Sfântul Nicodim Aghioritul spune, în Pidalion, că PUTEM REPREZENTA în icoane PE DUMNEZEU TATĂL ÎN CHIP DE BĂTRÂN și pe DUHUL SFÂNT ÎN CHIP DE PORUMBEL

Goblen Sfânta Treime - cod 420

Pentru început să vedem ce zice Sfânta Scriptură a Vechiului Testament:

„Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător.
Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.
Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului.
Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o vreme şi un anumit timp.
Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.”  Daniel 7, 9-15

Avem în acest text pe Dumnezeu Tatăl – Cel vechi de zile, Care, mai jos, este numit și Judecătorul.

Apoi, avem pe Dumnezeu Fiul – Fiul Omului – adică Domnul nostru Iisus Hristos așa cum El însuși S-a numit pe Sine în viața Sa pământească.

Vedem că Cel vechi de zile este o Persoană distinctă de Fiul Omului și… Cel din urmă este dus de norii cerului în fața Tatălui, unde i se dă „stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele”.

Să vedem și ce zice Sfântul Nicodim Aghioritul:

Pidalion 1844, edit. Credința strămoșească 2007

Pag.325

Subnota 258

PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL ŞAPTELEA SINOD

„3…Se cuvine să însemnăm, că şi Părintele cel fără de început se cuvine a se zugrăvi precum S-a arătat lui Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deşi papa Grigorie în epistolia cea către Leon Isavrul (foaia 712 a tomului al 2-lea din Sinodicale) zice că nu închipuim pe Tatăl Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci că nu-L zugrăvim după dumnezeiască fire; că aceasta cu neputinţă zice, este a se zugrăvi, şi a se închipui Firea lui Dumnezeu. Care şi Sinodul acesta face, şi toată soborniceasca Biserică, şi nu că nu-l zugrăvea pe El precum S-a arătat proorocului; că de nu L-am zugrăvi pe El nicidecum, pentru ce să zugrăvim atât pe Tatăl, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de Bărbaţi tineri, precum s-au arătat lui Avraam? Apoi deşi, să zicem, că Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui Sinod de mulţi oameni şi ecumenic mai mult se protimiseşte decât socoteala unuia. Iar deşi Sfântul Duh se cuvine a se zugrăvi în chip de porumb, precum s-a arătat, zicem: Că, de vreme ce un persan, cu numele Xenaias, zicea pe lângă altele, că este de minte copilărească a se zugrăvi Sfântul Duh precum s-a arătat în chip de Porumb. Iar acest al 7-lea Sfânt Sinod l-a anatematisit pe el împreună cu ceilalţi luptători de Icoane; din aceasta se socotește că după Sinodul acesta trebuie a se zugrăvi în chip de Porumb precum s-a arătat. Aceasta adeverește și însuși Dositei (fața 655 din Dodecavivlion ).”

 

Așadar, se cuvine/PUTEM să-L ZUGRAVIM PE DUMNEZEU TATĂL ÎN CHIP DE BĂTRÂN, căci CEL VECHI DE ZILE, așa cum i s-a arătat Sfântului Prooroc Daniel poate însemna și BĂTRÂN.

Nu-L zugrăvim/pictăm după fire, căci nimeni nu poate vedea firea lui Dumnezeu, decât numai Dumnezeu Fiul. Și Sinodul 7 Ecumenic aceasta explică.

Dacă putem zugrăvi Sfânta Treime în chip de trei îngeri, așa cum i S-a arătat lui Avraam la stejarul din Mamvri, putem să-L zugrăvim și pe Tatăl așa cum i s-a arătat proorocului Daniel.

PUTEM zugrăvi și pe Duhul Sfânt în chip de porumbel (cum S-a arătat la botezul Domnului în Iordan), căci ideea că nu am putea zugrăvi a treia Persoană a dumnezeirii în acest fel a fost emisă de un eretic iconoclast – Xenaias – condamnat de Sinodul 7 Ecumenic.

Iată și o explicație a Sfântului Ioan Damaschin, care zice că proorocii și Patriarhul Avraam au văzut într-adevăr pe Dumnezeu, dar NU după ființă, ci doar după câte o asemănare oarecare, așa cum a vrut El să li se descopere; fiecăruia în chip diferit: 

SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit. Predania București 2011, pag.17, 225:

CARTEA ÎNTÂI

CAP 1

„Cum că necuprins de minte iaste Dumnezeu, şi cum că nu se cuvine să căutăm şi să cercăm ceale ce nu s’au dat noao de Sfinţii Proroci, şi de Apostoli, şi de Evanghelişti

Pre Dumnezeu nimene nu l-au văzut niciodinioară, (1) cel Unul-născut Fiiul, carele iaste în sânurile Tatălui, (2) acela au spus”1.


(1) Dară poate va zice cineva: Cum aicea ne învăţăm cum că nimene nu au văzut pre Dumnezeu, iară Scriptura cea veachie în multe locuri arată că l-au văzut, precum Adam în Raiu, şi Avraam la stejarul Mamvri, şi când să ducea la Sodoma, şi Moisì în munte (măcar de şi numai dosul să zice că au văzut). Aşijderea şi Prorocul Isaia, şi Daniil, şi alţii? Au văzut cu adevărat, dară nu fiinţa lui Dumnezeu, ci asemănare oarecarea şi vedeare, unul întru un chip, şi altul în alt chip, fieştecarele după potriva credinţii sale, şi după cum urma trebuinţa. De unde iaste arătat că nu au văzut pre însăşi fiinţa, pentru că nu o ar fi văzut în multe chipuri, singuratică fiind ea şi fără de formă. Iară mai vârtos că şi însuşi Dumnezeu zice cătră Moisì: „Că nu va vedea omul faţa mea, şi să fie viu”. Încă nici Îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, măcar de să şi zic că văd faţa lui. Ci aceasta arată numai cum că pururea gândesc la Dumnezeu. Numai dară Fiiul veade pre Tatăl, şi el îl spune tuturor oamenilor.”

 

Despre icoana Sfintei Treimi pictată cu Dumnezeu Tatăl ca bătrân, Fiul în dreapta Sa, tânăr cum știm și Duhul Sfânt în chip de porumbel, despre care unii afirmă că ar fi eretică, se spune și că ar fi de proveniență apuseană:

„Interesul pe care arta apuseană îl manifestă, în paralel cu această temă a Ospitalității lui Avraam, pentru reprezentarea Treimii în variantă antropomorfizată, rămâne străin lumii bizantine în primul mileniu creștin. După căderea Constantinopolului însă, când apar noi tipuri iconografice precum Iisus Emanuel și Cel vechi de zile, începe să se răspândească și iconografia antropomorfă pentru circumscrierea Treimii. În geneza acesteia un rol important îl au încercările pe care le face arta apuseană a secolelor IX‑XIII de a reda Persoanele Treimii, iar aici putem întâlni trei mari tipuri iconografice, care au dus la conturarea compoziției. Primul ar fi cel numit Treimea Psaltirii, adică acel tip iconografic care ilustrează primul verset al Psalmului 109 („Zis‑a Domnul Domnului Meu: Șezi de‑a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”) și care se răspândește prin intermediul manuscriselor conți­nând Psaltirea. În aceste miniaturi Îi vedem pe Tatăl și pe Fiul așezați pe un tron, unul lângă altul, între Ei aflându‑se un porumbel. Ima­ginea este văzută ca o formă de a ilustra teologia latină a consubstanțialității și a purcederii Duhului Sfânt din Tatăl și din Fiul. Tot din această perioadă datează și prima mențiune a sărbătorii Sfintei Treimi în cărțile de cult ale Bisericii Apusului, ea este prăznuită a doua zi după Pogorârea Duhului Sfânt. – Nu se spune din care perioadă – dinainte sau de după anul 1054 – n. adm.

…….

„Toate aceste inovații prezente în iconografia apuseană a Treimii au pătruns în diferite forme și variante și în arta Răsăritului, circulând în paralel cu Sfânta Treime canonică, înfățișată ca scenă biblică istorică, cu îngerii stând la masă sub stejar. Și astfel întâlnim Treimea noutestamentară, care presupune pictarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh și în arta Bisericii Ortodoxe.

Tatăl este văzut ca un bătrân cu părul alb, are barbă și o aureolă specifică, formată fie din două romburi intersectate, fie dintr‑un triunghi, Hristos apare cu tipologia cunoscută și este situat în dreapta Tatălui, iar Sfântul Duh ia chipul unui porumbel și e plasat fie între Tatăl și Fiul, dacă Ei stau unul lângă altul, fie este văzut ca o rază de lumină ce pornește din gura Tatălui.” – ziarullumina.ro

 

După cum am văzut mai sus, reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl în chip de bătrân și a Duhului Sfânt în chip de porumbel, NU SUNT închipuiri după ființă ale celor două persoane ale Sfintei Treimi, ci după arătare. Și SE POT PICTA/ZUGRĂVI.

Dacă respectiva icoană este intr-adevăr de proveniență apuseană, chiar si de dinaintea anului 1054, când apusul s-a rupt de Ortodoxie, adică de Biserică și cineva îi dă interpretarea eretică a purcederii Sfântului Duh și din Fiul (așa cum zic papistașii prin erezia filioque)… SAU că Fiul reprezentat tânăr, pe lângă Tatăl bătrân ar însemna că a existat un timp în care Tatăl ar fi fost singur (conform ereziilor origeniste și ariene) și Fiul sau Duhul Sfânt ar fi apărut ulterior în timp, la o oarecare distanță, toate aceastea rămân interpretări eretice.

