Ce spunea gheron SAVA LAVRIOTUL în decembrie 2016 – Nu de la el, ci de la „marii bătrâni, ce nu se fac cunoscuți lumii”

Reiau articolul din 5 decembrie 2016, care alături de Scrisoarea părinților mărturisitori din Athos, din decembrie 2016, către românii care s-au îngrădit de erezia ecumenistă , constituie momentul cel mai echilibrat al măturisirii părintelui monah Sava Lavriotul:

Mesajul părintelui SAVA LAVRIOTUL și al PĂRINȚILOR AGHIORIȚI despre existența HARULUI în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat pseudo-sinodul din Creta. Ce trebuie să facă un antiecumenist

hqdefault

Cu multa dragoste  si respect pentru cei care se lupta si privegheaza pentru Dreapta Credinta, crestini ortodocsi neadormiti luptatori ai lui Hristos Dumnezeu, Cel pe care Il slavim si laudam in chip binecredincios, doresc sa subliniez un lucru esential pe care cu multa intrebare pe la marii batrani, ce nu se fac cunoscuti lumii, ci ne-au trimis pe noi, cu binecuvantata ascultare, ca sa va transmitem gandurile luminate prin rugaciune si multa sfatuire si smerenie si anume despre existenta Harului Sfantului Duh in Sfintele Taine ale Bisericilor Ortodoxe Locale, daca mai lucreaza Dumnezeu in Tainele savarsite de ei sau nu. Asa cum stim, pana la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, Sfintii si de Dumnezeu insuflatii Parinti ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucratoare toate hirotoniile si slujbele savarsite de Nestorie pana in momentul condamnarii lui si a ereziei lui de catre Sfantul Sinod, chiar daca acesta propovaduia erezia in public si o impunea prin forta si violenta. De aceea si noi credem ca in Sfanta Liturghie savarsita in Bisericile unde s-a semnat (in) Creta, Duhul Sfant vine si preface painea in Trupul  si vinul in Sangele lui Hristos.

  Sfanta Impartasanie, asa cum stiti,  se da unora spre iertarea pacatelor si spre viata vesnica iar altora se da spre osanda. Hristos este foc care pe unii ii lumineaza iar pe altii ii arde. Credinciosii care, cunoscand blasfemia semnata in Creta, se impartasesc cu Preacuratele Taine din mana celor care au semnat in Creta sau a preotilor care pomenesc pe episcopii care au semnat in Creta,  sau sunt deacord cu Creta, incurajand astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos in Creta, ca si cum nimic nu s-a petrecut, aceia se impartasesc cu Hristos spre osanda lor, aratand nepasarea lor fata de Adevarul lui Hristos, aratand prin impartasirea din mana lor ca au aceiasi credinta cu ecumensitii si ajutand la raspandirea molimei ecumeniste.
 Cei care datorita varstei, a nepriceperii, cei care deabia acum descopera Biserica lui Hristos, cei care sunt lipsiti de cunostinta asupra marii tradari petrecute, se impartasesc cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, nimic stiind de lepadarea ierarhilor prin semnatura lor la Creta, aceea se impartasesc spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.
 Este de dorit, ca cei credinciosi marturisitori, monahi si mireni, sa stam acasa pentru Hristos si sa ne facem randuiala cu lacrimi, sau sa mergem sute de kilometri sa ne impartasim continuu cu Sfintele Taine din mana celor care nu pomenesc pe ierarhii care accepta pseudo-Sindoul din Creta decat sa dam exemplu rau si sa incurajam pe cei care s-au lepadat de Hristos. Sunt Biserici Locale care nu au mers in Creta: Biserica Rusa, Biserica Bulgara, Biserica Antiohiana, Biserica Georgiana, sau mitropolii din toata lumea ortodoxa  care resping public pseudo sinodul din Creta si in acelasi timp exista parinti ce au intrerupt pomenirea ierarhilor care au mers in Creta sau au acceptat Sinodal pseudo Sinodul din Creta. Sa gasim solutia cea mai buna pentru fiecare caz in parte si astfel, daca avem Biserica ce nu accepta Creta, nu accepta panerezia ecumenista,  sa ne luam merinde Painea cea Cereasca, adica sa ne impartasim, mirenii, macar toate sambetele si dumincile iar monahii de 3, 4 ori pe saptamana daca este cu putinta si nu suntem legati cu epitimii datorita pacatelor mari(avorturi, preacurvii, vrajitorie, etc) Asa e randuiala Sfintilor Parinti Colivazi care au reinviat invatatura patristica si porunca de a ne cumineca, daca avem Biserica.
Preotii care au oprit pomenirea sa nu judece, sa nu-i acuze pe cei care nu au oprit-o ci sa-i primeasca cu multa dragoste la Sfintele Liturghii si sa conslujeasca ei, cu condita ca atunci cand conslujesc sa nu pomeneasca pe ierarh. Parintii care nu pomenesc sa nu stea retrasi si ascunsi ci sa iasa la marturisire. Intreruperea pomenirii este doar inceputul luptei si o forma a ei, nu finalul luptei. Datoria noastra este sa marturisim incontinuu. Preotul care a oprit pomenirea este dator sa faca acest lucru public(oprirea pomenirii) si sa isi instiinteze episcopul de care apartine canonic.Altfel este ca si cum nu a oprit pomenirea, si nu are valoare de marturisire. Preotii care nu pomensc sa nu faca selectii intre credinciosi, ci sa-i primeasca pe toti cu dragoste.
Preotii care nu pomenesc sa aiba dragoste si mila, si mult discernamant, rabdare si lumina. Asa cum Dumnezeu iconomiseste cu dragoste si asteapta pe toti sa se intoarca la Adevar, asa si parintii nepomenitori sa astepte pe toti cu dragoste si sa nu apara duh de cearta, de ura, de raceala si alte patimi care daca vor birui, arata ca nu a fost bineplacuta lui Dumnezeu jertfa nepomenirii. Marturisirea fara dragoste si mila si fara discernamant ucide, duce la schisme si dezbinari.
   Dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste asa cum spune Sf. Apostol Pavel. Nu toti pot opri pomenirea, nu toti credinciosii au aceeasi credinta si putere de marturisire, nu toti au aceeasi putere de intelegere, de aceea noi sa-i asteptam pe toti si sa fim in urma tuturor. Sa fim noi anatema, sa fim noi cei mai huliti, decat sa pierdem un suflet, pentru care vom da raspuns in fata lui Dumnezeu.
Sa ne gandim la scopul lucrarii noastre (de intrerupere a pomenirii si marturisire) anume de a se reveni la Adevar, de a se inmuia episcopii si de a le trezi constiinta prin jertfa si fermitatea noastra si a poporului drept credincios.
    Ma rog cu lacrimi lui Dumnezeu pentru care ma nevoiesc in pustia aceasta a Sfantului Munte si pentru care, din ascultare, mai ies in lume pentru a spune mesajul parintilor, asa cum ei mi-au poruncit, ca iubitorul de oameni Hristos Domnul, Fiul Tatalui cel mai inainte de veci sa va tina uniti in credinta si dragoste, caci altfel litera moarta ucide, dar Duhul da viata.
Gheron Sava Lavriotul
Sfanta Manastire Marea Lavra, Sfantul Munte
poate fi contactat in limba engleza la nr de telefon 00306947011111
– traducere din limba greaca preot Matei Vulcanescu
note:
  • Această poziție a părintelui Sava Lavriotul este dealtfel și a ierarhilor greci anti-Creta.
  • aceasta este atitudinea parintilor marturisitori din Sfantul Munte (Gheron Gavriil si Vlasie Vigliotul, etc), a Sinaxei de la Volos si a mitropolitilor marturisitori ai Bisericii Greciei (IPS Serafim al Pireului, IPS Serafim al Kithirelor, IPS Pavlos al Glifadei, etc)
  • Strajerii Ortodoxiei, Papadakis- pagina 102 Cuviosul Ipatie si multi preoti  au oprit pomenirea lui Nestorie inainte de a fi condamnat de Sinodul III-Ecumenic

