Ecumenism! – Comisia pentru educație și formare ecumenică din cadrul CMB la Cluj (9-13 octombrie). PREOȚI Și MIRENI, ÎNTRERUPEȚI POMENIREA/COMUNIUNEA CU ERETICUL pseudo-mitropolit Andrei Andreicuț!!!

Discuţii privind viitorul educaţiei teologice în lume

Mai este Ardealul pământul Sfinților Sofronie de la Cioara, Visarion Sarai, Atanasie Todoran și alții sau a devenit o ciorbă ecumenistă? De multă vreme pseudo-mitropolitul Andrei Andreicuț umblă cu tot felul de eretici după el, catolici, protestanți și de toate neamurile… și nici o vorbuliță printre ortodocșii ardeleni (în special cei din Cluj și Bistrița-Năsăud) .

Au murit toți mărturisitorii din Arhiepiscopia Vadului Feleacului și Clujului? Nu mai este nimeni care să mărturisească Ortodoxia pe acolo??

PREOȚI Și MIRENI, ÎNTRERUPEȚI POMENIREA/COMUNIUNEA CU ERETICUL pseudo-mitropolit Andrei Andreicuț!!!

ziarullumina.ro:

„Discuţii privind viitorul educaţiei teologice în lume

Comisia pentru educaţie şi formare ecumenică din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor s-a întrunit în perioada 9-13 octombrie 2017 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Luni a avut loc deschiderea lucrărilor comisiei, la care a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care a transmis participanţilor binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul de deschidere a lucrărilor Comisiei pentru educaţie şi formare ecumenică a Consiliului Mondial al Bisericilor, IPS Părinte Mitropolit Andrei a amintit o meditaţie duhovnicească a părintelui Toma Chiricuţă, un preot care a fost închis în perioada comunistă pentru credinţa sa: „Meditaţia lui, referitor la ceea ce ar trebui să lucreze Consiliul Mondial al Bisericii, era următoarea: «Au trecut 2.000 de ani. De data aceasta nu încap toţi creştinii în peştera din Betleem, ca să aducă daruri, să se închine Pruncului mântuitor, îşi trimit doar reprezentanţii: un reprezentant al catolicilor, unul al ortodocşilor şi altul al protestanţilor, fiecare cu darurile lor, şi, curios, Pruncul îi priveşte trist şi nu le primeşte darurile. Ei rămân nedumeriţi şi întreabă: Nu ţi-am adus noi, Doamne, daruri preţioase ca şi cei de atunci, din anul 1? Şi Pruncul Iisus le răspunde: Cei de atunci erau în comuniune, trăiau în dragoste mare şi le-am primit darurile. Şi ale voastre le voi primi când veţi ajunge din nou în comuniune». Aceasta este lucrarea Consiliului Mondial al Bisericilor şi vă urăm succes ca să ajungem la comuniunea pe care o doreşte Mântuitorul Iisus Hristos, ca să ne primească din nou darurile”, a spus Înaltprea­sfinția Sa.

În continuare, părintele prof. Ioan Sauca, vicesecretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor şi directorul Institutului Ecumenic de la Bossey, Elveţia, a vorbit despre scopul lucrărilor Comisiei pentru educaţie şi formare ecumenică. „În cadrul acestei comisii încercăm să vedem care sunt liniile directoare pentru educaţia teologică, în viitor. Educaţia teologică în lume este foarte mult legată de contextul în care trăim. Cum răspundem provocărilor din lumea de astăzi? La Geneva noi nu căutăm unitatea Bisericii. Unitatea Bisericii nu o dăm noi şi nu o realizăm noi. Unitatea Bisericii o dă Hristos pentru că aceasta este Trupul lui Hristos”, a spus părintele Ioan Sauca.

