De data aceasta trădătorii ecumeniști îi vor primi pe ereticii condamnați de sinoade ca pe niște membrii ai Bisericii, pe 25 ianuarie, în biserica denumită „Mânăstirea Cașin”, aflată în apropierea Arcului de Triumf.
Sâmbătă, 25 ianuarie, ora 17.00 Biserica Ortodoxă „Mănăstirea Cașin” (Str. Alexandru Constantinescu) Cuvânt de învăţătură: Biserica Armeană
Așadar am ajuns ca într-un lăcaș de cult ortodox, ereticii monofiziți să ne învețe despre Dumnezeu!
Care va fi reacția ortodocșilor? La fel de efemeră ca de câțiva ani încoace? La fel de timidă, tinzând spre inexistență, ca la venirea ereziarhului papă? La fel de puțini antiecumeniști vor apăra onoarea Ortodoxiei în aceste vremuri de apostazie?
Încă o dovadă, pe lângă multe altele, că oficialii BOR îi recunosc pe papistași și pe ceilalți ca biserici, așa cum au semnat în Creta. Urmează săptămâna ecumenistă când se vor ruga împreună, ca frații întru cele ereticești.
Monseniorul Aurel Percă a preluat funcţia de la părintele Ioan Robu. La ceremonia religioasă de la Catedrala Sfântul Iosif au participat reprezentanții altor biserici, premierul Ludovic Orban și președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, precum și numeroși credincioși.
Monseniorul Aurel Percă îi ia locul lui Ioan Robu, cel care a fost 36 de ani Arhiepiscop Mitropolit de București.
Au fost prezenţi și ÎPS Nifon al Arhiepiscopiei Târgoviştei din partea Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Hagopian Datev, episcop al Arhiepiscopiei Armene din România, dr. Daniel Zikeli – episcop-vicar al Bisericii Evanghelice C.A. din România şi Aurel Vainer – preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.
Papa Francisc a acceptat la 21 noiembrie 2019 renunţarea monseniorului Ioan Robu la oficiul de arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi l-a numit la conducerea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti pe monseniorul Aurel Percă, până atunci episcop auxiliar în Dieceza de Iaşi.
Deputatul USR Iulian Bulai a postat pe Facebook, chiar în ziua de Crăciun, un mesaj care a stârnit o controversă uriașă în mediul online. Între altele, Bulai spune în mesajul lui că Iisus provine „dintr-o familie foarte ciudată” și are „o mamă surogat şi un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea”.
Iulian Bulai și-a formulat mesajul care a stârnit reacții virulente pe rețeaua socială pornind de la faptul că, în România, avem peste 50.000 de copii în grija statului, iar mai mult de 3.000 sunt daţi anual spre adopţie.
„Un copil. Sărac şi provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinţii lui să fi făcut dragoste. Cu o mamă surogat şi un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate. Născut fără ca părinţii să fi fost căsătoriţi, doar logodiţi. Naşterea lui arată extradordinarul dar şi limitele societăţii în care a apărut”, își începe mesajul Bulai.
În context, deputatul USR arată că în fiecare an în România 2.000 de copii sunt declaraţi greu adoptabili, iar peste 1.000 au fost traficaţi în Marea Britanie până în 2007.
„Acum 2000 de ani s-au întâmplat cele scrise mai sus. Soarta lui este astăzi împărtăşită de mulţi copii din România, dar care nu au avut alături părinţi atât de iubitori. Avem peste 50.000 de copii în grija statului. Peste 3.000 de copii anual daţi spre adopţie. Mai mult de o treime din cei 3.000 nu îşi găsesc o familie. Anual aprox. 2.000 de copii sunt declaraţi greu adoptabili-nimeni nu îi vrea în România. Peste 1.000 de copii români au fost traficaţi doar în UK până în 2007. Recent, justiţia română nu a găsit niciun vinovat din cele câteva zeci/ sute care ar fi fost implicaţi în traficul a aproape 200 de copii din Ţăndărei. Acesta este cel mai mediatizat caz recent de trafic de fiinţe umane din România, dar nicidecum singurul”, a explicat Bulai.
El mai spune că aceste date indică faptul că multe comunităţi din România au eşuat, la fel de mult ca cea din Betleem, în urmă cu 2000 de ani ani din cauza lipsei implicării oamenilor.
„Asta arată multe comunităţi eşuate sau cvasi eşuate în România. Comunităţi eşuate la fel de mult ca cea din Betleem de acum 2000 de ani. Eşuate din lipsă de implicare a celor din jur. În faţa atâtor comunităţi eşuate, noi avem şansa de a umple locul păstorilor şi magilor care au dat o mână de ajutor acum 2000 de ani. Într-o Românie cu mulţi baronaşi şi combinatori, politicienii oneşti ar trebui să fie păstorii şi magii zilelor noastre care dau o mână de ajutor celor care au nevoie: comunităţi eşuate cu nevoie de solidaritate, generozitate şi bună gestionare a bugetului local. În interesul părinţilor şi pruncilor”, a mai scris deputatul USR.
Acesta mai explică că, în accepţiunea sa, Crăciunul înseamn implicare în comunitatea locală şi protejarea celor vulnerabili.
„Pentru mine şi despre asta este Crăciunul: implicare în comunitatea locală pentru cei mai vulnerabili şi măsuri de intervenţie din partea comunităţii dincolo de incapacităţile individului. Crăciun fericit tuturor!”, conchide Iulian Bulai.
Val de reacții negative după mesajul lui Iulian Bulai
Postarea deputatului USR pe reţeaua de socializare a atras un val de comentarii negative, la care Iulian Bulai a răspuns insistând pe ideile lui.
„Ce pretenții să ai de la USR, atâta timp cât un deputat o numește pe Maica Domnului „mamă surogat”? Nu sunt fanatică ortodoxă, dar sună foarte urât…Să vă fie rușine! Să le spuneți și batrânelor din comuna din care veniți din județul Neamț că Fecioara Maria a fost „mamă surogat”. Cu aceste cuvinte m-ați determinat să nu vă mai urmăresc. La urma urmei, nu sunteti decât un alt politician surogat”, i-a scris Gina Artenie.
La acest mesaj Iulian Bulai a dat următorul răspuns: „Exact despre asta e vorba. Maria este purtătoare de Dumnezeu. Ideea de mamă e absentă in chestiunea veșniciei lui Dumnezeu. Maria e purtătoare.”
„Alegerea acestei comparații „este nefericită”, iar dl deputat nu are dreptul să se folosească de „aceasta minune dumnezeiască” pe care cu siguranță nu o înțelege, iar dacă dorea să facă o referire la situația copiiilor din Romania, putea găsi o altă abordare, dar știm că numai astfel ieșim din anonimat, prin senzațional”, a comentat Georgiana Marin.
Deputatul USR a revenit cu precizări și scuze, tot pe Facebook.
Iulian Bulai: Nu a fost în intenția mea să tulbur acest timp sfânt, ci să pun în context și perspectivă povestea nașterii lui Isus. Cu cuvinte sincere și asumare. Dacă am supărat pe cineva, în mod evident îmi cer iertare.
Iulian Bulai a mai scris pe Facebook că e creștin catolic practicant, soția sa este luterană, iar copiii sunt botezați la Biserica Romano-Catolică. – digi24.ro/
Conform Dex:
„mámă-surogát s. f. Femeie care dă naștere unui copil dintr-un embrion generat prin fecundarea ovulului unei alte femei…”
Biserica (adică Ortodoxia) știe că Maica Domnului este NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, nu purtătoare, cum declară acest eretic papistaș.
Este oare întâmplător faptul că USR, această creație a unor forțe externe, adună în rândurile ei atâția ciudați cu idei antiromânești și antiortodoxe? Evident că nu.
Pentru a lovi în familia tradițională, individul de mai sus încearcă o comparație cu situația nașterii Mântuitorului: o mamă adolescentă ce a rămas însărcinată cu… nu se știe cine, un tată (dreptul Iosif) care acceptă să crească copilul, deși nu știe al cui e, un copil refuzat de comunitate (??!), născut în afara căsătoriei (perfect pentru progresiștii neomarxiști), iar… magii și păstorii i-ar fi ajutat să fie acceptați de societate.
Ce putea să debiteze mintea unui usr-ist neomarxist mai mult de atât?
Și pentru a demonstra și din punct de vedere teologic că ereticul Bulai aberează, citiți mai jos:
Definiția Sinodului III Ecumenic, art. 2: «Îl mărturisim deci pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel Unul născut al lui Dumnezeu, ca fiind Dumnezeu adevărat şi om adevărat, având suflet rațional şi trup. Cel ce, după Dumnezeire, S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, în zilele cele mai de pe urmă, S-a întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire din Fecioara Maria, după omenire. Rămânând de o ființă cu Tatăl după Dumnezeire, S-a făcut de o ființă cu noi după omenire. Căci s-au întrunit în El cele două firi, drept pentru care mărturisim un singur Hristos, un singur Fiu, un singur Domn. În baza acestei uniri neamestecate, o mărturisim pe Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, din care Dumnezeu Cuvântul S-a întrupat şi S-a făcut om, unindu-Se cu trupul cel luat din ea». Pentru originalul grecesc, vezi Ι. KARMÍRIS, ΔογματικάκαιΣυμβολικάΜνημείατηςΟρθοδόξουΚαθολικήςΕκκλησίας(Monumentele Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Soborniceşti Ortodoxe), vol. I, Atena 19602, pp. 154-155.
Sfântul Alexandru al Alexandriei, Epistolă către Alexandru, 12: «Domnul nostru, Iisus Hristos, cu adevărat, nu în aparență, a luat trup din Născătoarea de Dumnezeu». Vezi H. G. OPITZ, Athanasius Werke, vol. III, pp. 28, 14-19.
Sfântul Atanasie al Alexandriei, Cuvânt împotriva Arianilor III, 14: «Acelaşi înger – Gavriil – a fost trimis de Domnul să propovăduiască şi lui Zaharia, şi Mariei Născătoare de Dumnezeu» (PG 26, 349). Idem, III, 29: «[…] Şi luând trup din Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu, s-a făcut om». Vezi K. METZLER – M. TETZ, Athanasius Werke, 1, 1, Berlin-New York 1998-2000, p. 340.
Sfântul Grigorie Teologul, I Epistola către Klidónios: «Cel care nu mărturiseşte pe Sfânta Fecioară ca fiind Născătoare de Dumnezeu, s-a înstrăinat de Dumnezeire». Vezi P. GALLAY, Grégoire de Nazianze. Lettres Théologiques, Sources Chrétiennes 208, Paris 1998, p. 42.
Sfântul Chiril al Alexandriei, Epistola către Nestorie, III, 12: «Cel care nu-L mărturiseşte pe Emanuil ca fiind Dumnezeu adevărat, şi pe Sfânta Fecioară ca fiind Născătoare de Dumnezeu – căci aceasta L-a născut după trup pe Dumnezeu Cuvântul – , să fie anatema». Vezi E. SCHWARTZ, Acta Conciliorum Oecumenicorum, vol. I, 1, 1, p. 40.
Sf. Ioan Damaschin, ΈκδοσιςΑκριβήςτηςΟρθοδόξουΠίστεως (Expunerea Exactă a Credinței Ortodoxe) 3, 12: «Pe bună dreptate şi cu adevărat o numim Născătoare de Dumnezeu pe Sfânta Fecioară Maria, căci acest nume cuprinde în sine întreaga taină a Iconomiei». Vezi P. LEDRUX, Jean Damascene. La foi orthodoxe 45-100, Sources Chretiennes 540, Paris 2011, p. 70.
Ecumenism deșănțat! Ereziarhul cu funcția de patriarh al Constatinopolului nu mai are nici o limită!
Frăția mânăstirilor Atonite Xenofont și Pantocrator împreună cu Patriarhul Bartolomeu, au luat parte la Vecernie într-o mânăstire catolică.
Pe 12 noiembrie 2019, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a vizitat comunitatea catolică a abației Notre Dame de Saint-Remy din Rochefort, din ordinul monahal al cistercienilor, potrivit paginii oficiale de Facebook a abației Chevetogne.
Se menționează în mod special că Patriarhul Bartolomeu „a fost primit cu căldură de Părintele Gilbert Degros și de comunitatea monahală, precum și de un număr mare de credincioși, prieteni și vizitatori ai mânăstirii”.
Se relatează deasemeni că „Dom Lambert Vos, abatele Mânăstirii Chevetogne, cei trei predecesori ai săi și întreaga frăție a mânăstirii, au luat parte la vecernie, precum și starețul Mănăstirii Maredsous, Părintele Bernard Lorent, alți călugări, călugărițe și alte personalități religioase. ”
Conform informațiilor postate pe pagina abației, „în timpul vecerniei, un cor de călugări ai abației Chevetogne a interpretat imnuri greco-slave și bizantine în templul principal al mânăstirii, într-o deplină concordie la acest eveniment solemn.”
Din sursele sale, UJO a aflat că, pe lângă patriarhul Bartolomeu, egumenul Mânăstirii Atonite Xenofont, Arhimandritul Alexie și Ieromonahul Teofil de la Mânăstirea Pantocrator au luat parte la Vecernie, toți cei prezenți în mânăstirea catolică menționată mai sus.
În același timp, ediția greacă Romfea relatează că „abatele mânăstirii, Gilbert Degros, și-a exprimat mulțumirea sinceră patriarhului Bartolomeu, pentru prezența sa onorabilă la abație, în timp ce patriarhul și-a exprimat în mod corespunzător bucuria de a participa împreună la această slujbă”.
În plus, el a mulțumit starețului pentru relațiile de frăție și asistența importantă oferită de mânăstire „Sfântului Scaun al Belgiei„.
Publicația relatează că Patriarhul Bartolomeu i-a oferi în dar abatelui, o cruce sculptată în argint; la rândul său, Mânăstirea Rochefort i-a oferit Patriarhului, o Biblie rară legată în piele, o copie a Bibliei din secolul al XIV-lea.
UJO a scris cu puțin timp în urmă că Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, în mesajul său către Papa Francisc, a spus că „restabilirea comuniunii (euharistice – ed.) Între Bisericile noastre rămâne speranța noastră sinceră, obiectivul principal al rugăciunilor noastre și scopul dialogului adevărului stabilit între Bisericile noastre „.
Sfinții Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu au suferit martiriul în ziua de 12 noiembrie 1763. Au fost apărători ai credinţei strămoşeşti şi ai neamului românesc.
Acest sfânt martir al neamului nostru, Atanasie Todoran, s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei, într-o familie de ţărani liberi, înrudit cu familia preoţilor Coşbuc din Hordou, strămoşii poetului George Coşbuc. Există destul de puţine informaţii despre viaţa lui. Fruntaş în comună, cunoscător de carte, fusese jude şi colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului şi a Sălăuţei. Se pare că încă din tinereţe a făcut parte dintr-un regiment care era aşezat undeva lângă Viena şi, tot amânâdu-i-se eliberarea, a dezertat şi s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăţiei, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în Ţara Chioarului. A ajuns în Moldova, unde a slujit ani îndelungaţi, cum atestă fragmentul unui document emis de domnitorul Mihai Racoviţă, din care reiese că îl eliberează din oaste pe Atanasie, în vârstă de 74 de ani, după ce a slujit 13 ani în rang de căpitan, şi că este ridicat la rang de răzeş.
Pentru vechea dezertare, a fost închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu înverşunare împărtăşirii fiului său cu azimă, precum şi spovedirii lui de către un preot unit. Bătrânul şi-a îngropat băiatul în ritul credinţei strămoşeşti; fata îi murise şi ea cu ani în urmă, când era fugar prin munţi.
În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. A fost el însuşi la Viena, împreună cu alţi români, unde s-a încheiat pactul cu guvernul şi li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de înlesniri. El a cerut însă ca, prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa, căci de decenii ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei unite. Întors acasă şi aşteptând roadele înţelegerii, Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut seama de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urmărea să-i convertească la catolocism şi, apoi, că nu li se aplica promisiunea ridicării iobăgiei.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirla”, era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurămintelor de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, „moş Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le spunea: „De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! – şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!”. Cuvintele înflăcărate ale bătrânului au dat roade. Soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos,în semn de protest şi nesupunere.
La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi.
La 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou de la Slava a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, „pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…” – după cum se arată în sentinţa de condamnare. Împreună cu Atanasie au fost martirizaţi prin spânzurare, „pentru aceeaşi vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulţi dintre cei bătuţi au murit sub lovituri. Capetele celor martirizaţi au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost aşezate la răscruci de drumuri. Primid moarte martirică, Atanasie şi-a vărsat sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru drepturile românilor transilvăneni. De atunci şi până astăzi, cinstirea memoriei lui se face neîntrerupt în conştiinţele ortodocşilor năsăudeni, iar mărturiile vremii îi aşază alături pe cei trei care au pătimit împreună cu el. – doxologia.ro
Dincolo de unele erori pe care le-au avut în limbaj unii dintre vorbitori (cum ar fi faptul ca nu mai suntem Biserică, ci Biserică trădată sau că la finalul ședințelor din Creta, trădătorii ce au semnat acolo ar fi și slujit cu ereticii papistași și s-ar fi împărtășit împreună – lucru neadevărat) este important că există ortodocși care mai mărturisesc!
„8.Interzicerea Cartilor de Identitate si actelor cu Cip (Biometrice).”
Este vorba de interzicerea cărților de identitate cu cip și a tuturor actelor cu cip/biometrice. În nici un caz nu se cere eliminarea cu totul a acestora.
Într-o eventuală acțiune viitoare (dacă va avea cine să o facă) se va putea cere eliminarea CNP-ului și a simbolurilor antihristice din actele de identitate…
Deși consider nerealistă cel puțin una din cererile adresate pseudo-mitropolitului Ardealului, căci când vreodată va înscăuna acesta un „episcop ortodox, care să nu aibă niciun compromis cu ecumenismul, cu papismul sau cu uniatismul”, preiau mai jos scrisoarea credincioșilor bihoreni.
Cum va asculta aceste solicitări un mitropolit ecumenist, care, după unele surse, ar fi și mason??!
Cred că singura măsura eficientă și demnă ar fi să se exercite presiuni, pe toate căile posibile, pentru ca acești pseudo-ierarhi să-și dea demisia din funcțiile unde au fost cocoțați, căci în nici un caz nu se vor caterisi între ei.
Înaltpreasfinția Voastră,
Subsemnații, Adrian-Vasile Blaj, Bianca-Delia Blaj, Radu-Ioan Găvruța, Călin Mihai Sabău, Cristian-Mihai Boldi, domiciliați în județul Bihor, credincioși ortodocși botezați canonic în Biserica Ortodoxă Română, viețuitori în Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, în temeiul sfintelor canoane 74, 75 apostolice, 6 al sinodului al II-lea ecumenic, 9, 17, 21 al sinodului al IV-lea ecumenic, 14, 15, 20 ale sinodului din Antiohia, 19 al sinodului din Cartagina, și al art. 111, alin. 4) lit. i) din Statutul BOR, formulăm plângere împotriva preasfințitului Sofronie Drincec, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, pentru săvârșirea următoarelor abateri dogmatice, liturgice și canonice:
Apostazia de la dreapta credință, sancționată cu caterisirea și excomunicarea de canonul 62 apostolic și de art. 9 al RACDIJBOR;
Împreună-rugăciunea cu ereticii, sancționată cu caterisirea de către canoanele 45, 64 apostolice, 32-33 Laodiceea și de către art. 28 (2) din RACDIJBOR;
Recunoașterea falșilor martiri ai ereticilor, sancționată cu anatema de către canonul 34 Cartagina;
Nepredicarea și necatehizarea creștinilor în zi de Duminică, sancționată cu oprirea de la slujire (la prima abatere) de către canonul 58 apostolic.
În fapt,
În ziua de mare praznic al Bisericii Ortodoxe Române, Nașterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din anul nou bisericesc ortodox, episcopul Sofronie, în loc să participe la Sfânta Liturghie ortodoxă în Episcopia Ortodoxă a Oradiei și să învețe poporul dreapta credință, așa cum îl obligă sfintele canoane, a participat la serviciul religios organizat de cultul eretic greco-catolic la “Catedrala Sfântul Nicolae” din Oradea, unde a sărbătorit 25 de ani de “slujire arhierească” a pseudoepiscopului greco-catolic Virgil Bercea, cel alături de care a săvârșit Aghiazma Mare în ianuarie 2008.
La greco-catolici, episcopul Sofronie a stat în “biserică” ca orice mirean, însă, din înregistrarea pusă la dispoziție de greco-catolici, se vede că participă la momentele “liturgice”, ascultând pios și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci la momentele la care se face acest lucru de obicei în bisericile ortodoxe. Prin urmare, deși nu a slujit efectiv cu ereticii uniați și cu papistașii prezenți, s-a rugat împreună cu aceștia, lucru pe care sfintele canoane îl interzic sub aceeași pedeapsă a caterisirii.
La acea manifestare religioasă, greco-catolicii au expus pretinsele “moaște” ale “episcopilor” “martiri” “beatificați” de către papa Francisc cu prilejul vizitei sale prozelite din România, din mai-iunie anul curent.
Prin prezența preasfinției sale în acel locaș de cult cu prilejul prezentării acelor “moaște”, în contextul festiv în care s-a desfășurat evenimentul, prin ascultarea “rugăciunii” dedicate acestora, episcopul Sofronie a girat înșelarea greco-catolică prin care acei pseudoepiscopi sunt considerați “sfinți mărturisitori”. Dat fiind că prezența preasfinției sale a fost deplin conștientă, că probabil știa dinainte că acele relicve vor fi aduse spre închinare, sau măcar a putut observa la acel moment, considerăm că episcopul Sofronie a căzut sub anatema canonului 34 Laodiceea, care dispune că sunt sub anatema cei care, “cu dispoziție sufletească”, cum interpretează canonistul arhid. Ioan N. Floca[1], cinstesc minciunomartirii ereticilor.
Cel mai grav însă este faptul că în timpul acelei “liturghii” greco-catolice preasfințitul Sofronie a fost pomenit de trei ori alături de papa Francisc și de minciunoepiscopii greco-catolici, fiind numit “episcopul nostru, preasfințitul Sofronie”.
Față de această introducere a preasfinției sale în dipticele papistașe și pomenire ca episcop greco-catolic, preasfințitul Sofronie nu a luat nicio atitudine. Dimpotrivă, filmarea evenimentului ni-l prezintă închinându-se cu evlavie, cu camilafca dată la o parte, exact ca un episcop ortodox care participă la o slujbă ortodoxă la care nu slujește.
Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, care este culegerea de canoane ale “Bisericii” Unite cu Roma, are o subdiviziune dedicată Arhiepiscopiei Majore în care, la titlul 4.1.1.5.1. este prezentată Scrisoarea circulară a Arhiepiscopului Major nr. 723/9.05.2006[2], în care se arată că formulele de pomenire sunt foarte strict concepute în acest cult, ele neputând fi lăsate la întâmplare[3]. Este evident că cei ce au organizat slujba greco-catolică nu puteau să îl pomenească la “liturghie” doar din complezență și amabilitate diplomatică, de unde rezultă că greco-catolicii îl consideră pe episcopul Sofronie ca episcop greco-catolic.
Nu știm motivele pentru care ereticii fac acest lucru, dar este evident că ele există și că greco-catolicii le știu, iar din moment ce episcopul Sofronie nu a avut nicio reacție de respingere a acestei stări de fapt, ci a ascultat cum este pomenit la slujba eretică drept unul dintre eretici și a încuviințat acest lucru, le-a acceptat, prin aceasta apostaziind de la dreapta credință și acceptând starea de “episcop” greco-catolic, deși este încă episcop recunoscut canonic de către Biserica Ortodoxă Română.
În conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, în titlul XVIII, intitulat “Despre ecumenism, adică despre promovarea unității creștinilor”, se spune: “Bisericilor orientale catolice le revine sarcina specială de a promova unitatea între toate Bisericile orientale… prin cunoaşterea reciprocă mai bună, prin colaborarea şi aprecierea fraternă a lucrurilor şi a sufletelor” (can. 903).
În titlul XVII[4] se precizează condițiile intrării necatolicilor în “Biserica” catolică. Astfel, “Credinciosul creştin al vreunei Biserici orientale necatolice va fi primit în Biserica catolică prin simpla profesiune a credinţei catolice, precedată de pregătirea doctrinară şi spirituală pentru condiţia fiecăruia” (can. 897).
La rândul său, “Episcopul oricărei Biserici orientale necatolice poate fi primit în Biserica catolică, în afară de Pontiful Roman, şi de către Patriarh, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, sau de către Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, cu consimţământul Consiliului Ierarhilor” (can. 898), iar “Clericul oricărei Biserici orientale necatolice, care vine la deplina comuniune cu Biserica catolică, poate să-şi exercite propriul ordin sacru conform normelor stabilite de autoritatea competentă; Episcopul, însă, nu îşi poate exercita valid puterea de conducere decât cu consensul Pontifului Roman, capul Colegiului Episcopilor” (can. 899).
O verificare[5] a siteurilor cultului romano-catolic și greco-catolic ne arată că la ora actuală în “Biserica” Greco-Catolică unită cu Roma nu există niciun „episcop” cu numele Sofronie, ceea ce înlătură orice îndoială asupra faptului că este vorba despre episcopul ortodox al Episcopiei Oradiei, Sofronie Drincec, care a fost asumat ca “episcopul nostru” de către cultul uniat din Oradea.
Prin acceptarea pomenirii numelui preasfinției sale la această slujbă, preasfințitul Sofronie a acceptat teoria eretică a Conciliului II Vatican despre “Bisericile nedepline” care au har, au episcopi ce pot fi pomeniți chiar în servicii papistașe, după cum se vede, dar nu au încă o comuniune deplină cu Roma. Această viziune papistă a fost consfințită, în variantă ortodoxă, de către minciunosinodul din Creta, unde s-a vorbit despre “biserici și culte” eterodoxe, aflate “mai aproape sau mai departe de Biserica Ortodoxă”.
Mai mult decât atât, dacă poate exista ceva mai mult decât atât, la slujba respectivă, Crezul a fost rostit împreună cu adaosul Filioque, făcându-l pe episcopul Sofronie împreună mărturisitor al ereziei condamnate de către sinodul al VIII-lea ecumenic, al Sfântului Fotie, din 869.
După Crez, episcopul Sofronie se însemnează evlavios cu Sfânta Cruce, când minciunoepiscopul greco-catolic dă binecuvântarea în numele “Sfântului Spirit”, iar adunarea îi întoarce binecuvântarea prin cuvintele “Și cu spiritul tău”.
La evenimentul respectiv, la momentul la care în Biserica Ortodoxă se rostește predica, câțiva preoți greco-catolici își autoelogiau, în prezența episcopului ortodox Sofronie, eforturile, comparate cu ale Sfântului Apostol Pavel, prin care și-au recuperat de la credincioșii ortodocși, adică de la noi, parohiile pe care li le făcuseră cu secole în urmă stăpânirea austro-ungară, prin jaf, barbarie, martirizarea ortodocșilor care s-au opus apostaziei.
La sfârșitul serviciului religios, episcopul Sofronie s-a sărutat cordial cu pseudoierarhii papistași și s-a întreținut cu credincioși greco-catolici ca un prieten al acestora și veritabil casnic al comunității respective.
Reamintim că episcopul Sofronie a fost judecat de către Sinodul Mitropolitan din Cluj, în 2008, că mitropolitul de atunci l-a propus Sfântului Sinod pentru caterisire, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a găsit vinovat de împreună slujire cu greco-catolicii, faptă pentru care trebuia caterisit atunci, dar sinodul a luat notă de “regretul și pocăința” episcopului Sofronie și l-a iertat. După cum se vede, episcopul nu a dat dovadă de niciun regret și de nicio pocăință, continuându-și acțiunea ecumenistă de înfrățire cu ereticii papistași până în așa măsură încât a ajuns să fie pomenit la slujbele acestora ca unul dintre ei.
Participarea preasfinției sale la acest eveniment arată că nu are niciun fel de respect pentru istoria de luptă și suferință a strămoșilor noștri ortodocși care și-au dat viața pe aceste meleaguri pentru apărarea Ortodoxiei de uniație și papism, dar nici față de eforturile generației noastre de a ne apăra de zelul “paulin” al greco-catolicilor de recuperare a averii noastre bisericești.
Prin faptul că a recidivat, încercând cu viclenie să meargă până la limita impusă de decizia din 2008, dar depășind cu mult hotarele sfintelor canoane, prin participarea și semnarea documentelor eretice din Creta, prin caterisirea preotului beiușean Cosmin Florin Tripon, care i-a întrerupt din toate aceste motive pomenirea, episcopul Sofronie ne arată că este un episcop latinofron, pornit pe calea uniatismului fără dorință reală de a rămâne în sânul Bisericii Ortodoxe Române.
Pentru toate aceste motive, în temeiul sfintelor canoane 74, 75 apostolice, 6 al sinodului al II-lea ecumenic, 9, 17, 21 al sinodului al IV-lea ecumenic, 14, 15, 20 ale sinodului din Antiohia, 19 al sinodului din Cartagina și al art. 9 și 28 (2) al RACDIJBOR, solicităm Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului:
Caterisirea episcopului Sofronie Drincec ca eretic apostat.
Întronizarea la Oradea a unui episcop ortodox, care să nu aibă niciun compromis cu ecumenismul, cu papismul sau cu uniatismul.
Reabilitarea, conform canonului 3 sin. III ec. și celorlalte, a celor care pe nedrept au fost persecutați pentru dreapta credință de acest episcop eretic.
Data
Înaltpreasfinției Sale, Doctor Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului
Note:
[1] Arhid. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note și comentarii, Sibiu, 2005, p. 248
Fragment din slujba eretică a ereticilor greco-catolici în care e pomenit apostatul Sofronie, moment în care se închină cu evlavie, ca un adevărat uniat, semn că acceptă comuniunea cu supușii papei:
