Greșeală a lui Mihai Silviu Chirilă în scrisoarea către Președinte

Related image

Foto: basarabia.md

Domnul Mihai Silviu Chirilă a formulat o scrisoare către președintele Klaus Iohannis cerându-i să nu promulge Legea Antisemitismului și să o retrimită în Parlament pentru o dezbatere serioasă.

Scrisoare deschisă către Președintele României pentru a trimite legea antisemitismului la Parlament spre revizuire

Gestul este lădabil dar nu știu cât de eficient, având în vedere statutul de slugă al președintelui, pe care l-a recunoscut de altfel (AICI). Din punctul  meu de vedere ar fi trebui să se ceară retragerea definitivă a acestei legi aberante și părtinitoare față de o singură etnie, cea evreiască.

Din păcate, poate din graba cu care a scris autorul, s-a strecurat în text o exprimare nefericită și cu totul incorectă!

Mă refer la acest pasaj:

„În legislația română există mai multe legi care combat eficient antisemitismul. Principiul combaterii antisemitismului este stipulat în Constituția României, în care se vorbește despre interzicerea instigării la ură și discriminare pe criterii etnice sau religioase, și este prevăzut în detaliu de legile care guvernează buna organizare a vieții sociale în această țară: Legea 60/1991, OUG 31/2002, Legea nr. 217/2015 etc.). De altfel, aproape toate prevederile legii nou-votate de Parlament se regăsesc deja în OUG 31/2002, preluate apoi în Legea nr. 217/2015 și în Noul Cod Penal.”

Avem deci mai multe legi care combat eficient antisemitismul. În primul rând avem Constituția României care prevede la Articolul 30, aliniatul (7):

Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Această prevedere împreună cu reglementarile din Codul Penal (Art. 368, 369 și cele cu privire la infracțiuni contra libertății religioase) ar fi trebuit să fie suficientă! N-ar trebui să existe legi care să combată antisemitismul ca fiind ceva aparte față de infracțiunile contra altor etnii sau rase. Evreii nu sunt mai presus de alte popoare/etnii! Incriminarea prin lege a unor fapte antievreiesti nu face altceva decât să recunoască caracterul superior al acestei neam, ce caută să-și impună voința asupra celorlalte popoare.

Din păcate, domnul Mihai Silviu Chirilă, autorul scrisorii către președinte, include în lista legilor care combat eficient antisemitismul și controversatele și ANTICONSTITUȚIONALELE OUG 31/2002 și Legea nr. 217/2015.

Ambele conțin prevederi împotriva Constituției României și deci n-ar avea ce căuta în legislația noastră! Mai ales cea de-a doua, Legea nr. 217/2015, a fost intens criticată de opinia publică ce mai are cât de cât o atitudine națională, deși nu s-a făcut suficient pentru desființarea ei.

Deci cum poate domnul Chirilă să afirme că acestea două controversate legi guvernează buna organizare a vieții sociale în această țară”???!!!

Șterge domnia sa toată lupta organizațiilor naționaliste și ortodoxe și a tuturor personalităților  care au luat atitudine în anul 2015 în contra Legii 217?? Recunoaște caracterul „bun” al acestei Legi??

Cum poți critica legiferarea antisemitismului prezumând că sunt bune aberațiile constituționale, și morale la urma urmei, din legislația (din păcate) în vigoare??

Degeaba recunoaște domnia sa mai jos, în text:

„… altminteri existând riscul interzicerii prin lege a unor idei, fapte sau realități care se pot fixa numai prin dezbatere publică academică, nu prin reglementarea prin lege a unei versiuni oficiale de interpretare a lor (așa cum din păcate s-a întâmplat și în cazul unor prevederi ale Legii 217/2015).”

Din moment ce mai nainte afirmă caracterul bun al acestor „legi” care combat antisemitismul…

Poate scrisoarea a fost întocmită în grabă și autorul nu a fost suficient de atent. În acest caz, textul ar trebui modificat în sensul denunțării exprese al celor trei aberații legislative!

Iată de ce sunt neconstituționale legile mai sus amintite:

OUG 31 2002 actualizată prin:

Legea 278/2006 – pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, Monitorul Oficial 601/2006 ;

Legea 107/2006 – pentru aprobarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii din 27 aprilie 2006, Monitorul Oficial 377/2006 ;

Art. 6

Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.

Detalii: https://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist

Așadar se pedepsește cu închisoare negarea, a ceva sau  contestarea. Nu contează ce. Important e că imi interzici când să spun da sau nu sau când și dacă pot să contest ceva.