Rudolf von Sinner, moderator în cadrul comisiei Consiliului Mondial al Bisericilor, a menţionat că grupul prezent la Cluj este din ţări diferite, culturi diferite, Biserici diferite, dar cu un singur scop, de a oferi o mărturie creștină comună lumii în care trăim. La deschiderea lucrărilor au luat parte profesorii şi studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj. `Facultatea noastră este deosebit de onorată să găzduiască întâlnirea de lucru a Comisiei pentru educaţie teologică din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor. Sunt veniţi la Cluj reprezentanţi a Consiliului Mondial al Bisericilor din întreaga lume şi încercăm să fim o gazdă cât se poate de primitoare, să transmitem mesajul nostru de unitate creştină, ca împreună să putem răspunde provocărilor în faţa cărora Biserica este pusă astăzi. Credem că împreună şi cu ajutorul Bunului Dumnezeu vom reuşi să facem faţă acestor provocări”, a spus pr. prof. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj.”


Anatematizarea ecumenismului de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (ROCOR), Vancouver, august 1983

“Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod conștient cu ereticii amintiti sau susțin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”

Anunțuri
Scrisoarea părinților mărturisitori din Athos, din decembrie 2016, către românii care s-au îngrădit de erezia ecumenistă

Scrisoarea părinților mărturisitori din Athos, din decembrie 2016, către românii care s-au îngrădit de erezia ecumenistă

Peninsula Athosului – văzută de pe vârful Athonului

Repostez comunicatul părinților din Athos din luna decembrie 2016, un model de echilibru, de dragoste și de responsabilitate pentru toți credincioșii, care s-au îngrădit sau încă nu, de cumplita erezie a ecuemnismului.

Orice mărturisitor echilibrat ar trebui s-o aibă ca reper!

„Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părinții care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Părinții l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă.”

SINAXA PĂRINȚILOR DIN MUNTELE ATHOS, care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu, SPRIJINĂ MĂRTURISITORII ATIECUMENIȘTI (nepomenitori) DIN ROMÂNIA

Iubiți părinți, monahi, monahii și mireni ai binecuvântatei Biserici Ortodoxe Române,
Cu multă bucurie în suflet am aflat de râvnă și dragostea voastră pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa cea Sfântă, pe care “nici porțile iadului nu o vor birui”. Râvna și dragostea această sunt bineplăcute înaintea Domnului Hristos dacă sunt unite cu smerenia cugetului.
Având în vedere că “Sinaxa de la Volos” nu a putut sprijini în mod direct pe părinții mărturisitori care au oprit pomenirea, având în vedere că mulți din Sinaxă nu au întrerupt pomenirea, noi părinții aghioriti sprijinim și încurajăm oprirea pomenirii pe care a-ți făcut-o.
Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părinții care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Părinții l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă. În prezent avem erezie cutremurătoare, care nu este doar o erezie hristologică sau pnevmatologică sau antitrinitară, ci le cuprinde pe toate în noua erezie a ecumenismului. Ecumenismul este o erezie eclesiologică în principal, prin care se atacă însăși ființă Bisericii, vorbindu-se de ajungerea la unitate fără a se mai pomeni despre eretici. În ecumenism se vorbește despre o Biserică “extra muros” (în afară Bisericii), inversându-se definiția Sfântului Ciprian (în afară Bisericii nu există mântuire), în Declarația de la Toronto, astfel încât, după noua gândire ecumenistă “înafara Bisericii se găsește Biserica”. În textele sinodului din Creta, în chip viclean s-au introdus învățăturile diplomatice și schizofrenice, amețitoare, făcute special pentru a induce în eroare, neclare, lipsite de acrivie teologică și înglobând toate teoriile ecumeniste: teologia baptismală, teologia euharistică, teologia ramurilor și toate celelalte teorii eretice, denumirea istorică de “biserici” pentru eretici, dar mai ales acceptarea așa-zisului dialog catastrofal pe platformă eretică numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”.

În față acestei ofensive împotrivă eclesiologiei ortodoxe care vine oficial cu “Sinodul “din Creta ierarhii Bisericii voastre, deși au avut o poziție ortodoxă în cadrul discuțiilor din Kolimbari, totuși au cedat, și Vai! Au semnat documentele eretice cu toții. Și nu numai atât, ar fi avut șansa ca în Sinodul Bisericii Locale de la București să fi respins sinodal ceea ce au semnat. Am citit inițial cu oarecare bucurie traducerea în limbă greacă a hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, anume că textele trebuie “sa fie explicitate, să fie respinse în parte, sau dezvoltate de către un viitor Sinod Panortodox. Explicitarea acestora (…) nu trebuie realizată sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există un consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens” (Basilica.ro). Ulterior însă am aflat că termenul în limba română era “nuanțate”, în niciun caz “respinse”.

