Pe 2 octombrie a apărut această înregistrare în care părintele Ciprian Staicu îi pune niște întrebări monahului athonit.
Are sau nu are dreptate gheron Sava Lavriotul? De ce înainte avea o părere moderată și treptat și-a radicalizat discursul?
Să vedem ce a spus conform traducerii făcute de pr. Ciprian (principalele probleme):
1. La minutul 04:25 – Vorbește despre „comuniunea cu erezia”
2. La minutul 07:31 – (aproximativ) – „există o iconomie care este temporară și ea se poate folosi doar pentru a fi ajutați cei neputincioși” .
3. La minutul 08:05 – „de fapt noi acum, dacă am lua scrierile Sfinților Părinți, de fapt noi nu suntem în acrivie, suntem în iconomie.”
4. La minutul 08:47 – „și pentru o perioadă scurtă se poate folosi o iconomie doar pentru a-i ajuta pe cei mai neputincioși, care vor să fie ajutați”.
5. La mintul 12:08 – „Preoții care pomenesc pe ierarhii eretici sunt si ei eretici, pentru că ei mărturisesc prin pomenirea ierarhului eretic, ei mărturisesc că credința arhiereului lor este aceeași cu credința lor. Deci și ei, întru totul, sunt de acord cu ereziile semnate în Creta.”
6. La minutul 13:08 – Întrebare: Este permis să ne rugăm împreună cu preoții ai ierarhilor eretici sau cu mirenii care au rămas lângă acești preoți? Răspuns: „Nu este permis să ne rugăm cu aceștia. Sf Teodor Studitul spune în scrisoarea către egumenul Eusebie, că nici măcar să mâncăm nu avem voie cu aceștia care au rămas împreună cu ereticii.”
7. La minutul 15:27 – Întrebare: Putem să primim colivă sau alte milostenii de la cei ce au rămas în biserică lângă cei care pomenesc? Răspuns: „Sfântul Teodor Studitul spune că nu!”
Comentariu
- În legătură cu punctul 1 de mai sus… Întrebare: Dacă cineva este în comuniune cu erezia dar are cuget ortodox întru totul, și nu rupe comuniunea cu ierarhul ecumenist, din anuminte motive, subiective sau nu, este eretic? Răspunsul lui se pare că e da, oricum…
- La punctul 2 monahul Sava vorbește de iconomie temporară. Cine stabilește până când funcționează acea iconomie? Și în ce constă acea iconomie? Doar în faptul că afirmăm că mai e har? Dar asta este iconomia lui Dumnezeu, nu a noastră! La sinaxa de la Salonic din martie 2017, într-o înregistrare, gheron Gavriil recomanda: „aplicați iconomia”. La ce iconomie se referea? Nu cumva e vorba de iconomia în legătură cu comuniunea cu ceilalți?
- La punctul 3 afirmă că noi de fapt suntem în iconomie. Dar în ce iconomie suntem dacă îi numim pe toți eretici? Dacă nu stăm la masă cu ei, nu luăm colivă de la ei etc? Doar stând de vorbă cu ei?
- La 4. În ce fel să folosim o perioadă scurtă de timp iconomia pentru ai ajuta pe cei neputincioși? Doar evitând să le spunem eretici în față?
- La 5 afirmă ca preoții care pomenesc ierarhi eretici sunt și ei eretici, fără a face dinstincția între cei cu cuget ortodox și cei cu gândire alterată de ecumenism. Și mai spune că aceștia (preoții pomenitori) ar fi întru totul de acord cu ereziile semnate în Creta. Cu tot respectul, eu cred că sunt mulți preoți antiecumeniști care l-ar contrazice serios pe pr Sava.
- La 6 spune că nu avem voie să ne rugăm împreună cu preoții și mirenii care pomenesc. Dar iar, îi bagă pe toți în aceeași oală- ecumeniști și cei cu cuget ortodox. Dar să ne amintim ce spunea monahul Sava Lavriotul împreună cu alți șase părinți athoniți în decembrie 2016, într-un comunicat către părinții mărturisitori din România (AICI): „Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea.” Dar acum îi numește pe toți cei care n-au întrerupt pomenirea eretici… De ce schimbarea aceasta? De ce a renunțat monahul Sava Lavriotul la poziția echilibrată?