Sursa: sinodultalharesc.tk

Anunțuri
Conferință a lui gheron Sava Lavriotul la Mesteacăn, județul Satu Mare (septembrie 2017)

Conferință a lui gheron Sava Lavriotul la Mesteacăn, județul Satu Mare (septembrie 2017)

„Problema acceptarii noului antimis semnat de PS Iustin Sigheteanul in 2017 – min. 40 Preoții Emanuel Oros și Popa Daniel au refuzat primirea noului antimis, semnat de de PS Iustin, dupa sinodul din Creta 2016, deoarece dupa moartea IPS Iustinian Chira s-au schimbat sfintele antimesele.”


Cu tot respectul pentru monahul athonit, căci a avut un mare rol în lupta împotriva ecumenismului din România și nu numai, observăm că are tendința să-i declare pe toți cei care încă pomenesc ierarhii trădători ca fiind eretici. Chiar și pe cei cu cuget și mărturisire ortodoxă, chiar dacă temporar sunt nehotărâți – preoții și credincioșii care nu au rupt comuniunea cu episcopii eretici.

După cum am arătat în articolele de mai jos eu cred că exagerează și chiar el însuși (gh Sava), alături de alți părinți athoniți zicea altceva. Și deși pretinde că suntem în iconomie, totuși nu acceptă nici o iconomie, mai lungă sau mai scurtă, așa cum au făcut Sfinții Părinți, care NU îi declarau eretici pe cei cu cuget ortodox ce încă păstrau comuniunea cu ereticii (ierarhii).

Eu sunt al lui Pavel, eu sunt al lui Apollo…

De ce gheron Sava Lavriotul în decembrie 2016, alături de încă șase părinți aghioriți, SPUNEA CEVA și ACUM SPUNE ALTCEVA?

 

De ce gheron Sava Lavriotul în decembrie 2016, alături de încă șase părinți aghioriți, SPUNEA CEVA și ACUM SPUNE ALTCEVA?

De ce gheron Sava Lavriotul în decembrie 2016, alături de încă șase părinți aghioriți, SPUNEA CEVA și ACUM SPUNE ALTCEVA?

Pe 2 octombrie a apărut această înregistrare în care părintele Ciprian Staicu îi pune niște întrebări monahului athonit.

Are sau nu are dreptate gheron Sava Lavriotul? De ce înainte avea o părere moderată și treptat și-a radicalizat discursul?

Să vedem ce a spus conform traducerii făcute de pr. Ciprian (principalele probleme):

1. La minutul 04:25 – Vorbește despre „comuniunea cu erezia”

2. La minutul 07:31 – (aproximativ) – „există o iconomie care este temporară și ea se poate folosi doar pentru a fi ajutați cei neputincioși” .

