PRIGOANĂ LA MÂNĂSTIREA PETRU VODĂ – Ieromonahul TIHON amenințat cu excluderea din Mânăstire dacă nu-l va pomeni pe ereticul mitropolit Teofan.

Am fost judecat in sinaxa manastiri PE NEDREPT SI TÎLHARESTE FARA A SE ARATA ADEVARUL monahilor, fara a se explica monahilor greseala care am facut-o (vina mea a fost ca eu ca preot am primit marturisirea unui duhovnic batrîn care a dorit sa moara cu constiinta împacată https://www.youtube.com/watch?v=OViMR2BOvZI (adică pr. Simeon Zaharia – n. adm.) dupa ce a fost înselat sa semneze acte ca se dezice de cele 4500 de semnaturi http://sinodultalharesc.tk/parintele-simeon-de-la-sihastri…/ )
ÎN SINAXA staretul Hariton Negrea a propus excluderea din manastire a ieromonahului TIHON cind canonul spune urmatoarele(Nu 24 Nichifor
EGUMENUL SĂ NU-I
GONEASCĂ PE
CĂLUGĂRI DIN
MĂNĂSTIRE
Nu se cuvine ca egumenul să scoată culionul ucenicului şi să-l alunge pe
acesta din mănăstire.) Din 45 de voturi au fost 7 excludere, 5 abtineri, 33 de voturi pentru a fi canonisit cu canonul ales de staret care este a sluji cu toti preoti in sobor care pomenesc episcopul semnatar in Creta. În cazul in care ieromonahul tihon nu va sluji (SI NU SE VA LEPADA DE ADEVAR) ATUNCI VA FI DAT AFARA. DIN 80 de calugari au fost prezenti doar 45.
Prima masura pentru a ma prigoni a fost ca am fost departat din biserica sâmbata de la pomelnice pentru a fi izolat de popor si pentru a nu putea pe viitor a spune credinciosilor adevarul de credinta.”Avem aceasta datorie”. Patriarhul Daniel le cere preotilor sa-si faca pagini de Facebook, dar le transmite si un avertisment.http://stirileprotv.ro/…/avem-aceasta-datorie-patriarhul-da…

Astfel, Legea 489/2006 a Cultelor prevede: “Art. 5 1) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această respectare a drepturilor omului trebuie să includă şi respectarea dreptului fundamental al omului de a-şi exprima propriile gânduri, consemnat în art. 30 din Constituţia României: “Art. 30 (1): Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (s.n.)”

Decizia SINAXEI manastirii riscă să încalce, în ceea ce mă priveşte, ambele principii constituţionale enunţate mai sus. Din această perspectivă, se cuvine să reamintesc că chiar şi Decizia Sinaxei este ţinută de obligaţia de a respecta drepturile fundamentale ale celor cărora li se aplică, conform art. 17 1) din Legea Cultelor: “Recunoaşterea statutelor şi codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. 

Sursa: https://www.facebook.com/gabriel.andrei.758/posts/1382277968503490 


Starețul Hariton, acest Iuda al monahismului românesc, trebuie oprit cumva să golească Mânăstirea Petru Vodă de mărturisitori! Această mânăstire este moștenire de la Părintele Iustin Pârvu și nu trebuie lăsată pe mâna ecumeniștilor, a slugilor viclene, a trădătorilor, a iudelor! 

Mesajul părintelui SAVA LAVRIOTUL și al PĂRINȚILOR AGHIORIȚI despre existența HARULUI în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat pseudo-sinodul din Creta. Ce trebuie să facă un antiecumenist

hqdefault

Cu multa dragoste  si respect pentru cei care se lupta si privegheaza pentru Dreapta Credinta, crestini ortodocsi neadormiti luptatori ai lui Hristos Dumnezeu, Cel pe care Il slavim si laudam in chip binecredincios, doresc sa subliniez un lucru esential pe care cu multa intrebare pe la marii batrani, ce nu se fac cunoscuti lumii, ci ne-au trimis pe noi, cu binecuvantata ascultare, ca sa va transmitem gandurile luminate prin rugaciune si multa sfatuire si smerenie si anume despre existenta Harului Sfantului Duh in Sfintele Taine ale Bisericilor Ortodoxe Locale, daca mai lucreaza Dumnezeu in Tainele savarsite de ei sau nu. Asa cum stim, pana la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, Sfintii si de Dumnezeu insuflatii Parinti ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucratoare toate hirotoniile si slujbele savarsite de Nestorie pana in momentul condamnarii lui si a ereziei lui de catre Sfantul Sinod, chiar daca acesta propovaduia erezia in public si o impunea prin forta si violenta. De aceea si noi credem ca in Sfanta Liturghie savarsita in Bisericile unde s-a semnat (in) Creta, Duhul Sfant vine si preface painea in Trupul  si vinul in Sangele lui Hristos.

  Sfanta Impartasanie, asa cum stiti,  se da unora spre iertarea pacatelor si spre viata vesnica iar altora se da spre osanda. Hristos este foc care pe unii ii lumineaza iar pe altii ii arde. Credinciosii care, cunoscand blasfemia semnata in Creta, se impartasesc cu Preacuratele Taine din mana celor care au semnat in Creta sau a preotilor care pomenesc pe episcopii care au semnat in Creta,  sau sunt deacord cu Creta, incurajand astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos in Creta, ca si cum nimic nu s-a petrecut, aceia se impartasesc cu Hristos spre osanda lor, aratand nepasarea lor fata de Adevarul lui Hristos, aratand prin impartasirea din mana lor ca au aceiasi credinta cu ecumensitii si ajutand la raspandirea molimei ecumeniste.
 Cei care datorita varstei, a nepriceperii, cei care deabia acum descopera Biserica lui Hristos, cei care sunt lipsiti de cunostinta asupra marii tradari petrecute, se impartasesc cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, nimic stiind de lepadarea ierarhilor prin semnatura lor la Creta, aceea se impartasesc spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.
 Este de dorit, ca cei credinciosi marturisitori, monahi si mireni, sa stam acasa pentru Hristos si sa ne facem randuiala cu lacrimi, sau sa mergem sute de kilometri sa ne impartasim continuu cu Sfintele Taine din mana celor care nu pomenesc pe ierarhii care accepta pseudo-Sindoul din Creta decat sa dam exemplu rau si sa incurajam pe cei care s-au lepadat de Hristos. Sunt Biserici Locale care nu au mers in Creta: Biserica Rusa, Biserica Bulgara, Biserica Antiohiana, Biserica Georgiana, sau mitropolii din toata lumea ortodoxa  care resping public pseudo sinodul din Creta si in acelasi timp exista parinti ce au intrerupt pomenirea ierarhilor care au mers in Creta sau au acceptat Sinodal pseudo Sinodul din Creta. Sa gasim solutia cea mai buna pentru fiecare caz in parte si astfel, daca avem Biserica ce nu accepta Creta, nu accepta panerezia ecumenista,  sa ne luam merinde Painea cea Cereasca, adica sa ne impartasim, mirenii, macar toate sambetele si dumincile iar monahii de 3, 4 ori pe saptamana daca este cu putinta si nu suntem legati cu epitimii datorita pacatelor mari(avorturi, preacurvii, vrajitorie, etc) Asa e randuiala Sfintilor Parinti Colivazi care au reinviat invatatura patristica si porunca de a ne cumineca, daca avem Biserica.
Preotii care au oprit pomenirea sa nu judece, sa nu-i acuze pe cei care nu au oprit-o ci sa-i primeasca cu multa dragoste la Sfintele Liturghii si sa conslujeasca ei, cu condita ca atunci cand conslujesc sa nu pomeneasca pe ierarh. Parintii care nu pomenesc sa nu stea retrasi si ascunsi ci sa iasa la marturisire. Intreruperea pomenirii este doar inceputul luptei si o forma a ei, nu finalul luptei. Datoria noastra este sa marturisim incontinuu. Preotul care a oprit pomenirea este dator sa faca acest lucru public(oprirea pomenirii) si sa isi instiinteze episcopul de care apartine canonic.Altfel este ca si cum nu a oprit pomenirea, si nu are valoare de marturisire. Preotii care nu pomensc sa nu faca selectii intre credinciosi, ci sa-i primeasca pe toti cu dragoste.
Preotii care nu pomenesc sa aiba dragoste si mila, si mult discernamant, rabdare si lumina. Asa cum Dumnezeu iconomiseste cu dragoste si asteapta pe toti sa se intoarca la Adevar, asa si parintii nepomenitori sa astepte pe toti cu dragoste si sa nu apara duh de cearta, de ura, de raceala si alte patimi care daca vor birui, arata ca nu a fost bineplacuta lui Dumnezeu jertfa nepomenirii. Marturisirea fara dragoste si mila si fara discernamant ucide, duce la schisme si dezbinari.
   Dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste asa cum spune Sf. Apostol Pavel. Nu toti pot opri pomenirea, nu toti credinciosii au aceeasi credinta si putere de marturisire, nu toti au aceeasi putere de intelegere, de aceea noi sa-i asteptam pe toti si sa fim in urma tuturor. Sa fim noi anatema, sa fim noi cei mai huliti, decat sa pierdem un suflet, pentru care vom da raspuns in fata lui Dumnezeu.
Sa ne gandim la scopul lucrarii noastre (de intrerupere a pomenirii si marturisire) anume de a se reveni la Adevar, de a se inmuia episcopii si de a le trezi constiinta prin jertfa si fermitatea noastra si a poporului drept credincios.
    Ma rog cu lacrimi lui Dumnezeu pentru care ma nevoiesc in pustia aceasta a Sfantului Munte si pentru care, din ascultare, mai ies in lume pentru a spune mesajul parintilor, asa cum ei mi-au poruncit, ca iubitorul de oameni Hristos Domnul, Fiul Tatalui cel mai inainte de veci sa va tina uniti in credinta si dragoste, caci altfel litera moarta ucide, dar Duhul da viata.
Gheron Sava Lavriotul
Sfanta Manastire Marea Lavra, Sfantul Munte
poate fi contactat in limba engleza la nr de telefon 00306947011111
– traducere din limba greaca preot Matei Vulcanescu
note:
  • Această poziție a părintelui Sava Lavriotul este dealtfel și a ierarhilor greci anti-Creta.
  • aceasta este atitudinea parintilor marturisitori din Sfantul Munte (Gheron Gavriil si Vlasie Vigliotul, etc), a Sinaxei de la Volos si a mitropolitilor marturisitori ai Bisericii Greciei (IPS Serafim al Pireului, IPS Serafim al Kithirelor, IPS Pavlos al Glifadei, etc)
  • Strajerii Ortodoxiei, Papadakis- pagina 102 Cuviosul Ipatie si multi preoti  au oprit pomenirea lui Nestorie inainte de a fi condamnat de Sinodul III-Ecumenic

Sursa: sinodultalharesc.tk

Concert ecumenist la Roma la 500 de ani de la reforma lui Luther

concert-roma

Mai marii şi mai micii noştri îşi îndreaptă fără nicio oprelişte toate pânzele sus pe linia ecumenismului. Şi, de parcă nu e suficient că avem un preşedinte luteran, mai nou ortodocşi prăznuiesc cu cântece reforma ereticului Luther. Potrivit site-ului Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, pe 2 decembrie, ,,Grupul Polifonic Sfântul Roman Melodul a ţinut un concert de cântece liturgice şi colinde de Crăciun, alături de un cor catolic şi unul luteran.”

Iată şi înreaga ştire:

Concert la Roma

La invitația Comunității Luterane din Roma și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, Grupul Polifonic Sfântul Roman Melodul, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (Dirijor Părintele Gavril Popa), astăzi 2 decembrie 2016, la Roma în biserica luterană din Roma (Via Sicilia, 70), de la ora 19,00, va participa la un concert de cântece liturgice și colinde de Crăciun, împreună cu un cor catolic și unul luteran. Concertul este organizat de Comunitatea Sant Egidio împreună cu Comunitatea Luterană, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la Reforma lui Luther.

Sursa: http://www.episcopia-italiei.it/

Fraţi români, veniţi-vă în fire! Nu avem nicio părtăşie cu luteranii, cu catolicii, cu ereticii oricum s-ar numi ei, deci nu avem ce căuta să cântăm cântece liturgice sau sfinte colinde ortodoxe la prăznuirea a 500 de ani de la reforma lui Luther. Ruşine, PS Siluan al Italiei şi Grupului Polifonic Sfântul Roman Melodul!

Comunicat al protosinghelului IERONIM COZMA, duhovnicul părintelui SIMEON ZAHARIA despre adevărata poziție față de întreruperea pomenirii ierarhilor apostați

pr-ieronim

În urma filmului apărut pe internet cu părintele Simeon azi, 30 noiembrie 2016, ca duhovnic a părintelui și ca semnatar al scrisorii adresate IPS Teofan , din 11 august 2016, am avut o mare bucurie în suflet și doresc să aduc câteva precizari legate de părintele:

– această atitudine fermă a părintelui este de fapt poziția cea adevarată pe care a avut-o încă de când a luat cunoștință de proiectele document ale sinodului și până la întâlnirea cu IPS Teofan. De multe ori când mă întâlneam cu părintele îmi cerea informații, neavând acces la internet, despre alte poziții ale părinților din biserica universală.

– părintele Simeon mi-a dat binecuvântare din toată inima pentru scrisoarea „Reactia pliromei la sinodul din Creta“, îndemnând ucenicii să semneze zicând că „în aceasta stă mântuirea voastră”.

– părintele a semnat scrisoarea respectivă în deplină cunoștință, citind integral textul unde era menționat și oprirea pomenirii ierarhului, eu fiind martorul acestui fapt.

– poziția părintelui s-a schimbat în urma întilnirii cu IPS Teofan și a altor întilniri cu pr. exarh Nechifor, pr. stareț Arsenie și cu pr. stareț Hariton de la Petru Vodă, când i s-a cerut prin declarație scrisă să intre în biserica ortodoxă, ca și cum prin semnarea acestei scrisori a ieșit din biserică.

– această schimbare de atitudine a părintelui a fost pentru mine cea mai mare durere pe care am avut-o vreodată, avându-l ca duhovnic aproximatix 23 de ani și avându-l la epitrahil de aproximativ 10 ani. De aceea mă bucur enorm de mult pentru revenirea părintelui și doresc să rămână statornic în aceastăpoziție până la ultima suflare a vieții lui.

      Nădăjduiesc că și părintele stareț al mănăstirii Sihăstria, care în viața civila a fost ucenic al părinteluiArsenie Papacioc, precum și alți fii duhovnicești ai părintelui Simeon din mănăstire vor urma poziția adevarată a părintelui.

Protosinghel Ieronim Cozma 

Sursa: aparam-ortodoxia.ro

Din nou Părintele IULIAN DE LA PRODROMU despre ierarhii apostați: „Dacă au primit și au fost părtași cu hulirea Maicii Domnului și-a sfinților și-a Mântuitorului, n-ai voie să-i pomenești!„

A mai vorbit părintele Iulian și în octombrie:

Video 1 și 2 – PĂRINTELE IULIAN DE LA PRODROMU ÎMPOTRIVA sinodului tâlhăresc din Creta 

SĂ TACĂ MINCINOȘII ECUMENIȘTI – Dovezile video că monahii din Athos AU AVUT BINECUVÂNTARE de la părinții Iulian de la Prodromu și Gavriil Aghioritul pentru a ține conferințe în România

 

Alexandru Kalomiros – „ÎMPOTRIVA FALSEI UNIRI BISERICEȘTI„ – fragmente

Text scris în 1964.

XXIX. Pseudo-episcopi

Este absolut necesar ca oamenii să înţeleagă că Biserica are temelii sfinte şi nu administrative; atunci nu vor păţi ceea ce li s-a întâmplat occidentalilor, care l-au urmat pe papă în greşelile lui, căci au crezut că, dacă nu îl urmează, vor fi automat în afara Bisericii. Astăzi, feluritele patriarhii şi arhidieceze trec prin mari presiuni din partea puterilor politice, care încearcă să-i dirijeze pe ortodocşi potrivit propriilor lor interese. Se ştie că Patriarhia Moscovei acceptă influenţa politicii sovietice. Dar şi Patriarhia Constantinopolului acceptă influenţa politicii americane, în virtutea acestei influenţe a avut loc contactul Patriarhiei Ecumenice cu lumea protestantă, influenţată tot de politica americană, contact ce a luat forma Consiliului Mondial al Bisericilor, iar caracterul servil al acestuia faţă de papă a început să ia dimensiuni periculoase şi chiar să exercite presiuni dominatoare asupra celorlalte biserici din lumea ortodoxă. America crede că va întări facţiunea vestică împotriva comunismului dacă, prin aceste „concilieri” artificiale, îi unifică forţele spirituale, în felul acesta, însă, Biserica devine o jucărie a puterilor politice ale lumii, cu consecinţe imprevizibile pentru Ortodoxie.

Sunt obligaţi ortodocşii să urmeze o, patriarhie atât de servilă pentru totdeauna? Faptul că această patriarhie a deţinut secole la rând primatul importanţei şi al cinstei în lumea creştină nu-i justifică pe cei care o vor urma spre o capitulare unificatoare cu erezia.. Şi Roma a avut odinioară primatul importanţei şi al cinstei în lumea creştină, dar acest lucru nu i-a obligat pe creştini s-o urmeze pe drumul ereziei. Comuniunea cu şi respectul pentru o anumită biserică din partea celorlalte biserici rămâne şi continuă doar atâta vreme cât acea biserică rămâne în Biserică, şi anume atâta vreme cât acea biserică trăieşte şi stăruie în duh şi în adevăr. Când o patriarhie încetează a fi o biserică, îngăduind comuniunea cu ereticii, atunci şi recunoaşterea ei de către celelalte biserici încetează. Ortodocşii trebuie să devină conştienţi de faptul că ei nu datorează ascultare unui episcop, oricât de important ar fi tidul său, atunci când acel episcop încetează a mai fi ortodox şi îi urmează în mod făţiş pe ereticii cu pretenţii de unire „în termeni de egalitate”. Dimpotrivă, ei sunt obligaţi să se îndepărteze de el şi să-şi mărturisească credinţa, încă din clipa în care acesta încetează a mai fi ortodox. Episcopul este o persoană sfinţită si, chiar dacă este păcătos în mod vădit, i se cuvine respect până când este judecat de către sinod. Dar, dacă devine în mod vădit eretic, ori se află în comuniune cu ereticii, atunci creştinii nu trebuie să aştepte decizia sinodului, ci trebuie să se îndepărteze imediat de el. 

Urmează explicarea canonului 15 al sinodului I-II din 861 – Constantinopol. 

XXX. La sfârşitul veacurilor

Lumea şi diavolul duc Biserica spre încercări atât de cumplite, încât ar putea veni ziua în care toţi episcopii vor avea legături cu ereticii. Ce vor face atunci credincioşii? Ce vor face puţinii care vor avea curajul de a nu urma masele, de a nu-şi urma rudele, vecinii şi concetăţenii? Toţi credincioşii vor trebui să înţeleagă că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile se vor oficia în continuare, bisericile vor fi pline de oameni, însă Biserica nu va avea nici o legătură cu acele biserici, acei preoţi ori acei credincioşi. Biserica este acolo unde este adevărul. Credincioşii sunt aceia care continuă Tradiţia neîntreruptă a Ortodoxiei, lucrare a Sfântului Duh. Preoţii adevăraţi sunt aceia care gândesc, trăiesc şi propovăduiesc aşa cum au făcut Părinţii şi Sfinţii Bisericii, sau care cel puţin nu îi resping în învăţăturile lor. Unde această continuitate a gândirii şi a vieţii nu există, acolo este o înşelătorie să se vorbească despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare par să o ateste. Are să se găsească întotdeauna un preot canonic, hirotonisit de un episcop canonic, care va urma Tradiţia, în jurul unor astfel se preoţi se vor aduna grupurile mici de credincioşi, care vor rămâne până în zilele din urmă. Fiecare dintre aceste grupuri mici va fi o Biserică locală sobornicească a lui Dumnezeu. Credincioşii vor găsi aici deplinătatea harului lui Dumnezeu. Nu vor avea câtuşi de puţin nevoie de legături administrative ori de alt soi, căci comuniunea care va exista între ei va fi cea mai desăvârşită cu putinţă. Va fi împărtăşire din Trupul şi Sângele lui Hristos, împărtăşire din Sfântul Duh. Legăturile de aur ale Tradiţiei ortodoxe vor uni acele biserici atât între ele cât şi cu bisericile trecutului, cu Biserica triumfătoare a cerului, în aceste mici grupuri, Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească se va păstra neatinsă. 

………………………………………………………………………………

Fie ca oamenii lumii să facă ce vor. Să fie sinoade ecumenice; să se unească bisericile; să se falsifice creştinismul, căci, aşa cum spune Sf. Ioan Hrisostom, dacă stâlpii ei rămân în picioare, Biserica nu se va nărui. „Nimic nu este mai puternic decât Biserica. Ea este mai presus decât cerurile şi mai largă decât pământul. Ea nu îmbătrâneşte niciodată; ea este mereu înfloritoare”. Stâlp al Bisericii este fiecare credincios adevărat care rămâne fidel Tradiţiei Părinţilor, în pofida tuturor curentelor cumplite din lume, care încearcă să-l îndepărteze de aceasta. Astfel de stâlpi vor exista până la sfârşitul lumii, orice s-ar întâmpla. De altfel, când vor avea loc aceste lucruri, venirea Domnului nu va fi departe. Această stare a lucrurilor va fi cel mai puternic semn că venirea Lui se apropie. Tocmai atunci va veni sfârşitul. 

XXXI. Semnul venirii

Creştinii sentimentali consideră cele de mai sus drept un pesimism excesiv şi respingător. Ca aliaţi ai lumii, ei nu pot vedea pecetea diavolului pe aspectele pe care ei le aprobă. Şi nici nu-şi pot da seama cât de înspăimântătoare este prăpastia care separă lumea de Dumnezeu, căci atunci ar trebui să recunoască că aceeaşi prăpastie îi separă pe ei de Dumnezeu. Prin urmare, ei nu acceptă să fie cineva pesimist în privinţa Turnului Babei din zilele noastre, într-atât sunt de încântaţi de perioada în care trăiesc. Ei îşi închipuie un viitor luminos. Pentru ei, creştinismul ţine pasul cu lumea; şi sunt atât de mulţumiţi de acest lucru încât nu te vor ierta niciodată dacă le arăţi că se înşeală. Îşi imaginează în viitor o biserică mondială unită, în care toţi oamenii vor fi uniţi prin legătura dragostei. Ereticii diferitelor secte sunt pentru ei fraţii lor creştini, de care au fost despărţiţi din pricina egocentrismului şi mărginirii epocilor trecute. Ei recunosc că există diferenţe dogmatice, dar aceste diferenţe vor fi depăşite prin iubire, sau, ca s-o spunem deschis, ele vor fi uitate datorită iubirii. Dar ce legătură există între această iubire smiorcăită şi dragostea lui Dumnezeu? Cum pot ei afirma tară ruşine că au mai multă iubire în inimile lor decât aveau Sfinţii care, cu dragostea lor, nu au putut depăşi barierele care îi separau de erezie, ci, dimpotrivă, ei au ridicat şi mai sus aceste bariere, ca să poată teri oile de lupi? Ceea ce ei socotesc a fi dragoste pentru oameni nu este, în esenţă, nimic altceva decât dragoste pentru cele ale lumii. Este o învoială cu minciuna a unor oameni care nu pot suporta greutăţile luptei cu puterile întunericului. Iar visul lor, acea imagine idilică a oamenilor buni şi cumsecade care îl tac pe Hristos să domnească pe acest pământ – ispita din pustie – este un vis pe care îl condamnă însuşi Domnul. Aceşti oameni extrem de optimişti să arunce o privire peste capitolul 24 al Evangheliei după Matei, pentru a vedea care sunt profeţiile Domnului privitoare la zilele de pe urmă: ………..

Întreaga lucrare poate fi citită (s-au descărcată) în format electronic AICI

Recomand să nu se țină prea mult cont de prefața strâmbă a lui Răzvan Codrescu.

POMENIREA CĂPITANULUI și a Nicadorilor și Decemvirilor – 30 noiembrie – Singurul discurs păstrat de la el

 

Imagini pentru corneliu zelea codreanu

„Cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său nu va fi învins niciodată.„

 „O Românie nouă nu poate ieși decât din luptă. Din jertfa fiilor săi.„ 

„Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, așa cum greșit se crede, ci de un mare educator și conducător, care să biruiască puterile răului.„

„… Căpitanul ajunsese unul dintre cei mai apreciaţi şi stimaţi oameni din ţară. În rîndurile organizaţiei intrau oameni din toate catogoriile sociale – studenţi, intelectuali, ţărani, munictori, ect. Singurii care îl urau şi nu erau de acord cu Căpitan erau regele, concubina sa, politicianiştii, marii bancheri (în marea lor parte evrei).

Pentru atitudinea sa dîrză, pentru lupta sa neîncetată pentru Ortodoxie, şi pentru simplul fapt că îşi dorea un viitor mai bun pentru neamul său, Corneliu Codreanu a trebuit să “plătească”. În urma unui proces mai mult decît batjoocritor, el este condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru simplul fapt de-al fi numit pe N. Iorga “necinstit sufleteşte”.

Este asasinat în noaptea de 29-30 noiembrie, alături de Nicadori şi Decemviri, la ordinul lui Carol II, şi al lui Armand Călinescu. Peste trupurile celor 14 eroi s-a turnat acid sulfuric, li groapa comună a fost umplută cu beton.

Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar, trupul Căpitanului este deshumat, şi reîngropat la Casa Verde din Bucureşti. Din păcate, astăzi nu se cunoaşte locul de veci al Căpitanului, mormîntul său fiind distrus de regimul comunist.” 

Mai multe citiți la: CUM A FOST ASASINAT CĂPITANUL – 30 noiembrie 

Dar mai multe informații despre culisele asasinării găsiți la: 

C.Z. Codreanu a fost asasinat de Carol al II-lea de teamă să nu fie detronat de Mișcarea Legionară!