Românii din Bucovina de Nord PERSECUTAȚI pentru că vor să serbeze centenarul Marii Uniri! Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, luat cu asalt de SBU (serviciul secret ucrainian)

Image result for centrul eudoxiu hurmuzachi
Ministerul Afacerilor Externe a cerut marți (12 iunie) ambasadorului Ucrainei în România, Oleksandr Bankov, informații despre perchezițiile făcute Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și a solicitat autorităților de la Kiev evitarea oricăror acțiuni de intimidare la adresa minorității române din Ucraina, informeaza Mediafax.
„În cadrul unei întrevederi avute la 11 iunie 2018, la sediul MAE, la nivel de secretar de stat, au fost solicitate ambasadorului Ucrainei în România, Oleksandr Bankov, elemente suplimentare referitoare la circumstanțele efectuării de percheziții la Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți. Cu acest prilej, partea română a subliniat necesitatea ca autoritățile ucrainene să asigure respectarea drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina și să evite orice acțiuni de natură să ducă la încălcarea acestora sau care să fie interpretate ca elemente de intimidare”, informează MAE.
Știrea inițială
Forțele extremiste ucrainene au luat din nou cu asalt Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”,  încercând să-i intimideze pe românii prezenți în clădire. În Anul Centenarului, pe fondul oricărei reacții a statului român, Harta României Mari, reviste și cărți în limba română sunt considerate elemente acuzatoare, care îi pot băga după gratii pe românii din Cernăuți. Acuzați  de regimul de la Kiev  de „apeluri la încălcarea integrității teritoriale a statului” și de încercare „de restabilire a adevărului istoric”
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a descins la Centrul „Eudoxiu Hurmuzache” din Cernăuți, organizația fiind suspectată de acțiuni separatiste, informează site-ul deschide.md.Ofițerii SBU au găsit în sediul instituției Harta României Mari, în care regiunea Cernăuți nu este parte a Ucrainei, și pliante ce conțin informații despre Centenarul Marii Uniri, notează tsn.ua.
 În cadrul unui dosar penal, intentat în baza articolului 110 al Codului Penal al Ucrainei, se verifică informațiile cu privire la prezentarea în centrul orașului Cernăuți a unei hărți a României Mari.
Contactat de BucPress, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” Vasile Tărâțeanu, a spus că în timpul perchezițiilor au fost ridicate toate hărțile României anului 1918, revistele „Glasul Bucovinei”, ziarul „Neamul Românesc” și unele cărți de istorie.
Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” a fost inaugurat la Cernăuți pe 10 mai 2015, având în incinta sa librăria „Mihai Eminescu”, cafeneaua „București”, departamentele  „Învățământ și Școli”, „Cultură și Literatură”.
Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzache” din Cernăuți este una dintre principalele instituții de cultură românească din Bucovina de Nord, fiind susținută de Guvernul României.
Pe 2 decembrie 2017, extremiștii ucraineni, membri ai organizației Corpul Național, au luat cu asalt sediul organizației, încercând să intimideze românii aflați acolo, pentru a-i determina să renunțe la lupta pentru limba română.
Până în acest moment nicio autoritate de la  București nu a avut nicio reacție față de acest incident prin care românilor din Ucraina li se anulează dreptul de a vorbi liber și a-și promova istoria și cultura în Anul Centenarului.
Relațiile dintre București și Kiev s-au tensionat după ce autoritățile ucrainene au adoptat noua Lege a educației, care prevede că învățământul va trece, în etape, la limba ucraineană, ceea ce a provocat reacții în mai multe țări din regiune în special România și Ungaria.
Reclame

Strategia satanică a Ministerului Educației privind reeducarea părinților în sensul redefinirii valorilor familiei tradiționale A FOST RETRASĂ DE PE SITE-UL MINISTERLUI

Valentin Popa, ministrul Educaţiei.

Incredibil câte eforturi se fac pentru implementarea agendei ocultei internaționale în privința deviațiilor sexuale și distrugerii familiei!

