Minunat este Dumnezeu întru mărturisitorii Săi! Preotul Ioan Sârbu a întrerupt pomenirea episcopului Siluan al Italiei (parohia Oderzo, provincia Treviso)

Iată că mai mărturisesc preoții și în dispora! Întâi pe ascuns apoi pe fața.

Sporește Doamne armata mărturisitorilor tăi!

  •  Scrisoare deschisă către Episcopul Siluan al Italiei

     

      ”De vei vedea sabia venind și nu vei
     da de veste fratelui tău, din mâna ta
     voi cere sângele lui.” (Ezechiel 33, 6-8)
    Am ezitat vreme îndelungată până să iau această decizie, crezând că lucrurile se mai pot îndrepta, însă m-am înșelat.
    După cum bine știți, anul trecut în luna iunie, a avut loc un eveniment întristător și păgubitor pentru Biserica lui Hristos, la care și dumneavoastră din păcate v-ați făcut părtaș. Este vorba de așa-zisul ”Sfânt și Mare Sinod Panortodox” care, în loc să rezolve marile probleme bisericești, mai rău le-a agravat, confirmând și pecetluind ”sinodal” pan-erezia ecumenismului pe care a introdus-o oficial în Biserică.
    Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că toate Sinoadele Ecumenice și Locale s-au întrunit pentru întărirea dogmelor bisericii și pentru condamnarea ereziei. Însă acest ”sinod” nu a statornicit nicio dogmă și nu a combătut nicio erezie, ci dimpotrivă a legiferat erezii, iar ereticii cei vechi, anatematizați de Biserică, au participat ca și ”observatori” alături de ereticii cei nou apăruți, ecumeniștii ”ortodocși”.
    După cum arată hotărârile finale ale documentelor de la Kolimbari, acest ”sinod” nu a fost unul ortodox, ci a fost un sinod mincinos, eretic și tâlhăresc, după cum a fost caracterizat de mulți ierarhi, clerici, monahi și teologi. Și acest lucru pentru că:
    1. A dizolvat sinodalitatea ortodoxă, deoarece episcopii din delegațiile Bisericilor Locale au avut doar drept de semnătură, nu și drept de vot, pe care l-au avut numai întâi-stătătorii acestora.
    2. Nu au participat toate Bisericile Locale, lipsind astfel patru dintre ele.
    3. A acceptat ” căsătoriile mixte” între ortodocși și eretici, ceea ce este condamnat de Sfintele Canoane.
    4. A acceptat denumirea ”istorică” de ”biserici”ereziilor, negând astfel unicitatea Bisericii Sobornicești.
    5. A acceptat ideea eretică a participării Bisericii Ortodoxe la efortul ”de restabilire a unității creștinilor” ca membră în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
    6. A desființat hotarul dintre Ortodoxie și erezie, necondamnând nicio erezie, pentru care își află justificarea un Sinod Pan-Ortodox.
    7. Au participat ca ”observatori” eretici condamnați deja de Sinoade Ecumenice, lucru nemaiîntâlnit în istoria Bisericii.
    Cunoscând faptul că toți Sfinții Părinți atunci când apărea o erezie, până la condamnarea sinodală, întrerupeau pomenirea și comuniunea cu cei care aduceau inovații în credință și pentru că dumneavoastră nu ați luat nicio atitudine împotriva acestui sinod eretic, ci l-ați acceptat prin însăși semnătura dumneavoastră, vă aduc la cunoștință că în temeiul Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol(861) am întrerupt pomenirea numelui dumneavoastră la toate Slujbele pe care le săvârșesc, încă din luna octombrie a anului trecut.
    Dacă aș fi continuat să vă pomenesc ar fi însemnat că și eu sunt ecumenist și eretic pentru că, după cum spune părintele profesor Theodoros Zisis, pomenirea numelui episcopului înseamnă identitate de credință între pomenitor și pomenit.De aceea am întrerupt pomenirea numelui dumneavoastră, pentru că nu vă mai consider un episcop ortodox până când veți declara public că respingeți și osândiți sinodul din Creta și toate ereziile papismului, monofizitismului și protestantismului.
    Iar în cazul fericit în care veți conștientiza faptul că vă aflați cuprins de această erezie înfricoșătoare și veți voi să vă pocăiți, atunci și eu cu toată dragostea voi relua pomenirea numelui dumneavoastră.
         

       Preot Ioan Sîrbu

    Parohia Oderzo – Provincia Treviso
    Data: 17.09.2017
    Dupa ce Parintele a citit aceasta scrisoare in fata credinciosilor care au participat la Sf. Liturghie, acestia si-au manifestat imediat dorinta de a semna pentru sustinerea Parintelui, alaturandu-i-se in hotararea de a pastra Dreapta Credinta .
    IMG_20170917_174230_353.jpg
    IMG_20170917_174304_499.jpg
    IMG_20170917_174342_742.jpg
Anunțuri
Să mulțumim lui Dumnezeu! Mărturisitorii se înmulțesc! Ieromonahul Lavrentie Carp de la Mânăstirea Sfinții Trei Ierarhi a întrerupt pomenirea mitropolitului Teofan

Să mulțumim lui Dumnezeu! Mărturisitorii se înmulțesc! Ieromonahul Lavrentie Carp de la Mânăstirea Sfinții Trei Ierarhi a întrerupt pomenirea mitropolitului Teofan

 Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit,
      Poziția mea cu privire la Sinodul din Creta v-am făcut-o cunoscută de la început. Am avut încredere că doriți lămurirea situației și v-am expus obiecțiile mele teologice. Am trecut cu vederea atitudinea clară publică pe care o aveți de a susține necondiționat deciziile semnate și am încercat să vă arăt și eu personal unele aspecte greșite. Totuși constat că susțineți atât de ferm că nu există greșeli dogmatice, încât nici nu acceptați măcar exprimarea unei opinii contrare sau o dezbatere onestă. În această situație, de impunere în Biserică a unei dogme străine de ortodoxie „cu capul descoperit”, nu pot reacționa decât prin dezicere categorică, adică prin întreruperea pomenirii la slujbe.
Pentru a-mi face mai bine înțeleasă poziția, voi dezvolta în scrisoarea de față motivele care mă îndeamnă la această decizie.
Dorința mea este de a-mi păstra credința dreaptă și de a avea posibilitatea să mi-o exprim. Atâta vreme cât ați semnat unele hotărâri sinodale cu caracter dogmatic neortodox, ele devin normative și pentru mine. Pe lângă aceasta, nu aduceți argumente pertinente, prin glasul întregului Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe Române (BOR) sau personal, în privința ortodoxiei deciziilor din Creta și nici nu lăsați posibilitatea unei dezbateri sincere pe această temă, pentru a fi lămurită. Drept dovadă, singurele articole publicate pe site-ul „Doxologia” și în general în mass-media oficială bisericească sunt doar cele pro-Sinod. În aceste condiții, mă văd nevoit să mă dezic de o astfel de manifestare a unei credințe greșite pentru a putea trăi și susține pe cea autentică a Bisericii.
Scopul meu este de a-mi exprima delimitarea față de asumarea tacită sau activă a ecumenismului în Biserică.
Concret, poziția Înaltpreasfinției Voastre pe tema Sinodului din Creta este publică și o consider greșită. Mi-aș fi dorit să aveți dreptate teologic și să răspundeți eventualelor critici sau măcar să permiteți expunerea tot publică a obiecțiilor pe acest subiect ca dovadă că păstoriți apostolește turma credincioșilor, nu prin îndoctrinare. Dar nici măcar în particular nu mi-ați răspuns mulțumitor la obiecțiile pe care vi le-am adus. Aceasta când am primit o audiență după 6 luni de așteptare. Iar astăzi, după mai bine de 3 luni de zile de când v-am trimis printr-o scrisoare punctele pe care le consider greșite, nu ați binevoit să-mi mai acordați vreo explicație, cum mi-ați trinsmis dinainte prin Părintele Stareț, Arhim. Nichifor. Practic înțeleg că aveți aceeași poziție neschimbată, cea exprimată oficial în diferite ocazii, nefundamentată pe credința ortodoxă. Așadar, nu-mi mai rămâne vreo nădejde că ați avea de gând să revizuiți în vreun fel mărturisirea de credință pe care o dați.
În această situație, nu doar că mă pot prevala de canoanele 15 I-II și 31 apostolic, care permit și chiar recomandă întreruperea pomenirii, dar nici nu-mi rămâne altă opțiune. Ba chiar înțeleg că în toată țara este aceeași interdicție a vreunei critici la adresa Sinodului din Creta. Câtă vreme este vorba de o erezie încă necondamnată sinodal, aș fi folosit orice alt mijloc de împotrivire față de ea, dar nu mi-a mai rămas nici unul la îndemână.
Canoanele menționate prevăd posibilitatea întreruperii pomenirii a) înainte de o cercetare sinodală a episcopului care b) susține o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți c) în mod deschis și fără rezerve („cu capul descoperit”) d) cu scopul îngrădirii de erezie și izbăvirii Bisericii de erezie sau schisme. e) Aceasta nu este o atitudine schismatică, ci izbăvitoare de schismă și de întărire a unității Bisericii. Deci cel ce aplică aceste canoane nu iese în afara Bisericii, ci în afara unui mediu bisericesc dominat de erezie. Aceasta înseamnă că este vizat nu doar episcopul, ci și toți cei care au o cugetare la fel cu a lui. Trebuie făcută și precizarea că ruperea comuniunii cu episcopul nu presupune ruperea de Biserică pentru că Biserica îl investește pe episcop, nu episcopul instituie Biserica, deși el întrunește plinătatea harului preoțesc. Episcopul depinde de Biserică și ea îl poate revoca, nu Biserica depinde de episcop. Așadar:
a) Nu este necesar să aștept o condamnare sinodală a ecumenismului legiferat în Creta. Chiar și Cuviosul Paisie Aghioritul a întrerupt pomenirea Patriarhului Atenagora, alături de aproape întreg Sfântul Munte, între anii 1969-1973 tot pe motivul unor declarații de natură ecumenistă.
b) În scrisoarea anterioară v-am prezentat pe larg, cu argumente de la Sfinții Părinți și din Sfânta Scriptură, greșelile dogmatice cuprinse mai ales în documentul 6. Reiau aici pe scurt doar câteva aspecte mai importante:
– aderarea la Consiliul Mondial al Bisericilor, for ce are la bază o concepție dogmatică neortodoxă și care este astfel validată;
– pe lângă renumitul paragraf 6, mai există o serie de afirmații în documentul legat de ecumenism, care induc o ecleziologie eretică, „teoria ramurilor”, sub diferite forme: unitatea pierdută a Bisericii, existența mai multor Biserici, recunoașterea unor elemente ecleziale în celelalte Confesiuni, Biserica văzută și nevăzută. Pe lângă numeroase (vreo 15) expresii teologice confuze, neclaritatea fiind și ea semnul unei învățături greșite, se remarcă existența a 5 teorii evident eretice. Amintesc aici teoria unității nedepline din paragraful 1, în care se afirmă că Biserica Ortodoxă, deși ea este cea una, sfântă, este pusă în slujba unei „unități creștine” la nivel dogmatic. În paragraful 18 se face referire la „unitatea Bisericii” „urmărită în cadrul CMB”, fiind vorba de Biserica nevăzută, care este „interconfesională”. Aceeași idee se regăsește în următorul paragraf (19), care menționează un principiu din cadrul CMB, de a „pune Bisericile într-o legătură vie” „cu privire la unitatea Bisericii”. Dacă se mai adaugă interpretarea eronată a unor pasaje scripturistice în ultimul paragraf și în al 8-lea, se întregește tabloul unei concepții neortodoxe despre Biserică;
– paragraful 22 legiferează o viziune episcopocentristă prin concentrarea deciziilor exclusiv, discreționar și represiv în mâinile ierarhilor;
– utilizarea unor concepte ce țin de teologia persoanei, îndeosebi în Enciclica Sinodului și în documentul despre Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană;
– prezența unei viziuni despre Împărtășanie care ține de „ecleziologia euharistică”;
– alterarea unor prescripții canonice mai vechi prin permiterea unor derogări fără temei de la post și a oficierii cununiilor mixte cu eterodocșii.
c) Cu toate că în particular nu acceptați teoriile ecumeniste, adeziunea neschimbată la cele semnate în Creta reprezintă adevărata mărturisire de credință pe care o dați „cu capul descoperit”. Așteptarea exprimată de Sinodul BOR de a fi convocat un alt Sinod, ce va clarifica confuziile din documentele cretane, nu este una de natură să scuze eventualele greșeli dogmatice, ci prin aceasta se auto-condamnă. Nu a mai existat și nu poate exista o astfel de situație, ca un Sinod tâlhăresc să fie trecut cu vederea. Ba chiar refuzul ierarhilor de a oferi explicații pe marginea textelor pentru că aceasta ar fi doar de competența unui alt Sinod cu adevărat Panortodox sporește confuzia în materie de credință. Ca și cum nu-și cunosc credința, este secretă sau aceasta mai necesită clarificări.
d) Prin acest gest nu intenționez să mă despart de Biserică sau să produc în sânul ei schisme, ci dimpotrivă, să rămân fidel Bisericii și să atrag atenția asupra devierilor eretice care se împământenesc periculos de tare, chiar prin decizii sinodale.
e) Întreruperea pomenirii în condițiile date nu constituie schismă și, deci, nu poate fi sancționată ca atare. Chiar canonul 15 I-II prevede că cel ce-l aplică „nu este supus certărilor canonice”, adică, dacă se întâmplă să fie sancționat, nu cade sub incidența acestor sancțiuni. Lucrul acesta este întărit de canonul 3 al Sinodului III Ecumenic, care prevedea readucerea la locurile lor pe cei caterisiți pe nedrept pentru opoziția lor față de erezii. Mai mult, în cazul în care veți renunța public la a mai susține deciziile luate la Sinodul din Creta înainte de vreo condamnare sinodală, sunt gata să reiau comuniunea deplină.
Menționez totodată că în istoria Bisericii practica întreruperii pomenirii nu este una nouă, ci apostolică. Comuniunea de credință era observată pe criterii mult mai riguroase, chiar la nivelul trăirii, pe când astăzi s-a ajuns să fie considerată ca fiind o formalitate, deși de multe ori clericii nici măcar nu-și cunosc bine credința, darmite să o și manifeste în viața și slujirea lor. Canonul apostolic 8 dă mărturie de faptul că refuzul unui cleric de a se împărtăși la Liturghia săvârșită de altul poate fi semn de nerecunoaștere a slujbei săvârșită de acela, lucru ce putea produce tulburare. Există, de asemenea, în istoria Bisericii numeroase relatări despre Sfinți Părinți care au întrerupt comuniunea cu ierarhul lor. Dintre ei sunt: Sf. Vasile cel Mare (cf. Epistola 51), Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigorie Palama, Sf. Marcu Eugenicul și Sf. Paisie Aghioritul. Cum, de altfel există cazuri de episcopi care și-au retras semnătura de la Sinoade care s-au dovedit a fi tâlhărești, de exemplu tatăl Sf. Grigorie Teologul, Grigorie cel Bătrân.
Închei această scrisoare menționând atitudinea cerută de Însuși Mântuitorul față de eretici și învățătorii mincinoși. El cerea vigilență: „Feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor” (Mt. 16:6), „feriți-vă de proorocii mincinoși” (Mt. 7:15), „vedeți să nu vă amăgească cineva, … căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși” (Mt.24:4,24). Biserica dintotdeauna și-a păzit unitatea prin condamnarea acestora și a învățăturilor lor, nu urmărind unitatea cu ei. Dialogul și deschiderea Ortodoxiei față de cei din afara ei este o necesitate, dar trebuie făcut cu prudență, de reprezentanți capabili, pe baze temeinice și sincere, în acord cu tradiția canonică și patristică. Pentru că Biserica nu este o simplă instituție, iar credincioșii nu formează un corp social prin coeziunea întreolaltă, ci formează Trupul lui Hristos prin credința în El. Ceea ce ne unește trebuie să fie înrudirea noastră cu Domnul prin credința curată, nu supunerea omenească față de ierarhie. Episcopul trebuie să fie garantul acestei credințe pentru a păstra unitatea Bisericii în jurul lui Hristos, nu în jurul său prin idealuri umane de pace și liniște. Toleranța și corectitudinea politică se pot transforma și chiar devin apostazie dacă sunt aplicate în mediul bisericesc.

