei iconomie false, calcă în picioare, în continuare, toate Sf. Canoane și rânduieli îndemnând și pe alții prin faptă și cuvânt să o facă, atunci cum vom tăcea? Desigur, atunci „pietrele vor striga”! Iconomie se face cu pliroma Bisericii, cu cei care nu cunosc încă bine legile bisericești, nu cu cei ce știu și nu fac și strâmbă legea lui Dumnezeu. Acestora li se aplica vai-urile adresate de Mântuitorul cărturarilor și fariseilor fățărnici. Propovăduiesc și aceștia „dulcea și Sfânta Ortodoxie”, dar după capul și mintea lor, grăbindu-se toți cât de repede să se lepede de Hristos și să-l înscăuneze pe Antihrist. Noi nu-i urâm, ci urâm faptele și răutatea lor cu care se grăbesc să înăbușe Adevărul în numele adevărului. Căci propovăduiesc și ei un adevăr, dar un adevăr relativ în funcție de interesele și de mersul vremii, iar pe adevărații apărători ai Adevărului îi prigonesc. Ca și iudeii din vremea Mântuitorului. Căci după ei există mai multe adevăruri, dar după spusa lui Petre Țuțea:  „mai multe adevăruri, nici un adevăr”. Doamne luminează mintea mai marilor noștri, ca „drept să învețe cuvântul adevărului” și să ne povățuiască pe calea mântuirii, să înceteze dezbinarea și prigonirea dintre frații aceleiași Sfinte Mame – Biserica, ca în unire și-n dragoste să te putem slăvi pe tine: Tatăl, Dumnezeul cel ceresc și pe Fiul Tău, pe care L- ai trimis pentru mântuirea noastra, Iisus Hristos, întru Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțita în veci. Amin.
Ieroschimonah Paisie Prodromitul
11 februarie 2019
Notă – daniel vla:
Personal, deși din canonul 15 I-II Constantinopol nu reiese că întreruperea pomenirii ar fi obligatorie, consider că în contextul celorlalte canoane, scrieri ale Sfinților Părinți, și Sfânta Evanghelie aceasta este o datorie a oricărui cleric (sau mirean) responsabil și râvnitor – ruperea comuniunii cu oricine propovaduieste o erezie.
De asemenea, consider că daca unii nu au facut-o, asta se datorează unor neputințe personale ale acelora . Iar pentru neputința lor, Biserica a aplicat iconomia în privința comuniunii și legăturilor pe care trebuie să le păstrăm cu ei (cu pomenitorii).

Video – Mărturisire ortodoxă în Arad în timpul săptămânii de rugăciune comună cu ereticii

Biserica ortodoxă Arad-Centru, str. Eminescu, Municipiul Arad

20 ianuarie 2019

Mesaj primit de la dl. Spiridon din Arad (21 ianuarie 2019):

„Aseara, la Arad, la rugaciunea in comun cu ereticii intr-o biserica ortodoxa, am dat o lovitura crunta ecumenismului local, vadindu-l, rusinand pe ierarh si pe toti „ortodocsii” ecumenisti, iar ereticii si sectarii au sters-o „pe varful picioarelor”. S-a strigat prelung si tare ANAXIOS si i-am intrebat tare, clar, ferm si de nenumarate ori, de ce incalca Sf Canoane si necinstesc pe cele sfinte. Cu mila Domnului, i-am dovedit teologic si duhovniceste de n-au avut raspuns, dadeau din gura ca pestii cei muti si nu stiau cum sa dispara mai iute. Nu le venea sa creada ochilor, crezand ca traiau un coşmar! Acum este posibil sa inceapa razbunarea lor in complicitate cu autoritatile, ca la manual. Multumim lui Dumnezeu, Maicii Domnului, tuturor Puterilor Ceresti, tuturor Sf.Ingeri si tuturor Sfintilor, care mult ne-au ajutat! Va rugam, sa cereti maicilor, parintilor si fratilor, toti, sa se roage pentru noi:

Spiridon

Adrian,

Cristian

Doina,

Maria,

Petru

Paul

Bogdaproste! (A spus ca.s constienti ca marturisirea implica si jertfa, dar si ca au nevoie de intarire prin rugaciunea altora).

Probabil pentru Arad a fost ceva neobisnuit. 

Episcopul din imagini este de fapt pseudo-arhiepiscopul Aradului Timotei Seviciu. 

La începutul filmului data este greșită, fiind trecut anul 2018. Data reală este 20 ianuarie 2019.