Ministerul Educaţiei a ASCUNS Strategia PRO-GAY. Campanie ÎMPOTRIVA proiectului prin care PĂRINȚII vor fi REEDUCAȚI

După ce Evenimentul zilei a tras semnalul de alarmă, o parte a societăţii civile s-a mobilizat. Peste 500 de ONG-uri care apără familia tradiţională au lansat, marţi seara, o campanie împotriva proiectului de educaţie parentală, iar ieri acest proiect a dispărut de pe site-ul MEN fără nicio explicaţie.

UPDATE. JOI. 15.53: În urmă cu câteva minute am primit de la Ministerul Educaţiei următorul comunicat: Urmare a numeroaselor propuneri de îmbunătățire primite după postarea documentului în dezbatere publică, Ministerul Educației Naționale a decis demararea procesului de analizare a recomandărilor primite, în cadrul grupului de lucru interinstituțional. Pe baza sugestiilor primite, până la acest moment, de către MEN, proiectul Strategiei Naționale de Educație Parentală va fi îmbunătățit și lansat într-o nouă etapă de dezbatere publică, alături de toți partenerii de dialog și factorii implicați.

Proiectul Strategiei Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educaţie Naţionale (MEN) din 11 iunie până pe 10 iulie, a reuşit că coalizeze peste 500 de ONG-uri din întreaga ţară, care au lansat marţi o campanie de strângere de semnături pentru retragerea lui.

Ieri, însă, fără nicio justificare publică, a dispărut de pe site. Purtătorul de cuvânt al ministerului, care nu ştia despre ce s-a întâmplat, ne-a promis telefonic că va reveni cu precizări, ceea ce nu s-a întâmplat până la închiderea ediţiei.

În baza Strategiei, urmează să înceapă un proces de reeducare a părinţilor pentru ca, la rândul lor, aceştia să-şi înveţe copiii să nu mai „idealizeze familia tradiţională”. Ministerul intenţionează să promoveze „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”, iar pentru aceasta numai în primul an se vor cheltui de la buget 300 de milioane de lei, înfiinţânduse reţele de educatori parentali.

„S-a dovedit intenţia adevăratei agende”

Participanţii la masa rotundă la care s-a decis strângerea de semnături împotriva „reeducării” prevăzută de Strategie, reuniţi marţi seara în Bucureşti, au dat publicităţii un apel, cu titlul „În urmă cu 70 de ani ne-au luat proprietatea, acum ne iau copiii şi libertatea de gândire”, în care se arată că „Strategia eleborată de MEN reprezintă o încercare abuzivă de a redefini familia şi o imixtiune nepermisă în viaţa privată a familiei”.

De asemenea, în document se arăta: „Chiar dacă îl vor retrage temporar, tot s-a dovedit intenţia adevăratei agende care aduce atingere libertăţii de gândire şi conştiinţă a fiecăruia dintre noi, modelelor noastre sociale şi culturale în ceea ce priveşte familia şi educaţia”.

Scriitorul Mihai Gheorghiu, de la Coaliţia pentru Familie, atrăgea atenţia că „strategia este şi neconstituţională şi ilegală. Este o intruziune în viaţa privată, în libertatea de gândire. Nici comuniştii nu au încercat aşa ceva. Suntem în faza în care popoarele trebuie să se apere singure pentru că politicienii români nu ne mai apără. Este o agendă invazivă care vizează structura intimă a naţiunilor şi a copiilor noştri. E nevoie vitală să conştientizăm lumea din jurul nostru despre ce se întâmplă. Suntem în plin proces de reeducare nu numai a copiilor noştri, ci şi a părinţilor. Ne aflăm pe un drum care pentru ei (promotorii „diversităţii” – n.red.) nu are sfârşit decât la implementarea agendei lor”.

„Egalitatea de gen nu este egalitatea femeii cu bărbatul”

Avocatul Ana Corina Săcrieru a arătat că „în cuprinsul Strategiei se revelează şi adevăratul scop: Strategia are la bază următoarele principii: promovarea diversităţii; stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaţionării cu copiii şi înlăturarea stereotipiilor de gen. Asta în condiţiile în care noţiunea „stereotipii de gen” nu este nicăieri definită în legislaţia română, la fel cum şi „promovarea diversităţii” este definită mai mult ideologic, în plan mediatic. Totuşi, aceste noţiuni se completează perfect cu „egalitatea de gen”, care nu înseamnă egalitatea femeii cu bărbatul.

Copii învaţă că egalitatea de gen nu este egalitatea femeii cu bărbatul, ci faptul că o persoană poate fi în mod egal un gen sau altul, funcţie de alegerea sa, pentru că potrivit art.3 din Convenţia de la Istanbul, genul este un „construct social”, un rol de gen asumat şi nu un dat biologic, aşa cum era definit, anterior, de Statutul de la Roma”.

Tratatul European care a definit „genul”

Convenţia de la Istanbul sau Convenţia Internaţională pentru Combaterea Violenţei împotriva Femeii şi a Violenţei Domestice, la care s-a referit avocatul Ana Corina Săcrieru, este un tratat internaţional adoptat de Consiliul Europei pe 11 mai 2011, intrat în vigoare în 2014 şi ratificat de România în 2016. În iunie 2018, 46 state au semnat Convenţia şi 31 de state (Albania, Andora, Austria, Belgia, BosniaHerţegovina, Cipru, Croaţia, Danemarca, Finlanda, Elveţia, Estonia, Franţa, Georgia, Germania, Italia, Islanda, Macedonia, Malta, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia) au ratificat-o.

În Croaţia au loc proteste pentru denunţarea Convenţiei, tocmai pe motiv că încurajează promovarea homosexualităţii.

Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului. Asta înseamnă că se recunoaşte faptul că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, în femele şi masculi, dar că există o categorie a genului, definită social, care le conferă femeilor şi bărbaţilor roluri şi comportamente specifice.

„Gen” = „Sex social”

Într-un studiu publicat pe juridice.ro, Adina Portaru, avocat pentru organizația juridică ADF International cu sediul la Bruxelles, sublinia: „Aceasta este o convenție internațională problematică, întrucât reglementează o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul internațional, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce constituie un stereotip discriminatoriu, încalcă libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale (…) Convenția de la Istanbul presupune însă că sexul și „genul” sunt două concepte diferite. Conform articolului 3 (c), „genul” va însemna „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. Termenul de „gen” folosit de Convenția de la Istanbul se refera la „sexul social”, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat/ femeie). Această definiție nu se regăsește în niciuna din celelalte convenții internaționale. Are, deci, o încărcătură ideologică puternică și se clădește pe concepția că omul se naște ca o ființă neutră, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea”

Doar o retragere tactică?

Pentru a nu le fi perturbată liniştea, guvernanţii vor, mai nou, să aprobe Strategia prin ordin de ministru, au precizat pentru Evenimentul zilei surse din interiorul PSD. Acestea susţin că un motiv în plus pentru care a fost aleasă această cale este că „să anulezi în contencios un ordin de ministru este aproape o utopie”.

Ar mai fi avut posibilitatea să apeleze la o hotărâre de guvern sau să treacă o lege prin parlament, dar acestea sunt de durată și iese lumea în stradă. Prin ordin se va rezolva pe loc şi, chiar dacă ministrul își va da demisia pentru a calma opinia publică, cei care îi vor urma vor uita să anuleze acel ordin.

Premierul Dăncilă va anunţa, de dragul imaginii, că-l va ataca, dar procesul va dura ani, ne-au mai precizat sursele noastre.

Sursa: http://evz.ro/ministerul-educatiei-homosexualitatea.html?v=347635&page=2

Mai multe detalii citiți aici:

S-a pus stop reeducării? Strategia Națională de Educație Parentală a fost scoasă de pe siteul Ministerului Educației Naționale!

Despre Convenția de la Istanbul citiți aici: 

Convenția de la Istanbul, pe care România a ratificat-o în 2016, un adevărat cal troian al legiferării deviațiilor sexuale, și nu numai, în societatea de azi

 

 

Camera Deputaților a votat EXTREM DE RAPID Legea Antisemitismului

Image result for camera deputatilor

La două zile de la avizul favorabil în Comisia Juridică a Camerei Deputaților a fost votată Legea Antisemitismului. Aproape în unanimitate deputații au fost pentru, înregistrându-se doar o singură abținere.

Proiectul a trecut în timp record prin camera decizională a Parlamentului, pe 18 iunie fiind prezent în Biroul Permanent al Camerei, iar două zile mai târziu a fost adoptat în plen. Legea a fost votată în bloc, de toate partidele, înregistrându-se o singură abținere, a deputatului PNL Daniel Gheorghe.

Această lege a fost inițiată în principal de deputatul Silviu Vexler și transformă antisemitismul în infracțiune. Cu alte cuvinte poți face închisoare dacă o instanță te găsește vinovat de antisemitism.

Dictatura iudaică – Legea Antisemitismului adoptată de Senat și foarte aproape de a fi votată și în Camera Deputaților 

„Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, prin orice mijloace, de materiale antisemite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Confecţionarea, vânzarea, răspândirea şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri antisemite se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor antisemite. Aceste fapte nu sunt considerate infracţiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public”, mai stipulează propunerea legislativă.

Orice text, orice atitudine împotriva etniei evreiești ar putea fi sancționată ca antisemitism. Ce va urma? Naționaliștii în pușcării? Probabil într-o primă fază nu, dar dacă vor vrea și când vor vrea ei, vor trece și la fapte.

Vom vedea din ce în ce mai multe texte religioase ortodoxe cenzurate, poate chiar și Evangheliile, poate Sfânta Liturghie și celelalte slujbe. Literatura ortodoxă se va împuțina, unele probabil vor fi interzise în librării și la pangarele bisericilor și mânăstirilor. De exemplu omiliile Sfântlui Ioan Gură de Aur despre evrei, despre care puteți citi și aici:

ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

Sau cărți despre viețile Sfinților:

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: Profeție despre reînființarea statului Israel și despre rostul întoarcerii evreilor acasă

Ar mai exista posibilitatea ca președintele Klaus Iohannis să nu promulge Legea. Dar, nici o speranță de la marioneta din fruntea statului.

Pomenirea Părintelui IUSTIN PÂRVU – 16 iunie

17 ore în scaunul de spovedanie

Părintele Iustin spunea: „Când ai de a face, ca duhovnic, cu ceata aceasta nesfârşită de penitenţi, îţi trebuie o răbdare ca a lui Hristos ca să nu te îngrozeşti de felul în care satana lucrează în lume cuprinzând sufletele oamenilor. Diavolul este foarte iscusit în a îndemna pe oameni la păcat şi foarte inventiv în a insufla păcatele de tot felul în inima oamenilor. Apăsaţi de greutatea păcatelor enorme, oamenii vin aici să şi le spună.Unele păcate sunt grele ca iadul, te îngrozeşti ascultându-le, cad peste tine, ca duhovnic, asemenea unor bolovani imenşi şi strivitori. Atunci stau şi mă rog să mă apere Dumnezeu de slăbiciuni sufleteşti şi de încrâncenarea inimii. Şi se risipeşte spaima păcatului grozav şi penitentul pleacă uşurat”.

Când eram profesor la Seminarul Teologic, unii părinţi ai elevilor veneau să se spovedească la noi, la părinţii profesori. Apoi stăteau la Sf. Liturghie şi se împărtăşeau. Am observat că părintele unui elev, când venea la miruit, îmi săruta mâna şi apoi umărul. După două sau trei întâplări de felul acesta l-am întrebat de ce mă sărută pe umăr. Omul, care se spovedea la mine, mi-a răspuns: „Părinte, am sărutat umărul pe care am pus păcatele mele prin spovedanie”.Atunci m-am speriat. Aveam propriile mele păcate şi mă îngrozeam de faptul că cineva mai punea şi păcatele lui pe umerii mei. Acum, când l-am auzit pe părintele Iustin, m-am gândit câte greutăţi are un duhovnic de mănăstire, care este, poate, mai solicitat la spovedanie, decât oricare altul.

