Lui Eminescu

Foto – vladherman.blogspot.ro

Lui Eminescu

de Alexandru Vlahuță

 

Tot mai citesc măiastra-ţi carte,
Deşi ţi-o ştiu pe dinafară:
Parcă urmând şirul de slove,
Ce-a tale gânduri sămănară,

Mă duc tot mai afund cu mintea
În lumile de frumuseţi,
Ce-au izvorât, eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vieţi…

Şi te-nţeleg te simt aproape:
Cu-aceeaşi suferinţă-n faţă,
Cu ochii gânditori şi galeşi,
Sătul de trudnica-ţi viaţă.

A, nu mă mir că ţi se dete
O zodie atât de tristă,
Că, zbuciumat de-atâtea patimi,
Râvneşti pe cei ce nu există,

Şi că potop de negre gânduri
Se strâng şi ţi se zbat sub frunte:
Pe veci întunecaţii nouri
Sunt fraţii vârfului de munte!

O, dacă geniul, ce scoase,
Ca din adâncul unei mări,
Din fundul inimii zdrobite,
Comoara asta de cântări,

Nu te-ar fi ars zvâcnindu-ţi tâmpla
De flăcările năbuşite,
Ce-ţi luminau ale gândirii
Împărăţii neţărmurite,

Şi de-ar fi fost lăsat prin lume
Să treci ca orice om de rând,
Ce lesne-ai fi pus frâu durerii
Şi răzvrătitului tău gând!

Şi cât de fără de păsare
Ai fi privit atunci la toate
Mizeriile-n cari lumea
Ursită-i pururea să-noate!

Dar ţi-a fost dat să fii deasupra
Acestor inimi seci şi strimte.
Şi tu să-nduri toată durerea
Pe care lumea n-o mai simte.

Să plângi tu plânsul tuturora…
Din zbuciumul eternei lupte.
Să smulgi fulgerătoare versuri,
Bucăţi din inima ta rupte…

S-aprinzi în bolta vremii astri
Din zborul tristului tău gând…
Văpaie!… Ce-o să-i pese lumii
Că tu te mistui luminând?

Anunțuri

Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă! Părintele Iulian de la Prodromu către un pomenitor: „Nu sunteți eretici.”

Dincolo de tonul ostil al celui ce ia interviul, la adresa „nepomenitorilor” pe care chiar îi numeşte zeloşi, răzbate părerea echilibrată a marelui duhovnic prodromit…


Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă!

interviu cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017

– Binecuvântaţi!
Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
Da, aţi mai fost…
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: ,,şi ne izbăveşte de cel viclean!,, Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo…
Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.
– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică…
Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: ,,Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?,, Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,,.
Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu. Şi dacă dreptatea abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?,,
Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea Părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al Treilea Război Mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor…
Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: ,,De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru,,. Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: ,,Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!,, S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: ,,Am greşit, iertaţi-mă!,,?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: ,,Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea,,. am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: ,,Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău,,. Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: ,,Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!,,. Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare ?
– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: ,,Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor,,. Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…

părintele Ghenadie

interviu apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017

 

Carte utilă: Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta

Patriarhia Română a editat în vara acestui an o broșură numită Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta (16-26 iunie 2017). Întrebări și răspunsuri, prin care urmărește (dez)informarea tuturor credincioșilor ortodocși de pe cuprinsul Patriarhiei Române cu privire la sinodul din Creta, desfășurat cu un an înainte. Potrivit editorilor săi, “broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate”1.

Demersul Patriarhiei pune în aplicare articolul 13, alin. 2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod, care prevede că, după acceptarea deciziilor sinodului din Creta, “deciziile sinodale semnate, ca și Mesajul Sfântului și Marelui Sinod sunt trimise prin scrisori patriarhale ale Patriarhului Ecumenic către toți Întâistătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care trebuie să le comunice Bisericilor lor. Aceste texte au o autoritate panortodoxă2 (s.n.).

Prin această broșură, Patriarhia face o “receptare” a sinodului în duhul celor stabilite la Creta, urmând ca deciziile acestuia să capete o autoritate panortodoxă și să fie puse în practică, lucru care se vede din ce în ce mai clar din multele relatări de presă despre evenimente ecumeniste la care ierarhi și preoți români se fac părtași sau din persecuția fără scrupule contra celor ce se opun sinodului din Creta, aplicată în duhul art. 22 din documentul despre relațiile cu ansamblul lumii creștine” și cu ajutorul complice al puterii seculare, devenită brusc foarte favorabilă ierarhiei BOR.

Textul broșurii patriarhale prezintă punctul de vedere oficial al BOR, potrivit căruia sinodul din Creta a fost un succes și o mărturisire a ortodoxiei, iar delegația română și-a adus o contribuție esențială la acest succes. Stilul lucrării este manipulator, mizând pe necunoașterea de către publicul larg a problematicii teologice, riscând să creeze un atașament deplin al populației ortodoxe față de deciziile acestui sinod eretic.

Lucrarea Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta. Răspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română sub numele Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri a apărut la sfârșitul verii ca un răspuns la această broșură a BOR, pe care autorul o numește “minicatehism ecumenist”, deoarece este scrisă sub formă de întrebări și răspunsuri, asemenea unui catehism3.

Motivul acestei apariții editoriale a fost dorința de a oferi publicului larg posibilitatea de a se informa corect în legătură cu deciziile eretice ale pseudosinodului din Creta, cu reacția clericilor și credincioșilor ortodocși care au respins aceste decizii, întrerupând pomenirea ierarhilor fideli acestora, și cu calea de urmat de către cei ce doresc să nu se facă părtași la erezia ecumenistă, ci să continue să trăiască în curăția învățăturii ortodoxe, așa cum au făcut generațiile de ortodocși dinainte.

Lucrarea a fost publicată spre dezbatere publică pe data de 8 septembrie, pe siteul OrtodoxINFO4, fiind trimisă spre studiu și analiză și părinților care au întrerupt pomenirea ierarhilor responsabili pentru acceptarea deciziilor din Creta de către BOR. Cei mai mulți dintre părinți prezenți la întâlnirea de la Beiuș, din 11-12 septembrie 2017, au fost de acord ca textul să fie publicat sub formă de carte și să fie dat spre lectură publicului larg.