Un ortodox, dacă are în față o astfel de icoană, știe sau trebuie să știe că nu a existat o vreme când o Persoană a Sfintei Treimi a existat fără celelalte două, Fiul fiind născut mai înainte de toți vecii din Tatăl și Sfântul Duh purcede NUMAI DE LA TATĂL.

Așadar NU icoana este eretică, ci cel mult interpretarea dată ei poate fi eretică.

La noi, chiar și ortodocșii neștiutori nu au astfel de probleme. Ei se închină cu evlavie și înaintea icoanei cu Sfânta Treime în chip de trei îngeri și înaintea celei cu Persoanele Treimii reprezentate în chip diferit.

 

 

 

 

 

18 gânduri despre „Sfântul Nicodim Aghioritul spune, în Pidalion, că PUTEM REPREZENTA în icoane PE DUMNEZEU TATĂL ÎN CHIP DE BĂTRÂN și pe DUHUL SFÂNT ÎN CHIP DE PORUMBEL

  1. Icoane – reprezentându-l pe Cel Vechi de Zile – e Domnul nostru Iisus Hristos

    „De aceea nici Sinodul al VII-lea Ecumenic nu a prevazut nicio hotarare care sa legifereze pictarea chipului lui Dumnezeu Tatal.

    Parintii Sinodului chiar au reluat argumentul Papei Grigorie II din scrisoarea acestuia catre imparatul Leon Isaurul: „De ce nu-L reprezentam si nici nu-L descriem pe Tatal Domnului nostru Iisus Hristos? Pentru ca nu stim cum este. (…) Numai daca L-am fi vazut si cunoscut precum L-am vazut si cunoscut pe Fiul Sau, atunci am fi incercat sa-L descriem si sa-L reprezentam cu ajutorul artei”.

    Alti doi mari aparatori ai sfintelor icoane, Sfantul Teodor Studitul si Ioan Damaschin, s-au opus reprezentarii lui Dumnezeu Tatal. Ioan Damaschin afirma: ”Nu Il reprezentam pe Domnul Dumnezeu , deoarece nu Il vedem; daca L-am fi vazut, L-am fi reprezentat”

    Sursa: https://m.crestinortodox.ro/religie/icoana-eretica-120447.html

    De la Sf. Nicodim Aghioritul nu rezultă neapărat că Dumnezeu Tatăl va fi reprezentat în icoane sub chipul unui bătrân. Rezultă că poate fi reprezentat, adică așa:la Stejarul Mamvri, precum știm noi icoana Sfintei Treimi.

    Apreciază

    • Nu reiese deloc ce zici. Rezulta ca poate fi pictat si ca „Cel vechi de zile”.
      „Vechi” putand foarte bine insemna batran.
      „Daca L-am fi vazut, L-am fi reprezentat”. Sfantul prooroc Daniel L-a vazut. Cum putea face diferenta, in vedenie, intre „Cel vechi de zile” si „Fiul Omului” daca nu era o distinctie intre Ei?! Daca i s-ar fi aratat cu infatisare identica, ar fi precizat.
      Sfanta Treime poate fi reprezentata si ca la Stejarul din Mamvri, dar si cu Tatal in chip de batran si Duhul Sfant in chip de porumbel.

      Apreciază

  2. Frate cu parere de rau , trebuie sa iti spun ca nu sunt de acord cu articolul tau. „Icoana” prezentata de tine la inceputul articolului este o erezie catolica. Aceasta erezie se cheama filioque.
    Porumbelul adica Duhul Sfânt este la mijloc între Tatăl și Fiul,deci simbolizează Duhul Sfânt care la ereticii catolici purcede și de la Tatăl și de la Fiul adica filioque.
    Icoana cu Sfânta Treime corectă, canonică Ortodoxă este cea pictată de Sf. Andrei Rubliov. In Rusia a fost un sinod local în 1665 care a interzis reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl ca un bătrân,cea canonică rămânând cea a lui Andrei Rubliov.

    Apreciază

    • Sinodul de la Moscova (unii zic 1666, altii 1667, tu 1665) putea gresi. De altfel, tot din acea perioada dateaza un sinod, tot la Moscova (nu mai stiu daca chiar acelasi), care stabilea ca papistasii pot veni la Ortodoxie doar prin mirungere.
      Asa ca… nu prea am incredere in discernamantul rusilor.
      De unde reiese ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul? Din faptul ca e reprezentat deasupra amandorura? Unde vroiai sa fie reprezentat? Dedesubt, intr-o parte sau unde?
      Dar in icoana cu Cei Trei de la Stejarul din Mamvri, imi poti spune Care este Duhul Sfant? Daca e cumva la jumate, nu poate rezulta ca purcede de la celelalte doua Persoane (sa nu fie!)??
      Am spus in articol ca problema poate fi cel mult de interpretare. Pentru mine nu este o icoana eretica.