Astfel, în urmă hotărârii BOR se lasă să se înțeleagă faptul că nu se contestă sinodicitatea a ceea ce s-a petrecut în Kolimbari, deși avem deja două hotărâri Sinodale ale Bisericii Ortodoxe a Antiohiei care spune că la Creta nu a fost un Sinod ci o întâlnire a unor Întâistătători pentru pregătirea unui adevărat “Sfânt și Mare Sinod” și a Sinodului Bisericii Bulgare, care a hotărât că Adunarea din Creta nu e nici Sfântă, nici Mare, nici Sinod (http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554). De asemenea, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Serafim al Kithirelor, Mitropolitul Pavlos al Glifadei, Mitropolitul Ambrosie al Kalavritei, Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului și mulți alții s-au exprimat, unii în termeni foare duri și clari, alții în temeni mai iconomici, dar toți păstrând aceeași idee, anume că nu avem de-aface cu un Sinod, ci cu o acceptare oficială a ereziei ecumeniste în Biserica Ortodoxă prin texte diplomatice și schizofrenice.

Prin rezoluţia sinodală pe care o dă Sinodul Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, rezultă că se acceptă că “Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” este cu adevărat Sinod şi că doar la un viitor Sinod de aceeaşi importanţă să nu mai fie presiunea timpului şi să nu se ia hotărâri decât în consens panortodox (recunoscând implicit că nu există consens panortodox), dar în acelaşi timp să se expliciteze mai bine ceea ce s-a adoptat în prezent. Cum e posibil să se accepte ca fiind Sinod şi “Mare şi Sfânt”, dar care nu e în stare să dea texte clare? Cu atât mai mult cu cât sunt texte contestate de 80 la sută din ortodocşi. Cum e posibil să accepte ceva ca fiind “Sfânt “ atâta timp cât chiar ei spun că s-au făcut lucruri sub presiunea timpului şi că lucrurile nu sunt clare? Să nu uităm că nu numai “antiecumeniştii” pun sub semnul întrebării “Sinodul“ din Kolimbari, ci şi personalităţi cunoscute ca mari ecumenişti, ca Hristos Yanaras, Kalistos Ware şi alţii. Oare Sinodul BOR nu realizează că având o astfel de poziţie induce schismă în Biserică? Oare nu realizează că atunci când îi acuză de schismă pe părinţii care pe dreptate au aplicat canoanele Bisericii ( canonul 15 I-II Constantinopol) întrerupând pomenirea, de fapt se auto-acuză? Pentru că schisma însemnă îndepărtare de la Adevărul Bisericii şi cine acceptă “Sinodul” din Kolimbari se îndepărtează de la Adevărul Bisericii.
Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea.
Noi, părinţii aghioriți, nu încurajăm fenomenele sectare, schismă, evlavia faţă de înşelaţi (aşa-zişi sfinţi) şi nici nu încurajăm teribilismul şi pe feluriţi monahi care umblă din casă în casă şi se dau mari mărturisitori ai credinţei adunând foloase materiale. Adevăraţii mărturisitori sunt smeriţi, cuminţi, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea. Atunci când părinţii atoniti au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir. Părinţii care nu pomenesc sacrifică multe pentru credinţă şi pentru aceasta vor primi cunună. Este de menţionat faptul că oprirea pomenirii nu are nicio valoare în cazul celor care au oprit pomenirea, dar nu au anunţat episcopul şi nu au făcut public acest lucru. Înainte de a întrerupe pomenirea, trebuie bineînţeles să se discute cu episcopul locului, să se expună clar lucrurile, să se dialogheze, iar dacă ierarhul se leapădă public de hotărârile sinodului din Creta, oprirea pomenirii nu mai are sens.
Înaltpreasfințiților arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române le trasmitem cu smerenie că orice prigoană asupra părinţilor care mărturisesc, fie prin întreruperea pomenirii, fie prin orice altă formă de mărturisire, este necanonică (având în vedere că au semnat în Creta oficializarea ecumenismului) şi nu fac altceva decât să le dea cununi de Dreptmăritori celor prigoniţi, de aceea îi rugăm să nu “lovească cu piciorul în ţepuşă”, ci să repare ceea ce stă în putinţa lor, dacă nu sinodal, măcar fiecare ierarh în parte să se lepede public de erezia ecumenistă şi de pseudo-sinodul din Creta.
Erezia ecumenistă a fost condamnată de Sinodul Ruşilor dinafară Rusiei (ROCOR) de la Vancover din anul 1982, unirea Sinodului ROCOR cu Moscova având ca şi condiţie principală tocmai recunoaşterea de către Moscova a tuturor hotărârilor ROCOR, inclusiv Sinodul de la Vancover (care a condamnat ecumenismul ca erezie), Sinodul Moscovei acceptând acest lucru.
Deasemeni, ecumenismul a fost condamnat de Sinodul Bisericii Georgiei în 8 octombrie 1998 (https://orthodoxethos.com/post/apokleistiko-h-synodikh-apofash-ths-or8odo3oy-ekklhsias-ths-gewrgias-toy-1988-gia-tis-symfwnies-toy-sampezy-kai-toy-mpalamant-gia-thn-8ewria-twn-kladwn-kai-poly-perissotera)
şi nu acceptă “sinodul” din Creta.
Apoi există şi o condamnare interortodoxa de către Sinodul (Conferinţa) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova în anul 1948 unde au participat 9 Biserici Autocefale (inclusiv Biserica Ortodoxă Română)http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/
Ecumenismul a fost deasemenea condamnat de Sfântul Iustin Popovici ca fiind panerezie.
Toţi Sfinţii şi Părinţii secolului al XX-lea au condamant în scris şi verbal ecumenismul şi l-au cunscut ca fiind eretic (Serafim Alexiev, Augustinos Kandiotis, Paisie, Dionisie de la Colciu, Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Iulian Prodromitul, Efrem din Arizona, etc). Conştiinţa Bisericii reprezentată prin Părinţii curăţiţi de patimi, iluminaţi şi îndumnezeiţi condamnă ecumenismul ca erezie.
CIar în prezent pseudo-sinodul din Creta a fost criticat şi osândit de Rezoluţia de la Chişinău semnată de părintele Theodoros Zisis şi domnul Dimitrie Tselenghidis şi de mulţi părinţi, de Sinodul Bisericii Bulgare, de Sinodul Bisericii Georgiene şi de mulţi ierarhi, preoţi, ieromonahi, monahi, monahii şi mireni din toată lumea, precum şi de Sinaxa de la Volos, dar şi de Sinaxa noastră din Sfântul Munte, a părinţilor şi pusnicilor de la chilii, mănăstiri şi schituri. Din acest motiv, părinţii şi fraţii, dar şi mirenii care nu mai merg la bisericile unde se pomenesc ierarhii ce au acceptat Creta, sunt îndreptăţiţi să facă acest lucru din punct de vedere canonic. Oprirea comuniunii bisericeşti în cazul de faţă şi totdeauna când există erezie ține de conştiinţa fiecăruia, mirean sau preot sau episcop sau Sinod Local. Ei sunt îndreptăţiţi întâi de Sfânta Scriptură – Galateni 1, 8, II Ioan 10, II Corinteni 6, 14-17, II Petru 2,1, apoi de Canonul 31 Apostolic (dacă episcopul nu este vădit cu nimic vrednic de osândă în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii nu se poate despărţi de el clericul), dar şi de Constituţiile Apostolice – capitolul 19 din cartea a II-a responsabilizează şi pe mireni arătând că nu trebuie să urmeze pe pastorul care îi duce la pierzare, apoi de Sfântul Vasile cel Mare (Scrisoarea 242, Tis Ditikis, epe 2, 28, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie, Patriarhul Alexandriei, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Iosif Vrienios şi Marcu al Efesului, dar şi de Canonul 15 de la I-II Constantinopol (caz de erezie – întreruperea pomenirii), şi de asemenea de Sinodul VII Ecumenic, care cerea ca cei care nu s-au depărtat de împreună-împărtăşirea cu iconoclaştii să fie reprimiţi în Biserica Ortodoxă prin scrisoare de lepădare de erezia iconoclastă pentru că nu s-au depărtat de comuniunea cu iconoclaştii care încă nu erau condamnaţi de Sinod (Procesele verbale ale Sinoadelor Ecumenice, Tomos 3, 729).
Noi, Părinţii Athoniți care am întrerupt pomenirea ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca să îndrepte, ceea ce acum se poate îndrepta uşor şi fără costuri. Să nu uităm că aici nu ne putem juca cu sufletele oamenilor şi oricâtă putere lumească ar avea cineva, tot, într-o zi va ajunge în faţa Dreptului Judecător să dea răspuns pentru cele ce a făcut în viaţă. Nu dorim să fim în locul ierarhilor care au semnat în Creta şi nu s-au lepădat public de aceasta, de aceea rugămintea noastră este să aibă milă arhiereii în primul rând de sufletele lor, pentru că nu vor fi veşnici pe pământ.
Părinţii care au oprit pomenirea sunt sinceri şi nu au alt scop decât eradicarea unei erezii, nimic altceva, nu doresc să îşi facă „Biserică” personală, nici nu doresc să fie în neascultare faţă de păstori, dar ca să poată fi în ascultare e nevoie ca păstorii să „drept înveţe cuvântul Adevărului” lui Hristos.