Data: 08 august 2017

Cu smerenie,

Ierom. Lavrentie Carp

Pr. Claudiu Vasile Marina a revenit la intreruperea pomenirii iearhului ecumenist (Varsanufie de Râmnicu Vâlcea)

Părintele Claudiu Vasile Marina de la parohia Pietroasa, județul Vâlcea a întrerupt pomenirea ierarhului apostat, la puțin timp după sinodul din Creta, după cum am scris: MĂRTURISITORII SE ÎNMULȚESC – Pr. Claudiu Vasile Maria – un alt părinte care a întrerupt pomenirea ecumenistului Varsanufie și un altul din Botoșani 

La ceva vreme după postarea articolului de mai sus, am citit o știre pe internet prin care Arhiepiscopia Râmnicului se lăuda cu o scrisoare în care părintele din Pietroasa ar fi declarat că nu a întrerupt pomenirea. Eu știu că a întrerupt, căci mie personal mi-a spus acest lucru. Probabil l-or fi convins cerberii arhiepiscopiei să revină la pomenirea numelui ecumenistului Varsanufie și vroiau să arate cum că niciodata nu s-ar fi „răzvrătit”. Dar iată că părintele a revenit la mărturisire! Să-l întărească și să-l țină Dumnezeu! Vrednic este! 

Înaltpreasfinţite Stăpâne,

Cu adâncă durere în suflet, asemenea multor preoţi şi creştini din ţara noastră, vin şi eu cu această scrisoare înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre, spre a-mi arăta amărăciunea pricinuită de hotărârile Sinodului din Creta. Consider că este mai de folos a-mi exprima opinia mea înaintea Înaltpreasfinţiei voastre, decât a adopta o atitudine de tăcere, indiferenţă sau neştiinţă, toate acestea fiind păcate în condiţiile date, asemenea necredinţei.
Înaltpreasfinţia voastră, referitor la hotărârile Sinodului din Creta, nu pot să stau indiferent la ceea ce s-a semnat acolo, deoarece aceste hotărâri vizează viaţa noastră de zi cu zi, viaţa preoţilor şi a credincioşilor, viaţa poporului român. Cine poate garanta prezenţa Duhului Sfânt la slujbele noastre dacă am căzut în erezie? Ce se alege de sufletele noastre dacă pierdem pe aliatul său dintotdeauna, Duhul Sfânt care a ţinut „sufletul în trup şi carnea în oase”?

Sunt consecinţe prea grave, Înaltpreasfinţia Voastră şi de aceea cu durere şi mâhnire în suflet am hotărât să opresc pomenirea Înaltpreasfinţiei Voastre de la Sfintele Slujbe.

Acum în aceste momente, este nevoie mai mult ca oricând de mărturisire şi de curaj, aşa cum au avut Sfinţii Martiri Brâncoveni.

Este nevoie pentru Ortodoxia românească să fie salvată de ierarhii ei. Ce este mai uşor a zice? „da ecumenismul este erezie” sau „retragem iscălitura noastră până la o nouă decizie”. Vor fi cinstiţi de popor ca unii ce au apărat Ortodoxia şi L-au marturisit pe Hristos, adevăraţi arhierei ai Bisericii Sale.

Vă conjur, Înaltpreasfinţia Voastră, să fiţi şi de această dată, alături de popor. Fiţi apărătorul Ortodoxiei şi al neamului românesc, fiţi eroul Râmnicului pe care îl păstoriţi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu în veci. Amin.

Preot Maria Vasile Claudiu – Parohia Pietroasa – Suteşti

De pe: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

 

Părintele EVGHENIE TELEVKA n-a rezistat mult în starea de mărturisitor

Actualizare: 

Părintele Evghenie a reluat pomenirea episcopului eretic

23 aprilie 2017

Lupta împotriva ereziei este foarte grea. Nu rezistă decât cei care Îl iubesc pe Hristos mai presus de orice. Să dea Domnul să fie toți așa. Le-o și ne-o dorim din inimă.

În urma unor vești triste legate de el, am vrut să iau azi legătura cu părintele Evghenie, dar n-a răspuns. Am trimis pe un fiu duhovnicesc în Prod și a aflat adevărul celor petrecute azi acolo.

Deci, de la credincioșii din Prod am aflat acum cele relatate de părintele Evghenie azi la biserica din Prod:

Părintele Evghenie a fost ieri la Sibiu, și-a cerut ”iertare” de la mitropolitul Streza, acesta l-a ”iertat”, iar azi părintele Evghenie a slujit cu preotul Circa (fostul preot din Prod) la Prod, pomenind ierarhul eretic. Părintele Evghenie a anunțat că hotărârea mitropolitului este ca el să rămână în Prod, dar va sluji vreme de o lună cu un alt preot, trimis al Protopopiatului Mediaș sau din altă parte, ca să se convingă ”stăpânirea” că ”s-a cumințit.” Expresiile din ghilimele îmi aparțin.