Deci zic părinții aghioriți: „să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir…” Asta era iconomia. Pe linia aceasta cred că ar fi trebuit să meargă în continuare toți părinții care au întrerupt pomenirea.
Și, după cum vedeți, iar zic părinții împreună cu Sava Lavriotul: „Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică.”
Adică în decembrie 2016 cei cu cuget ortodox făceau o lucrare de luminare a poporului și acum sunt eretici??! Radicală schimbare a părintelui Sava.
Și dacă, cine îi judeca (în decembrie 2016) pe aceștia – pe cei care nu au întrerupt pomenirea, dar duc o lucrare de luminare a poporului – cădea din Biserică, acum nu mai cade??! De ce, pentru ca i-a declarat monahul Sava pe toți pomenitorii eretici? Dacă atunci pomenitorii cu cuget ortodox erau în Biserică, fiind ortodocsi, acum nu mai sunt? Sunt deja eretici?! Asta este o schimbare de atitudine la 180 de grade. De ce atunci avea un discurs echilibrat, alături de ceilalți părinți aghioriți și acum spune altceva??
Dar în același comunicat spun aceeași părinți (inclusiv Sava): „Adevăraţii mărturisitori sunt smeriţi, cuminţi, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea. Atunci când părinţii atoniti au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir.”
Deci indirect recomandau și ei ca și atunci (în decembrie 2016) ca preoții care au întrerupt pomenirea să slujească cu alți preoți, cu cuget ortodox, care nu au avut curajul să întrerupă pomenirea, cu condiția care cei din urmă să se conformeze și să nu pomenească nici ei ierarhul eretic la respectiva slujbă. Iar toți mirenii să fie primiți la Sfântul Potir!
ASTA ERA ICONOMIA! Pentru ce Sava Lavriotul exagerează acum? De ce nu și-a păstrat aceași poziție pe care a avut-o în decembrie??! De ce nu păstrează linia iconomică a părinților din anii 70, care au întrerupt pomenirea ereticului Atenagoras?
Citiți, vă rog, tot comunicatul dat în sprijinul părinților mărturisitori din România, după acea mică sinaxă a părinților aghioriți:
- Despre colivă și milostenii… Zice Sf Teodor Studitul: ”Iar [darurile] de la ceilalți care aleargă să mănânce cu ereticii în chip nepăsător nu știu să se primească și să se mănânce împreună cu ei decât în vreo situație anume.” După cum am demonstrat mai jos, nu sunt daruri de la eretici…
Sfântul Teodor Studitul în scrisoarea către Naucratie, deși dă niște sfaturi acrivice, le îmbină cu iconomia și zice:
„Unele dintre iconomii s-au făcut de către Părinți „pentru o vreme”, altele, „pentru totdeauna”. ”
Cine stabilește ce fel de iconomie se poate aplica acum și pentru cât timp??
Și mai zice Sântul:
„În legătură cu întrebările tale, felurit va fi răspunsul. Ai întrebat pentru ce dumnezeiescul Chiril (al Alexandriei – n. adm) a făcut iconomie ca să nu se despartă de cei din Răsărit care pomeneau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei, acesta fiind eretic, dacă [aceia] țineau întregi dogmele cele mai drepte și cele mai importante ale dreptei credințe?”
Și mai jos o parte din răspuns:
„Așa au făcut sfinții prin iconomii, după cum și marele Chiril în acest caz. Căci pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era eretic. Căci ce altceva era această acceptare a lor pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox, și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei? Fiindcă tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt. Apoi, când au ajuns desăvârșiți la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.”
Deci cei din Răsărit îl pomeneau pe un eretic (Teodor al Mopsuestiei, episcop eretic din Cilicia – Turcia de azi -, începător al nestorianismului), dar având credința ortodoxă, adică mărturisind ei ortodox și având cuget ortodox, prin însăși credința lor îl anatemizau indirect pe episcopul eretic (Teodor al Mopsuestiei). Adică îl dădeau potențial anatemei. Iar „când au ajuns desăvârșiți la minte”, adică atunci când au întrerupt pomenirea lui Teodor, Sfântul Chiril al Alexandriei s-a unit desăvârșit cu ei, deși nu rupsese comuniunea cu aceștia.
Asta era iconomia Sfinților, care se poate aplica și în zilele noastre.
Cred, că orice preot care încă pomenește un episcop eretic, având cuget ortodox și mărturisind adevărul ortodox, îl dă potențial anatemei prin însăși credința sa, pe un episcop eretic/ecumenist, chiar dacă îl pomenește încă. În nici un caz acel preot nu este eretic! Căci nici Sfântul Chiril al Alexandriei (trecut la Domnul la 444), nici Sfântul Teodor Studitul (+826) nu i-au considerat eretici pe cei ce-l pomeneau la slujbe pe ereticul Teodor de Mopsuestia (mort la 428).
Citiți mai jos Scrisoarea Sântului Teodor Studitul, care deși dă unele sfaturi acrivice cum ar fi:
„Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită, , chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”, deci nici el nu-l socotește eretic pe un astfel de preot, totuși acceptă (Sf Teodor) iconomia Sfântului Chiril al Alexandriei!
Sf. Teodor Studitul (†826): Scrisoarea (49), Fiului Naucratie
Dacă l-ar fi considerat eretic, n-ar fi trebuit să recomande primirea acelui preot (pomenitor) la masă. Căci Sfântul Ioan Gură de Aur zice:
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” – Cuvânt despre prooroci mincinoşi, învăţători mincinoşi, despre eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia, cap. 7
Concluzia este că gheron Sava Lavriotul greșește când îi numește eretici pe toți cei care au încă comuniune cu episcopii eretici, dar au cuget ortodox!
Completare:
Pentru că se pare că nu am explicat suficient de clar ultimul citat din Sfântul Teodor Studitul reiau două fragmente din acesta.
Observați ce spune Sfântul:
„dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi,” și continuă: „dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”
Care e diferența între a pomeni episcopul eretic din frică sau având conștient părtășie cu acesta? Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! A pomeni din frică înseamnă a nu întrerupe pomenirea ierarhului eretic din frica de a fi caterisit, de a fi dat afară, din frica de a nu fi susținut de familie, din teama pentru viitorul material al familiei etc. Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică. La asta, înțeleg eu, că se referă Sfântul Teodor Studitul.
Vedem că pentru preotul din prima categorie, cel ce pomenște „din frică”, adică din motive lesne de înțeles, Sfântul recomandă o comuniune relativă, (primirea lui la a binecuvânta masa), deci în nici un caz o rupere totală a comuniunii. Iar eretic în nici un caz nu-l numește. Deci nu mergem la slujbele lui, nu ne împărtășim de la el, dar nici nu rupem total comuniunea cu acesta.
Am văzut mai sus că părinții din vremea patriarhului, de tristă amintire, Atenagoras, mergeau cu iconomia chiar mai departe, primind un asemenea preot chiar să slujească împreună cu ei, cu condiția ca preotul respectiv să renunțe, în timpul slujirii comune, la a pomeni ierarhul eretic.
În același sens recunoștea Sfântul Teodor Studitul și comuniunea pe care o avea Sfântul Chiril al Alexandriei cu credincioșii și preoții ce pomeneau în diptice pe ereticul de Mopsuestia.
Pentru preotul din a doua categorie, cel care se identifică conștient cu credința ereticului, se recomandă ruperea totală a comuniunii cu acesta.
Așadar, gheron Sava exagerează, nerespectând nici propria sa poziție din trecut, nici învățătura Sfântului Teodor Studitul.
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 