Dacă Dumnezeu îl întăreşte câte 17 ore pe zi în scaunul duhovniciei, sigur că Duhul Sfânt lucrează în preacuvioşia sa puterea neîngrozirii de ce aude, răbdarea şi uşurarea inimii şi minţii de povara păcatelor ascultate.

Nu ştiu ce vorbeşte părintele Iustin cu penitenţii săi, nu în sensul înşiruirii păcatelor mărturisite, ci în sensul iertării, ce cuvinte de mustrare şi de iertare le spune, cum le aşază sufletul curăţat prin spovedanie în rosturile lui, cu ce cuvinte îi mângâie sfătuindu-i să nu mai greşească. Dacă te duci la uşa pe care penitenţii ies după mărturisire, vei vedea că oamenii au feţe ca de înger. Radu Gyr scria, într-un volum de poezii de pe frontul din Rusia – unde fusese trimis de mareşalul Antonescu să moară –, că „Ostaşii au chip ca de înger când mor”.

Cuvântul părintelui este tare, în sens spiritual, dar mai mare decât cuvântul care iese din gura lui este duhul din el care ţi se comunică dincolo de cuvânt, cu o forţă irezistibilă, fără a-ţi viola gândul şi sensibilitatea, în mod mângâios, cuprinzându-te din toate părţile ca o apă binecuvântată. Dar şi logica lui este spirit de foc, ieşind dintr-o convingere nestrămutată a credinţei lui, dintr-o experienţă de duhovnic uriaşă, încununată şi de experienţa închisorilor prin care a trecut, unde răbdarea lui s-a format şi unde a mângâiat, a mustrat şi a vindecat cu rugăciunea şi cu dragostea.

Un pelerin îmi spunea – şi eu am fost de părerea lui – că cel mai tare (exprimarea lui) dintre toţi monahii de astăzi este Părintele Iustin. Eu nu am sesizat tăria lui din comportament, dar în duh şi în consevarea puterii pe care o are asupra oamenilor, fără nici o gesticulaţie ostentativă, este, într-adevăr, cel mai tare monah, mai tare ca orice arhiereu care, prin fatalitatea poziţiei, rămâne mereu izolat, ieşind din această situaţie forţată numai prin gesturi de voinţă excepţională, care rămân memorabile, dar sunt rare. Părintele Iustin este una cu mănăstirea, una cu slujirea, una cu spovedirea, una cu penitentul pe care îl curăţă prin spovedanie, şi-l consolează prin cuvânt bun şi iubire.

Dragoste prin fapte, patriotism fără lozinci

Pot spune ca, prin experienţa anilor de puşcărie, prin cădere şi ridicare, Dumnezeu mi-a dat o mare putere de dragoste pe care o practic faără efort şi pe care nu am avut-o înainte de această experienţă. Dragostea mea se exercită la nivelul unei parohii, dragostea părintelui Iustin se exercita la nivelul unei ţări întregi şi chiar şi dincolo de hotare, dacă mă gândesc la numărul imens de persoane din Vest care-l cunosc.

Dumnezeu a dăruit ţării, pe vremea persecuţiei comuniste, părinţii spirituali şi duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre. Aceştia au menţinut credinţa în inimile românilor prin cuvântul lor tare. Atunci când ierarhia se plia şi când cuvântul ierarhilor era ambiguu, aceşti părinţi spirituali au ţinut sus inima românească în nădejdea că Dumnezeu nu ne-a părăsit. Cine ar putea înşira numele lor scris cu litere de foc în conştiinţă. Slăvit să fie Domnul Dumnezeul nostru că nu ne-a lăsat în mâinile vrăjmaşilor noştri ca să-şi râdă de noi şi să spună: bine, bine.

Dar Dumnezeu a pregătit în tot acest timp, în adânc, subterani şi necunoscuţi, alţi sfinţiţi părinţi care au luat locul celor care au fost chemaţi la Domnul după căderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacriificiu – şi mă gândesc la Părintele Iustin, căci a sta 17 ore în scaunul spovedaniei este un mare sacrificiu pentru Hristos şi pentru semeni. Aceşti monahi crescuţi în închisori, batjocoriţi, umiliţi, dar niciodată frânţi, au învăţat acolo că adevărata dragoste de neam nu are nici o legătură cu noţiunea de naţionalism practicată de socialismul ştiinţific şi nici dragostea de patrie nu are nimic de a face cu patriotismul de partid.

Acolo am înţeles şi am trăit această dragoste, fără lozinci, fără fanfaronadă partinică, ne-am iubit Biserica, patria şi neamul de care eram despărţiţi prin violenţă şi crimă, cu toate fibrele inimii noastre, aşa cum şi-au iubit evreii patria (dăruită târziu, nu aparută odată cu neamul în ea dintru început, ca la noi) şi am suspinat cu inima frântă văzând cum ticurile verbale comuniste erau preluate (fără nici o rezistenţă, măcar intelectuală) de unii reprezentanţi ai Bisericii şi de o parte din elita ţării noastre. Acolo am învăţat să ne iubim patria cu ardoarea şi cu nădejdea cu care evreii din Babilon au făcut-o în timpul robiei; acolo am învăţat cât de sfântă este noţiunea de neam, cât de cristică este ea şi nu un cuvânt de dispreţ, cum era pentru comunişti şi cum este astăzi pentru masonii şi ereticii din Vest (şi de la noi) care ne batjocoresc sufletul şi iubirile cele mari.

De aceea părintele Iustin este iubit şi, ca el, toţi călugării care păstrează această iubire nestinsă şi linia de credinţa adevărată, neîntinată de cea mai mare erezie a secolului – cum o numesc grecii – ecumenismul, devenit la noi ceea ce era până în 1990 erezia comunistă, acceptată de o mare parte a ierarhiei şi de unii preoţii care pun înaintea purităţii ortodoxiei falsul creştinism al ecumenismului, vlastar al masoneriei care a creat revoluţia franceză, cu toate crimele ei odioase, prin lozinci mincinoase ca: libertate, egalitate, fraternitate, dar care nu s-a sfiit deloc să afirme că vor spânzura pe ultimul rege cu maţele ultimului preot. Toate aceste lozinci şi acte au trecut integral în revoluţia bolşevică, având aceiaşi părinţi: masoneria şi erezia.

Adevăraţii purtători de Hristos

Sufletul românesc, simplu şi curat, a simţit erezia şi pericolul şi cei buni se adună în jurul unor duhovnici trăind în mânăstiri spre a asculta cuvântul lor de adevărată învăţătură. Ei nu se tem de terorişti, ei, părinţii, nu primesc pe oficialii masoni sau comunişti mascaţi pe uşile din spate ale mănăstirilor pentru a-i pune la locuri de «cinste», pentru că adevăratele mănăstiri nici nu au astfel de uşi, nici astfel de locuri de cinste. Aici învaţă creştinul ortodox adevărata credinţă, aici se mângâie lacrimile vărsate pentru păcatele făcute, aici se sfinţeşte prin formula pe care spoveditorul o rosteşte la sfârşit: „… iar eu, netrebnicul preot şi duhovnic, prin puterea ce-mi este dată de sus, te iert şi te desleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Apoi cu sfătuirea blândă: „caută de acum să nu mai greşeşti!”

Fireşte, nu cred că astăzi ar fi mai puţini sfinţi părinţi şi duhovnici decât au fost în vremea comunismului. Ar însemna să mă îndoiesc de milostivirea Mântuitorului nostru pentru poporul nostru oropsit. Sunt pline mănăstirile de astfel de duhovnici, sunt pline parohiile de astfel de preoţi care îşi asumă toate riscurile unei predici libere de orice minciună şi care nu aspiră nici la funcţii adnministrative, nici la scaune arhiereşti. Ei sunt purtătorii de Hristos, nu purtătorii de cuvânt mincinoşi al unor epicopi.

Vorbesc însă de părintele Iustin pentru că îl cunosc, pentru că l-am văzut lucrând pentru Biserica adevărată, ca ascultător al celor şapte Sinoade ecumenice şi al tuturor canoanelor şi învăţăturilor sfinţilor părinţi ai Ortodoxiei, fără „agiornament”, fără inveţii anti-ortodoxe, fără abandonarea liniei cristice a credinţei pentru o bursă sau o funcţie. Cum să nu salte inima în noi când vedem astfel de urmaşi ai lui Hristos, care nu aduc laude puternicilor zilei, ci numai lui Dumnezeu, şi care îşi pun viaţa pentru Hristos şi pentru turma Lui, păstori care intră în staul pe uşă şi oile îi cunosc glasul şi-l ascultă, şi-l urmează, pentru că nu este păstor năimit, ci adevărat păstor, el însuşi urmând Marelui Păstor Iisus.

În chemarea la ascultare, Iisus ni se adresează tuturor, în primul rând arhiereilor, apoi preoţilor, diaconilor, ieromomahilor, ierodiaconilor, monahilor, monahiilor şi turmei celei vorbitoare pentru care Iisus Şi-a pus sufletul Său şi pentru care noi răspundem în cazul neascultării chemării Domnului nostru Iisus Hristos. Ordinea enumerării mele implică şi ordinea răspunderii categoriilor respective. Vai celor care mistifică mesajul Domnului, căci judecata Lui va fi ca un foc.

Dar noi ne îndreptăm ochii cu nădejde către purtătorii adevăraţi de Hristos, şi ne rugăm ca cei buni să strălucească pe cerul Ortodoxiei ca nişte faruri călăuzitoare, iar mănăstirea Părintelui Iustin, cu toţi vieţuitorii ei, alături de toate mănăstirile adevărate care „nu au trecut pe la Irod”* să fie înălţate ca nişte stele pe cerul României, asemenea stelei celor trei magi, ca să ne arate Cine este adevăratul Dumnezeu şi cum trebuie să ne închinăm Lui, nu ca lui Baal, ci depunând la picioarele lui Hristos, lacrimile pocăinţei noastre, aurul minţii, tămâia inimii şi smirna sufletului nostru. Amin!

(Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Revista Rost nr. 33, noiembrie 2005, pp. 10-12)


* După eliberarea din închisoare, am fost cu Marcel Petrişor şi cu Lucian Popescu, la casa părinţilor săi din Ocişor. Îndată, Securitatea s-a instalat pe la toate ieşirile din sat, probabil erau câteva zeci de agenţi. Într-o noapte, târziu, cineva a bătut la geam. Am crezut că era vreunul din agenţii Securităţii, care venea să verifice dacă suntem acasă. A intrat repede în casă un barbat tânăr, un muncitor, care ne-a spus pe nerăsuflate, că vine din partea Oastei Domnului din regiune, care a aflat de prezenţa mea acolo şi care dorea să ştie dacă „mă aflam bine”. Omul a adăugat însă de imediat, mişcându-şi degetul arătător ca semn de negaţie: „Să ştiţi că nu am trecut pe la Irod”.

Sursa: https://www.fericiticeiprigoniti.net/justin-parvu/1792-parintele-iustin-un-adevarat-purtator-de-hristos

Duminica Sfinților Români

Image result for icoana sfintilor romani

Multe ţinuturi ale lumii s-au învrednicit să-i facă raiului belşug de suflete alese, care pururea se împărtăşesc de neînserata lumină a lui Dumnezeu. Întru aceasta, nici hotarele neamului românesc n-au fost mai sărace decât altele. Din duhul poporului român au izvorât suflete ce s-au suit în ceata drepţilor; din sângele lui s-au plămădit trupuri care n-au suferit stricăciunea morţii; sub altarele lui s-au mucenicit mădulare care, prin suferinţă, au mărturisit puternicia duhului întru Hristos; prin munţii lui s-au mântuit sihaştri în luminată cuvioşie, mistuindu-se în rugăciune, post şi priveghere; şi nu pe puţine din scaunele vlădiceşti s-au nevoit ierarhi care, peste cununa de aur şi nestemate a preţuirii celei de obşte, şi-au adăugat cununa cea nepieritoare a sfinţeniei.

Slavă lui Dumnezeu pentru darurile Sale, că nu ne-a ruşinat în faţa altor seminţii lipsindu-ne de rugători apropiaţi. Deşi aceştia, împreună cu toţi sfinţii, mijlocesc pentru noi în limba îngerilor, cea mai presus de orice limbă, ei cu osârdie ne pomenesc pe noi, purtătorii graiului în care, aici, L-au mărturisit pe Hristos.

Cu toate că au chipuri duhovniceşti, mai presus de orice chip al sângelui şi al cărnii, ei sunt acolo iconarii chipurilor noastre, ca unii ce s-au desăvârşit în templele Duhului Sfânt. Şi cu toate că sălăşluiesc în cetatea luminii, cea mai presus de orice împărăţie, ei cu osebire ne priveghează, ca nişte străjeri neadormiţi ai cetăţii lor celei pământeşti.

Prin sfinţii lor, toate neamurile pământului purced din Dumnezeu şi se întregesc în Dumnezeu, aşa cum culorile curcubeului purced din soare şi se întregesc în soare. Şi precum roua pământului răsfrânge soarele şi-i arcuieşte lumina pe boltă, desfătându-ne, aşa sfinţii cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut şi-I arcuiesc slava peste veacuri, mântuindu-ne cu puterea Lui.

Slavă lui Dumnezeu că şi pe pământul ţării noastre a revărsat îmbelşugată ploaie de har, din care s-a brobonit roua cea mântuitoare a sfinţilor noştri.

Arhim. Bartolomeu Anania

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi Români şi Apărători ai Legii Strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 399-405 Sfântul Mucenic Ioan Valahul – sfintiromani.ro

Tot astăzi îi prăznuim odată cu toți ceilalți și pe Sfinții Închisorilor (comuniste), cei pe care, din păcate pseudo-ierarhii noștri nu îndrăznesc să-i canonizeze.

O nouă minune a unui mucenic de la Aiud, la Mogoşoaia. Craniul a izvorât abundent mir

Din nou, la Iaşi, un craniu de mucenic de la Aiud a izvorât mir

Fotografia Părintelui IUSTIN PÂRVU a izvorât mir, la mormântul său

14 mai – Pomenirea martirilor din închisori – ZI NAȚIONALĂ – 70 de ani de la marile arestări ale elitelor românești din 14 mai 1948. “Mesajul meu este să iubim neamul acesta!” – fostul deținut politic Ioan Maluș

Februarie 27, 2018 de danielvla BIRUITORUL TORTURILOR COMUNISTE – Monahul MARCU ( Costantin Dumitrescu) de la Sihăstria – 28 februarie

Pomenirea lui Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor – 18 februarie

Iată-l pe Mugur Vasiliu vorbind despre Sfinții Închisorilor:

Video – MARȘUL NORMALITĂȚII 2018 – Împotriva homosexualității

După cum s-a anunțat, sâmbătă 9 iunie, s-a desfășurat Marșul Pentru Normalitate, organizat de Noua Dreaptă și de alte asociații ce a precedat parada homosexualilor. Îmbucurător că de data asta au fost câteva sute de participanți.

Sâmbătă 9 iunie – MARȘUL PENTRU NORMALITATE al Noii Drepte împotriva Paradei homosexualilor ce va avea loc în aceași zi. PSD-iștii cică fac și e un protest pentru „protejarea justiţiei”, dar vor fi prezenți și anti-PSD-iștii, seara în Piața Victoriei

Iată câteva imagini:

A fost live pe contul de facebook al „adevărului”. Dacă citiți comentariile o să vă cruciți de numărul spălaților pe creier de care e plin internetul.

Tudor Ionescu, șeful Noii drepte, într-un scurt interviu la Antena 3:

Cinste mărturisitorilor care au participat la acest marș! Dumnezeu să le răsplătească și să-i înmulțească!