3. La minutul 08:05 – „de fapt noi acum, dacă am lua scrierile Sfinților Părinți, de fapt noi nu suntem în acrivie, suntem în iconomie.”

4. La  minutul 08:47 – „și pentru o perioadă scurtă se poate folosi o iconomie doar pentru a-i ajuta pe cei mai neputincioși, care vor să fie ajutați”.

5. La mintul 12:08 – „Preoții care pomenesc pe ierarhii eretici sunt si ei eretici, pentru că ei mărturisesc prin pomenirea ierarhului eretic, ei mărturisesc că credința arhiereului lor este aceeași cu credința lor. Deci și ei, întru totul, sunt de acord cu ereziile semnate în Creta.”

6. La minutul  13:08 – Întrebare: Este permis să ne rugăm împreună cu preoții ai ierarhilor eretici sau cu  mirenii care au rămas lângă acești preoți? Răspuns: „Nu este permis să ne rugăm cu aceștia. Sf Teodor Studitul spune în scrisoarea către egumenul Eusebie, că nici măcar să mâncăm nu avem voie cu aceștia care au rămas împreună cu ereticii.”

7. La minutul 15:27 – Întrebare: Putem să primim colivă sau alte milostenii de la cei ce au rămas în biserică lângă cei care pomenesc? Răspuns: „Sfântul Teodor Studitul spune că nu!”


Comentariu

  • În legătură cu punctul 1 de mai sus… Întrebare: Dacă cineva este în comuniune cu erezia dar are cuget ortodox întru totul, și nu rupe comuniunea cu ierarhul ecumenist, din anuminte motive, subiective sau nu, este eretic? Răspunsul lui se pare că e da, oricum…
  • La punctul 2 monahul Sava vorbește de iconomie temporară. Cine stabilește până când funcționează acea iconomie? Și în ce constă acea iconomie? Doar în faptul că afirmăm că mai e har? Dar asta este iconomia lui Dumnezeu, nu a noastră! La sinaxa de la Salonic din martie 2017, într-o înregistrare, gheron Gavriil recomanda: „aplicați iconomia”. La ce iconomie se referea? Nu cumva e vorba de iconomia în legătură cu comuniunea cu ceilalți?
  • La punctul 3 afirmă că noi de fapt suntem în iconomie. Dar în ce iconomie suntem dacă îi numim pe toți eretici? Dacă nu stăm la masă cu ei, nu luăm colivă de la ei etc? Doar stând de vorbă cu ei?
  • La 4. În ce fel să folosim o perioadă scurtă de timp iconomia pentru ai ajuta pe cei neputincioși? Doar evitând să le spunem eretici în față?
  • La 5 afirmă ca preoții care pomenesc ierarhi eretici sunt și ei eretici, fără a face dinstincția între cei cu cuget ortodox și cei cu gândire alterată de ecumenism. Și mai spune că aceștia (preoții pomenitori) ar fi întru totul de acord cu ereziile semnate în Creta. Cu tot respectul, eu cred că sunt mulți preoți antiecumeniști care l-ar contrazice serios pe pr Sava.
  • La 6 spune că nu avem voie să ne rugăm împreună cu preoții și mirenii care pomenesc. Dar iar, îi  bagă pe toți în aceeași oală- ecumeniști și cei cu cuget ortodox. Dar să ne amintim ce spunea monahul Sava Lavriotul împreună cu alți șase părinți athoniți în decembrie 2016, într-un comunicat către părinții mărturisitori din România (AICI): Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea.Dar acum îi numește pe toți cei care n-au întrerupt pomenirea eretici… De ce schimbarea aceasta? De ce a renunțat monahul Sava Lavriotul la poziția echilibrată?

Deci zic părinții aghioriți:să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir…” Asta era iconomia. Pe linia aceasta cred că ar fi trebuit să meargă în continuare toți părinții care au întrerupt pomenirea.

Și, după cum vedeți, iar zic părinții împreună cu Sava Lavriotul:Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică.

Adică în decembrie 2016 cei cu cuget ortodox făceau o lucrare de luminare a poporului și acum sunt eretici??! Radicală schimbare a părintelui Sava.

Și dacă, cine îi judeca (în decembrie 2016) pe aceștia – pe cei care nu au întrerupt pomenirea, dar duc o lucrare de luminare a poporului – cădea din Biserică, acum nu mai cade??! De ce, pentru ca i-a declarat monahul Sava pe toți pomenitorii eretici? Dacă atunci pomenitorii cu cuget ortodox erau în Biserică, fiind ortodocsi, acum nu  mai sunt? Sunt deja eretici?! Asta este o schimbare de atitudine la 180 de grade. De ce atunci avea un discurs echilibrat, alături de ceilalți părinți aghioriți și acum spune altceva??

Dar în același comunicat spun aceeași părinți (inclusiv Sava):Adevăraţii mărturisitori sunt smeriţi, cuminţi, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea. Atunci când părinţii atoniti au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir.

Deci indirect recomandau și ei ca și atunci (în decembrie 2016) ca preoții care au întrerupt pomenirea să slujească cu alți preoți, cu cuget ortodox, care nu au avut curajul să întrerupă pomenirea, cu condiția care cei din urmă să se conformeze și să nu pomenească nici ei ierarhul eretic la respectiva slujbă. Iar toți mirenii să fie primiți la Sfântul Potir!

ASTA ERA ICONOMIA! Pentru ce Sava Lavriotul exagerează acum? De ce nu și-a păstrat aceași poziție pe care a avut-o în decembrie??! De ce nu păstrează linia iconomică a părinților din anii 70, care au întrerupt pomenirea ereticului Atenagoras?

Citiți, vă rog, tot comunicatul dat în sprijinul părinților mărturisitori din România, după acea mică sinaxă a părinților aghioriți:

SINAXA PĂRINȚILOR DIN MUNTELE ATHOS, care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu, SPRIJINĂ MĂRTURISITORII ATIECUMENIȘTI (nepomenitori) DIN ROMÂNIA

semnaturi-parinti-aghioriti-816x1142

  • Despre colivă și milostenii… Zice Sf Teodor Studitul: ”Iar [darurile] de la ceilalți care aleargă să mănânce cu ereticii în chip nepăsător nu știu să se primească și să se mănânce împreună cu ei decât în vreo situație anume.” După cum am demonstrat mai jos, nu sunt daruri de la eretici…

Sfântul Teodor Studitul în scrisoarea către Naucratie, deși dă niște sfaturi acrivice, le îmbină cu iconomia și zice: 

„Unele dintre iconomii s-au făcut de către Părinți „pentru o vreme”, altele, „pentru totdeauna”. ”

Cine stabilește ce fel de iconomie se poate aplica acum și pentru cât timp??

Și mai zice Sântul:

„În legătură cu întrebările tale, felurit va fi răspunsul. Ai întrebat pentru ce dumnezeiescul Chiril (al Alexandriei – n. adm) a făcut iconomie ca să nu se despartă de cei din Răsărit care pomeneau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei, acesta fiind eretic, dacă [aceia] țineau întregi dogmele cele mai drepte și cele mai importante ale dreptei credințe?”

Și  mai jos o parte din răspuns:

„Așa au făcut sfinții prin iconomii, după cum și marele Chiril în acest caz. Căci pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era eretic. Căci ce altceva era această acceptare a lor pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox, și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei? Fiindcă tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt. Apoi, când au ajuns desăvârșiți la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.”

Deci cei din Răsărit îl pomeneau pe un eretic (Teodor al Mopsuestiei, episcop eretic din Cilicia – Turcia de azi -, începător al nestorianismului), dar având credința ortodoxă, adică mărturisind ei ortodox și având cuget ortodox, prin însăși credința lor îl anatemizau indirect pe episcopul eretic (Teodor al Mopsuestiei). Adică îl dădeau potențial anatemei. Iar „când au ajuns desăvârșiți la minte”, adică atunci când au întrerupt pomenirea lui Teodor, Sfântul Chiril al Alexandriei s-a unit desăvârșit cu ei, deși nu rupsese comuniunea cu aceștia.

Asta era iconomia Sfinților, care se poate aplica și în zilele noastre.

Cred, că orice preot care încă pomenește un episcop eretic, având cuget ortodox și mărturisind adevărul ortodox, îl dă potențial anatemei prin însăși credința sa, pe un episcop eretic/ecumenist, chiar dacă îl pomenește încă. În nici un caz acel preot nu este eretic! Căci nici Sfântul Chiril al Alexandriei (trecut la Domnul la 444), nici Sfântul Teodor Studitul (+826) nu i-au considerat eretici pe cei ce-l pomeneau la slujbe pe ereticul Teodor de Mopsuestia (mort la 428).

Citiți mai jos Scrisoarea Sântului Teodor Studitul, care deși dă unele sfaturi acrivice cum ar fi:

„Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită, , chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”, deci nici el nu-l socotește eretic pe un astfel de preot, totuși acceptă (Sf Teodor) iconomia Sfântului Chiril al Alexandriei!

Sf. Teodor Studitul (†826): Scrisoarea (49), Fiului Naucratie

Dacă l-ar fi considerat eretic, n-ar fi trebuit să recomande primirea acelui preot (pomenitor) la masă. Căci Sfântul Ioan Gură de Aur zice:

De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” – Cuvânt despre prooroci mincinoşi, învăţători mincinoşi, despre eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia, cap. 7

Concluzia este că gheron Sava Lavriotul greșește când îi  numește eretici pe toți cei care au încă comuniune cu episcopii eretici, dar au cuget ortodox!


Completare:

Pentru că se pare că nu am explicat suficient de clar ultimul citat din Sfântul Teodor Studitul reiau două fragmente din acesta.

Observați ce spune Sfântul:

„dar când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi,” și continuă: „dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel].”

Care e diferența între a pomeni episcopul eretic din frică sau având conștient părtășie cu acesta? Înseamnă cumva că dacă preotul pomenește de frică nu este conștient de ce face? Nicidecum! A pomeni din frică înseamnă a nu întrerupe pomenirea ierarhului eretic din frica de a fi caterisit, de a fi dat afară, din frica de a nu fi susținut de familie, din teama pentru viitorul material al familiei etc. Iar, a avea conștient părtășie cu episcopul eretic, înseamnă a te identifica conștient cu credința lui eretică. La asta, înțeleg eu, că se referă Sfântul Teodor Studitul.

Vedem că pentru preotul din prima categorie, cel ce pomenște „din frică”, adică din motive lesne de înțeles, Sfântul recomandă o comuniune relativă, (primirea lui la a binecuvânta masa), deci în nici un caz o rupere totală a comuniunii. Iar eretic în nici un caz nu-l numește. Deci nu mergem la slujbele lui, nu ne împărtășim de la el, dar nici nu rupem total comuniunea cu acesta.