Cu alte cuvinte, tu, ca legiuitor atentezi la conștiința mea, la libertatea mea de expresie și mă cenzurezi!

Iată ce prevede Constituția:

ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

 

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

În privința Legii 217/2015, (AICI) cea care completează, într-adevăr „eficient” Ordonanța de Urgență a Guvernului 31/2002 s-a scris destul de mult în anul 2015, dar fără un rezultat concret.

În primul rând se remarcă prin introducerea în textul Legii a cuvântului „legionar” asociat termenilor de oganizații fasciste, xenofobe etc și asta în condițiile în care nu există nici o condamnare națională sau internațională a Mișcării Legionare pentru crime împotriva umanității. Nici măcar la Tribunalul internațional de la Nuremberg nu a fost incriminată Mișcarea Legionară.

Apoi promovează aceleași interdicții ca și Ordonanța de bază, extinzând cenzura și asupra cultului  personalităților istorice, legionare sau nu, condamnate de diferite regimuri din preajma celui de-al doilea război mondial, intrând sub incidența acelorași articole din Constituția României.

Un comentariu amănunțit al acestei legi puteți citi aici:

Tânărul istoric Silvian Emanuel Man comentează legea „antilegionară” pe articole. Va fi interzisă Poliția Română?

Despre actuala Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului

Dă clic pentru a accesa 18L300FG.pdf

s-a scris și se va mai scrie.

 

5 gânduri despre „Greșeală a lui Mihai Silviu Chirilă în scrisoarea către Președinte

  1. Vai, îl critici pe marele teolog? Vezi c-o să-ți sară în cap „mărturisitorii” și-o să te facă schismatic.
    În dorința sa de a părea interesant și mare apărător al românilor, domnul Chirilă, ca și în cazul problemei antiecumenismului, mai devreme sau mai târziu își bagă răvașul cu cianură in prăjiturica cu vanilie. Bine ar fi sa nu aprobi comentariul, c-o să-ți sară în cap și poliția mass-mediei (saccsiv)

    Apreciază

  2. Răspuns lui Daniel Vla la articolul Greșeală a lui Mihai Silviu Chirilă în scrisoarea către Președinte

    Scrisoarea deschisa este adresata Președintelui României, iar paragraful referitor la „legile care reglementeaza buna organizare a vietii sociale” in tara se refera in primul rand la inoportunitatea unei noi legi si la riscul juridic al suprareglementarii, atunci cand ai legislatie deja facuta pe o anumita tema. Scrisoarea urmareste sa il convinga pe Presedinte, printre altele, ca aceasta lege nu mai este necesara, in conditiile in care mai sunt deja doua pe aceeasi tema.

    Inoportunitatea si suprareglementarea sunt doua motive juridice foarte bune pentru care o lege sa fie considerata ca neavenita si anulata si ar putea fi doua argumente foarte serioase in mana unui Presedinte care sa doreasca sa se implice in aceasta chestiune.

    Expresia „buna organizare a vietii sociale” se refera la categoria de legi in care se inscriu cele doua legi (adica sunt legi din categoria celor care guverneaza in general buna organizare a vietii sociale, alaturi de alte legi citate, cum ati vazut, legea adunarilor publice Constitutia Romaniei, Codul Penal etc., spre deosebire de alte legi care reglementeaza de exemplu dreptul de proprietate sau drepturile contractuale etc.), nu la faptul ca cele doua legi incriminate reusesc sau nu sa organizeze corect si constitutional viata sociala.

    Eu am dorit sa ii explic Presedintelui ca in categoria legilor care reglementeaza buna organizare a vietii sociale deja exista legi pe tema reglementata de legea care tocmai s-a votat si nu mai era nevoie sa se mai faca inca una, care, oricum, le reia aproape in intregime pe celelalte doua.

    Scrisoarea este adresata Presedintelui pentru a-l convinge sa intoarca legea in Parlament si pentru acest motiv, ca deja exista doua legi votate pe aceasta tema, bune sau nu, si ca suprareglementarea nu se impune.

    IN NICIUN CAZ NU AM VRUT SA SPUN CA CELE DOUA LEGI SUNT CONSTITUTIONALE SAU CA REGLEMENTEAZA CORECT BUNA DESFASURARE A VIETII SOCIALE DIN ROMANIA, PENTRU CA NICI NU SUNT CONSTITUTIONALE, NICI NU REGLEMENTEAZA CORECT BUNA DESFASURARE A LUCRURILOR, dar din pacate in aceasta scrisoare deschisa opinia mea despre acele legi nu avea nicio importanta, deoarece Presedintele putea interveni doar asupra legii care asteapta promulgarea de la el, nu asupra celor doua care produc deja efecte de ani de zile si pe care, din pacate, nu a reusit pana acum nimeni sa le desfiinteze la CCR.

    Din punctul de vedere al Presedintelui cele doua legi nu au nicio problema, deoarece NIMENI DIN SOCIETATEA ROMANEASCA NU A REUSIT PANA ACUM JURIDIC SA LE MODIFICE SAU DESFIINTEZE. Faptul ca noi le consideram neconstitutionale, asa cum si sunt, nu inseamna ca si sistemul juridic le considera neconstitutionale, pana cand ele vor fi declarate neconstitutionale de CCR. Faptul ca noi nu le acceptam nu inseamna ca sistemul juridic nu le accepta sau ca nu ar mai produce efecte, pana in clipa in care ele vor fi desfiintate. Sistemul juridic reactioneaza doar la actiuni juridice de modificare a legilor neconstitutionale, nu la opinia noastra despre ele.

    Scrisoarea mea incerca sa ii transmita Presedintelui realitati juridice pe care sa le foloseasca in favoarea noastra, nu starea mea de constiinta cu privire la acele doua legi anterioare, care nici nu l-ar fi interesat.

    Credeti ca in conditiile in care sansele sunt minime ca Presedintele actual sa reactioneze la cererea noastra de retrimitere a acestei legi in Parlament spre revizuire, din motivele pe care bine le-ati surprins, ar fi fost de ajutor daca i-as fi spus ca toata legislatia care reglementeaza aceasta problema este neconstitutionala, in conditiile in care pana acum niciuna dintre institutiile juridice nu a spus acest lucru?

    Credeti ca daca i-as fi spus Presedintelui: „Nu promulgati o noua lege neconstitutionala asa cum au facut predecesorii Excelentei Voastre, atunci cand au promulgat ordonanta de guvern si legea antilegionara”, Presedintele ar fi fost impresionat si ar fi trimis de urgenta legea in Parlament? Eu cred ca nu.

    Credeti ca daca in loc sa contestam punctual legea aceasta, la care Presedintele mai poate face inca ceva, am fi deschis un front in care sa vorbim despre neconstitutionalitatea, inca neacceptata juridic, a legilor anterioare, Presedintele ne-ar fi dat dreptate, sau ar fi avut motive sa spuna: „Vedeti, tocmai pentru ca cele dinainte sunt legi neconstitutionale trebuie sa mai dam altele, care sa fie mai bune decat acelea si sa acopere greselile din acelea”. Eu asa cred ca ar fi spus.

    Din acest motiv, m-am referit la realitati juridice din perspectiva Presedintelui si a sistemului juridic, nu din perspectiva mea, care, desigur, este asemanatoare cu punctul dumneavoastra de vedere despre cele doua legi.

    Sigur, argumentarea motivelor pentru care OUG 31/2001 si Legea 217/2015 sunt neconstitutionale este corecta, dar ea trebuie facuta in fata CCR, de unde trebuie obtinuta anularea prevederilor neconstitutionale. Pana cand nu se intampla acest lucru si cei direct vizati de aceste legi nu le desfiinteaza sau modifica, pentru Presedinte acele legi sunt constitutionale, chiar daca pentru noi sunt nedrepte, lucru pe care eu cred ca l-am specificat in text (cu privire la Legea 217/2015 am facut o specificare expresa ca are prevederi abuzive).

    In privinta retragerea legii cu totul, chiar daca mi-as fi dorit sa ii cer acest lucru Presedintelui, si mi-as fi dorit, nu ar fi avut niciun rost, deoarece Presedintele nu are atributia de a retrage o lege cu totul, ci doar de a o retrimite spre rediscutare in Parlament. Parlamentul poate sa o reia in discutie sau nu, putand sa i-o retrimita spre promulgare Presedintelui in aceeasi forma.

    Avocatul Poporului mai poate face inca ceva pe langa CCR, inainte de promulgarea legii, motiv pentru care l-am sesizat si i-am cerut sa reclame neconstitutionalitatea legii.

    Daca nici Avocatul, nici Presedintele nu vor face nimic, iar legea va trece si se va publica in Monitorul Oficial, atunci Patriarhia si cetatenii pot face o initiativa legislativa cetateneasca de modificare a acestei legi in Parlament. Daca nici Patriarhia, nici cetatenii nu vor face acest lucru, atunci legea continua sa produca efecte si e bine sa ne pregatim de marturisire si de adevarata prigoana impotriva credintei noastre.

    Acesta este cadrul juridic al problemei. Ne place sau nu, juridic asa se pune problema. Sta in puterea noastra sa incercam sa intervenim juridic pentru a schimba si cele doua legi deja existente si care sunt evident dictatoriale si neconstitutionale. Este singurul lucru care ar putea ajuta. Altminteri, legea produce efecte indiferent ce credem si marturisim noi public despre ea si va continua sa produca efecte, chiar daca toata tara ar contesta-o, pana cand vointa populara se va manifesta politic, printr-un partid parlamentar, care sa o abroge, sau juridic, prin actiune la CCR care sa o abroge sau macar modifice.

    Apreciază

    • Chiar daca expresia „buna organizare a vietii sociale” se referă la o categorie anume de legi, totusi atunci cand citeste cineva acel pasaj nu poate sa nu presupuna ca le considerati bune si pe cele doua acte legislative mai sus amintite. Iar cand spuneti „mai multe legi care combat eficient antisemitismul” se intareste aceasta presupunere.
      Si chiar daca aveti convingerea ca nu sunt constitutionale si morale, dar oficial va adresati presedintelui ca si cum ar fi, nu faceti decat sa ii vorbiti lui Iohannis pe limba lui. Cu alte cuvinte il „mintiti frumos”.

      Dupa parerea mea, ar fi trebuit gasita o formula mai eficienta si mai neutra, daca se poate spune asa. Sa nu para nici ca le acceptati pe cele doua ca fiind normale si sa i se sugere si voalat ca promulga legi anticonstitutionale și abuzive.
      Menajarea excesiva a acestor alogeni, antiromani, ne-a adus unde suntem – o natie asuprita de tot felul de parveniti si profitori.
      A cam venit timpul ca romanii sa nu mai fie blanzi si ingaduitori cu toti strainii care isi manifesta pretentiile fara limita in aceasta tara (inca a noastra).

      Si daca scopul scrisorii are rolul sa-l convinga pe presedinte ca legea antimitismului nu mai este necesara, el nu va putea s-o desfiinteze, asa cum spuneti. Asadar, intr-o forma sau alta, tot va trebui sa o promulge.
      Asa ca, de ce mai este nevoie de menajamente? Dimpotriva, ar trebui ajutat sa constientizeze (presupunand ca am avea un sef de stat cu bune intentii) ca e o lege impotriva principiilor din Constitutie, ca nu trebuie promulgata, ci declarata ca atare – necostitutionala – și retrasa definitiv și ca trebuie sa revina si asupra precedentului din 2015, cand tot domnia sa a promulgat Legea 217 (asa-numita Lege Antilegionara).
      Dar ar putea sesiza si presedintele Curtea Constitutionala, prin intermediul Avocatului Poporului. Asta daca ar avea constiinta constitutionalitatii legilor.

      Mai presus de inoportunitate si suprareglementare este NECONSTITUTIONALITATEA!
      Nu poti da legi impotriva Legii fundamentale a statului!
      Pentru asta trebuie sa luptam, caci altfel inseamna ca traim intr-o dictatura; de data asta nu comunista sau de alt fel, ci a alogenilor.

      Spuneti ca presedintele ar putea replica: „Vedeti, tocmai pentru ca cele dinainte sunt legi neconstitutionale trebuie sa mai dam altele, care sa fie mai bune decat acelea si sa acopere greselile din acelea”.

      Daca ar accepta ca cele dinainte sunt neconstitutinale s-ar incrimina si pe sine insusi, caci a semnat impotriva Constitutiei (in 2015). Si daca ar face-o din nou, cu aceasta lege a antisemitismului, cu atat mai mult ar incalca Legea fundamentala.
      Insa probabil ca asa va face, caci deocamdata n-are cine sa-l traga la raspundere, nici pe el nici pe cei care fac aceste legi.

      Apreciază

      • danielvla, îi fain si frumos ce zici , dar atunci de ce nu faci tu o scrisoare mai buna dupa cunostintele tale si sa o trimiti presedintelui? Sa aiba presedintele cat mai multe scrisori din astea. Nu cred ca ar strica.

        Apreciază

  3. Pingback: Dreptul la replică solicitat de OrtodoxInfo pentru domnul Mihai Silviu Chirilă – Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

Lasă un comentariu