Publicarea acestui răspuns în format neelectronic devine o necesitate, în condițiile în care, în ciuda asigurărilor pe care le dădea cineva părinților nepomenitori că știe din surse sigure de la Patriarhie că broșura BOR nu va fi publicată niciodată sub formă de carte și nu va fi distribuită în teritoriu, pentru că Patriarhia nu dorește să irosească foarte mulți bani și se va mulțumi numai cu publicarea pe internet, broșura BOR a fost deja distribuită aproape în toate parohiile din țară, fidelizându-i pe preoți și pe credincioși față de teologia ecumenistă pe care aceasta o conține și devenind cea mai concretă formă de propovăduire publică în masă, din fața Sfântului Altar, a ereziei ecumenismului de către întregul sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Răspunsul la broșura BOR are 130 de pagini și este structurată în cinci capitole: „Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox”, Despre «sfântul și marele sinod» din Creta”, “Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta”, „Despre documentele «sfântului și marelui sinod» din Creta, “Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic”. Este alcătuită sub forma de întrebări și răspunsuri, ca și broșura căreia îi dă răspuns, și încearcă să dea răspunsuri corecte și oneste teologic la multe dintre întrebările formulate de către autorii scrierii BOR.

Încercând să cuprindă în cele cinci capitole cele mai multe dintre aspectele foarte complexe pe care atitudinea față de erezie le presupune în Biserica Ortodoxă, având un limbaj accesibil chiar și celor ce nu au o instrucție teologică solidă, lucrarea se adresează în primul rând preoților și credincioșilor care nu au avut posibilitatea să se informeze corect în legătură cu ceea s-a întâmplat în Creta anul trecut, în speranța că, odată ce vor afla adevărul care le este sistematic ascuns de către autoritățile bisericești, vor reacționa față de erezia ecumenistă promovată de sinodul din Creta, așa cum au făcut creștinii de-a lungul istoriei, în situații de infestare a Bisericii cu erezie, întrerupând pomenirea ierarhilor și comuniunea bisericești cu cei ce rămân în ascultarea ierarhilor eretici.

Din acest motiv, îi rugăm pe toți cei ce vor achiziționa cartea să o dea mai departe spre lectură și altora, în așa fel încât ea să se difuzeze cât mai mult la cât mai mulți. Suntem conștienți că nu putem să facem față resurselor și dispozitivului de difuzare ale Patriarhiei Române, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu lucrarea asiduă a celor ce doresc ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie pătată de erezia ecumenismului, cei interesați să știe adevărul despre ce s-a decis în Creta anul trecut vor avea acces la informațiile necesare lecturând această carte.

Mulțumim tuturor celor care și-au exprimat puncte de vedere pertinente în legătură cu conținutul lucrării. Autorul a încercat să țină seama în forma finală a textului, adăugită și îmbunătățită față de cea publicată pe site, de cât mai multe dintre sugestiile și criticile formulate.

Cartea a apărut sub patronajul Asociației Sfinților Martiri ai Închisorilor –Bucovina”, din resursele proprii ale editorilor, și are prețul de 7 lei, urmând ca banii încasați din vânzarea acesteia să fie reinvestiți în tipărirea altor exemplare, în așa fel încât ea să poată ajunge de cât mai mulți cititori.

Lectură plăcută și cu folos duhovnicesc!

1 http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/.

2 http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.

3 Un catehism care să înglobeze hotărârile pseudosinodului din Creta și alte concepte ecumeniste a pregătit și Biserica Ortodoxă Rusă, chiar dacă nu a participat la acest sinod: https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/11/27/ps-longhin-va-fi-sf-sinod-al-bisericii-au-pregatit-un-catehism-nou-eretic-se-vor-discuta-lucruri-grele-rugati-va-rugati-va-fierbinte/.

4 Coincidență sau nu, la scurt timp după apariția acestei lucrări pe siteul nostru, asupra autorului ei s-a dezlănțuit în mediul online o campanie furibundă de denigrare, dusă cu o ură viscerală, urmărindu-se discreditarea sa ca teolog și luptător împotriva ecumenismului.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Superba scrisoare a unor romani ortodocşi din Austria către pseudo-mitropolitul Serafim Joantă

După ce unii credincioşi din Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord au aflat de faptul că Ereticul Serafim Joantă (alături de alți episcopi „ortodocși”) pupă mâna ereziarhului papă Francisc, la Assisi în 2016, i-au adresat acestuia o scrisoare care, chiar dacă probabil va rămane fără răspuns, în ce priveşte aşteptările, constituie o adevărată mărturisire de credință a celor ce au alcătuit-o şi semnat-o.


Înaltpreasfințite Mitropolit Serafim

Știindu-vă inima bună și blândețea sufletului, am ezitat să vă scriem iarăși, și din dorința de a nu vă întrista, însă a biruit mila și nădejdea că lacrimile și mâhnirea noastră s-ar putea transforma în bucurie, dacă cele cuprinse mai jos vă vor fi de folos.

Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, vrem să aducem și la cunoștința fraților noștri înfricoșătorul pericol la care se expun prin acceptarea urmărilor ce decurg din propovăduirea în Biserică, a celei mai mari erezii din toate timpurile: ecumenismul – în cadrul căruia, la Assisi, ați făcut un gest cu totul neortodox -și despre care am aflat recent. Fără îndoială, sărutarea mâinii papei de către un arhiereu este sminteală maximă pentru turmă și lovitura de grație dată conștiinței ortodoxe.

Știm că suntem niște netrebnici vrednici de plâns, cu toate acestea vă iubim și vă dorim mântuirea, rugând pe Domnul nostru Iisus Hristos să vă deschidă ochii, spre a reveni la Cale și la cugetul ortodox, de care cu durere o spunem, credem că v-ați înstrăinat începând din anul 1994 – când ați depus jurământul focolar.

Celor ce afirmă, că „nu-i nimic sărutarea mâinii papei” le răspunde dârzul luptător pentru Ortodoxie, Mitropolitul Augustin de Florina, care spunea despre acest gest… ascultați și voi fraților !.., că este „cel mai rău din toate relele”!:

”…Cine ești tu falsule teolog și falsule preot și falsule episcop din secolul 20, care îmi spui că nu este nimic sărutarea mâinii papei ? Vino aici în față, ca sa discutam clar și pe șleau.
Dacă nu-i nimic, iubitule, să iei radiera pe care o tine diavolul și să deschizi Istoria și să ștergi „isprăvile” papei- dacă poți să le ștergi…Să mergi apoi în biserică și să răstorni icoanele: a Sfântului Atanasie, a Sfântului Ioan Damaschin, a Sfinților Fotie, Ghenadie, Grigorie Palama, Cosma Etolianul, ale tuturor acestor sfinte chipuri, și să le dai foc – dacă vei putea să le dai foc; pentru că toți aceștia s-au luptat împotriva papismului. Și după ce le vei șterge pe toate acestea, să ștergi și sărbătorile tuturor acestor sfinți. Și după aceea să-mi spui că nu-i nimic sărutarea mâinii papei…” (citiți integral vă rugăm, articolul „EPISCOPUL AUGUSTIN KANDIOTUL DESPRE PAPISM”).