      Apreciază

      • In Icoana de la stejarul Mamvri lucrurile stau cam asa: Sunt 3 ingeri , doi au capul inclinat catre un Altul ( acela cu capul drept este Tatal si Ceilalti asculta …inclinarea capului dovedeste atentie spre ce li se transmite…) Duhul Sfant deci este din cei doi care au capul inclinat si de regula are culoarea verde pe hainele lui…Asa mi s-a spus de catre un parinte care zic eu ca stia ce spune

        Apreciază

      • acel sinod a interzis si reprezentarea Maicii Domnului cu 3 maini care icoana o avea Sv. Paisie de la Neamt si care face minuni si in ziua de azi, deci daca acel „sinod” din 1666 e asa orthodox si citat de toti iconomahii ca baza ptr aburelile lor de ce a interzis ICOANA Maicii Domnului cu 3 maini CARE PRIN MINUNILE CE LE FACE ARATA CA NU E IN ACORD CU CE VREA DUMNEZAU! asa ca ce sinod e ala cu o GRESALA ASA GRAVA ????

        Apreciază

    • voi sunteti adoratorii spatiului si figurilor geometrice, gata de parca Dumnezau de se arata in alta ordine si atunci gata mintea vostea sare la erezia Filioque argument mai prost ca asta nici ca se gasea

      Apreciază

  3. Bogdaproste!
    Si eu credeam in trecut ca nu il putem reprezenta pe Dumnezeu-Tatal in icoane. Se pare ca m-am inselat si ca Sfintii Parinti ne contrazic.
    Urmatoarele citate sunt in engleza, deoarece nu stiu daca se gasesc in romana:
    St. John of Damascus:
    „If Holy Scripture clothes God in figures which are apparently material, and can even be seen, they are still immaterial. They were seen by the prophets and those to whom they were revealed, not with bodily but with intellectual eyes. They were not seen by all. 𝗜𝗻 𝗮 𝘄𝗼𝗿𝗱 𝗶𝘁 𝗺𝗮𝘆 𝗯𝗲 𝘀𝗮𝗶𝗱 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝘄𝗲 𝗰𝗮𝗻 𝗺𝗮𝗸𝗲 𝗶𝗺𝗮𝗴𝗲𝘀 𝗼𝗳 𝗮𝗹𝗹 𝘁𝗵𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘀 𝘄𝗵𝗶𝗰𝗵 𝘄𝗲 𝘀𝗲𝗲. We apprehend these as if they were seen.”
    God the Father has appeared in a material form, so we can make images of Him.
    St. Dimitri of Rostov (+1709):
    „If someone portrays God the Father in the form of a most honorable old man, so it was in reality, when the prophet Daniel and the prophet Isaiah saw the „Ancient of Days”, „sitting him on the throne high exaltation, and Seraphim are round about him”
    St. Epiphanius of Salamis (+430)
    6,3 Of course the Lord appeared as he chose since he is mighty in all things, and we do not deny that the prophets saw God— and not only the prophets, but the apostles as well. St. Stephen the Protomartyr says, “Behold, I see heaven open, and the Son of Man standing. at the right hand of God and the Father.”
    7,6 What can we say, then, since the Gospel says that no one has ever seen God, while the prophets and apostles, and the Lord himself, say that they have? Is there any contradiction in the sacred scripture? Never! Prophets and apostles did see God, and this is true. But they saw him as they were able and as it was possible for them, and God appeared to them as he willed, “for with him all things are possible.” It is plain and universally agreed that God is invisible and incomprehensible; but on the other hand, he is able to do what he wills, “For none can resist his will.” By his nature, then, he is invisible, and in his glory he is incomprehensible; but there is nothing to oppose his will if he chooses to appear to the man he has made.
    14,3 „This Father, Son and Holy Spirit has always vouchsafed to appear in visions to his saints, as each was able to receive [the vision] in accordance with the gift which had been him by the Godhead. This gift was granted to each of those who were deemed worthy, sometimes to see the Father as each was able, to hear his voice as well as he could. When he said by the mouth of Isaiah, “My beloved servant shall understand,” this is the voice of the Father. And when Daniel saw “the Ancient of Days,” this is a vision of the Father.”
    St. Ephrem the Syrian (+373)
    “With pleas of all kinds He humbled Himself to children, that in His mercy He might lift them to His height. For when [God whom we have called] a mirror was incapable of old age, and the (Jewish) people incapable of the truth, He took to Himself old age for the instructing of the faithless: and since king and old man and child were become effeminate, He put on old age; as a venerable old man did He judge those iniquitous persons who were effeminate in sin. The Being that waxeth not old put on old age to teach by parables concerning His Son and His Beloved. By the mask of old age He shewed His Fatherhood to teach that He hath a Son, the Son of Man, Whom Daniel saw standing before the Ancient of Days, Who did away with mortal kings, and made Himself a King in the Son of the King Immortal. If it had been One only that was sitting, then had there been one seat; but for this reason he saw not one seat, but seats. He shewed that there was an Assessor with Him, and a Son to the Ancient of Days.”
    APOLOGIA OF ST JOHN DAMASCENE AGAINST
    THOSE WHO DECRY HOLY IMAGES.
    PART III
    https://pages.uoregon.edu/ssh…/324/texts/icons/icons3.html
    Fourth Chapter. What an Image is, what it is not; and how each Image is to be set forth.
    „[99] If Holy Scripture clothes God in figures which are apparently material, and can even be seen, they are still immaterial. They were seen by the prophets and those to whom they were revealed, not with bodily but with intellectual eyes. They were not seen by all. In a word it may be said that we can make images of all the forms which we see.”
    TO THE GLORY OF THE FATHER, SON
    AND HOLY SPIRIT THE ONE GOD
    THE RUDDER (PEDALION)
    By AGAPIOS, A HIEROMONK AND
    NICODEMOS, A MONK
    and diligently redacted at the instance of His Superlative All-Holiness and of the Sacred and Holy Synod by Seignior Dorotheos, an Erudite
    Teacher and Preacher
    „WE DO INDEED PORTRAY THE FATHER AS HE APPEARED
    We must note that since the present Synod in the letter it is sending to the church of the Alexandrians pronounces blissful those who know and admit and recognize, and consequently also depict in icons and honor the visions and
    theophanies of the Prophets, just as God Himself formed these and impressed them upon their mind, but anathematizes on the contrary those who refuse to accept and admit the pictorial representations of such visions before the
    Incarnation of the divine Logos (page 905 of Volume II of the Synodal Records) it is to be inferred that 𝗲𝘃𝗲𝗻 𝘁𝗵𝗲 𝗯𝗲𝗴𝗶𝗻𝗻𝗶𝗻𝗴𝗹𝗲𝘀𝘀 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿 𝗼𝘂𝗴𝗵𝘁 𝘁𝗼 𝗵𝗮𝘃𝗲 𝗛𝗶𝘀 𝗽𝗶𝗰𝘁𝘂𝗿𝗲 𝗽𝗮𝗶𝗻𝘁𝗲𝗱 𝗷𝘂𝘀𝘁 𝗮𝘀 𝗛𝗲 𝗮𝗽𝗽𝗲𝗮𝗿𝗲𝗱 𝘁𝗼 𝗗𝗮𝗻𝗶𝗲𝗹 𝘁𝗵𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗵𝗲𝘁 𝗮𝘀 𝘁𝗵𝗲 𝗔𝗻𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁 𝗼𝗳 𝗗𝗮𝘆𝘀.”
    Someone not possessed of a heretical disposition would simply accept this citation as demonstrating that the Logos/Word/Son is the Ancient of Days. Which is exactly what I and others who venerate images of the Father have no qualms confessing: that the Son is the Ancient of Days. I equally venerate and honor icons of the Son depicted as the Ancient of Days just as much as I venerate icons wherein the Father is depicted as the Ancient of Days.
    The Orthodox position is that the appellation Ancient of days is common to and pertains to the whole Godhead, as one can readily understand if he were to read:
    St. Dionysius the Areopagite on Divine Names:
    „But Almighty God is celebrated as „Ancient of days” because He is of all things both Age and Time,–-and before Days, and before Age and Time. And yet we must affirm that He is Time and Day, and appointed Time, and Age, in a sense befitting God, as being throughout every movement unchangeable and unmoved, and in His ever moving remaining in Himself, and as being Author of Age and Time and Days. Wherefore, in the sacred Divine manifestations of the mystic visions, He is represented as both old and young; the former indeed signifying the „Ancient” and being from the beginning, and the latter His never growing old; or both teaching that He advances through all things from beginning to end…”
    Even the quote you cited testifies to this!
    „The Ancient of Days became a child. He who is seated upon a high throne and carried aloft is placed in a manger.” (St John Chrysostom)
    The very fact that Chrysostom says the Ancient of days 𝗯𝗲𝗰𝗮𝗺𝗲 a child testifies that the Ancient of days existed 𝗽𝗿𝗶𝗼𝗿 to the Incarnation. So the Logos/Son is named Ancient of days according to His divinity, as being before Days, and before Age and Time.
    Being „before Days, and before Age and Time,” is common to the whole Godhead, and is not an exclusive property peculiar to the Son.
    That is why in his commentary on Daniel, Chrysostom (along with many other saints) says Daniel saw a vision of the Father as the Ancient of days.
    So, in one place Chrysostom refers to the Son as Ancient of days, and in another place the saint refers to the Father as the Ancient of days.
    Those who have a sincere desire to know the truth, and who have not fallen into the depths of heretical pravity, have no problem accepting such a simple recognizable truth.
    It is appropriate in certain instances to use the appellation Ancient of Days in reference to the Father, and in other instances appropriate to refer to the Son as the Ancient of days.
    Only someone who has a heretical mindset cannot accept such a simple and basic truth, and would want to contradict countless Fathers and the services of the Church, which declare the Ancient of days in the vision of Daniel to be the Father.
    Only heretics with an Arian mindset would accept that the Holy Spirit was seen in the likeness of a dove, never having taken on flesh, and the Logos/Son was seen in OT theophanies, prior to taking on flesh in the Incarnation, and then try to assert that the Father has peculiar energies different than the Second and Third Persons of the Holy Trinity, and hence cannot appear in theophanies or visions.
    If the Holy Spirit can appear in the likeness of a dove, never having taken on flesh, then the Father is able to appear as a venerable old man, never having taken on flesh.
    St. Augustine (+430)
    „I do not know in what manner these men understand that the Ancient of Days appeared to Daniel, from whom the Son of man, which He deigned to be for our sakes, is understood to have received the kingdom; namely, from Him who says to Him in the Psalms, „Thou art my Son; this day have I begotten Thee; ask of me, and I shall give Thee the heathen for Thine inheritance; and who has „put all things under His feet.” 𝗜𝗳, 𝗵𝗼𝘄𝗲𝘃𝗲𝗿, 𝗯𝗼𝘁𝗵 𝘁𝗵𝗲 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿 𝗴𝗶𝘃𝗶𝗻𝗴 𝘁𝗵𝗲 𝗸𝗶𝗻𝗴𝗱𝗼𝗺, 𝗮𝗻𝗱 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗼𝗻 𝗿𝗲𝗰𝗲𝗶𝘃𝗶𝗻𝗴 𝗶𝘁, 𝗮𝗽𝗽𝗲𝗮𝗿𝗲𝗱 𝘁𝗼 𝗗𝗮𝗻𝗶𝗲𝗹 𝗶𝗻 𝗯𝗼𝗱𝗶𝗹𝘆 𝗳𝗼𝗿𝗺, 𝗵𝗼𝘄 𝗰𝗮𝗻 𝘁𝗵𝗼𝘀𝗲 𝗺𝗲𝗻 𝘀𝗮𝘆 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝘁𝗵𝗲 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿 𝗻𝗲𝘃𝗲𝗿 𝗮𝗽𝗽𝗲𝗮𝗿𝗲𝗱 𝘁𝗼 𝘁𝗵𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗵𝗲𝘁𝘀, and, therefore, that He only ought to be understood to be invisible whom no man has seen, nor can see?
    „And be not deceived, brethren, by any of those who assert that the Father is invisible, and the Son visible. This assertion is made by those who think that the latter is a creature, and whose understanding runs not in harmony with the words, „I and my Father one.” Accordingly, as respects the form of God wherein He is equal with the Father, the Son also is invisible:”
    St. Augustine (+430)
    „And be not deceived, brethren, by any of those who assert that the Father is invisible, and the Son visible. This assertion is made by those who think that the latter is a creature, and whose understanding runs not in harmony with the words, „I and my Father one.” Accordingly, as respects the form of God wherein He is equal with the Father, the Son also is invisible:”
    „Here, however, we must be careful not to fall into error. Heretics are not wanting who say that the natures of the Father and of the Son are different and distinct, and who deny the identity of one and the same substance in both. But the Catholic faith believes the Father, Son, and Holy Ghost to be one God, a Trinity of one substance, equal, inseparable, not confused by commixtion, not separated by distinction. 𝗧𝗵𝗲𝘆, 𝘁𝗵𝗲𝗿𝗲𝗳𝗼𝗿𝗲, 𝘄𝗵𝗼 𝘀𝗲𝗲𝗸 𝘁𝗼 𝗽𝗿𝗼𝘃𝗲 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗼𝗻 𝗶𝘀 𝗻𝗼𝘁 𝗼𝗳 𝘁𝗵𝗲 𝘀𝗮𝗺𝗲 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻𝗰𝗲 𝗮𝘀 𝘁𝗵𝗲 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿 𝗮𝗹𝗹𝗲𝗴𝗲 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗼𝗻 𝘀𝗵𝗼𝘄𝗲𝗱 𝗛𝗶𝗺𝘀𝗲𝗹𝗳 𝘁𝗼 𝘁𝗵𝗲 𝗽𝗮𝘁𝗿𝗶𝗮𝗿𝗰𝗵𝘀; 𝗳𝗼𝗿 𝘁𝗵𝗲 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿, 𝘁𝗵𝗲𝘆 𝘀𝗮𝘆, 𝘄𝗮𝘀 𝗻𝗼𝘁 𝘀𝗲𝗲𝗻. 𝗧𝗵𝗲 𝗶𝗻𝘃𝗶𝘀𝗶𝗯𝗹𝗲 𝗮𝗻𝗱 𝘁𝗵𝗲 𝘃𝗶𝘀𝗶𝗯𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗸𝗲 𝘁𝘄𝗼 𝗻𝗮𝘁𝘂𝗿𝗲𝘀; 𝗵𝗲𝗻𝗰𝗲, 𝗮𝗰𝗰𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝗴 𝘁𝗼 𝘁𝗵𝗲𝗺, 𝘁𝗵𝗲 𝘄𝗼𝗿𝗱𝘀 𝗪𝗵𝗼𝗺 𝗻𝗼 𝗺𝗮𝗻 𝗵𝗮𝘀 𝗲𝘃𝗲𝗿 𝘀𝗲𝗲𝗻 𝗼𝗿 𝗰𝗮𝗻 𝘀𝗲𝗲, 𝗿𝗲𝗳𝗲𝗿 𝘁𝗼 𝘁𝗵𝗲 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿. 𝗧𝗵𝗶𝘀 𝘄𝗼𝘂𝗹𝗱 𝗯𝗲 𝘁𝗼 𝗯𝗲𝗹𝗶𝗲𝘃𝗲 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝗛𝗲 𝘄𝗵𝗼 𝗮𝗽𝗽𝗲𝗮𝗿𝗲𝗱, 𝗻𝗼𝘁 𝗼𝗻𝗹𝘆 𝘁𝗼 𝗠𝗼𝘀𝗲𝘀, 𝗯𝘂𝘁 𝗮𝗹𝘀𝗼 𝘁𝗼 𝗔𝗯𝗿𝗮𝗵𝗮𝗺, 𝘁𝗼 𝗔𝗱𝗮𝗺 𝗵𝗶𝗺𝘀𝗲𝗹𝗳 𝗮𝗻𝗱 𝘁𝗵𝗲 𝗼𝘁𝗵𝗲𝗿 𝗽𝗮𝘁𝗿𝗶𝗮𝗿𝗰𝗵𝘀, 𝘄𝗮𝘀 𝗻𝗼𝘁 𝗚𝗼𝗱 𝘁𝗵𝗲 𝗙𝗮𝘁𝗵𝗲𝗿, 𝗯𝘂𝘁 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗼𝗻; 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝘁𝗵𝘂𝘀 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗼𝗻 𝗺𝗮𝘆 𝗯𝗲 𝘃𝗶𝗲𝘄𝗲𝗱 𝗮𝘀 𝗮 𝗰𝗿𝗲𝗮𝘁𝘂𝗿𝗲. 𝗧𝗵𝗲 𝗖𝗮𝘁𝗵𝗼𝗹𝗶𝗰 𝗳𝗮𝗶𝘁𝗵 𝗱𝗼𝗲𝘀 𝗻𝗼𝘁 𝘀𝗮𝘆 𝘁𝗵𝗶𝘀. What does it say? That the Father is God and the Son is God; that the Father is incommutable and the Son is incommutable; that the Father is eternal and the Son is eternal; that the Father is invisible and the Son is invisible. For if you say that the Father is invisible and the Son visible, you distinguish, or rather separate, the substance of both. . .

    De asemenea, se pare ca Dumnezeu-Tatal a fost reprezentat si in iconografia Bizantina incepand cu secolul al IX-lea:
    Greek Codex 923 fol 40r Bibliothèque nationale de France
    https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b525013124/f83.item
    https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b525013124/f83.item?fbclid=IwAR0-4dFSX6r_xnOE0Cp6QVO7IA33-25YuuaaUde14xY1cu6qDQDvwFkWczo
    Perhaps English is not your native language, and you have difficulty comprehending what I posted. I just posted several saints which said the Father has been seen. St. John Chrysostom said Prophet Daniel saw the Father as the Ancient of Days, as if in a vision. The Protomartyr Stephen saw Christ standing at the right hand of the Father.
    God the Father has been seen, therefore He can be depicted. Orthodox theology 101. Images of the Father date back well over a thousand years.
    Since you brought up St. John of Damascus, here is the vision of the protomartyr Stephen with Christ at the right hand of the Father, from a 9th century 𝗚𝗥𝗘𝗘𝗞 manuscript of St. John of Damascus, at the Bibliothèque Nationale in Paris:
    The whole codex can be viewed here:

    Apreciază

    • Da, adevarat! Si Sfantul Mucenic si Arhidiacon Stefan L-a vazut pe Dumnezeu Tatal, dar nu ne-a spus cum L-a vazut. Probabil nu a mai avut timp sa-L descrie, caci iudeii l-au omorat cu pietre:

      „Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
      Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
      Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!
      Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui.
      Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
      Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!
      Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.” Faptele Apostolilor 7, 54-60

      Apreciază

      • https://m.facebook.com/RevistaConstiinta/posts/659609900809054/

        „Pruncul are o vârstă venerabilă!
        Toate acestea le cunoaștem din imnurile Bisericii. Pur și simplu deschideți Mineiul pe luna decembrie și veți găsi acolo și “taina străină și minunată“ și “Cel Ce Este se face ceea ce nu era“. Cât despre identificarea pruncului Iisus cu Cel Vechi Zile, și aceasta este absolut standard în imnografia bizantină. Iată, de pildă, din Condacul al doilea la Botezul Domnului compus de Sfântul Roman Melodul:
        Cel ce s-a arătat pe pământ, acesta este Dumnezeul nostru … Cel ce în felurite chipuri
        s-a arătat proorocilor, Cel pe care Daniel l-a văzut ca Fiu al Omului și Vechi de Zile și l-a vestit pe Cel vechi și nou ca pe Unul Domn Care descoperă și luminează toate.
        Așadar, scrie Melodul, textul de la Daniel 7 propovăduiește un unic Domn (kyrios)—Iisus Hristos—care este, deodată, și “vechi” și “nou”: Fiul Omului și Cel Vechi de Zile. Multe dintre compozițiile Sfântului Roman, precum și altele alcătuite de Ioan Damaschinul sau Cosma din Maiuma, alături de multe imnuri care s-au transmis anonim, au intrat în circuitul liturgic în cursul veacurilor șapte, opt, și nouă, astfel încât interpretarea hristologică a Celui Vechi de Zile a devenit, foarte clar, normativă.

        Mărturia Icoanelor
        Cam la fel stau lucrurile și în iconografie. Cine nu cunoaște oare fresca Judecății de pe peretele de apus al Voronețului, cu râul de foc, de un roșu intens, care pornește din fața tronului lui Hristos și brăzdează întreaga scenă? Ei bine, râu de foc curgea ieşind de dinainte-I citim la Daniel 7, 10, imediat după ce ni se spune că e vorba de scaunul de judecată a Celui Vechi de Zile. Ce-i drept, Hristos Judecătorul nu este zugrăvit cu păr alb, precum Cel Vechi de Zile. Însă deasupra Judecății se desfășoară un alt registru iconografic în care apar doi îngeri care închid oarecum, ca pe un sul, istoria lumii (ilustrând textul de la Apocalipsă 6,14: “cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul”), iar în centrul acestui registru superior apare o altă figură antropomorfă, cu părul alb—Cel Vechi de Zile. Care să fie relația dintre cele două figuri? Cred că este, precum la Roman Melodul, același unic Domn Iisus Hristos, deodată vechi și nou, Fiul Omului și Cel Vechi de Zile.
        Că așa stau lucrurile se poate vedea mai clar din frescele de la biserica Sfântul Ioan din Suceava sau din bolnița Mânăstirii Govora, unde Cel Vechi de Zile are trăsăturile lui Hristos și cu o aură în care este înscrisă o cruce. Cea mai timpurie icoană de acest fel—Hristos Judecătorul, înfățișat însă cu părul alb al Celul Vechi de Zile, și numit Emanuil—ni s-a păstrat din secolul al șaptelea, la mânăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai.
        Am deschis o discuție prea largă pentru un singur număr al Conștiinței, și tonul a devenit cam prea expozitiv și uscat. Și mai sunt atâtea de spus … Până data viitoare însă, să revenim cu gândul la praznicul Nașterii, și să păstrăm cât mai mult timp bucuria că pentru noi S-a născut prunc tânăr Dumnezeu Cel mai înainte de veac. ”

        Apreciază

        • Dar nu zice Hristos: „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.” – Ioan 10, 30?
          Nu este gresit nici sa-L identifici pe Iisus Hristos si ca cel vechi de zile din moment ce este Dumnezu impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Asa, putem spune ca si a treia Persoana – Duhul – este cel vechi de zile. Caci nu a existat un moment in care Tatal sa fie singur.
          Dar in textul de la Sf Prooroc Daniel se face distincția clară, oricum ai suci-o.
          Deci si Tatal S-a aratat; si lui Daniel Proorocul si Sf-ului Mc Stefan si lui Isaia Proorocul.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s