Am văzut mai sus că părinții din vremea patriarhului, de tristă amintire, Atenagoras, mergeau cu iconomia chiar mai departe, primind un asemenea preot chiar să slujească împreună cu ei, cu condiția ca preotul respectiv să renunțe, în timpul slujirii comune, la a pomeni ierarhul eretic.

În același sens recunoștea Sfântul Teodor  Studitul și comuniunea pe care o avea Sfântul Chiril al Alexandriei cu credincioșii și preoții ce pomeneau în diptice pe ereticul de Mopsuestia.

Pentru preotul din a doua categorie, cel care se identifică conștient cu credința ereticului, se recomandă ruperea totală a comuniunii cu acesta.

Așadar, gheron Sava exagerează, nerespectând nici propria sa poziție din trecut, nici învățătura Sfântului Teodor Studitul.

Scrisoare deschisă către părinții aghioriți lavrioți eretici, urmași ai monahilor lavrioți apostați din vremea patriarhului eretic Vekkos

Scrisoare deschisă către părinții aghioriți lavrioți eretici, urmași ai monahilor lavrioți apostați din vremea patriarhului eretic Vekkos

Scrisoare apărută în traducere pe 12 august.

Scrisoare deschisă către părinții aghioriți lavrioți eretici, urmași ai monahilor lavrioți apostați din vremea patriarhului eretic Vekkos

 

de Gheron Sava, monah lavriot ortodox

 

”Cel care este prigonit, din pricina credinței lor sănătoase, de către cei care se pare că sunt de aceeași credință cu el, va avea o cunună mai mare decât cel care este martirizat de un idolatru.” (Sfântul Iosif, patriarhul Constantinopolului)

Mai întâi de toate, noi Îi mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne învrednicește să ne mărturisim credința în fața oamenilor și chiar să fim prigoniți și surghiuniți pentru ea. Și de aceea le mulțumim părinților lavrioți (din Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte Athos – n.trad.) căci, cu toate că se dovedesc a fi ei înșiși trădători ai lui Hristos și străini față de El, ne fac pe noi, nevrednicii și păcătoșii, să fim mărturisitori, prin prigoana pe care o exercită împotriva noastră.

Mulți vor considera această scrisoare ca una dură și extremă. Și totuși, ea a fost scrisă întru adevăr și cu dragoste, pentru că atunci când boala este în etapa ei finală, atunci bisturiul trebuie să taie până la os, poate că așa se va recăpăta vindecarea dorită. Cu toate că cred că dragii mei părinți lavrioți – în toate celelalte chestiuni – deja au murit în cele referitoare la credință și ”că este mai lesne odgonului să intre prin urechile acului decât să intre un lavriot în Împărăția lui Dumnezeu” (vezi Μarcu 10, 25), totuși, cine știe, și astăzi se mai întâmplă minuni.

Părinții Sfintei Mănăstiri Marea Lavră au depășit orice măsură, luând poziția de prigonitori ai părinților care duc lupta cea bună pentru credința noastră apostolică și moștenită de la Sfinții Părinți și în felul acesta ei au devenit renegați ai Ortodoxiei și trădători ai lui Hristos.

Ei susțin, deja pe față, că patriarhul Bartolomeu este un om ”sfânt”, că noi nu putem să ajungem nici la degetul lui mic, că cel care este împotriva lui și a ceea ce face el, ascultă de satana și este în afara Bisericii și nu se poate mântui!!!

Bieți părinți lavrioți, nu ați citit oare niciodată că ”cel care strică credința printr-o rea învățătură, va fi aruncat ca un spurcat în focul cel nestins alături de cel care îl ascultă?” (Sfântul Ignatie Teoforul, în P.G, volumul 5, coloana 657)

Nu înțelegeți că atentați la tradiția Apostolilor urmând și pomenind pe Bartolomeu Arhondonis, masonul, ereticul și antihristul vrăjmaș al lui Hristos și, prin urmare, vă lepădați de Domnului Însuși? Nefericiților, nu ați citit niciodată în Evanghelie cuvintele Mântuitorului care ne spune: ”Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, iar cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16)?

Nu ați citit niciodată în viețile sfinților că TOȚI, ABSOLUT TOȚI întrerupeau comuniunea, chiar și cu ereticii încă nejudecați?

Nu cunoașteți că ”cel care vrea să se mântuiască, mai înainte de toate trebuie să păstreze în el credința cea sobornicească, iar cel care nu o va păstra sănătoasă și neîntinată va fi fără îndoială osândit în veacul cel viitor” (Sfântul Athanasie cel Mare)? Nu înțelegeți încotro vă îndreptați și spre ce îi călăuziți și pe cei care vă urmează, adică în iadul lavrioților celor blestemați (afurisiți)?

Oare nu ați fost atenți atunci când citeam sinaxarul celor 26 de Cuvioși Mucenici de la Mănăstirea Zografu, care au fost anunțați de către Cuviosul Gavriil de venirea împăratului eretic filo-unionist, în urma visului în care a văzut-o pe Maica Domnului, care i-a spus următoarele: ”Mergi degrabă la mănăstire, anunță-i pe frați și pe stareț că se apropie vrăjmașii mei și ai Fiului meu. Așadar, cei care sunt slabi cu cugetul, să se ascundă și să aștepte cu răbdare până va trece ispita. Iar cei care își doresc să dobândească acum cununi martirice, să rămână în mănăstire.” Iar acum, când avem cu patriarhul Bartolomeu o situație mai gravă decât cea din timpul patriarhului Vekkos, voi vă alăturați acestui vrăjmaș al Maicii Domnului. Și ați fi vrut să vă urmăm și noi atunci când mi-ați scris să reîncep pomenirea ”cinstitului nume al Preafericitului Patriarh” care luptă atât de mult pentru credința noastră ortodoxă!!!

Și acum îndrăzniți să îl prigoniți pe Gheron Evstratie ieromonahul, la măsura căruia cu adevărat nu puteți să ajungeți nici până la degetul lui mic, pentru că a îndrăznit și a mărturisit adevărul, întrerupând pomenirea  antihristului Bartolomeu? Voi îl prigoniți și îl alungați din mănăstire, după 50 de ani de slujire neîntreruptă și neobosită și de viață fără cusur, în situația în care există oameni în mănăstire care fac de rușine Evanghelia prin viața lor? (Pune, Doamne, strajă gurii mele!)

Urmându-i pe Sfinții Părinți, Gheron Evstratie a întrerupt pomenirea pentru că ”tot cel care vorbește împotriva celor poruncite, chiar dacă ar face ceva de valoare sau ar posti sau ar trăi în chip neprihănit sau ar face minuni sau ar profeți, să îți fie ție ca un lup în piele de oaie care vrea cu ură nimicirea oilor.” (Sfântul Ignatie Teoforul, în P.G., volumul 5, coloana 912). Însă voi vă preferați locurile voastre, mulțumindu-vă cu capul vostru, Bartolomeu Arhondonis, nu cu Hristos, câștigându-vă un loc în iad cu ceilalți eretici și cu prietenii voștri, monahii lavrioți apostați cei blestemați, din vremea patriarhului Vekkos.

Voi ne prigoniți pe noi toți care urmăm tradițiile și poruncile Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu, spunând că noi creăm schismă și că ne scoatem pe noi înșine în afara Bisericii, că nu avem taine valide, astfel voi blasfemiind împotriva Sfântului Duh, numai și numai pentru faptul că am întrerupt comuniunea cu ereticii și nu îi urmăm în căderea ereziei. Noi, turma cea săracă și mică, preferăm să urmăm Sfânta Tradiție cea continuă a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, fiind astfel următori ai Sfinților Părinți.

Praznicele și donațiile evreo-masonilor nu v-au lăsat timp să citiți că: ”Cel care tace la vreme de necredință este vinovat pentru sângele celor care păcătuiesc” (Sfântul Vasile cel Mare, în P.G., volumul 31, coloana 1257) și că: ”Pe cel care se preface că mărturisește credința dreaptă, însă este în comuniune bisericească cu cei cu cuget eretic (cu cei care se împărtășesc și se roagă împreună cu ereticii, așa cum sunt ecumeniștii astăzi), să îl sfătuiești să se țină la distanță de o astfel de obișnuință a comuniunii; iar dacă o va înceta, să îți fie ție ca un frate; dacă însă insistă să discute în contradictoriu (noi nu avem un asemenea obicei), atunci să te îndepărtezi de el (și să îl ajute mila Domnului și să îi dea pocăință)(în Ε.P.Ε. – Ellines Pateres tis Ekklisias, volumul 12, 400, 31).

Vă dovediți a fi potrivnici sfinților, fiindcă nu numai că nu primiți învățăturile Sfinților, însă săvârșiți și cele opuse față de aceștia. Astfel, în vreme ce Sfântul Ioan Gură de Aur ne spună că ”cei care se împărtășesc (se află în comuniune) cu ereticii sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu” (în P.G., volumul 99, coloana 1048), voi însă îl pomeniți pe Bartolomeu, ca unul care cică drept învață cuvântul adevărului. Părinților, să fim serioși, a existat vreodată un om care să rostească atâtea și atâtea blasfemii precum Bartolomeu? În afara faptului că aceste blasfemii sunt cunoscute de toți, eu am depus un memoriu care le cuprinde și în actele mănăstirii Marea Lavră când eram în conducerea acesteia.

Cu toate că Sfântul Simeon Noul Teolog ne dă următoarea poruncă: ”pe nici un cleric a cărui credință, ale cărui cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu îl primim în casa noastră, ci să ne dezgustăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă ar învia morți și ar face mii de minuni” (în Cuvântul al VI-lea), voi îi primiți pe ereticii ecumeniști ca pe părinții și ierarhii voștri. Așa să fie! Însă să știți că în felul acesta voi vă închinați satanei.

Sfântul Grigorie Palama, care a fost și lavriot, ne spune: ”Cei care sunt ai Bisericii lui Hristos, sunt ai adevărului, iar cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos” (Opere, volumul al II-lea, p. 627), ”căci creștinismul nu se definește prin anumite persoane, ci prin adevăr și exactitatea credinței pe care noi să o urmăm” (ibidem). Voi dezonorați amintirea lui crezând că îl cinstiți, făcând exact cele opuse față de ceea ce el ne învață.

Noi ”ne împărtășim cu cei pe care îi pomenim și îi pomenim pe cei cu care noi ne împărtășim  (Sfântul Dositei, patriarhul Ierusalimului). Căci ”ereticii au naufragiat cu totul în cele referitoare la credință și s-au înecat în gândurile lor, căci comuniunea ereziei i-a surpat cu totul” (Sfântul Teodor Studitul, în P.G. volumul 99, coloana 1116A). Pentru noi ”lipsa exterioară de comuniune ne apără de înstrăinarea interioară”  (Sfântul Nectarie, mitropolitul Pentapolisului, Despre relația cu ereticii, Editura Panagopoulos).

Am folosit Canonul al 15-lea al Sinodului I-II Constantinopol din vremea Sfântului Fotie cel Mare și Canonul 31 Apostolic, însă mă îndoiesc că știți măcar că există astfel de canoane. Nu îndrăznesc să vă vorbesc teologic, pentru că singurul lucru pe care știți să îl faceți este să vociferați, să blestemați și să calomniați. Acest lucru l-ați învățat o viață întreagă, în mănăstirea Marea Lavră.

Cele de mai sus le fac cunoscute public, ca să nu poată nimeni să mă acuze de minciună, căci puteți foarte bine să le infirmați. Dacă veți încerca însă să o faceți, vă așteaptă o mare surpriză. Nu o spunem care este, căci atunci încetează a mai fi surpriză.

Știu că spuneți că voi dețineți adevărul și că vă aflați în Biserică și nu sunteți înșelați și că toți ceilalți sunt înșelați în afară de voi. Să știți că vi se potrivesc întru totul cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: ”Devreme ce tu zici: sunt bogat și m-am îmbogățit și de nimic n-am nevoie! Și pentru că nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns și sărac și orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te îmbogățești și veșminte albe ca să te îmbraci și să nu se dea pe față rușinea goliciunii tale și alifie ca să-ți ungi ochii și să vezi” (Apocalipsă 3, 17-18).

Domnul Hristos știe că mă rog în fiecare zi pentru deșteptarea și pentru întoarcerea voastră la credința noastră ortodoxă. Însă dacă în pofida nădejdii pe care o am, veți urma calea pe care ați ales-o, vă sfătuiesc să vă faceți rost de o donație evreiasco-masonică pentru lărgirea peșterii în care au fost puși cei afurisiți (blestemați), apostații din vremea patriarhului filo-latin Vekkos, pentru că nu cred că peștera vă va încăpea pe voi toți.

Cu mărturisire adevărată și sinceră,

Gheron Sava, monah lavriot ortodox

traducere din limba greacă și comentariu de

pr. Ciprian Staicu

Sursa: prieteniisfantuluiefrem.ro

Conferința de la Arad a lui gheron SAVA LAVRIOTUL – 21 aprilie 2017

 

„Despre Dreapta Credința Strămoșească și noile ei provocări” Dată: 21 aprilie 2017, la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii Locație: Arad, sala Astoria a hotelului Continental Forum Conferință ortodoxă mărturisitoare greco-românească a părinților athoniți ieromonahul Gheron Sava Lavriotul și monahul Efrem Prodromitul: – despre hotărârile sinodului din Creta din iunie 2016; – despre sinaxa interortodoxă de la Salonic, Grecia, din 04 aprilie 2017; – despre soluții ortodoxe la problemele concrete și actuale ale clerului și poporului drept-credincios mărtursitor; – despre consecințele hotărârilor sinodului din Creta; – despre perspectiva evoluției situației actuale din Biserica Ortodoxă.

Conferință la București cu gheron SAVA LAVRIOTUL – 20 aprilie – fragmente video

Ca o remarcă personală, având în vedere numărul mic de ortodocși din sală, cred că nu s-a făcut suficientă publicitate acestei conferințe. Eu cel puțin, am aflat după… 

Preiau de pe: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com


În ziua de joi, 20 aprilie, Gheron Sava Lavriotul a venit la București pentru a conferenția (catehiza) cu scopul de a lămuri unele probleme apărute la Sinaxa din Grecia, de pe data de 4 aprilie și de a risipi confuzia legată de acrivie și iconomie din spațiul ortodox românesc, de după sinodul tâlhăresc și eretic din Creta.

Omilia rostită de părintele lavriot și răspunsurile precise, din punct de vedere canonic și patristic, la întrebările auditoriului, au fost ca o ,,rapsodie de primăvară” înviorând sufletele și simțirile celor prezenți la această frumoasă întâlnire.

După ce teologul Mihai – Silviu Chirilă ne-a introdus în atmosfera conferinței prin amintirea Rezoluției Sinaxei din Grecia[1], Gheron Sava a rostit o scurtă omilie, din inimă – după cum a mărturisit, traducător fiind părintele Efrem de la Schitul Prodromu, din care amintim:

-Părintele Sava nu și-a propus la această întâlnire să vorbească despre ,,Creta”. A vorbit cu alte ocazii, atunci când a trebuit;

-S-a început prigoana în Biserică: cei care nu vor accepta ,,sinodul” din Creta vor fi considerați schismatici, ca unii ce sunt în afara Bisericii și rup unitatea Bisericii, fanatici, fundamentaliști și alte apelative care nu au nici o legătură cu realitatea;

-Scopul întâlnirii este comun: dragostea de Hristos, dorința de a mărturisi Adevărul și voința de a rămâne în Biserica Lui.

-Cum să mergem mai departe pe calea mărturisirii? Să nu avem comuniune cu ereticii ecumeniști! Nu va fi ușor. Vom fi prigoniți!;

-Noi nu facem sinoade și nu ne organizăm în structuri paralele Bisericii. Nu trebuie să urmăm nimic din ceea ce greșit s-a hotărât la Creta;

-Nu noi suntem cei care am creat probleme, ci ereticii ecumeniști care conduc oamenii spre iad;

-Celor care ne spun că ne aflăm în afara Bisericii, le răspundem: noi nu ne aflăm în ,,biserica” lor, ci în Biserica lui Hristos;

La sesiunea de întrebări și răspunsuri, s-au făcut următoarele precizări:

-Nu se știe unde sau dacă a slujit părintele Theodoros Zisis în noaptea Sfintelor Paști. De fapt, părintele Sava nu cunoaște dacă pr Zisis a mai slujit de când a fost oprit de la slujire după întreruperea pomenirii;

-Dacă mergem acolo unde sunt pomeniți ierarhii eretici este ca și cum am fi de acord cu învățătura lor;

-Stiliștii pot fi primiți la spovedanie. Ei nu sunt eretici, nu sunt condamnați de un sinod iar calendarul nu este dogmă. Bineînțeles, nu avem comuniune!

Despre iconomie, părintele Sava a spus: s-a făcut destulă iconomie, timp de 115 ani. Pe de o parte, noi urmăm linia Sfinților Părinți, iar pe de altă parte, iconomia este lucrare a Bisericii pentru cei neputincioși. Împreună cu acrivia, trebuie să înțelegem pe toți oamenii, să purtăm slăbiciunile lor și să arătăm multă dragoste. Facem iconomie fără a ne îndepărta de la învățăturile Sfinților Părinți. Împreună trebuie să ajungem la același scop: mântuirea;

-Părintele Sava nu crede că va fi Sinod panortodox:

  1. cine să-l facă?!
  2. ierarhii nu au curajul să mărturisească că este vremea antihristului
  3. a rămas un singur ierarh mărturisitor, care s-a îngrădit cu totul de erezie – PS Longhin
  4. trebuie să știm unde ne aflăm și încotro ne îndreptăm – să înțelegem semnele vremurilor

-ROCOR a condamnat ecumenismului, dar nu a condamnat persoanele eretice. Sfintele Sinoade au condamnat odată cu ereziile și pe ereziarhi. Trebuie anatematizați și cei care promovează erezia, iar pentru aceasta e nevoie de Sinod. Întreruperea pomenirii episcopului este anatemă: scoatere în afara Bisericii;

-Nu trebuie să ne scandalizăm de neînțelegerile dintre preoții nepomenitori; sunt omenești. Și Sfinții Apostoli au avut divergențe care au fost depășite, rezolvate. Trebuie depășite dificultățile și împreună să ajungem la un numitor comun, după învățăturile Sfinților Părinți;

-Potirul comun este o mare minciună! O folosesc preoții care nu vor să întrerupă pomenirea. Toate canoanele vorbesc despre rugăciunea în comun cu ereticii ca motiv de despărțire de Biserică;

-Cei morți pot fi duși la preoții pomenitori pentru slujba înmormântării, dacă acolo s-au îmbisericit. Pot merge și cei care s-au îngrădit de aceștia (precizăm că la slujba de înmormântare nu este pomenit ierarhul). Adevărata problemă este: ce facem înainte de moarte?!;

-Este adevărat că Biserica fără episcop nu poate fi înțeleasă. De aceea, prin îngrădirea de erezie și apărarea Ortodoxiei, Biserica se îngrijește să aibă episcopi (ortodocși, nu falși sau mincinoși);

Neparticiparea părintelui Theodoros Zisis a fost cauzată de temerea acestuia că părinții aghioriți vor antematiza Bisericile Bulgariei și Georgiei pentru neîntreruperea pomenirii patriarhilor care au acceptat,,sinodul” din Creta, îndeosebi a lui Bartolomeu;

Diferența dintre părintele Zisis și părinții aghioriți este dată de faptul că părintele profesor consideră că se poate merge în biserici, la preoții cu cugetare ortodoxă care pomenesc pe ierarhii semnatari la Creta și că întreruperea pomenirii nu este obligatorie;

Despre preoții care au întrerupt pomenirea și trimit credincioșii la biserici, la preoții care pomenesc, nu doar pentru mărturisire, ci și pentru spovedit și împărtășit, părintele Sava este categoric: aceștia greșesc! De ce au mai întrerupt pomenirea dacă trimit la pomenitori pe credincioșii care ei înșiși au hotărât să se îngrădească?!

-Patriarhul Daniel a fost numit eretic și s-a amintit o expresie a acestuia, făcută în 2008: ,,Considerăm că, printr-un dialog teologic sincer şi profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă”.[2] (Sinodul BOR din 8-9 iulie 2008)

La finalul întâlnirii, domnul Mihai Silviu Chirilă a anunțat că se dorește înființarea unei Sinaxe Ortodoxe Românești, cu participarea preoților, monahilor și mirenilor din spațiul românesc: România, Basarabia și Comunitățile românești din Ucraina.

Preot Claudiu Buză

[1]https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/04/05/rezolutia-sinaxei-din-4-aprilie-prin-care-este-condamnat-ecumenismul-si-pseudo-sinodul-din-creta/

[2] http://ziarullumina.ro/sa-pastram-unitatea-de-credinta-si-disciplina-canonica-ortodoxa-dar-si-pacea-dintre-culte-55949.html


Și încă o remarcă… Eu știam că stiliștii se primesc prin mirungere. Ei având o ierahie paralelă, necanonică, deci cam tot în afara Bisericii, chiar dacă NU au convingeri eretice. Cred ca e o greseala a părintelui Sava…