Și cu adevărat, se știe, că de-a lungul veacurilor nimeni nu a păgubit Biserica Domnului, precum papismul prin nesfârșitele sale acțiuni de catolicizare a popoarelor ortodoxe și nu numai, procedând chiar la genocid cu „binecuvântarea” șefului statului Vatican, cum s-a întâmplat și în anii 1940-1944 când au fost uciși 800.000 de sârbi ortodocși, de la copii la bătrâni, întrucât cu toții au refuzat ferm sa treacă la uniatism și să-l aibă ca și cap al bisericii lor pe papa. „Cateheza” intensă a acestuia mai constă în tunurile lui Bukov care au dărâmat sute de biserici și mănăstiri și uciderea a mii și mii de mărturisitori, incendierile, distrugerile, ștreangul, înecarea, roata, biciul, butucii, scoaterea ochilor, smulgerea dinților, tăierea mâinilor și alte nenumărate căzniri bestiale, răpirea averilor, înrobirea, blestematele de cruciade, măcelul monahilor din Sfântul Munte Athos, în care au distrus peste 150 de Mănăstiri (Străjerii Ortodoxiei, pp. 336-337), ș.a.m.d.

De asemenea Sfântul Nectarie, în cartea sa „Istoria Schismei…”, ne arată adevărata față a papismului pe care o descoperim și în Referatul patriarhului Iustin Moisescu: „Urmările Schismei la români”; în istoria uniației, în viețile Sfinților Mucenici Români Ardeleni Visarion, Sofronie, Ioan, Moise și Oprea, închiși zeci de ani la Kufstein, în Austria;
Dar întrucât astăzi iezuiții folosesc noi mijloace pentru alți Atanasie Anghel care acceptă solda lor, vă rugăm insistent să nu mai urmați acestora, căci, „..Cu profundă întristare Nicolae Iorga scrie despre actul dezbinării, al lui Atanasie Anghel, că în el „se oglindeşte sufletul josnic al unui om fără demnitate şi fără ruşine, al unui arhiereu uitător de toate datoriile şi jurămintele sale, al unui român fără simţ de neamul său… Declaraţia lui din aprilie 1701 e sigur cel mai înjositor act public săvârşit până atunci de vreun vlădică românesc…”
„Ajutorul” oferit de iezuiți reprezintă în fapt otravă pentru turmă, iar un antidot pentru noi toți reprezintă „Judecata Cerului” scrisă de Sfântul Athanasie din Paros, care explică în amănunt colosala minune din insula Corfu a Sfântului Ierarh Spiridon și pe care vă rugăm să o citiți.

La aceasta vă îndemnăm cu toată inima și pe voi, fraților, spre a vă bucura de acest dar dumnezeiesc (care ne arată clar, fără echivoc, fără dubii, că papismul este erezie pierzătoare de suflete), prin care, cu recunoștință, primim curaj spre a cere arhipăstorului să revină la adevăr, asta fiind o dovadă de iubire a sa și a Bisericii.

Altfel, plata tăcerii noastre va fi neîndoielnic, pe măsura sfârșitului tragic al teologului Francisc Frangipani, căci suntem asemenea cu acesta care a sfătuit împotriva lui Dumnezeu, iar noi tăcem împotriva Lui, deși avem învățătura transmisă și prin gigantica minune din Kerkira.

O altă carte mult folositoare sufletului, care descrie lupta dusă, jertfa și mucenicia suferită de către monahi și mireni în apărarea Dreptei Credințe încă din primele secole, este ”Străjerii Ortodoxiei”, căci și din aceasta putem înțelege că orice răspuns de îndreptățire a tăcerii noastre va fi zadarnic.

Părinte Mitropolit,

Mult ne-am întristat și suntem profund dezamăgiți, căci nu putem înțelege gestul decât ca pe unul ce simbolizează unirea și supunerea față de papa, ca pe o acceptare a primatului, infailibilității și a tuturor rătăcirilor latinilor nepocăiți, fapt cu totul străin Bisericii și Sfinților Părinți – dascălii noștri, prietenii și casnicii Stăpânului și Mântuitorului nostru, cărora deși le-ați jurat la hirotonia intru episcop ascultare deplină, acum nu luați în seamă învățătura lor dumnezeiască și ignorați cu totul pe cei care au preferat prigoana și mucenicia prin chinuri și cazne cumplite -uneori împreună cu copiii lor minori -, decât să facă compromisuri în cele ale Credinței. Și ne este teamă de felul cum va fi vădită ortodoxia noastră la preconizata vizită a papei, în România, ca nu cumva să dea năvală clerici și mireni spre a vă urma nefericitul exemplu, așa cum în Italia se întâmplă deja – bieții români ortodocși buimăciți se îmbulzesc a săruta mâna cardinalilor eretici.

Nu știați (și credem că nu știați !) că papa însuși se demască pe sine că se închină altui dumnezeu? Că el susține teoria evoluționistă și Big-Bangul-ul, că declară că: „nu există iad” sau „că nu trebuie să credeți în Dumnezeu pentru a ajunge în Rai”; că acceptă ca sodomiții să formeze cupluri, să înfieze copii și să fie preoți ș.a.m.d.?

Până si politicienii afirmă că: „Dacă te uiți la ce spune, este clar că nu este un om al lui Dumnezeu. Cel puțin, nu al Dumnezeului creștin, nu al Dumnezeului din Biblie”„…papa este un neo-marxist ce promovează idei periculoase de extremă-stânga în rândul oamenilor vulnerabili și care visează la un guvern mondial de inspirație comunistă.”(Vladimir Putin, august 2017)

Că este omul altui dumnezeu se vede din însăși dogma papistașă „a infailibilității și a primatului papal”,confirmată și întărită în 1870, după ce unii papi încă din primele secole creștine au susținut-o, așa cum ne arată Sfântul Nectarie. Redăm înfiorătoarea dogmă demonică, pentru a înțelege cine este papa, conform CONCILIULUI I VATICAN – 1870 (despre dogma infailibilității și a primatului papal):

-Papa Romei este om dumnezeiesc și Dumnezeu omenesc, de aceea nimeni nu-l poate judeca sau condamna;
-Papa a dobândit dumnezeiasca stăpânire, care este nelimitată;
-Pentru papa sunt posibile pe pământ, exact cele care sunt posibile în cer pentru Dumnezeu,..;
-Toate au fost supuse stăpânirii și voinței papei și nimeni și nimic nu i se poate împotrivi;
Dacă papa a atras cu sine în iad milioane de oameni, nimeni dintre ei nu va avea dreptul să-l întrebe :” sfinte părinte de ce faci aceasta ?”;
-Papa este infailibil precum este și Dumnezeu și are puterea sa facă orice face Dumnezeu;
-Papa poate schimba firea lucrurilor, poate face orice din nimic.
El are puterea de a face din minciună adevăr, are puterea să facă orice-i este plăcut, chiar împotriva adevărului, în afara adevărului și în ciuda adevărului;
-Poate formula obiecții împotriva posturilor și a poruncilor pe care le-au dat ei. (se referă la Sfinții Părinți – n.n.)
– El are dreptul și puterea să îndrepte Noul Testament, orice consideră necesar.
– Poate schimba chiar și Tainele care au fost rânduite și instituite de Iisus Hristos;
-El are o astfel de putere în Cer, încât poate proclama sfinți pe oricine vrea dintre cei morți, chiar și împotriva tuturor convingerilor din exterior și în ciuda părerilor cardinalilor și episcopilor care ar cugeta să se împotrivească la aceasta;
-Papa are stăpânire asupra Purgatoriului și a Iadului.
El este stăpânul lumii. Cu nelimitata sa putere, el le săvârșește pe toate potrivit voinței sale și are puterea să săvârșească mai mult decât cunoaștem noi;
-Stăpânirea papei nu are măsură nici limită.
– Papa este Vicarul lui Dumnezeu și care neagă acest lucru este un amăgitor.
– Papa este locțiitorul lui Dumnezeu și stăpânește asupra îngerilor buni și răi;
-Orice lucru care se săvârșește cu puterea papei este săvârșit de Dumnezeu;
-Pe papa nu-l poate judeca nimeni, deoarece s-a spus că cel duhovnicesc le judecă pe toate și nu este judecat de nimeni.
Puterea și stăpânirea sa se prelungesc asupra celor duhovnicești, celor pământești și celor de dedesubt;
-Papa este asemenea lui Hristos, căci în trupul său trăiește Duhul Sfânt;
-Papa este domnul tuturor și cauza oricărei cauze.
-Papa este mirele și capul bisericii universale;
-Papa nu se poate înșela și nu poate face vreo greșeală.
– El este atotputernic căci înăuntrul său există toată plinătatea puterii și stăpânirii;
-Papa este mai presus decât Apostolul Pavel, pentru că potrivit cu chemarea sa stă la același nivel cu Apostolul Petru.
Din această pricina poate sa nu fie de acord cu Epistolele Sfântului Apostol Pavel si să dea porunci potrivnice acelora;
Dacă papa pronunță o hotărâre împotriva judecății lui Dumnezeu, atunci judecata lui Dumnezeu va trebui îndreptată și schimbată; (!!!!!!)
-Papa este lumina adevărului și reflecția lui;
-Papa este totul peste toate și pe toate le poate.
(sursa: prof. Ioan Vlăducă, „Dictatura pseudo-științei”, Satu Mare, 2010)

Ca o tălmăcire a acestei nebunii luciferice – pe care Vaticanul o iubește cel mai mult dintre toate rătăcirile sale, redăm în continuare „DEFINIȚIA”papei:
” – Gheronda, ce este Papa, în fond? Ce spun Părinții Bisericii despre acesta?
„- Născocitor de dogme neortodoxe, foarte îndeletnicit.
Izvoditor al denaturării adevărului, foarte abil.
Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, de neîntrecut.
Cap și plăsmuitor al tuturor învățăturilor strâmbe.
Măsluitor al învățăturilor drepte, cu neputință de imitat.
Răstălmăcitor al învățăturilor sănătoase, cu totul necruțător
Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului.
Călăuzitor pe drumul pierzaniei și plăsmuitor al învățăturilor eretice și rău-slăvitoare. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, fără egal în istoria omenirii.
Lucrarea lui unică și exclusivă o reprezintă reaua și cu totul străina învățătură pe care a adus-o în umanitate, faptul de a nu urma dogmele Apostolilor, ale Învățătorilor și Sfinților Părinți.
Inovator foarte iscusit al miilor de reforme în credință, în viață și în Biserică.
După învățătura Sfinților Părinți, Papa este hristos mincinos și antihrist, cel mai mare eretic din toate timpurile și veacurile.
Ce au fost arienii în secolul al patrulea, sunt acum papistașii.” (Gheronda Filόtheos Zervákos, care a fost ucenic al Sfântului Nectarie – n.n., unul dintre cei mai mari combatanți contemporani ai papismului și a următorilor acestuia, spunea că papismul este înainte-mergător al Antihristului).
Sfântul Cosma Etolianul, înflăcăratul pentru credință, întocmai cu apostolii și martir al neamului, predica: ”Pe Papa să-l blestemați, căci acesta este pricina răutății” (a nouăzecea Prorocie).
Sfântul Justin Popovici, acest mare sfânt contemporan sârb, ne-a învățat faptul că ”în istoria neamului omenesc, există trei mari căderi: a lui Adam, a lui Iuda și a Papei” (în lucrarea Omul și Dumnezeu-Omul…).
„Este începătorul răutăților și dezastrelor din întreaga umanitatea.
Papa este personificarea perfectă a înșelării și întruchiparea deplină a ereziei.
Născocitor eminent al stricăciunii și întinării adevărului.
Protagonist și specialist fără asemănare al inițiativelor anti-canonice și anti-tradiționale. Catalizator negativ și batjocoritor neîntrecut al Canoanelor Apostolice și al Canoanelor Ecumenice și Locale.
Dezbinator și sfâșietor neasemuit al veșmântului celui de sus al Bisericii, nefăcut de mână omenească.
Plin de egoism luciferic și suveran, de vreme ce se proclamă pe sine infailibil și se poziționează deasupra Sinoadelor Locale și Ecumenice.
Scrutător inovator al învățăturilor păcătoase.
Papa este începătorul ereziilor și conducătorul învățăturilor eretice.
Înaintemergător al Antihristului, după cum spun Sfinții Părinți.
Cel mai mare arhieresiarh și paneresiarh al tuturor veacurilor și vremurilor”….
Gheronda Gavriil, biserica papistașă este Biserică?
„-Sfântul Nicodim Aghioritul spune despre ei, în Pidalion, că sunt eretici foarte vechi și nebotezați (Erminie la Canonul 47 Apostolic).
”Biserica” papistașă nu este Biserică.
Nu are Taine.
Hristos, pe planeta Pământ, a întemeiat o singură Biserică. Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.
Nu a făurit Hristos mai multe Biserici.
Papa nu este Biserică.
Papistașii nu au Taine.” (Gheronda Gavriil, de la Chilia Sfântului Hristόdoulos, Sfântul Munte Athos)

Înaltpreasfințite Serafim,

Întrucât gura nemincinoasă a de-Dumnezeu-purtătorilor Părinți, numește papismul și pe papa înainte-mergător al Antihristului, proorocul mincinos, apostolul satanei… și este așezat alături de Iuda, iar Maica Domnului îi socotește: ”dușmani ai mei și ai Fiului meu”vă rugăm să bucurați Cerul, inimile si sufletele noastre cu căința Sfântului Apostol Petru, pentru a nu avea noi toți soarta celui ce L-a vândut pe Domnul pe arginți ! Iar sărutarea mâinii papei nu este mai neînsemnată decât cea de trei ori lepădare.

Amintim aici de Sfințitul Gherman, patriarh al Constantinopolului care cu Sinodul, au interzis în 1229 a se da mâna spre strângere episcopilor latini, cum cereau aceștia ca semn simbolic de supunere, și iată că noi facem mai mult ! Atunci, cei care refuzau erau prigoniți, chinuiți cu ferocitate, exilați sau uciși, în timp ce astăzi capitulăm încet și sigur, din motive financiare sau alte beneficii lumești, fără a ne mai gândi cu ce loc vom fi ”răsplătiți” în veșnicie pentru abaterea de la Dreapta Credință, deși în Limonariu se istorisește, că la rugăciunea Avvei Chiriac, Dumnezeu a descoperit printr-un înger al Său locul înfiorător unde se află Arie, Nestorie, Eutihie, Apolinarie, Teodor, Origen, Sever, Dioscor si toți cei asemenea lor.
Pentru a nu ajunge și noi lângă ei, vă rugăm cu toată inima să respingeți și să lepădați:

– semnătura de la sinodul tâlhăresc din Creta, organizat, supravegheat și dirijat de organizații oculte, care vor în mod utopic sa distrugă Biserica Domnului. Pe lângă toate celelalte abateri (despre care v-am mai scris și cu alte ocazii) au dorit să „legalizeze” și sodomia în Biserică, însă patriarhii opunându-se, subiectul a fost amânat.
– sărutarea mâinii papei, care este gestul „cel mai rău din toate relele” așa cum il definește ÎPS Augustin. Unul dintre rele este și ce s-a acceptat la Busan, respectiv: „că toate „bisericile” dețin adevărul și toate împreună formează Biserica” – adică o blasfemie prin care se afirmă că Sfânta Ortodoxie, Biserica Domnului este la fel cu ereziile și sectele ce hulesc pe Maica Domnului, nu recunosc dumnezeirea Fiului, nu recunosc Sfânta Tradiție, hulesc Sfintele Icoane și Sfintele Moaște, sunt împotriva monahismului, emit „dogme” aberante, nebunești precum Filioque, primatul și infailibilitatea etc!
– acordurile de la Balamand, Chambesy si toate câte conțin abateri de la Dreapta Credință. Ca exemplu, acordul cu monofiziții, face Ierarhia BOR potrivnică a patru Sfinte Sinoade Ecumenice (IV, V, VI, VII) și mai ales Domnului Iisus Hristos, Care este cap al Bisericii celei Una – ce a statornicit in Duhul Sfânt, prin Sfinții Părinti, că anticalcedonienii sunt ERETICI !
– declarațiile ÎPS Nifon de la Busan, care printre alte hule afirmă că nu știe care este adevărata Biserică născută la Ierusalim la Cincizecime, precum și ale Patriarhului Bartolomeu, care dorește unirea cu Roma, chiar și prin martiraj, deci nu prin lepădarea de erezii și așa curată să se întoarcă în Biserică, ci prin prigonirea până la mucenicie a celor care urmează Sfinților Părinti.(Martiraj și mese festive- ca la Irod !).
– rugăciunile în comun, care sunt anticanonice și condamnate de Sfinții Părinți
– obiceiul extrem de smintitor al participării clericilor papistași la slujbele Bisericii, unde sunt lăudați, premiați și tămâiați. Ca ultim exemplu (și conform deja tradiției insuflate in BOR de duhul cel vrăjmaș Bisericii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos), la 17.09.2017 cu ocazia punerii pietrei de temelie a noii biserici din Viena, ați invitat (pe temeiul…vai nouă.., că finanțează și acest proiect- din cei 30 de arginți !) și au fost prezenți în veșmintele cultului lor la Sfânta Liturghie, chiar pe podiumul unde aceasta se slujea.

Cum ar putea astfel de lucruri ce ies total din legiuirile Părinților noștri și petrecute cu regularitate să nu dăuneze, să nu smintească, să nu năucească și să nimicească conștiința ortodoxă ?!

Părinte mitropolit, „ajutorul” lor este otravă pentru noi, și face parte din planul global de înrobire și desființare a Bisericii, alături de uniatism, schimbarea calendarului, comunism, sărăcire forțată, risipire, pustiire inclusiv prin avorturi si mai ales prin pilula „contraceptivă”, acorduri eretice, Creta, modificarea cărților de cult, învățământul teologic pervertit, ortodocși trimiși să studieze la școli de teologie eretice unde obțin mult lăudate și apreciate diplome necesare în BOR pentru posturi înalte (lucru cu totul absurd și viclean întrucât din acele biete victime rămâne doar blana de oaie), ridicarea pe tronuri a propriilor slujbași, etc, toate orchestrate de aceeași „binevoitori”. Planul lor este de a face din Biserică ce au făcut și din scumpa noastră Tară, căci trimițându-și „investitorii” = distrugătorii năimiți, au „cumpărat” de la cei pe o mână cu ei, toată industria românească (ce le ocupa piețele) promițând o amplă dezvoltare, apoi în câteva luni sau ani au lăsat oamenii fără loc de muncă – provocând în mod voit emigrarea masivă spre dauna Bisericii, în principal – și pentru o batjocorire grosolană a noastră au dărâmat totul – ca adevărați călăi ai economiei românești – lăsând doar mormane de moloz și locuri pustii.

Asta urmăresc și asta „investesc” și în Biserică: ruina și pustiul !

Iar scopul lor final este acceptarea de către noi a primatului papal și recuperarea cu infinit profit a capitalului alocat – prin mulgerea și tunderea a milioane de oi cumpărate pe nimic și în mod viclean. Nădăjduim să nu înțelegeți prea târziu acest lucru.

De asemenea vă rugăm să scoateți din biserici „icoanele sfinților”papistași întrucât sunt împotriva adevărului și a învățăturii Bisericii și să înlocuiți „crucile” cu trei brațe orizontale de pe turle, deoarece sunt însemne folosite in masoneria luciferică, sunt „cruci” anulate, denaturate fiindcă îngerul căzut și-a dorit și el „crucea” sa – „stilizata”, inovată, precum au apostoli, prooroci și învățătorii mincinoși.

Noi iubim și ne închinăm SFINTEI CRUCI A DOMNULUI IISUS HRISTOS, Crucea cea mântuitoare și izbăvitoare ! Și cu care ne însemnăm așa cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur: “Mulți creștini fără nici o socoteală fluturând cu mâna, își fac Semnul Sfintei Cruci (strâmb) pe fețele lor. Aceia însă se ostenesc în deșert când nu-și închipuiesc Crucea dreaptă pe fețele lor. Numai dracii se bucură de îngâmfarea aceea.”

Spre final vă rugăm să vă bucurați împreună cu noi, căci Domnul ne arată tuturor că are oamenii Săi și că nu va lăsa Biserica fără ajutorul Lui, în veac ! Bucurați-vă, căci și monahii de la Marea Lavra Poceaev au cerut acum Sfântului Sinod al BORu, să părăsească eretica și satanista organizație ocultă CMb-ul și mișcarea ecumenistă în general care a propagat dezmățatul, falsul și mincinosul „dialog al dragostei”.

Cu această bucurie în suflete, vă rugăm, ca pentru mântuirea poporului, să cereți tuturor ierarhilor români să lepede ecumenismul și CMb-ul, hotărârile adunării eretice din Creta și să mărturisească Dreapta Credință așa cum ne-a fost transmisă de Domnul Iisus prin Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, fără abateri, adăugiri sau lipsuri !

De asemenea vă rugam să militați pentru interzicerea obligativității vaccinării și pentru reducerea drastică a numărului de vaccinări precum și împotriva cipurilor și a supravegherii biometrice a persoanei.

Și revenim cu o mare rugăminte: aceea de a ieși – ca sfântă obligație -, împreună cu toți ierarhii și clerul în apărarea poporului român, manipulat și mânat spre dispariție, dorindu-se și o țară pustiită pe care o vor, neîndoielnic, colonizată la ordin, cu populații asiatice.

Știm că este greu a se obține legi -din partea unui stat controlat și supus- în apărarea pruncilor nenăscuți (totuși nici sectarii nu au legi, dar fiindcă liderii lor spirituali se implică nu ca noi ”ortodocșii”, ci în mod real, ei nasc copiii, nu-i ucid !), de aceea pentru a evita, cu ajutorul lui Dumnezeu, urgia ”năvălirii altor neamuri”, este absolut necesară o informare amplă în Biserică și în popor, un „război” total, intens și aprig împotriva crimei avortului, dar mai ales și mai ales, împotriva așa zisei pilule „contraceptive”, în fapt este avortivă – la fel ca și spirala.

Vă aducem la cunoștință că, în primul rând și în primul rând, pilula… pilula este cea care a diminuat dramatic populațiile europene și că, pilula este arma folosită în mod planificat din anii 1960 de către dușmanii Domnului Hristos (iar reacția clerului, a oamenilor duhovnicești, a mirenilor este până astăzi, cea a struțului: băgarea capului în nisip, spre bucuria ispititorului care tare ne va rușina- după rang și putere).

Un exemplu concret este Austria în care, în vara acestui an, televiziunea a dat publicității un recensământ din care rezultă că în toată țara mai sunt doar 25 % austrieci ! (în Viena, credem, că procentul este de cel puțin 4-5 ori mai mic).

Însă slăbirea popoarelor creștine, înlocuirea populațiilor europene și amestecul babilonian al acestora este în planul de instalare a lui Antihrist, căruia noi îi acordăm ajutor nemijlocit, ucigându-ne copiii Bisericii, fiii și fiicele noastre, jertfindu-i lui Baal Moloh prin tot felul de mijloace, dar mai ales prin otrăvirea cu pilula.

Această grozavă metodă de decimare a poporului, nu este luată în seamă aproape de nimeni, și de aceea vă rugăm, ca împreună cu toată Ierarhia și tot clerul, să aduceți la cunoștința credincioșilor zi de zi, totdeauna, prin tot felul de mijloace și misionarism ortodox perseverent, că prin folosirea pilulei ucigașe noi ne facem părtași cu Antihrist și … vai nouă, dușmani ai Domnului Iisus Hristos !

Noi, bărbații și femeile, care vrem să ne mântuim, trebuie obligatoriu să aruncăm pe foc armele diavolului, pilula, spirala, iar pe la fel de blestematul chiuretaj – prin care ne hăcuim pruncii – să-l uităm cu desăvârșire, fiind cea mai înfricoșătoare crimă făcută de om și prin care s-a ajuns la cel mai teribil genocid posibil dezlănțuit asupra celor mai nevinovate ființe și asupra poporului.

Fraților și surorilor…, iubiți frați și surori, datorită acestei vărsări diabolice de sânge, mintea noastră s-a întunecat și inima s-a răcit. De aceea acceptăm perfidul ecumenism care nu are alt scop decât sa ne piardă sufletele, ecumenismul fiind „lucrare a fiarei din adâncuri”, care ne va inghiți cu totul de nu ne vom trezi și opune loviturilor nebunești care vor să scufunde Sfânta Corabie – singura arcă care ne poartă prin furtuni, spre mântuire !

Și tot datorită vărsării de sânge nevinovat, înjurăm zilnic pe Dumnezeu și pe toate cele Sfinte, hulim, iar la fiecare câteva cuvinte invocăm precum vrăjitorii numele celui rău, dialogăm cu el, trimitem lui pe ce apropiați, cunoscuți, necunoscuți și în primul rând pe noi înșine, astfel că partea noastră în veșnicie va fi cu cel viclean pe care l-am tot pomenit de-a lungul vieții.

Sfinții Părinți ne-au povățuit, ne-au interzis o astfel de vorbire, întrucât aduce mari pagube sufletești. Mai apoi noi bărbații, folosim la fiecare câteva vorbe expresii necuviincioase, ca și cum nu ar mai fi cuvinte care să exprime ce avem de spus. Dacă Sfânta Scriptură ne învață că pentru fiecare cuvânt în deșert vom da socoteală, atunci dincolo de sicriu ce vom face cu bărbăția noastră?

Dar noi femeile, ce vom face cu moda adusă în fața Sfântului Altar ? Vom fi batjocoriți de diavoli, acesta este unicul „câștig”. Iar singura noastră nădejde de mântuire este Biserica, este rămânerea în Dreapta Credință, pocăința, ținerea poruncilor, într-un cuvânt – ascultarea de Sfinții Părinți.

Acum când mai sunt puține zile până la Nașterea Domnului – bucuria lumii, să-L rugăm să ne dăruiască, spre mântuire, botezul lacrimilor ! Și să ne bucurăm fraților și surorilor, că Domnul din marea Sa iubire de oameni, ne-a dat șansa mântuirii, întrupându-Se din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, Stăpâna noastră, Împărăteasa cerului și a pământului, pentru a Se răstigni pe Cruce pentru păcatele noastre, să-I mulțumim și să-I dăm slavă, in veci, amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Duhul Sfânt, maica noastră este Biserica cea Una !

Și avem ”un Domn, o credință, un Botez”(!) – despre care Sfântul Atanasie cel Mare ne învață că: ”a vrut să spună (Sfântul Apostol Pavel) că în lume există o singură credință nemincinoasă, pe care o ține singura Biserică Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și că există un singur Botez care curățește și izbăvește de păcate și un singur Domn- Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Iar cel ce nu cugetă astfel, rătăcește”. (în Străjerii Ortodoxiei, p. 524)

Înaltpreasfințite Mitropolit Serafim, cu multă durere în suflet v-am scris cele de mai sus, întrucât conform Canonului 15 al Sinodului Sfântului Fotie cel Mare, respectiv cel de al-VIII-lea Sfânt Sobor Ecumenic (recunoscut ca atare și în Creta), ați devenit – spre multa noastră întristare – pseudo episcop, datorită gravelor abateri de la Sfânta Ortodoxie, însă ne-am adresat ca unui ierarh drept credincios deoarece încă avem nădejdea că nu veți rămâne până în sfârșit în înșelare, ci veți bucura Cerul și pământul prin întoarcerea la Adevăr.

Pentru aceea ne rugăm, și vă dorim din toată inima, ca pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon și ale Tuturor Sfinților, să vă dea Domnul curajul jertfei mărturisitoare pentru El, să arătați că iubiți în adevăr Biserica, turma și pe cei rătăciți în erezii, prin propovăduirea neștirbită a învățăturii Sfinților Părinti !

Căci curând, peste o zi, o săptămână, o lună… se vor cere sufletele noastre, și măcar atât să putem răspunde: „Doamne Iisuse Hristoase, Tu știi că am fost un mare ticălos, însă nu Te-am trădat! Doamne, iartă-mă, te rog !”

Să ne ajute Dumnezeu pe toți, să rămânem ortodocși, iar cei care rătăcim în ecumenism să ne întoarcem la Ortodoxie, precum puii risipiți, la cloșcă. Însă pentru aceasta este de neapărată trebuință ascultarea deplină față de Sfinții Părinți, dintre care amintim pe Sfântul Chiril, Sfântul Proclu și pe Sfântul Ioan Gura de Aur care ne poruncesc nouă: „Fie ca voi , mai înainte de toate, să țineți credința dreaptă si neamestecată, cu totul nepătată”. „Așadar, precum am zis mai înainte, de vreme ce este cap al tuturor virtuților, credința trebuie păzită curată, neatinsă de nimic fals, rod al cugetelor omenești” căci „…de nici un folos nu este viața curată dacă învățăturile sunt stricate”. Amin.

Maica Domnului, apără-ne!

Viena, 12.12.2017
La prăznuirea Sfântului Ierarh Spiridon

Cu dragoste pentru Biserica Domnului Hristos,

Ioan Haiduc, Viena
Emil Baciu, Viena
Radu Silviu Cristian, Enns
Radu Luminița, Enns
Ioan Bucila, Viena

Sursa: Mirenii ortodocși din diaspora: „Înaltpreasfințite Mitropolit Serafim Joantă, gestul dvs de la Assisi este cu totul și cu totul NEORTODOX !

Un vis profetic cu Căpitanul

Un vis profetic cu Căpitanul

Image result for corneliu zelea codreanu imagini

Foto: miscarea.net

Un vis profetic cu Căpitanul

Era iarna, în ianuarie februarie 1950. Directorul închisorii Aiud era vestitul Farcaş. În faza de atunci, distrugerea deţinutului politic la Aiud, se realiza printr-o sălbatică înfometare, prin frig şi printr-o teroare a miliţianului dusă până la exercitarea dreptului de viaţă şi de moarte asupra deţinutului politic, prin pedepse corporale (inclusiv bătaia), izolare, neagra, lanţuri etc. Asistenţa medicală lipsea cu desăvârşire. Asupra sistemului nervos se apăsa cu lipsa totală a celor mai elementare instrumente care ar fi putut înfiripa o brumă de preocupări intelectuale: creionul, cartea etc. Ele constituiau pentru noi, acum, amintiri dintr-un trecut îndepărtat, ceţos. Având aşa ceva era un delict prin comiterea căreia riscai să-ţi pierzi viaţa, ca şi pentru privitul pe geam sau cârpitul unui ciorap. Mai presus de toate erau: foamea, frigul şi teroarea fără limita miliţianului. Aceste instrumente, aplicate cu sălbăticie, începuseră a-şi arăta roadele prin apariţia deceselor, ici, acolo… tot mai multe.

Mă aflam în Celular, etajul 3, pe nord, a doua celulă de lângă ,,neagra,,, cu următorii camarazi, legionari (legionarii ocupau atunci celulă cu celulă, toate spaţiile mai expuse frigului din întreg Celularul, îi înşir în ordinea în care ocupam priciul, de la geam spre uşă): subsemnatul, Aurel Câmpan, Mitică Huţanu, Aurel Timuş, Ilie Stângă şi Paul Cojocaru. Profesiunea şi vârsta:

  • subsemnatul învăţător, 25 ani;
  • Aurel Câmpan, profesor Liceul Industrial Oradea, 30 ani;
  • Aurel Timuş, funcţionar, 26 ani;
  • Mitică Huţanu, muncitor;
  • Ilie Stângă, avocat, fost chestor şef al Poliţiei Capitalei în1940, 43 ani;
  • Paul Cojocaru, avocat, fost şef al Poliţiei Legionare la Ploieşti în 1940, 46 ani.

Toţi erau condamnaţi pentru activitate legionară.

Într-o seară am avut un vis.

Se făcea că, cineva din ierarhia legionară, mi-a comunicat că trebuie să mă prezint Căpitanului (Corneliu Zelea Codreanu). Mi-a indicat: ,,Mergi, iată (arătând cu mâna), în direcţia aceasta. Vei întâlni o apă curgătoare, adâncă şi lată. Este o singură punte pentru traversarea ei; o vei găsi. Traversezi apa. Mergi apoi drept înainte, în direcţia pe care ţi-o indică puntea. După câteva sute de metri este un codru, la marginea căreia te aşteaptă Căpitanul,,.

Am plecat copleşit de emoţii, topit de bucurie. Îl voi cunoaşte pe Căpitan. Voi avea cinstea să mă prezint lui, ca urmare a unei dispoziţii a sa. (la data când a fost asasinat Căpitanul, eu eram complet străin de ceea ce se petrecea în ţara noastră. Aveam 13 ani şi eram un oarecare elev al Şcolii Normale din Iaşi).

Am găsit râul. Era destul de lat, curgea tumultuos, învolburat, dar am nimerit uşor puntea. Avea o lăţime de circa 30 de centimetri. Se bălăbănea. Nu avea bară sau frânghie de susţinere cu mâna. Am pornit. Încă de la primii paşi am constatat că era şubredă. Pe măsură ce înaintam, balansul era tot mai mare, stânga-dreapta, sus-jos. Pe la jumătate a început să pârâie şi s-a rupt. N-am căzut în apă ci am sărit pe puntea care ducea spre malul opus şi care era ancorată de mal. Pe coate, în genunchi, făcându-mă una cu puntea, am ajuns pe mal. M-am ridicat în picioare şi m-am orientat în direcţia pe care mi-o indica puntea. În faţa mea, se desfăşura orizontal o pajişte, mărginită, după câteva sute de metri, de poala unui codru.

Iarba proaspătă, imaculată, se înălţa până peste glezne şi era năpădită de flori fragede de toate culorile posibile. Pajiştea emana un miros îmbătător. Mângâiate de razele soarelui, aici viaţa palpita din plin: fluturi de toate culorile şi mărimile, zumzetul albinelor, cântecul în triluri diferite ale păsărilor dintre care unele se urcau în înaltul cerului, altele se rostogoleau printre flori la picioarele mele iar altele făceau cununa deasupra şi în jurul capului meu, gata-gata să mă sărute.

Îmi venea să mă tăvălesc prin iarbă, în flori, şi n-aş mai fi plecat de acolo. Dar trebuia să merg la Căpitanul.

Am privit spre codru. Era năpădit de un verde sănătos, nu avea goluri: urca în pantă, urca fără întreruperi până sus, sus, când la un moment dat se împreuna cu norii. Acelaşi soare mângâietor îl poleia de jos până sus. Înotând prin iarbă şi prin flori, urmărit de fluturi, de albine şi de păsări, am pornit în direcţia stabilită.

L-am văzut. Stătea jos, sub umbra unui gorun, îngropat în iarbă şi în flori care îi ajungeau până la umeri. Când m-am apropiat s-a ridicat. Era înalt, larg în umeri, adunat la mijloc, era îmbrăcat într-un costum vernil, cu o cravată de culoarea codrului care îl învecina. Faţa-i smeadă, luminată de doi ochi mari, verzi, era adumbrită de sprâncene negre, bogate. Fruntea, potrivit de lată, era continuată de un păr negru, bogat, pieptănat peste cap, cu şuviţe bogate, uşor ondulate, care tindeau, pe dreapta şi pe stânga, să-i ocrotească urechile. Era aşa cum mi-l închipuiam din povestirile unora care îl cunoscuseră şi din poze. Era un Făt –Frumos al frumuseţilor paradisiace care îl înconjurau.

Învăluindu-mă cu o privire blândă, încurajatoare, cu o voce sensibil baritonală, mi s-a adresat:

,,Ai venit. Foarte bine. Ia stai jos aici,,. S-a aşezat şi el lângă mine. ,,Uite aici registrul acesta. Poftim linie şi creion. Deschide la prima filă. Scrie sus, cu caractere mari: TABEL NOMINAL. Liniază doar această rubricaţie: numărul de ordine, un spaţiu mic, apoi un spaţiu suficient pentru numele şi prenumele,,.

În câteva minute am executat prima pagină.

,,Scrie acum la numărul 1: Huţanu Dumitru,,.

Am scris.

,,La numărul 2: Câmpan Aurel,,.

– Am scris.

,,La numărul 3: Timuş Aurel,,.

Abia terminasem de scris numele lui Timuş şi, din seninul care ne înconjura, s-au dezlănţuit tunete şi fulgere. O zdreanţă de nor era deja deasupra noastră, aruncându-ne câteva picături. Căpitanul a pus palma streaşină la ochi, a privit cercetător cerul şi mi-a spus:

– ,,Închide registrul. Pune-l sub haină. Vom continua după ce trece norul acesta, că e mic… ,,.

Şi…m-am trezit. Era noapte, n-am putut stabili cât să fi fost ceasul. Celula era învăluită în întuneric. Viscolul urla şi făcea să se scârţâie uşile de la WC-uri. Nu se petrecea nimic deosebit în Celular. Nu se simţea umbră de miliţieni, părea că încremenise totul. După respiraţie, după imperceptibile gemete sau suspine, după sforăitul uşor al lui nenea Paul (sforăia aşa cum toarce motanul lângă sobă), am înţeles că cei cinci camarazi dormeau somn adânc, fiecare înlănţuit în propriile-i zdrenţe.

Gândeam cu faţa în sus, cu ochii închişi, străduindu-mă să păstrez în minte imaginile vii din vis, chipul Căpitanului. Nu mi-a venit greu să păstrez vii în minte acele imagini pentru că visul a fost de o claritate cristalină. Mi-am mai potrivit puţin sub cap, ,,perna,, (foloseam drept pernă gamela, cu gura pe scândura priciului), mi-am mai strâns, pe sub coaste, boarfele, pentru că mă ,,trăgea,, de la geam, şi m-am cufundat în cel de-al doilea somn.

A doua zi am povestit visul, fără să fi omis vreun amănunt. Toţi au fost impresionaţi de apariţia Căpitanului în vis, de altfel ca şi mine. Prezentarea visului meu n-a avut alt efect decât acela de a provoca pe cei doi mai vârstnici, care îl cunoscuseră pe Căpitan, la povestirea altor şi altor amintiri în legătură cu el. Cui să-i fi dat atunci prin minte că visul avea o semnificaţie şi încă una foarte mare?

Abia după ce la scurtă vreme, în împrejurări tragice, Mitică Huţanu, Aurel Câmpan şi Aurel Timuş, au murit repede unul după altul, exact în ordinea în care au fost înscrişi în ,,registrul,, Căpitanului, am descoperit elementul atât de limpede semnificativ în vis.

Sursa:  Mihai Pușcașu, „Mărturii din iadul închisorilor comuniste”, pag. 73-77, editura Agaton, Făgăraș 2010.

Să ne amintim ce spunea Mugur Vasiliu despre CĂPITAN – Video

Legionarismul – Căpitanul nostru (18 februarie 2016)

Veșnica pomenire lui Corneliu Zelea Codreanu!

Veșnica pomenire lui Mugur Vasiliu!

Asasinarea CĂPITANULUI, a „Nicadorilor” și „Decemvirilor”

Asasinarea CĂPITANULUI, a „Nicadorilor” și „Decemvirilor”

 

 

Noaptea din 29-30 noiembrie 1938.

Neagu Djuvara despre Corneliu Zelea Codreanu:

Ion Cristoiu despre Corneliu Zelea Codreanu:

Citiți și:

POMENIREA CĂPITANULUI și a Nicadorilor și Decemvirilor – 30 noiembrie – Singurul discurs păstrat de la el

CUM A FOST ASASINAT CĂPITANUL – 30 noiembrie