Au întocmit textul şi l-au semnat:
Gheron Gavriil, Chilia Sfântul Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Monahul Dositei, Chilia Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutrlumuș
Ieromonahul Hariton, Chilia Înălţării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatoped
Monahul Heruvim, Chilia Sfinţilor Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

Urmează să fie semnat de părinţii aghioriți.

Sursă: geron.savvas.lavriotis@outlook.com

Nota traducătorului: Se poate deduce faptul că Sinoadele Locale ale Bisericii Bulgariei şi Georgiei nu au întrerupt oficial comuniunea cu cei care au semnat în Creta, pentru că poate mai există speranţă de întoarcere la Adevăr a acelor Biserici Locale ce au semnat şi au primit Creta, dar nu se ştie până când, e posibil să fie doar o iconomie temporară.

Sursa: sinodultalharesc.tk

Conferință a lui gheron Sava Lavriotul la Mesteacăn, județul Satu Mare (septembrie 2017)

Conferință a lui gheron Sava Lavriotul la Mesteacăn, județul Satu Mare (septembrie 2017)

„Problema acceptarii noului antimis semnat de PS Iustin Sigheteanul in 2017 – min. 40 Preoții Emanuel Oros și Popa Daniel au refuzat primirea noului antimis, semnat de de PS Iustin, dupa sinodul din Creta 2016, deoarece dupa moartea IPS Iustinian Chira s-au schimbat sfintele antimesele.”


Cu tot respectul pentru monahul athonit, căci a avut un mare rol în lupta împotriva ecumenismului din România și nu numai, observăm că are tendința să-i declare pe toți cei care încă pomenesc ierarhii trădători ca fiind eretici. Chiar și pe cei cu cuget și mărturisire ortodoxă, chiar dacă temporar sunt nehotărâți – preoții și credincioșii care nu au rupt comuniunea cu episcopii eretici.

După cum am arătat în articolele de mai jos eu cred că exagerează și chiar el însuși (gh Sava), alături de alți părinți athoniți zicea altceva. Și deși pretinde că suntem în iconomie, totuși nu acceptă nici o iconomie, mai lungă sau mai scurtă, așa cum au făcut Sfinții Părinți, care NU îi declarau eretici pe cei cu cuget ortodox ce încă păstrau comuniunea cu ereticii (ierarhii).

Eu sunt al lui Pavel, eu sunt al lui Apollo…

De ce gheron Sava Lavriotul în decembrie 2016, alături de încă șase părinți aghioriți, SPUNEA CEVA și ACUM SPUNE ALTCEVA?

