Video – Foto: Al doilea Protest de la București împotriva vaccinării obligatorii (17.09.2017)

Aproximativ 400 de persoane au protestat în Parcul Izvor din București, duminică 17 septembrie 2017, împotriva vaccinării obligatorii care se vrea a se legifera de către guvernanți.

Primul protest împotriva acestei abominabile legi a avut loc pe 13 august 2017: PROTESTUL ANTIVACCINARE OBLIGATORIE (București – Piața Victoriei) – Imagini foto, video la finalul căruia a fost semnată, de o parte a participanților, o scrisoare protest către Primul Ministru: SCRISOAREA PROTEST către Primul Ministru, Mihai Tudose, semnată de o parte din manifestanții împotriva Legii Vaccinării

Ulterior s-a creat și o petiție online pentru cei care nu au avut posibilitatea să semneze la fața locului:

Petiție: „Cerem retragerea definitivă a proiectului Legii vaccinării obligatorii!!!”

Imagini de la cel de-al doilea protest:

Câteva imagini foto:

 

 

Anunțuri

Petiție: „Cerem retragerea definitivă a proiectului Legii vaccinării obligatorii!!!”

Textul petiției este aproximativ același cu textul scrisorii protest, ce a fost semnată de o parte din manifestanții din 13 august de la Protestul împotriva vaccinării obligatorii.

Semnați cât mai mulți această petiție pentru că, atunci când se va termina vacanța parlamentară vom printa listele cu numele celor ce au semnat și le vom depune la Parlament, pentru a face o și mai mare presiune.

Găsiți petiția aici:

Petitie: „Cerem retragerea definitiva a proiectului Legii vaccinarii obligatorii!!!”

Scrisoare deschisă

Domnului Călin Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului

Domnului Nicolae – Liviu Dragnea, Preşedintele Camerei Deputaţilor

Domnului Buicu Corneliu Florin, Preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie


Stimate Domnule Preşedinte,

În calitate de cetăţeni ai României, de părinţi sau viitori părinţi ingrijorati de proiectul de Lege al Vaccinării care recent a fost trimis către Parlament ne adresăm dumneavoastră cu referire la încălcările grave la dreptul internaţional – Codul Nuremberg pct. 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10; raportul Belmont cap 2, 3, 4, 6; Declaraţia de la Geneva, Declaraţia de la Helsinki art. 3-10, 16-18, 25-32 – precum şi a unor prevederi şi drepturi consfinţite în Constituţia României sau în legislaţia naţională.

Respectiv este vorba despre prevederi din legislația aplicabilă în materia sănătății, a drepturilor la viață, sănătate și integritate corporală, precum și libertăți fundamentale de conștiință, opțiune religioasă, cum ar fi:
• drepturile pacientului (Legea 46/2003 art.13)
• drepturile parentale (Cod Civil art 487, Dreptul European al Familiei)
• dreptul la respectarea vieţii private şi a integrităţii fizice şi psihice (Legea nr. 279/2009, art 61, alin 1, iar la alin 2 prevede ca ,,Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei’’ ),
• dreptul de a nu fi supus unui act medical sau unei intervenţii medicale fără consimţământ (Legea 95/2006)
• principiul inviolabilităţii persoanei şi dreptul de a dispune de ea însăşi (Legea nr 279/2009 art. 64, Constituţia României art. 23)
• dreptul la educaţie (Constitutia Romaniei art. 32)
• deontologia profesională a medicilor (Codul Deontologic al Medicilor şi Legea 306/2004)
• libertatea de conştiinţă şi religioasă (Constituţia României art 29),
• dreptul la confidenţialitatea informaţiilor de natură medicală (Legea 46/2003 art 21)

Practic forma actuală a proiectului de Lege al Vaccinării este ilegală, abuzivă şi reprezintă chiar un atentat la libertatea cetăţenilor, la siguranţa naţională prin distrugerea viitorului României reprezentat de copiii ţării, dar şi un prim pas către o dictatură medicală şi nu numai.

În plus, proiectul de lege la care am făcut referire mai sus transformă medicii în nişte simpli ,,politişti ai vaccinării’’ şi desfiinţează statutul de medic din moment ce nu se ţine cont absolut deloc de Codul de deontologie medicală a Colegiului Medicilor din România în care se stipulează la art. 11 alin 1 că ,,nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză’’, iar la alin 2 se arată că ,,în aceleaşi condiţii consimţământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată’’.

Totodată trebuie precizat că nu a existat nici măcar o dezbatere publică reală a Legii Vaccinarii în România. în condiţiile în care în fiecare an au existat numeroase cazuri de îmbolnăviri grave post vaccinale semnalate de presă, ba chiar cazuri de decese !!! dacă ne amintim de scandalul bebeluşilor din judeţul Argeş din luna mai 2016 (unde Corpul de Control al Prim- Ministrului a constatat drept cauză a morţii un lot de vaccinuri adus din Kazahstan şi care nu erau destinate pieţei europene) care au ridicat multe semne de întrebare şi au sporit neâncrederea populaţiei cu privire la seriozitatea derulării acestui act de prevenţie a îmbolnăvirii.

Ba mai mult decât atât proiectul de lege menţionat are la bază o minciună grosolană şi anume că acei copii neimunizaţi ar constitui un pericol pentru comunitate, în baza căreia autorităţile se pregătesc să dea amenzi ce pot ajunge până la 10.000 de lei, să excludă copiii nevaccinaţi din şcoli, incriminând părinţii care refuză vaccinarea şi ameninţându-i cu riscul de a-şi pierde odraslele pentru ,,neglijare medicală’’, ba chiar ajungându-se la acuzatii de ,,eventuale fapte de natură penală’’. Şi încă nu s-au redactat normele de aplicare ale legii care pot veni cu alte surprize…

Vă intrebăm aşadar dacă vaccinurile sunt sigure, eficiente şi asigură protecţie împotriva bolii atunci cum mai pot îmbolnăvi acei copii nevaccinaţi (minoritari) pe cei imunizaţi? Cum să reprezinte un pericol pentru comunitate?

De ce prospectul unui vaccin de pe piață conține unul maximum două beneficii medicale, dar o lista imensă cu riscuri mult mai mari și mai grave decât boala pentru care sunt administrate?

De ce s-a ales varianta vaccinării hexavalente dacă probabilitatea contactării a 6 virusuri simultane este foarte scăzută, fără să se ştie ce impact poate avea acest fapt asupra unui nou născut în condiţiile în care nu există studii în acest sens ?

Îşi asumă cumva iniţiatorii legii răspunderea penală pentru eventuale alte cazuri de îmbolnăviri din cauza vaccinurilor sau se ascund tot după lege
care îi favorizează deoarece aceasta prevede în prezent că dacă efectele adverse nu apar până la 30 de zile după vaccinare, restul nu se contabilizează, conform ghidului pentru raportarea reacţiilor adverse post-vaccinare RAPI?

Sigur că întrebarile, problemele pe care le ridică această Lege a Vaccinării sunt mult mai multe şi ne-ar trebui pagini întregi ca să le exprimăm pe toate.

Însă esenţialul a fost atins şi de aceea ţinând cont de motivele expuse mai sus vă solicitam categoric retragerea definitivă a acestui proiect de lege ilegal, abuziv şi neconstituţional deoarece încalcă grav drepturi consfinţite prin Constituţia României, prin legi internaţionale, precum şi prin alte legi naţionale, iar in opinia noastră reprezintă un atentat la siguranţa naţională.

Vă mulţumim

PROTEST AUTORIZAT ANTIVACCINARE – Sunt 90% șanse să avem autorizația până duminică 13 august

Cel mai probabil protestul va fi în Piața Victoriei, duminică 13 august 2017, orele 16:00 – 18:00.

Am spus cel mai probabil pentru că în eventualitatea în care va fi pentru acel loc eliberată o autorizație pentru un alt protest (în Piața Victoriei se fac frecvent proteste pentru diferite revendicări), o a doua locație va fi Piață Universității.

S-a încercat organizarea și scoterea autorizației de către altcineva, dar acea persoană, din motive personale a renunțat, după ce a anunțat pe facebook două locații diferite:

http://ortodoxinfo.ro/2017/08/01/protest-anti-vaccin-piata-victoriei-bucuresti-sambata-13-august-la-ora-1600/

PROTEST ÎMPOTRIVA VACCINĂRII OBLIGATORII – duminică 13 august, Piața Constituției, ora 16:00

Locația va rămâne Piața Victoriei (dacă nu vor protesta alții acolo), pentru că Legea Vaccinării Obligatorii este proiectul Guvernului. De formalități se va ocupa o altă persoană.

Vă așteptăm să protestăm în mod pașnic, cu bannere, steaguri, cruci, icoane și mult entuziasm!

Citiți forma finală a proiectului Legii Vaccinării (care, între timp s-a amânat – pentru cât timp oare?):

http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/04/LEGEA-VACCINARII_-forma-finala_31.07.2017.pdf

Actualizare:

Avem autorizația: Avem autorizație pentru PROTESTUL ANTIVACCINARE OBLIGATORIE! Duminică 13 august, Piața Victoriei (Muzeul Antipa) orele 15:00 – 17:00

VACCINUL CONTRA FAMILIEI

Image result for antivaccin imagini

Foto – pinterest.com

Vaccinul contra familiei

De la cei mai prăfuiți birocrați și politruci până la cei mai strălucitori lobbyști și tehnocrați, toată elita aleargă cu seringa în mână după copiii altora.

„Mai întâi câteva întâmplări. România. După ce au testat apa cu degetul anul trecut, oficialii locali, mânați de impulsuri nebănuite pentru sănătatea poporului, au anunțat că vor să introducă vaccinarea obligatorie.

Ca se previne, că altfel vom avea epidemie, că nu avem altă șansă de a însănătoși populația, că e grav, c-o fi, c-o păți, etc. Cum toți aparținem statului, premierul a anunțat că familiile care nu își vaccinează copii riscă să fie decăzute din drepturi. De pe margine, un fost ministru al educației, a cerut interzicerea dreptului la liberă exprimare pentru antivacciniști, iar de aici încolo este liber la orice fel de măsuri și propuneri împotriva părinților.

La Suceava, un medic stomatolog a fost deja propus pentru a i se retrage dreptul de a profesa, din cauza opiniilor sale. Există în privința vaccinurilor un consens politic, cum rar îți este dat să vezi. De la cei mai prăfuiți birocrați și politruci până la cei mai strălucitori lobbyști și tehnocrați, toată elita aleargă cu seringa în mână după copiii altora.

În Italia, în același timp, aceeași situație. Guvernul dorește să introducă vaccinarea obligatorie, iar părinții, mai energici decât în România au ieșit în stradă. Aici, există și statistici oficiale, veritabile și plauzibile, în măsură să lămurească limpede pe toată lumea de ce este nevoie să vaccinezi copilul. Așadar, conform raportului Organizației Mondiale a Sănătății, în Peninsulă s-au „înregistrat” 3300 de cazuri de pojar și doi morți. Acum, te poți concentra pe cei doi sărmani copii care au trecut la cele veșnice și poți lua de bune informațiile autorităților, care, de alfel, imparțiale, nu discută deloc despre morțile rezultate în urma vaccinurilor. Dar poți încerca să vezi, după cum sugerează rezonabil unii cercetători, dacă nu există posibilitatea ca ei să fi suferit de alte probleme înainte de a face pojar, mai ales că sănătătea lor înainte de boala nu ne este dezvăluită. Sau, fără să excluzi, variantele precedente, poți da vestea cea bună că 3298 de copii sunt imuni, fără vaccin. Sau poți să spui ipocrit că fiecare viață contează și niciun copil nu trebuie să sufere. Și de aceea, îi vom vaccina pe toți, indiferent de efectele colaterale oficiale și de posibilele victime. Iar copiii ai căror părinți nu vor să le ofere această șansă vor trece în custodia statului sau a unor familii mai deschise la minte. Toți copiii trebuie să aibă o șansă, chiar dacă va trebui să destrămăm toate familiile pentru asta.

Germania, un far al intervenționismului în familie, a raportat la jumătatea lui aprilie, 504 cazuri de pojar. Așa că autoritățile nu au mai stat pe gânduri și au decis să treacă la legiferare. Unde-i lege, nu-i tocmeală, ci penalități. Cine o face pe independentul și se crede stăpân al copiilor săi, va trebui să plătească, cel mai probabil, o amendă de 2800 euro. Legea nu a fost încă adoptată, dar este de așteptat să treacă de Parlament. Pe lângă amenzi, Ministerul Sănătății din Germania dorește ca grădinițele să-i raporteze pe părinții care nu pot demonstra că au avut parte de consultații medicale în privința vaccinurilor. Cine nu dovește că a luat meditații despre vaccinuri, va avea copiii expulzați de la școală.

Ceva mai departe acum. Altă lume, alte probleme, dar aceleași vaccinuri și aceleași boli, plus altele. În Siria, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat, tot luna aceasta, o epidemie de pojar lângă Damasc și o alta de poliomelită în partea de est a țării. 17 copii au paralizat din cauza poliomelitei, ne spune OMS. Sau nu chiar, dacă citim mai cu atenție. Conform purtătorului de cuvânt al organizației, Tarik Jasarevici, spre deosebire de precedenta epidemie din 2013, actuala maladie a izbucnit chiar din vaccinul împotriva poliomelitei. Până la alte clarificări și lămuriri, ne oprim cu faptele aici.
Mai relevantă este însă problema teoretică. Pentru că în privința vaccinurilor miezul disputei nu este medical, ci politic. Adică, ține de filosofie politică și nu ar trebui să fie prea complicat de înțeles acest lucru. Așadar, chiar punând între paranteze toată documentația, istoricul și conexiunile tenebroase între marile companii și guverne, presupunând că vaccinurile chiar fac bine, imunizează și salvează o mulțime de copii, o asemenea putere pur și simplu nu poate fi încredințată cuiva, din motive care țin de o antropologie realistă. De pildă, până și un guvern de samariteni (care oricum nu ar face binele cu forța, dar să lăsăm aceste chestiuni pentru altă dată) poate fi dărâmat, iar în locul său pot apărea peste noapte naziștii cu puteri absolute asupra copiilor și familiilor noastre. Pe scurt, chiar și pentru un fanatic al vaccinurior, al adevărului manifest din revistele peer-review și al Științei Imaculate, soluția obligativității ar trebui să îi repugne, în primul rând din argumente prudențiale.” Ninel Ganea

Sursa: NOI NU Vaccinăm

COMEMORARE – 1 aprilie 1941 – MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ

Pe 1 aprilie se împlinesc 76 de ani de la cumplita dramă a românilor de la Fântâna Albă. Mii de locuitori din mai multe sate, din Bucovina de Nord, după invazia sovietică au pornit cu prapori, icoane şi cruci spre graniţa artificial trasată pentru a se retrage în ţara micşorată. Trupele sovietice, după ce i-au păcălit pe români, că îi vor lăsa să se retragă, i-au aşteptat la graniţă cu mitralierele. După masacru, câteva mii de oameni, au fost aruncaţi în gropi comune, mulţi încă de vii…  

Troița de la Fântâna Albă, ridicată la începutul anilor 2000, în Poiana Varnița, la circa trei kilometri de granița română – EVZ.RO


În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut granița ilegal din zonele Hliboca, Herța, Putila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți.

Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua-Suliță, Sadagura și Cernăuți-rurală, 628 de persoane au trecut granița pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale și etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupație sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiați în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare.

Autoritățile sovietice au reacționat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea granițelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude și în România și declarându-le trădători de țară și deportându-le la muncă forțată. Listele unității 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localități includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de țară chiar și persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenții să fugă în România.

La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița noaptea la Fântâna Albă. Surprinși de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost uciși, 2 răniți și capturați de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniți) a reușit să ajungă la Rădăuți. Drept represalii, autoritățile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea și deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia.

A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localitățile Mahala, Ostrița, Horecea și alte câteva sate, aceștia având mai mult noroc și reușind să treacă în România. Aceasta a dat încredere și altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriței, Buda, Șirăuți, Horecea-Urbana și Ostrița a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinși însă și atacați cu rafale de mitralieră din mai multe direcții. Au fost uciși foarte mulți, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica și N. Isac. 57 de persoane au reușit totuși să se refugieze în România, dar alții 44 au fost arestați și acuzați că ar fi fost membri ai unei organizații la o contrarevoluționare. La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forțată și pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca și în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de țară, arestate și deportate în Siberia.

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.

Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.

O listă parțială a victimelor identificate ulterior:

  • Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe și Cosma Opaiț, Gheorghe, Vasile și Cosma Tovarnițchi, Nicolae Corduban.
  • Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Țugui, Arcadie Plevan.
  • Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.
  • Din comuna Suceveni: Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac.
  • Din comuna Iordănești: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiț a lui Mihai, Constantin Molnar.
  • Din comuna Pătrăuții de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ștefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.
  • Din Pătrăuții de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moțoc.

Numărul exact al victimelor nu s-a aflat și probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autoritățile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece granița, printre care bătrâni, femei și copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar șase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuții-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca și 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuții-de-Sus, 2 din Oprișeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200[1] și peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite și ucise apoi cu lovituri de săbie și hârleț sau îngropate de vii.

O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puținii martori oculari care au supraviețuit, Gheorghe Mihailiuc (1925 – 2005, fost profesor de liceu, scriitor și poet), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite”, publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru”, un „genocid”, și un „măcel”.

După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, fiind interzisă de autoritățile sovietice și ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România.

În data de 12 aprilie 2011, Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituie drept Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941. Un an mai târziu, aceasta nu a fost încă înființată. „A trecut un an, iar PSD și PNL nu și-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenționat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect și disprețul liberalilor și social-democraților. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaște nici măcar numărul exact al morților de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului”, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016.

Sursa: ro.wikipedia.org