Nu înțeleg de ce unii îl numesc Basarabov, declarându-l, prin aceasta, de origine bulgară, când se știe că tot sudul Dunării și nu numai era plin de români în secolul XIII și mult timp după aceea. Satul se numea Basarabi, caci era romanesc.
Românii din Bulgaria
„Cei mai mulţi români sunt în zona Vidinului unde întâlnim 50 de comune, din care 30 sunt curat româneşti. Alţi români trăiesc pe malul drept al bazinului dunărean, până la Ruse şi apoi în sate din sudul Dobrogei, care au ajuns sub stăpânirea bulgarilor, după Tratatul de la Craiova, încheiat în 1940. Cu toate acestea, numărul vorbitorilor de limba română din ţara vecină este astăzi, după datele oficiale, foarte mic, scăzând de la 96.000 înregistrat la începutul secolului, la 16.000 în 1934 şi la 2.700, dintr-o statistică mai recentă. Explicaţiile acestui mod, cel puţin „misterios”, de scădere a numărului românilor din Bulgaria ni-l dă un reprezentant al „Asociaţiei Vlahilor” din Vidin care, printre altele, semnalează faptul că în multe zone s-au înregistrat cazuri de presiuni din partea autorităţilor bulgare, care-i obligau pe vlahi să-şi ascundă adevărata identitate.”
„În raioanele Vidin, Vraţa şi Plevna, românii formau minoritatea cea mai importantă. În 1939, această grupă naţională locuia în peste 70 de localităţi, din care 33 din regiunea Vidin, iar restul în zonele Lom Palanca, Rahova şi Nicopole. Numărul românilor depăşea cifra de 120.000. A treia grupă este constituita de zona Eminska Planina, la nordul regiunii muntoase care limitează platoul Deliorman. În această regiune, ocupată până în 1877 numai de turci, tătari şi români, bulgarii au venit ulterior. Elementul român a persistat cu dificultate în localităţile Ciflic, Celebichioi, Arnautlar, Sipka, Novoselo, Sidir, Vlahlar etc. Aceşti români sunt total izolaţi de cei dunăreni, numărul lor fiind estimat la aproximativ 10.000 de persoane.”
Viata Sfantului Dimitrie cel Nou
Nascut la inceputul veacului al XIII-lea, intr-o familie de tarani din satul Basarabi, in sudul Dunarii, apartinand in vremea aceea regatului Bulgariei, Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima.
Apoi s-a atasat unei comunitati monastice, iar dupa ce a ucenicit cele ale ascultarii, s-a retras in padure unde si-a statornicit adapostul intr-o pestera, aproape de raul Lom, nestiut de oameni si aducand, zi si noapte rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu. Cunoscand dinainte ziua mortii sale, s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.
Au trecut ani multi si lumea uitase de existenta acestui pustnic, pana intr-o zi, cand – la trei veacuri dupa moartea Sfantului – o inundatie a facut ca apele raului sa urce pana la pestera. Curentul a ridicat lespezile de piatra si a purtat cu purtat cu el, ingropat in noroi, trupul ramas nestricat.
Dupa alti o suta de ani, Sfantul ii aparu in vis unei fetite bolnave de duh necurat, poruncindu-i sa ceara parintilor ei s-o duca la malul raului, pentru a-si afla tamaduirea. De cum s-a aflat aceasta vestire, o mare multime de oameni, in frunte cu clericii din episcopie, a insotit familia fetitei pana la locul in care, mai inainte, locuitorii observasera deja o lumina misterioasa si credeau ca este o comoara. S-au pus pe sapat si, de indata, au descoperit trupul Sfantului, intreg si stralucind de harul Duhului Sfant. Fetita se vindeca pe loc. Trupul sfantului fu transportat cu mare cinstire pana in satul Basarabov, unde alte vindecari se petrecura. Atunci, poporul veni din toate partile sa cinsteasca moastele Sfantului.
Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoti si sfetnici ca sa constate aceasta descoperire minunata si sa-l aduca pe Sfant la Bucuresti, la biserica Curtii domnesti. L-au luat aceia pe Sfant si au purces spre Bucuresti, dar cand au ajuns aproape de Rusi, langa o fantana, boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip. Vazand aceasta minune, cei trimisi s-au sfatuit si au hotarat sa injuge la car doi junci tineri neinvatati, ca sa vada incotro vrea Sfantul sa mearga. Si asa s-a intors Sfantul la Basarabov in mijlocul satului si a ramas acolo. Trimisii domnitorului s-au intors la Bucuresti si au povestit cele petrecute, dupa care domnitorul trimise alti oameni si puse sa se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica in sat. Asezat acolo, Sfantul facu, de-a lungul vremii, multe alte minuni.
Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov (Basarabi). Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite, el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii.
In fiecare an, la 27 octombrie, o multime imensa se aduna la Bucuresti pentru a praznui, timp de trei zile, sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou si ca sa cinsteasca nepretuitele-i moaste, din care izvoraste mereu o mireasma delicata.
Troparul Sfantului Dimitrie cel nou (glasul al 8-lea)
Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioase Parinte Dimitrie, duhul tau.
Condacul Sfantului Dimitrie cel nou (glasul al 8-lea)
Aparator al sau, nebiruit si neinfrant, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbavit, te pune inainte orasul tau, Dimitrie; si, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, de toate nevoile izbaveste-l, ca sa strigam tie: Bucura-te, facatorule de minuni, Dimitrie!
Minuni ale Sfantului Dimitrie cel Nou
Moastele sale vor sa ramana intregi
Doua surori, Aspra si Ecaterina, din Cernavoda, au construit o biserica cu hramul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. Si s-au gandit sa ia o particica din moastele Sfantului Dimitrie ca sa o aseze in biserica aceea. Socoteau ca nu se cuvine sa ia intreg trupul. Au venit si s-au inchinat la racla Sfantului si au luat in taina bucatica de moaste dorita. Caii de la caruta n-au vrut insa sa porneasca, cu nici un chip, oricat i-au batut vizitii. Vazand aceasta, cele doua femei s-au pocait si plangand au pus bucatica la loc cerandu-si iertare de la Sfant. Dupa care s-au dus in pace la casa lor.
Preasfintitul mitropolit al Tarnovului, Nichifor, a venit cu soborul lui sinodal ca sa se inchine la sfintele moaste. S-a inchinat mai intai mitropolitul, dupa care a sezut in scaunul sau. Au trecut apoi sa se inchine insotitorii sai. Un diacon, Lavrentie, a vrut sa rupa o particica din moaste cu gura. A ramas cu gura cascata si mut, iar ceilalti il priveau cu uimire, nestiind ce se intampla. Diaconul a ramas la sfarsit ca sa se roage si sa-si ceara iertare de la Sfant, dupa care si-a revenit la starea cea buna. A povestit apoi mitropolitului si celorlalti ceea ce se intamplase, iar gazda lor i-a zis: „O, omule, cum n-ai socotit ca de-ar fi fost sa imparta moastele la toti cati vin spre inchinare la ele, pana acum n-ar fi ramas nimic”.
Vindecarea unui episcop
Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslavei, Ioanichie, a cazut intr-o boala tare grea, fiind purtat pe targa de patru oameni. A fost dus atunci la biserica Sfantului Dimitrie, unde l-au puscu pat cu tot inauntru. Dupa slujirea sfintei liturghii s-a sculat sanatos, umbland pe picioarele sale si dand slava lui Dumnezeu. – crestinortodox.ro
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 