 

Întâlnirea preoților luptători împotriva ecumenismului de la Krasnodar, Rusia (4-5 octombrie)

Întâlnirea preoților luptători împotriva ecumenismului de la Krasnodar, Rusia (4-5 octombrie)

Image result for biserici krasnodar

În perioada 4-5 octombrie 2017 s-a desfășurat în orașul rusesc Krasnodar, aflat sub protecția sfintei mari mucenițe Ecaterina, o întâlnire de lucru a luptătorilor împotriva ecumenismului din mai multe Biserici locale. Au participat preoți din Rusia, Ucraina, Belorus, Muntele Athos și Republica Moldova. Din partea preoților și credincioșilor din România care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști a rostit un cuvânt de salut teologul Mihai-Silviu Chirilă.

Întâlnirea s-a constituit într-un prilej de cunoaștere reciprocă a celor ce luptă în Bisericile locale împotriva aceleiași erezii a ecumenismului, manifestată sub diversele ei forme, ea fiind și prima de acest gen a preoților ruși luptători în Biserica lor locală cu ecumenismul, în formele în care acesta se manifestă în această Biserică, ceea ce le-a permis părinților ruși să se cunoască mai bine și să stabilească o formă de colaborare în viitor.

Arătând respectul cuvenit pentru lupta fraților ortodocși din celelalte Biserici locale contra ereziei, organizatorii întâlnirii au invitat delegațiile din Muntele Athos și din România să adreseze un cuvânt de salut, prin care să împărtășească părinților ruși din experiența dobândită în această luptă.

Gheronda Sava Lavriotul, reprezentantul părinților aghioriți care au întrerupt pomenirea ierarhului ecumenist, a trasat principalele linii canonice și dogmatice ce trebuie urmate în lupta contra ecumenismului, pentru a se evita pericolul unor greșeli, răspunzând diferitelor întrebări legate de aspecte ce țin de această luptă (interpretarea canonului 15 I-II, raportul dintre prezența harului în Biserică și infestarea acesteia cu erezia ecumenismului etc.). Părintele Sava a insistat pe necesitatea coagulării unei lupte la nivel panortodox împotriva ecumenismului și pe realizarea unei colaborări strânse între ortodocșii care luptă pentru același scop în toate țările ortodoxe.

La rândul său, reprezentantul român a sintetizat lupta dusă de preoții și credincioșii ortodocși români și persecutarea preoților, monahilor și monahiilor pentru atitudinea lor față de erezia ecumenistă, subliniind faptul că aceștia s-au încadrat în limitele stabilite de canonul 15 I-II Constantinopol în problema întreruperii pomenirii ierarhilor care au participat și acceptat deciziile pseudosinodului din Creta. Domnia sa a afirmat că experiența românească a acestei lupte a demonstrat că principalul pericol este alunecarea în concepții și atitudini schismatice. Acest pericol poate fi evitat prin rămânerea în Biserica Ortodoxă, necăutându-se înființarea vreunei jurisdicții noi, aderarea la vreo grupare religioasă necanonică sau neortodoxă, căutarea jurisdicției altui ierarh, dar și evitându-se diferite afirmații schismatice.

Un lucru îmbucurător a fost faptul că organizatorii ruși ai întâlnirii cunoșteau conținutul rezoluțiilor sinaxelor naționale de la Tesalonic și Botoșani, pe care le aveau traduse în limba rusă și le-au introdus în mapele de lucru date fiecărui participant rus la întâlnire. Delegațiile din Muntele Athos și România au propus părinților ruși să își exprime acordul față de aceste rezoluții și față de declarația de la Chișinău a părinților nepomenitori din Biserica Ortodoxă din Moldova, pe care să le prezinte, în adresarea către poporul credincios din Biserica lor, ca pe etape în lupta la nivel interortodox împotriva ecumenismului.

S-a convenit ca aceste întâlniri să continue, cu scopul de a se omogeniza o luptă coerentă la nivel panortodox împotriva ecumenismului, care afectează deopotrivă toate Bisericile Ortodoxe locale. S-a realizat un prim contact cu luptătorii împotriva ecumenismului din Biserica Ortodoxă Sârbă.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Pseudo-episcopul Iustin Sigheteanul apostrofat de credincioși pentru că intenționează să caterisească doi preoți ce au întrerupt pomenirea (Emanuel Oros și Daniel Popa)

 

Duminică, 1.octombrie.2017, la Lunca Potăului, jud. Satu Mare, unde PS Iustin Sigheteanul a oficiat Sf. Liturghie a fost huiduit de oameni. Aceștia au fost nemulțumiți pentru că: – Preasfințitul are intenția de a-i caterisi pe preoții Emanuel Oros, parohia Mesteacăn și Daniel Popa, parohia Aliceni, acuzându-i de ”neascultare și nesupunere față de Biserică”. Preoții în cauză, au întrerupt pomenirea episcopului Iustin Sigheteanul, în urmă cu un an, pentru ca acesta a semnat la București, în cadrul Sinodului BOR, în luna octombrie, documentele impuse la Sinodul tâlhăresc din Creta, iunie 2016.

Ați observat că de câteva luni Radio Trinitas a renunțat la sinaxarul romano-catolic?

Timp de mai mulți ani (probabil de la înființare), Radio Trinitas, după rugăciunile dimineții, difuza o scurtă emisiune numită „Cuvintele credinței” în cadrul căreia se citea sinaxarul Sfinților Bisericii, dar şi… sinaxarul romano-catolic.

Iată ce citim pe site-ul oficial:

CUVINTELE CREDINȚEI

Luni – duminică, 06.20 – 06.30

Este o emisiune religioasă, difuzată în fiecare zi, de la ora 06.20. În cele 10 minute ale sale, emisiunea cuprinde sinaxarul (prezentarea vieţii sfinţilor zilei din Calendarul Bisericii Ortodoxe şi menţionarea sfinţilor din Calendarul Bisericii Romano-Catolice), două lecturi biblice (un text din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi unul din Sfânta Scriptură a Noului Testament), o lectură patristică (un text din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii). Textele au un caracter practic pentru viaţa creştină. Sunt, de cele mai multe ori, în concordanţă cu perioada din anul bisericesc în care sunt difuzate.

Dar asta era în trecut. Anul acesta, de vreo cateva luni, radioul Patriarhiei a renunțat la menționarea „sfinților” romano-catolici. De ce oare?

Să fie aceasta o detaşare treptată de ecumenism? O revenire într-ale ortodoxiei, după ce ani de zile, duhovnicescul post de radio, alături de povețele ortodoxe, şi-a plimbat ascultătorii prin tenebrele ecumenismului eretic?

Am fi prea naivi să credem asta!

Mai degrabă Patriarhia încearcă adormirea conştiinței ortodocşilor, avand în vedere conflictele apărute pe tot cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane dupa marea trădare din Creta. Poate patriarhul speră că nemaiafirmand pe față ecumenismul prin mass-media bisericească, va părea mai ortodox. Dar va renunța oare şi la săptămana de rugăciune comună cu ereticii? Va denunța public acordul de la Balamand prin care BOR recunoştea tainele papistaşilor romano-catolici? Sau pe cel de la Chambesy cu monofiziții? Va renunța să trimită reprezentanți (ca preşedinte al sinodului BOR) la toate întalnirile ecumeniste interconfesionale şi interreligioase şi va scoate BOR din Consiliul Mondial al „Bisericilor”? Şi cel mai important îşi va retrage semnătura de pe ereticele documente din Creta şi va repune oficial în drepturi preoții, monahii şi mirenii caterisiți, alungați sau prigoniți? 

NICIDECUM, căci este prea adancit şi el şi toți ierarhii BORomane, în ecumenismul satanic! Dar ştim acestea… căci atfel lupta credincioşilor mărturisitori ar lua sfarşit şi pacea s-ar reinstaura în Biserica romanilor.

Minunat este Dumnezeu întru mărturisitorii Săi! Preotul Ioan Sârbu a întrerupt pomenirea episcopului Siluan al Italiei (parohia Oderzo, provincia Treviso)

Iată că mai mărturisesc preoții și în dispora! Întâi pe ascuns apoi pe fața.

Sporește Doamne armata mărturisitorilor tăi!

  •  Scrisoare deschisă către Episcopul Siluan al Italiei

     

      ”De vei vedea sabia venind și nu vei
     da de veste fratelui tău, din mâna ta
     voi cere sângele lui.” (Ezechiel 33, 6-8)
    Am ezitat vreme îndelungată până să iau această decizie, crezând că lucrurile se mai pot îndrepta, însă m-am înșelat.
    După cum bine știți, anul trecut în luna iunie, a avut loc un eveniment întristător și păgubitor pentru Biserica lui Hristos, la care și dumneavoastră din păcate v-ați făcut părtaș. Este vorba de așa-zisul ”Sfânt și Mare Sinod Panortodox” care, în loc să rezolve marile probleme bisericești, mai rău le-a agravat, confirmând și pecetluind ”sinodal” pan-erezia ecumenismului pe care a introdus-o oficial în Biserică.
    Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că toate Sinoadele Ecumenice și Locale s-au întrunit pentru întărirea dogmelor bisericii și pentru condamnarea ereziei. Însă acest ”sinod” nu a statornicit nicio dogmă și nu a combătut nicio erezie, ci dimpotrivă a legiferat erezii, iar ereticii cei vechi, anatematizați de Biserică, au participat ca și ”observatori” alături de ereticii cei nou apăruți, ecumeniștii ”ortodocși”.
    După cum arată hotărârile finale ale documentelor de la Kolimbari, acest ”sinod” nu a fost unul ortodox, ci a fost un sinod mincinos, eretic și tâlhăresc, după cum a fost caracterizat de mulți ierarhi, clerici, monahi și teologi. Și acest lucru pentru că:
    1. A dizolvat sinodalitatea ortodoxă, deoarece episcopii din delegațiile Bisericilor Locale au avut doar drept de semnătură, nu și drept de vot, pe care l-au avut numai întâi-stătătorii acestora.
    2. Nu au participat toate Bisericile Locale, lipsind astfel patru dintre ele.
    3. A acceptat ” căsătoriile mixte” între ortodocși și eretici, ceea ce este condamnat de Sfintele Canoane.
    4. A acceptat denumirea ”istorică” de ”biserici”ereziilor, negând astfel unicitatea Bisericii Sobornicești.
    5. A acceptat ideea eretică a participării Bisericii Ortodoxe la efortul ”de restabilire a unității creștinilor” ca membră în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
    6. A desființat hotarul dintre Ortodoxie și erezie, necondamnând nicio erezie, pentru care își află justificarea un Sinod Pan-Ortodox.
    7. Au participat ca ”observatori” eretici condamnați deja de Sinoade Ecumenice, lucru nemaiîntâlnit în istoria Bisericii.
    Cunoscând faptul că toți Sfinții Părinți atunci când apărea o erezie, până la condamnarea sinodală, întrerupeau pomenirea și comuniunea cu cei care aduceau inovații în credință și pentru că dumneavoastră nu ați luat nicio atitudine împotriva acestui sinod eretic, ci l-ați acceptat prin însăși semnătura dumneavoastră, vă aduc la cunoștință că în temeiul Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol(861) am întrerupt pomenirea numelui dumneavoastră la toate Slujbele pe care le săvârșesc, încă din luna octombrie a anului trecut.
    Dacă aș fi continuat să vă pomenesc ar fi însemnat că și eu sunt ecumenist și eretic pentru că, după cum spune părintele profesor Theodoros Zisis, pomenirea numelui episcopului înseamnă identitate de credință între pomenitor și pomenit.De aceea am întrerupt pomenirea numelui dumneavoastră, pentru că nu vă mai consider un episcop ortodox până când veți declara public că respingeți și osândiți sinodul din Creta și toate ereziile papismului, monofizitismului și protestantismului.
    Iar în cazul fericit în care veți conștientiza faptul că vă aflați cuprins de această erezie înfricoșătoare și veți voi să vă pocăiți, atunci și eu cu toată dragostea voi relua pomenirea numelui dumneavoastră.
         

       Preot Ioan Sîrbu

    Parohia Oderzo – Provincia Treviso
    Data: 17.09.2017
    Dupa ce Parintele a citit aceasta scrisoare in fata credinciosilor care au participat la Sf. Liturghie, acestia si-au manifestat imediat dorinta de a semna pentru sustinerea Parintelui, alaturandu-i-se in hotararea de a pastra Dreapta Credinta .
    IMG_20170917_174230_353.jpg
    IMG_20170917_174304_499.jpg
    IMG_20170917_174342_742.jpg
%d blogeri au apreciat asta: