Schimonahul Efrem (Antonie – Frank Atwood) prohodit la Mânăstirea Sfântul Antonie – Florence din Arizona

Dimitrie Ivașco

CE VIAȚĂ !!! CE CRUCE !!!

Părintele Efrem (Frank Atwood) a fost condamnat la moarte, iar în 8 iunie 2022, la ora 10.00 dimineața – ora Arizonei, după 38 de ani de închisoare făcută degeaba, a fost ucis cu o injecție letală care i-a adus dureri extreme și chinuri groaznice timp de 2 ore, până când organismul a cedat substanțelor chimice injectate.

Americanul (pe jumătate evreu) Frank Atwood a trecut la ortodoxie și în timpul detenției a fost tuns în monahism în Schima Mare, de către părintele său duhovnic, părintele Stareț Paisie, egumenul mănăstirii Sfântul Antonie din Arizona. Schima Mare este cea mai mare treaptă în monahism.

Deși mai mulți agenți FBI care au anchetat cazul au recunoscut că acuzațiile sunt false, totuși Părintele Efrem (Frank Atwood) a fost încarcerat într-o închisoare de maximă siguranță aproape 40 de ani, și în final, condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu a comis-o.

În cartea „Lumina din spatele gratiilor” scrisă de Frank Atwood și soția acestuia dinainte de arestare (acum este și ea călugăriță), autorul mărturisește:

„Am fost condamnat la moarte pentru asasinarea unui copil – crimă pe care nu am săvârșit-o. Am suferit peste trei decenii de abuzuri înfricoșătoare. De aceea, în cazul meu, căutarea menirii originare a omului de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele a fost o luptă cumplită, până la sânge.

Am suferit enorm până să ajung să învăț ce înseamnă dragostea adevărată, jertfelnică, și cum pot să o pun în practică în condițiile vieții mele de condamnat la moarte. Am trecut prin mari încercări până să ajung să înțeleg că am fost creați nu pentru a ne satisface dorințele egoiste, ci pentru a căuta împlinirea dragostei de aproapele, pentru a ne dărui celorlalți și a suferi pentru ei, pentru a-i iubi așa cum ne iubește Iisus Hristos pe fiecare în parte. Iar când spun „ceilalți”, mă refer și la vrăjmașii mei.

Cei mai mulți dintre noi suntem preocupați de propriile nevoi și interese, neavând nici cea mai mică idee despre menirea noastră originară – aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și a ne uni cu El. Din cauza aceasta, nu avem parte de experiența unei relații de dragoste autentică nici cu ceilalți.

Am căzut într-un individualism în care comuniunea cu Hristos nu există și nici nu are cum să existe. Aceasta e starea în care m-am regăsit eu, în lanțurile egoismului care-mi țineau sufletul despărțit de har.

Pentru mine, adevărata luptă pentru curățire a fost o încercare disperată de a mă izbăvi de moartea veșnică.”

Foto: părintele Efrem după ce a fost ucis iar trupul a fost dat spre îngropare, monahia Sarah (soția dinainte de detenție) și părintele duhovnic Paisie, care a stat alături de părintele Efrem și pe perioada celor 2 ore de chin din timpul execuției.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească pe părintele Efrem cu drepții Săi! Veșnica lui pomenire!