În concluzie, voi șterge de pe site tot ceea ce s-a scris referitor la părintele Evghenie, pentru că scrisorile lui nu au fost pecetluite de viață, iar laudele și încurajările nu le-a primit în inimă. Subiectul ”părintele Evghenie” pentru mine este închis. Din păcate.

Nu trebuie să fim triști, debusolați, fiecare va da seama de faptele sale. Adică noi toți. Să fim ai lui Hristos. Acum lepădarea părintelui Evghenie este similară cu cea a mitropolitului Streza, semnatar al ereziilor din Creta.

Mântuirea este o problemă de alianță: cu Dumnezeu sau cu satana. Să ne ajute Hristos să nu Îi trădăm iubirea și să trăim în Adevăr.

Pr. Ciprian Staicu


Inițial, titlul era acesta:

Părintele EVGHENIE TELEVKA a întrerupt pomenirea ecumenistului Laurențiu Streza – Scrisoarea de întrerupere a pomenirii

Preiau de pe: prieteniisfantuluiefrem.ro

Părintele Evghenie ne-a trimis pe mail scrisoarea de mai jos, cu aprobarea pentru publicare. Dumnezeu să îl întărească în lupta cu fiara ecumenistă pe fratele nostru.

Către Înaltpreasfinţitul Prof. Univ. Dr. Laurenţiu Streza,

 Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului

Înaltpreasfinţia Voastră, vă scriu cu adâncă durere sufletească pentru apostazia unor episcopi prin semnarea unor documente eretice la Adunarea din Creta în a. 2016. Doresc să îmi exprim adânca părere de rău pentru această lepădare de credinţa strămoşească a celor care aveau datoria să o apere. Şi mai mult mă întristează faptul că dintre aceştia faceţi parte şi Înalt Prea Sfinţia voastră.

Astfel, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol, am luat decizia întreruperii pomenirii numelui Înalt Prea Sfinţiei voastre la Sfintele Slujbe începând cu Sărbătoarea Învierii Domnului, 16 apr. 2017. Aşa cum prevede Tradiţia Sfintei noastre Biserici, voi pomeni în loc „pe toţi episcopii ortodocşi care drept învaţă cuvântul adevărului”, până la dezicerea publică a Înalt Prea Sfinţiei voastre de semnăturile de pe documentele de la Creta şi condamnarea ecumenismului ca erezie.

Înainte de a-mi argumenta decizia, doresc însă să vă mulţumesc pentru părinteasca dragoste faţă de mine, de care aţi dat dovadă în anumite situaţii dificile din viaţa mea. De aceea vă port în continuare în rugăciunile mele particulare, rugându-L pe Bunul Dumnezeu să vă lumineze şi să vă dea putere să vă întoarceţi către dreapta credinţă, căci numai în ea avem mântuire, iar Biserica are mare nevoie de ierarhi mărturisitori, căci înşelarea ecumenistă este mare şi devorează, din interior, asemenea unui vierme, Sfânta noastră Biserică, împuţinând-o ca număr, dar nu şi ca Izvor al sfinţeniei. Vă rog să nu credeţi că am ceva împotriva dumneavoastră personal, ci doar împotriva ereziei ecumeniste, pe care, cu părere de rău, o acceptaţi ca normativă în Biserica lui Hristos. V-aş întreba ce aţi face dacă aţi fi ofiţer într-o oaste, iar generalul ar trăda ţara, aliindu-se cu duşmanul pentru distrugerea ei, şi v-ar îndemna să-i faceţi ascultare? Aţi prefera binele ţării, sau îndeplinirea datoriei de a vă asculta superiorul, care v-ar fi putea fi chiar apropiat sufleteşte?

Întreruperea pomenirii este permisă de can. 15, I-II Constantinopol, care osândeşte în prima lui parte pe cei ce se rup de episcop „pentru o oarecare vinovăţie”, mai înainte de cercetarea sinodicească, iar în a II-a parte arată „că cei ce se despart pe sine-şi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru un oarecare eres osândit de Sfintele Sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sine-şi despre împărtăşirea numitului Episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit Episcopi, ci minciuno-Episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri” (Pidalion, Ed. Credinţa strămoşească, 2013, p. 362).

Teologul Mihai Silviu Chirilă arată că „ecumenismul aplicat la nivel creştin poate fi definit ca o erezie eclesiologică creată cu scopul de a produce unirea tuturor creştinilor într-o entitate religioasă, care să aibă la bază o doctrină rezultată din coexistenţa, în baza principiului minimalismului dogmatic şi neutralităţii eclesiologice, a tuturor ideologiilor eretice ale membrelor mişcării ecumeniste, puternic ajustate nevoilor ideologice ale noii lumi pe care globalizarea o pregăteşte.”

Mai întâi vom aminti faptul că ecumenismul, legalizat în Biserică prin Adunarea de la Creta, a fost dat anatemei de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei: „Anatema – celor care se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe şi susţin că Biserica lui Hristos s-a împărţit în aşa-zise „ramificaţii” ce diferă una de alta după doctrină şi modul de viaţă, sau că Biserica nu a existat în mod văzut, ci se va constitui abia în viitor, când toate „ramificaţiile” sau părţile, sau confesiunile şi chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup. Anatema – şi celor care nu deosebesc preoţia şi Tainele Bisericii de „preoţia” şi „tainele” ereticilor, dar afirmă că botezul şi euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mântuire. De aici anatema – şi celor ce comunică în mod conştient cu ereticii amintitţi sau susţin, propagă şi iau apărarea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau preupusei uniri a creştinilor scindaţi!”

Apoi vom arăta faptul că documentele de la Creta sunt pline de contradicţii, alcătuite nu cu claritate, aşa cum formulau Sfinţii Părinţi, ci făţarnic şi viclean, din formule de compromis, ca fiecare să le poată înţelege aşa cum vrea, cum s-a procedat şi la alte Sinoade tâlhăreşti, precum cel din Ferrara – Florenţa, unde s-a semnat unirea cu Roma tot prin formule de compromis, dar care au fost respinse de Biserica Sobornicească.

Astfel documentul „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” arată credinţa că „Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă Sobornicească şi Apostolească” (art. 1), dar în acelaşi timp vede în mişcarea ecumenică o „mişcare pentru restaurarea unităţii creştinilor” (art. 24). Mărturiseşte în chip fals că Mişcarea Ecumenică este continuatoarea Sfintelor şapte Sinoade Ecumenice în art. 5: „Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe şi participarea sa la Mişcarea Ecumenică se sprijină pe însăşi conştiinţa Ortodoxiei şi pe spiritul ei ecumenic, cu scopul de a căuta, pe baza credinţei şi a tradiţiei Bisericii primare a celor şapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a creştinilor.” Cele şapte Sinoade Ecumenice au dat anatemei pe eretici, despărţindu-i de Biserică, spre a le face înţeleasă starea în care se află, şi spre a-i întoarce prin pocăinţă către Sfânta Biserică. Iar Sinodul de la Creta îi numeşte făţarnic „creştini”, iar nu „eretici”, făcându-i să creadă că şi ei sunt pe calea mântuirii, de vreme ce îi numeşte aşa, căutând unirea cu ei nu prin întoarcerea lor prin pocăinţă în Sfânta Biserică, ci prin grave compromisuri dogmatice: „Metodologia urmată în timpul desfăşurării dialogurilor teologice are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice care au fost moştenite din trecut sau a eventualelor diferenţieri apărute mai recent şi căutarea elementelor comune ale credinţei creştine.” (art. 11). Nu li se cere ereticilor nici un fel de pocăinţă pentru întoarcerea în Biserica lui Hristos, ci sunt învinuiţi indirect Sfinţii Părinţi că ne-au lăsat moştenire nişte diferenţe teologice, pe care le rezolvă ecumeniştii acum prin „dialogul dragostei”, dragoste pe care Sfinţii Părinţi, chipurile, nu o aveau faţă de eretici, de vreme ce i-au dat anatemei.

Dar să vedem ce spune Sf. Ap. Pavel despre dialogul cu ereticii: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”. (Tit 3,10-11). Poate nici Sf. Ap. Pavel nu a avut dragoste faţă de eretici, dacă porunceşte să ne îndepărtăm de ei? Dar spune clar: după întâia şi a doua mustrare, iar nu printr-un dialog nesfârşit şi smintitor cu ei.

Este destul de clar că în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor (corect spus – al tuturor ereziilor) ei nu văd în Biserica Ortodoxă – Biserica cea adevărată a lui Hristos, ci au nevoie de prezenţa ortodocşilor acolo pentru a le confirma de fapt statutul lor de creştini şi de Biserici legitime, lucru pentru care îi şi atrag în dialog pe ortodocşi. Ca dovadă vedem că ei nu au cedat nimic din credinţa lor în cadrul acestui dialog, pe când ortodocşii au fost siliţi, pentru a putea continua dialogul, să accepte compromisuri dogmatice ruşinoase pentru ortodoxie. Ca dovadă să ne oprim numai asupra documentului „B.E.M.” adoptat la Lima în 1982 de comisia Credinţă şi organizare, prin care „din cele şapte Taine rânduite de Dumnezeu, scrie arhim. Serafim Alexiev în „Ortodoxia şi ecumenismul”, au fost alese doar trei”: botezul, euharistia şi preoţia, ultima, în engleză ministry, nici măcar nu înseamnă preoţie, ci slujire, ca să le convină tuturor neoprotestanţilor, care nu recunosc preoţia. Iar teologul grec A. Delybasy în lucrarea sa „Erezia ecumenismului” scrie: „Tainele nu sunt tratate drept taine ca atare, prin care se transmite harul dumnezeiesc, ci ca simple ceremonii simbolice, care au aceeaşi însemnătate ca şi predica sau chiar una mai mică”.

În II Tes. 2,15 Sf. Ap. Pavel scrie: „Staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră!” Dar să vedem cum schimbă ecumeniştii de astăzi predaniile şi rânduielile Sfintei noastre Biserici.

Slujba Prohodului Domnului din Vinerea Mare a fost scurtată, eliminându-se, în noile ediţii, chipurile în spiritul dragostei interreligioase, 13 strofe care se referă la vina iudeilor pentru răstignirea Mântuitorului. Nu se ţine de seama de faptul că toţi iudeii care nu au primit credinţa creştină se fac vinovaţi de răstignirea Domnului, pentru că ei sunt moştenitorii Făgăduinţei.

Se omite intenţionat din Molitfelnicul românesc slujba „Sinodiconului Ortodoxiei”, unde sunt daţi anatemei toţi ereticii. Căutându-se unirea interconfesională, episcopii noştri, în spirit ecumenist, nu vor să folosească numirea de eretici pentru ei, ci o îndulcesc prin cuvântul „eterodox”, care poate fi mai uşor confundat cu „ortodox”.

Se modifică substanţial, în spirit ecumenist, slujbele de primire la Ortodoxie. Acesta, în sine, este un subiect lung dacă vom arăta toate textele modificate, dar ne vom opri pe scurt asupra principalelor modificări. Iau ca şi carte de referinţă „Primirea la ortodoxie a celor de alte credinţe”, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2014 – împărţită obligatoriu tuturor preoţilor din Patriarhia Română prin intermediul Protopopiatelor. Citez: „Pe creştinii din Bisericile vechi-orientale, care se întorc şi se leapăpdă de învăţăturile lor greşite, precum şi cei care sunt despărţiţi de Biserica noastră (schismatici-stilişti) îi primim la Ortodoxie prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir”. Cu ce putere, ne întrebăm noi, ereticii monofiziţi, condamnaţi de Sinodul IV Ecumenic, numiţi astăzi în chip viclean „Biserici Vechi-Orientale”, sunt omişi de la Taina Sfântului botez, şi se primesc doar prin mirungere? Acest lucru se justifică însă prin noile acorduri ecumenice, folosind iarăşi formule de compromis, pentru a recunoaşte ca Biserici pe eterodocşii monofiziţi.

Romano – Catolicii şi Greco – Catolicii sunt recunoscuţi ca schismatici, iar nu ca eretici, de aceea noua practică a Bisericii este de a-i primi prin Taina Mirungerii, iar nu prin Taina Botezului, contrazicând hotărârile Sinoadelor Sf. Fotie cel Mare şi al Sf. Grigorie Palama. Cunosc personal cel puţin trei astfel de cazuri. Dar noua rânduială prevede că toţi cei care au fost botezaţi în numele Sfintei Treimi prin întreita afundare, din orice cult ar face parte, pot fi primiţi doar prin Mirungere, fără Botez, sau cel puţin deschide calea acestei practici, în vederea aşteptării viitoarei uniri interconfesionale, aşteptată de mişcarea ecumenică şi de Sinodul din Creta: „Dacă botezul nu a fost făcut cu formula trinitară consacrată, sau a fost făcut printr-o singură afundare (aşa cum practică neoprotestanţii baptişti, penticostali, adventişti, nazireni, etc), el nu este valabil iar persoana respectivă trebuie botezată.” (pag. 21) Înţelegem că dacă botezul a fost făcut în numele Sfintei Treimi şi prin întreită afundare, el poate fi recunoscut, şi nu se mai repetă, indiferent din ce confesiune ar veni. Acest lucru este lăsat în practică la consideraţia preotului.

Textul arată mai departe: „De asemenea trebuie ştiut că în prezent, majoritatea pastorilor baptişti, adventişti şi penticostali, deşi rostesc numele Sfintei Treimi, botează printr-o singură afundare sau stropire cu apă” (pag. 21). Înseamnă că dacă ar exista cazuri în care botezul a fost făcut în numele Sfintei Treimi şi prin întreita afundare de un cult neoprotestant, acesta poate fi recunoscut, şi nu trebuie repetat. Acest lucru însă contravine practicii vechi a Bisericii şi constituie o inovaţie în cult.

De asemenea Mărturisirea de credinţă de primire la Ortodoxie a celor de alte confesiuni şi de alte religii a fost scurtată considerabil, chipurile pentru a înlesni trecerea la Ortodoxie, neţinând seama de faptul că omul trebuie să se lepede cu totul de credinţa greşită pentru a îmbrăţişa Ortodoxia în tot adevărul lui Hristos. Mărturisirea în sine se face, bineînţeles, dar textul ei este, din păcate, mult scurtat faţă de vechea practică.

O altă încălcare a sfintelor canoane 10 şi 45 Apostolice se produce prin rugăciunea în comun cu ereticii din „săptămâna ecumenică de rugăciune în comun” care are loc în fiecare an în perioada 18 – 25 ianuarie.

Prin acceptarea ecumenismului ca doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe la Sinodul de la Creta, sunt acceptate toate acordurile făcute de comisiile teologice de-a lungul vremii în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, majoritatea dintre ele făcând grave compromisuri dogmatice din partea ortodocşilor. Acest lucru, să ne iertaţi Înalt Prea Sfinţia voastră, nu-l putem accepta, ca şi toate abaterile de la Ortodoxie arătate mai sus, precum şi altele, făcute în cadrul dialogului ecumenic. Discuţia prelungită cu ereticii, din păcate, suceşte minţile teologilor ortodocşi, majoritatea dintre ei având doctorate. Dar învăţăturile Sfintelor noastre Sinoade Ecumenice şi ale sfinţilor Părinţi sunt relativizate de dragul celor căzuţi de la dreapta credinţă. Dar dacă s-ar face cu adevărat de dragul lor, le-ar mărturisi fără abateri adevărul, ca să se poată mântui şi ei şi aceia. Ortodoxia înseamnă rămânerea în adevărul lui Hristos, iar dacă cineva se abate de la acesta, se abate de la dreapta credinţă şi de la mântuire.

Cu tristeţe pentru noua politică inovatoare a ierarhilor ecumenişti,

preot Evghenie Televka

Parohia Prod


Localitatea Prod se află în nord-estul județului Sibiu, la 16 km vest de Sighișoara (care se află în județul Mureș). 


Să-l întăreasca Dumnezeu! Poate se întoarce…

Părintele Vasile Savin, de la Dochia județul Neamţ, A ÎNTRERUPT POMENIREA mitropolitului Teofan și fost demis din funcția de paroh și numit preot II

Preiau articolul de pe: ortodoxinfo.ro 

În seara zilei de 8 martie 2017, o delegaţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, condusă de preotul inspector Florin Chirilă şi de vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, preotul Marian Timofte, au descins la Parohia Sfinţii Voievozi din Dochia, Neamţ, unde i-au adus Părintelui Vasile Savin un cadou de ziua de naştere”: destituirea din oficiul de preot paroh, în care a fost numit un preot proecumenist, şi mutarea în funcţia de preot II, în parohia pe care a slujit-o cu devotament timp de 19 ani.

Motivul invocat a fost cel al necesităţilor misionare”, însă momentul ales poate fi uşor interpretat ca o reacţie disproporţionată şi necanonică faţă de decizia părintelui Vasile Savin de a întrerupe, în data de 19 februarie, pomenirea ierarhului pentru părtăşia acestuia la hotărârile eretice ale sinodului din Creta. Mai ales că în decizia de înlocuire din funcţia de paroh şi de numire ca preot II nu se specifică niciun motiv care să impună această măsură cu aspect de sancţiune disciplinară.

Părintele Vasile Savin a întrerupt pomenirea după o îndelungă chibzuinţă şi cercetare a conţinutului documentelor aprobate de către sinodul din Creta, perioadă în care i-a lăsat suficient timp ierarhului moldav să revină asupra deciziei luate în urmă cu opt luni şi să se dezică de documentele respective.

În momentul în care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a decis să rezolve problema”, într-o manieră care să nu implice nicio referire la problema sinodului din Creta şi la întreruperea pomenirii, părintele Vasile îşi pregătea cu seriozitate credincioşii pentru a înţelege necesitatea pentru mântuire a gestului pe care sfinţia sa l-a făcut, urmând ca, după aceea, să anunţe public întreruperea pomenirii.

În conformitate cu art. 4, litera d) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, destituirea din oficiul de paroh este una dintre sancţiunile aplicabile în cadrul sistemului juridic bisericesc.

În conformitate cu art. 5 al Regulamentului, pedeapsa destituirii din oficiul de paroh este o sancţiune fără drept de constestare, deoarece este considerată o pedeapsă mai uşoară faţă de altele, care au un caracter permanent, precum destituirea din slujirea de preot sau caterisirea.

Acelaşi art. 5 precizează că destituirea este o sancţiune ce poate fi aplicată de către Chiriarhul locului, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial, în baza unei anchete regulamentare, a unui raport sau referat al organismelor administrative din subordine.

Aşteptăm clarificări din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei atât legate de motivele destituirii, cât şi de modul în care au fost urmaţi toţi paşii procedurali descrişi de art. 5 al Regulamentului instanţelor de judecată ale BOR.

Prezentăm în continuare

  1. Scrisoarea deschisă a Părintelui Vasile Savin, prin care îl anunţă oficial şi public pe Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, că a întrerupt pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale;

  2. Scrisoarea deschisă a Părintelui Vasile Savin adresată credincioşilor şi confraţilor preoţi, în care le explică gestul sfinţiei sale;

  3. Procesul verbal, încheiat de către funcţionarii MMB, în care Părintele Vasile îşi face pentru prima oară mărturisirea de credinţă antiecumenistă;

  4. O filmare a modului în care a decurs vizita oficialilor MMB la Parohia Dochia.

 

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Subsemnatul, preot Vasile Savin, de la parohia Dochia, Protopopiatul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, cu smerenia datorată Vă aduc la cunoştinţă următoarele:

1. Am luat şi eu act de hotărârile „sinodului” din Creta 2016 şi de hotărârile lui, ca fiind obligatorii. Le-am studiat îndelung şi, după 8 luni de zile, cu strângere de inimă, am luat decizia de a opri pomenirea numelui Înaltpreasfinţiei Voastre la slujbele bisericeşti pe care le săvârşesc, începând cu ziua de duminică, 19 februarie 2017, şi urma ca, în timpul cel mai scurt, să Vă fac cunoscută decizia mea.

Motivul acestei decizii este participarea Înaltpreasfinţiei Voastre la „sinodul” din Creta 2016 şi semnarea documentelor în care s-ar fi putut face o mărturisire de Credinţă ortodoxă completă, dar, din motive pe care nu le cunosc, nu aţi reuşit acest lucru şi, implicit, sunteţi în comuniune cu cei care, poate din convingere, le-au semnat. Prin pomenire ne facem părtaşi cu toţii la această erezie: ecumenismul.

Prin urmare, am oprit pomenirea. Ea va fi reluată în momentul în care Înaltpreasfinţia Voastră vă veţi dezice public, ca mărturisire de Credinţă, de această semnătură.

2. Am luat act de decizia Înaltpreasfinţiei Voastre de a numi alt preot în locul meu pe postul de preot paroh, eu fiind numit pe postul II, de preot coslujitor, fără a se menţiona vreun motiv pentru această destituire. De aceea, contest această decizie, pe care aţi luat-o în mod arbitrar, şi pe care, din bunăcuviinţă şi ascultare, am semnat-o.

Ale mele sunt două: una – ascultarea de Dumnezeu şi de Înaltpreasfinţia Voastră, în măsura în care urmaţi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, şi cealaltă – mărturisirea pe faţă, „cu capul descoperit”, a Adevărului de Credinţă Ortodox.

3. Din discuţiile cu cel pe care l-aţi numit în locul meu ca preot paroh, de faţă fiind şi reprezentanţi ai MMB, respectiv P.C. Preot Inspector Florin Chirilă, P.C. Pr. Vicar Administrativ Marian Timofte şi P.C. Preot Protopop Valentin Tofan, am constatat că acesta are orientare ecumenistă, pe care eu o refuz. Nu sunt de acord cu această lucrare zis bisericească şi, de aceea, nu putem sluji împreună. Nu accept această împreună slujire, această intercomuniune. Nu pot sluji la doi domni.

4. Din acest motiv, propun rezolvarea acestei probleme în următoarea manieră: să slujim pe rând fiecare în câte o duminică, separat.

5. Am cunoscut în ultimul timp foarte mulţi creştini care refuză categoric hotărârile „sinodului” din Creta şi ale ecumenismului în general. Aduc mărturie că cei mai mulţi dintre ei sunt foarte evlavioşi, foarte bine educaţi de duhovnicii lor, foarte bine intenţionaţi şi buni cunoscători ai învăţăturilor Bisericii. A-i izgoni pe aceştia din bisericile în care ei vor să meargă, este o mare greşeală. A-i prigoni tocmai pe aceştia arată că suntem în vremurile de pe urmă, chiar înaintea instalării lui Antihrist. SĂ LUĂM AMINTE!!

Aceşti creştini nu doresc să mai meargă la bisericile unde se pomenesc ierarhii ecumenişti. Acesta este un semn că cei care vor să se mântuiască nu mai acceptă ca ierarhii şi preoţii ortodocşi să participe la lucrarea ecumenistă. SĂ LUĂM AMINTE!!

Dacă în numele dragostei pentru eterodocşi ne prigonim tocmai copiii noştri (preoţi, ieromonahi, monahi, monahii, creştini) cei foarte râvnitori pentru Adevăr, este un semn rău, apocaliptic chiar.

Iertaţi-mă,
Preot Vasile Savin

Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,

Sunt preotul Vasile Savin, preot al Parohiei „Sfinţii Voievozi” din Dochia, Protopopiatul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ.

Slujesc la această parohie din luna februarie 1998, făcând cele ale preoţiei cu dragoste şi ascultare. Întotdeauna am slujit cu mare drag şi i-am iubit pe toţi oamenii, învăţându-i, după a mea slabă putere, să părăsească păcatele şi să se apropie de Dumnezeu. Niciodată nu am pretins vreo sumă de bani pentru servicii religioase, ci am îngăduit întotdeauna pe fiecare să contribuie cu cât poate. Bănuţii bisericii i-am investit cu multă atenţie, nimănui să nu-i fiu dator: nici statului, nici Mitropoliei, nici celor de sus, nici celor de jos; mai-marii mei bisericeşti pot confirma adevărul acestor spuse. Martor îmi sunt Dumnezeu şi toţi cei cărora le-am slujit: Biserica şi familia.

Pe cât am putut, m-am îngrijit ca biserica, locaş de închinare, să fie frumos împodobită, ca o mireasă plăcută lui Dumnezeu. Mulţumesc celor care au contribuit la toate acestea.

Mi-a dăruit Dumnezeu o soţie preoteasă bună şi evlavioasă şi 9 copii „sănătoşi şi întregi la minte”, pe care i-am crescut şi educat cu mare drag. În acest moment, 3 sunt căsătoriţi, iar 6 necăsătoriţi, fiind studenţi şi elevi de liceu. Toţi au învăţat carte; 6 din 9 au fost sau sunt studenţi la facultate. Mulţumesc lui Dumnezeu!

Singurul lucru care a mai stârnit mânia unora a fost fost faptul că, în timpul celor 30 de ani de preoţie (la 3 parohii), am vorbit foarte deschis, pe faţă, vertical, împotriva păcatului şi a neorânduielilor acestei lumi. De aceea, mulţi m-au îndrăgit şi mă îndrăgesc, iar alţii m-au urât şi mă urăsc. Nu le ştiu numărul, nici la unii, nici la alţii. Dumnezeu îi ştie pe toţi. Şi inima fiecăruia. Pe cei cărora le-am greşit cu ceva, îi rog să mă ierte, că sunt păcătos şi neputincios.

Am spus mai sus că întotdeauna am vorbit deschis, pe faţă, vertical, nefiindu-mi frică de nimeni, pentru că Adevărul trebuie mărturisit pe faţă, public.

Două lucruri care se petrec în societatea noastră, în Biserică, m-au sensibilizat la maximum: introducerea actelor biometrice obligatorii pentru toţi oamenii şi ecumenismul sincretist religios. Împreună, acestea două slăbănogesc credinţa omului şi-l duc la apostazie. Ceea ce se şi petrece.

Ce este ecumenismul religios? Este o lucrare care trebuie să ducă la amestecul Bisericii Ortodoxe cu celelalte culte, cu dispariţia Bisericii Ortodoxe în final, ceea ce nu se va întâmpla, deoarece Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos, este Biserica întreagă şi ea va dăinui până la sfârşit. Biserica Ortodoxă este Adevărul, iar Adevărul este Hristos. Cine mărturiseşte şi va mărturisi Adevărul este şi va rămâne în Biserica lui Hristos.

Ecumenismul, ca mişcare de amestecare a tuturor credinţelor într-una singură, inclusiv a Ortodoxiei, este panerezia timpului nostru, pe care au înfierat-o Sfântul Justin Popovici, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Nicolae Velimirovici şi alţi Sfinţi ai Bisericii, Părintele Prof. Dumitru Stăniloae, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Cleopa, Părintele Justin Pârvu şi alţi Părinţi mărturisitori.

Citind cu atenţie scrierile lor, la mişcarea de contestare a ecumenismului m-am alăturat şi eu, vorbind pe faţă că trebuie să ne îngrădim de această panerezie (erezia tuturor ereziilor) luând, cu multă strângere de inimă, hotărârea de a întrerupe pomenirea la slujbele religioasea numelui ierarhului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, începând cu data de 19 februarie 2017. Am luat această decizie şi după o consultare cu părinţi aghioriţi din Muntele Athos, precum Iulian Prodromitul, Avva Gavriil şi alţii.

Menţionez că această întrerupere a pomenirii numelui ierarhului la slujbele religioase este doar o atenţionare a ierarhului, prin care îi spun că participarea la „sinodul” din Creta şi mai ales semnarea documentelor reprezintă un compromis care nu face bine Bisericii Ortodoxe. Dimpotrivă. Şi-l rog să se dezică de această participare şi de semnarea documentelor neortodoxe. Iar în măsura în care va face public o decizie în acest sens, eu, preot slujitor, voi relua pomenirea.

De ce spun acestea? Pentru că această semnătură pe documentele amintite îl face pe ierarh cel puţin părtaşla erezie şi, prin pomenire, mă face şi pe mine, preot în comuniune cu el, părtaş la erezie. Ceea ce eu nu primesc. Cu părere de rău, dar nu primesc!

Ca urmare a acestei decizii şi a punerii ei în aplicare, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei m-a destituit din funcţia de preot paroh în seara zilei de 8 martie 2017, ziua mea de naştere, decizia fiind adusă pe înserate, de o delegaţie formată din: P.C. Preot Inspector Florin Chirilă, P.C. Pr. Vicar Administrativ Marian Timofte, P.C. Preot Protopop Valentin Tofan, însoţiţi de Preotul Cătălin-Constantin Chifu, de la parohia vecină Bahna-Dochia, de alt preot tânăr pe care nu-l cunosc (din alt Protopopiat probabil) şi de vreo 2-3 cântăreţi de strană de la biserici din Piatra-Neamţ.

Delegaţia amintită l-a prezentat pe cel nou-numit preot paroh în locul meu, care a fost instalat în timpul unei slujbe (Sfântul Maslu) la care au participat vreo 15 enoriaşi din parohie. Momentul a fost bine ales, în sensul că, fiind într-o zi de lucru din timpul săptămânii şi pe înserate, au fost prezenţi foarte puţini credincioşi, fără să li se spună motivele pentru care s-a făcut această destituire. Bineînţeles că „în numele dragostei”… În decizia dată nu mi s-au specificat nici mie motivele care au condus la destituirea mea şi înlocuirea din slujirea de preot paroh.

În realitate, motivul poate fi unul singur: refuzul meu de a îmbrăţişa erezia ecumenismului.

Cu mare grabă şi foarte iute dusă la îndeplinire această lucrare, am fost „retrogradat” pe postul II, înfiinţat în aceeaşi zi de 8 martie 2017 la cancelaria Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, zice-se „pentru nevoi misionare ale parohiei”, după spusa delegaţiei oficiale.

În acelaşi timp, a apărut o problemă deosebită, inedită, cel puţin din punctul meu de vedere: părintele numit în locul meu (dar oare a fost vreun concurs pentru ocuparea acestui post?) nu are un cuget curat ortodox, îmbrăţişând convingerile ecumeniste şi, din acest motiv, nu putem sluji împreună.

În încheiere, mulţumesc celor care m-au ajutat ca aceste gânduri ale mele să se facă cunoscute „pe faţă, cu capul descoperit” (canonul 15 I-II Constantinopol). Nădăjduiesc că nu supăr pe nimeni. Îi rog pe toţi să mă înţeleagă şi pe mine că nu pot accepta această erezie a ereziilor şi nu pot fi în comuniune cu cei care o susţin şi cu cei care n-o tăgăduiesc(ambele, forme de lepădare).

Cu dragoste în Hristos,
Preot Vasile Savin
Parohia „Sf. Voievozi” – Dochia
Judeţul Neamţ

PROCES VERBAL

Încheiat astăzi 8.03.2017, cu ocazia instalării P.C. Preot Andrei Todiraşcu în funcţia de paroh al Parohiei Dochia şi a numirii P.C. Preot Savin Vasile în funcţia de preot coslujitor la aceeaşi parohie.

Preotul paroh Andrei Todiraşcu a preluat de la P.C. Pr. Savin Vasile în prezenţa P.C. Preot Vicar Administrativ, al P.C. Inspector şi al P.C. Părinte Protopop, cheile bisericii.

Inventarul parohiei va fi preluat în zilele următoare.

Pr. Andrei Todiraşcu Pr. Savin Vasile Pr. Tofan Valentin Pr. Florin Chirilă

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Subsemnatul Preot Savin Vasile, preot al Parohiei Dochia, jud. Neamţ, consider că această înlocuire a mea din postul de preot paroh s-a făcut într-o manieră cu totul nepotrivită nearătându-se nici un motiv care să îndreptăţească Mitropolia Moldovei şi Bucovinei la această decizie. Cer Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan să analizeze această acţiune şi să spună public motivele pentru care a făcut această înlocuire a mea din postul de preot paroh.

Mi s-a făcut o mare nedreptate şi consider că singurul motiv pe care îl invocă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei este acela că eu, preotul Savin Vasile, nu sunt de acord cu ecumenismul şi cu hotărârile Sinodului din Creta (2016), şi pe care eu le consider a fi cu totul neortodoxe, chiar eretice, şi care mi se impun.

Rog pe reprezentanţii Mitropoliei, oficialii ei, să cugete adânc că ecumenismul propovăduit şi susţinut public este panerezia timpului nostru aşa cum ne-au învăţat Sfântul Justin Popovici, Părintele profesor Dumitru Stăniloae şi alţi părinţi ai Bisericii.

Dacă ecumenismul este refuzat de creştinii ortodocşi – şi este – de ce sunt prigoniţi monahii, monahiile, preoţii şi alungaţi din mănăstiri şi din parohii?

Deci: înlocuirea mea din postul de preot paroh este o nedreptate, o prigonire.

azi 8 martie 2017, de ziua mea de naştere, Preot Savin Vasile

Sfârşitul îmi aparţine

Au fost confiscate
cheile preotului bisericii
fără a fi predat inventarul


Părintele IOAN MIRON din comuna Turdaș (județul Alba) este chemat la judecată de ecumeniști

 

img_20170210_1422171

Ați văzut vreodată ca un preot să se descalțe când intră în Sfântul Altar pentru a sluji Sfânta Liturghie și se încalță cu niște papuci speciali, pe care îi folosește doar în Sfântul Altar? Eu am văzut, pentru prima oară în viața mea, când am slujit cu părintele Ioan Miron.

Părintele Ioan este un foarte bun cunoscător al Pidalionului, al Sfintelor Canoane ale Bisericii, pe care le studiază zilnic și trăiește și slujește lui Hristos fără abatere de la ele. Vor avea mult de furcă cei de la Alba-Iulia, căci nu va accepta să fie anihilat în mod necanonic. Nu au argumente împotriva lui. El ferește Biserica de schismă, ar trebui lăudat. Însă ei vor să îl mazilească.

Părinte Ioane, îți transmit cuvântul Preasfințitului Longhin: ”toți cei care vor încerca să te caterisească nu vor reuși, ci ei vor fi caterisiți de Duhul Sfânt!”
Părintele Ioan a întrerupt pomenirea ierarhului ecumenist Irineu de multă vreme, dinainte de Sinodul din Creta, pentru multiplele abateri de la dreapta credință ale acestui ierarh. Acum părintele Ioan va merge să primească pe merit cununa de mărturisitor al lui Hristos.

Se vor afla față în față: trimișii ierarhului ecumenist Irineu și părintele Ioan (un om în care este viu Hristos-Domnul Cel prigonit și răstignit de ecumeniști).

Voi fi personal alături de el, cu ajutorul lui Dumnezeu.

pr. Ciprian Staicu 

Sursa: prieteniisfantuluiefrem.ro 

%d blogeri au apreciat asta: