Cum te poți pocăi și ajunge sfânt în doar trei ani și cum sinuciderea nu e întotdeauna păcat – Sfânta cuvioasă Pelaghia, cealaltă Pelaghie şi Sfânta Taisia

Reiau o postare din 2014: 

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânata.

Imagini pentru sf cuvioasa pelaghia icoane

 TROPAR Logodindu-ţi ţie pocăinţa lucrătoare ai ajuns lui Hristos mireasă iubită, Părăsit-ai desfătările lumeşti şi i-ai dăruit lacrimi de iubire întru inimă zdrobită, Făclia rugăciunii ai aprins în inima ta însetată de lumina sfinţitoare, Iar acum luminezi şi cărările vieţii noastre, ca să aflăm odihna mântuitoare.

Sfanta Pelaghia a trait in secolul al V lea. A fost inzestrata de Dumnezeu cu o frumusete trupeasca nemaivazuta. Inainte de a se converti la crestinism, se numea Margareta. Si-a folosit frumusetea spre desfranare. Trecand pe langa biserica in care predica episcopul Non (Nonus), s-a oprit sa-i asculte predica. Episcopul, vazand-o pe aceasta, a spus: „Luati aminte la femeia aceasta, de la care eu multa invatatura am aflat. Socotiti cate ceasuri a zabovit in camera ei, spalandu-se si imbracandu-se cu ales vesmant si impodobindu-se la oglinda cu multa grija, numai ca sa se arate mai frumoasa decat celelalte femei, in fata oamenilor. Iar noi, care dorim din toata inima sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, ne lenevim si nu ne silim sa impodobim pacatosul nostru suflet, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei, nici sa-l impodobim cu margaritarele faptelor bune, ca sa se infatiseze cu vesmant cuviincios in fata lui Dumnezeu”.

Cuvintele acestuia au facut-o sa-si schimbe radical viata. A primit botezul si s-a retras intr-o chilie pe Muntele Maslinilor.

Dupa trei ani a fost cercetata de Iacov, diaconul episcopului Non. Cand a revenit dupa trei zile, a aflat-o moarta. I-a ingropat trupul cu cinste.

Astfel, desfranata de mai inainte, a fost iertata de noianul pacatelor datorita pocaintei sale. Sursa: http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfanta-pelaghia-121560.html

Viaţa Sfintei Cuvioase Pelaghia mai pe larg: http://doarortodox.ro/

Tot în aceasta zi, Sfânta Pelaghia fecioara.

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; si aflând conducatorul tarii aceleia ca este crestina, a trimis ostasi sa o prinda. Deci ei mergând acolo i-au înconjurat casa, vrând sa o rapeasca; iar sfânta prinzând de veste i-a rugat sa-i îngaduie putin si ei au ascultat-o; deci stând ea catre rasarit, la locul unde-si facea rugaciunea, ridicându-si mâinile în sus si înaltându-si ochii la cer, s-a rugat multa vreme lui Dumnezeu ca sa nu o lase sa cada în mâinile ostasilor, ci sa ridice catre Dânsul curata si sfintita jertfa fara prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prapastie si si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa.

Tot în aceasta zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânata.

Taisia

TROPAR Pocăinţa ta fierbinte a fost lăsată pildă cinstită pentru părinţi, Căci zdrobirea inimii întru umilinţă te-a suit la cetatea celor Sfinţi, Nu uita să ne pomeneşte şi pe noi înaintea Feţei lui Hristos, Ca să ne învrednicim de sfârşit bun sub razele Soarelui luminos.

Viaţa Sf. Cuvioase Taisia

În părţile Egiptului era o femeie cu obiceiuri rele, necurată şi fără ruşine. Femeia aceea avea o fiică pe care o chema Taisia, pe care a învăţat-o aceleaşi obiceiuri rele cu care se îndeletnicea şi ea. Ducînd-o pe fiica ei într-o casă de desfrînare, a dat-o în slujba Satanei, ca să ducă la pieire multe suflete omeneşti, înşelîndu-le, cu frumuseţea pe care o avea, căci Taisia era foarte frumoasă şi se vestise pretudindeni despre frumuseţea feţei sale, încît mulţi, poftind-o, îi aduceau multe averi, aur şi argint şi haine scumpe şi luxoase. Înşelînd cu atîta deşertăciune pe îndrăgostiţii ei, îi aducea acolo şi mulţi îşi pierdeau averea pentru dînsa şi ajungeau la sărăcie, iar alţii, bătîndu-se pentru dînsa, au umplut pragurile casei ei de sîngele lor. Cuviosul părinte Pafnutie, auzind de acestea, s-a îmbrăcat în haine mireneşti şi, luînd un galben, a mers la locul unde petrecea Taisia şi, văzînd-o, i-a dat să înţeleagă că vrea să meargă la dînsa. Iar ea, luînd galbenul, i-a zis: “Intră în cămara mea”.

Atunci el intrînd, a văzut un pat frumos aşternut pe care s-a aşezat şi a zis către Taisia: “Oare ai altă cămară tăinuită, ca să ne închidem în ea, ca să nu ne ştie nimeni?” Iar Taisia i-a zis: “Este, dar dacă te ruşinezi de oameni şi aici ne putem ascunde de dînşii, căci uşile sînt încuiate şi nimeni nu va putea intra aici, nici nu ne va şti nimeni pe noi, iar dacă te temi de Dumnezeu, apoi nu este loc care să poată fi tăinuit dinaintea Lui, măcar de te-ai ascunde şi sub pămînt, căci şi acolo te vede Dumnezeu”. Auzind Pafnutie aceste cuvinte de la dînsa, i-a zis: “Au, doară şi tu ştii de Dumnezeu?” Iar ea a răspuns: “Ştiu şi despre Dumnezeu şi am auzit şi despre împărăţia drepţilor şi munca păcătoşilor”. Atunci stareţul i-a zis: “Dacă ştii pe Dumnezeu, împărăţia Sa şi muncile păcătoşilor, atunci de ce prihăneşti pe oameni şi pierzi atîtea suflete? Căci nu numai pentru ale tale păcate, ci şi pentru ale acelora pe care i-ai prihănit ai să fii întrebată de Dumnezeu şi osîndită în gheena focului”.

Taisia, auzind acestea, s-a aruncat l-a picioarele stareţului, cu plîngere, zicînd: “Eu mai ştiu şi aceasta, că pentru cei ce greşesc este pocăinţă şi iertare de greşeli şi nădăjduiesc ca prin rugăciunile tale să mă izbăvesc de greşeli şi să cîştig mila Domnului. Deci, mă rog ţie, aşteaptă-mă puţin, numai trei ceasuri şi după aceasta voi merge unde îmi vei porunci şi voi face ceea ce-mi vei zice”. Iar stareţul, arătîndu-i locul la care avea să o aştepte, s-a dus. Apoi ea, adunîndu-şi toată averea agonisită cu păcatele ei, a cărei valoare era cam de vreo patruzeci de litre de aur, a dus-o în mijlocul cetăţii şi aprinzînd un foc şi-a pus toate lucrurile şi le-a ars înaintea întregului popor, strigînd: “Veniţi toţi cei care aţi păcătuit cu mine şi vedeţi cum ard toate lucrurile pe care mi le-aţi dat voi”. Şi, arzîndu-şi averea, s-a dus la locul unde o aştepta Pafnutie. Acolo primind-o stareţul, a dus-o la o mănăstire de fecioare şi a aşezat-o pe Taisia într-o chilie mică. Taisia a fos închisă în acea chilie, pironindu-i-se uşa şi i-a fost lăsată numai o ferestruică mică prin care i se dădea puţină pîine şi apă. Apoi Taisia l-a întrebat pe Sfîntul Pafnutie: “Cum mă sfătuieşti, părinte, să mă rog lui Dumnezeu?” Iar stareţul i-a răspuns: “Tu nu eşti vrednică ca să chemi numele Domnului, nici să-ţi ridici mîinile tale spre ceruri, de vreme ce buzele tale sînt pline de necurăţie şi mîinile tale sînt întinate, ci, numai căutînd adeseori spre răsărit, să zici: “Dumnezeule, cela ce m-ai zidit, miluieşte-mă”.

A petrecut Taisia în acea închisoare vreme de trei ani rugîndu-se lui Dumnezeu aşa precum o învăţase Pafnutie şi o dată pe zi gusta puţină pîine şi apă. După trei ani, milostivindu-se de dînsa, Pafnutie s-a dus la marele Antonie, voind să afle dacă Dumnezeu a iertat-o pe Taisia sau nu. Şi mergînd la Antonie, stareţul i-a povestit lui totul despre Taisia, iar Antonie a chemat pe ucenicii săi şi le-a poruncit să se închidă fiecare în cămara sa şi să se roage lui Dumnezeu toată noaptea ca să i se descopere vreunuia dintre ei ceea ce voia pentru Taisia, care se pocăieşte pentru greşelile ei. Şi ucenicii au îndeplinit porunca părintelui lor şi au milostivit pe Dumnezeu, încît le-a descoperit ceea ce trebuiau să facă pentru Taisia. Această descoperire i-a fost făcută lui Pavel, care era numit de ceilalţi prost. Acestui Pavel, pe cînd stătea noaptea la rugăciune, i s-a arătat o vedenie şi a văzut cerurile deschizîndu-se şi acolo a văzut un pat strălucit de mărire, cu aşternuturi scumpe, pe care îl păzeau trei fecioare frumoase şi pe patul acela era aşezată o cunună. Văzînd aceasta, Pavel a zis: “Nu este gătit altuia patul acesta şi cununa, decît numai pentru părintele meu Antonie”. Şi a venit către dînsul un glas, zicîndu-i: “Nu părintelui Antonie îi sînt pregătite acestea, ci pentru Taisia, care a fost o desfrînată”. Şi Pavel, venindu-şi în fire, se gîndea la acea vedenie, iar a doua zi a spus fericiţilor părinţi Antonie şi Pafnutie, iar aceştia, auzind, au preamărit pe Dumnezeu, care primeşte pe cei ce se pocăiesc cu adevărat.

Pafnutie s-a pregătit şi s-a dus la mănăstirea de fecioare unde era închisă Taisia şi, deschizînd uşa, a vrut s-o scoată de acolo. Iar Taisia se ruga de dînsul, zicînd: “Lasă-mă aici, părinte, ca să petrec pînă la moarte, pentru că multe sînt păcatele mele şi încă trebuie să mai plîng pentru ele”. Iar stareţul i-a zis: “Acum iubitorul de oameni, Dumnezeu, a primit pocăinţa ta şi ţi-a iertat ţie păcatele”. Şi a scos-o pe Taisia din închisoare. Iar fericita a zis: “Să mă crezi, părinte, că de cînd am intrat în această închisoare, am pus înaintea ochilor mei cei gînditori toate păcatele mele şi, ţinînd seama de ele, am plîns neîncetat. Şi încă nu s-au dus de la ochii mei toate faptele mele cele rele şi stîndu-mi şi acum înaintea ochilor, mă înspăimîntă că voi fi osîndită pentru ele”.

După ieşirea din închisoare, fericita Taisia a petrecut cincisprezece zile şi după aceasta a căzut într-o boală în care a zăcut trei zile şi după aceasta şi-a dat sufletul şi cu pace s-a odihnit, cu darul lui Dumnezeu. Şi s-a mutat din patul durerii în patul pe care l-a văzut sfîntul Pavel cel prost, în ceruri, pat care era pregătit pentru ea, unde se laudă cu cuvioşii întru mărire şi se bucură întru aşternutul său de veci. Aşa ne-a întrecut păcătoasa şi desfrînata întru împărăţia lui Dumnezeu. O! de nu ne-am lipsi şi noi, cu rugăciunile ei, de aceeaşi Împărăţie. Amin. Sursa: http://doarortodox.ro/

Circula si o altă variantă a vieţii Sfintei Taisia: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie08.htm

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ignatie bulgarul, care a calugarit la Muntele Athos si a spânzurat de turci la Constantinopol pentru marturisirea lui Hristos la anul 1814.

Reclame

13 gânduri despre „Cum te poți pocăi și ajunge sfânt în doar trei ani și cum sinuciderea nu e întotdeauna păcat – Sfânta cuvioasă Pelaghia, cealaltă Pelaghie şi Sfânta Taisia

  1. DanielVla,
    Doamne ajuta !
    hai sa te intreb si pe tine ceva ce am mai intrebat pe 2 bloguri ortodoxe pt un ” cititor” de pe saccsiv care are nelamuriri…
    poate dai si tu un raspuns …si poate mai gasesc si de la altii( dar care cunosc Ortodoxia) sa raspunda pt acel prieten :

    in anii 70″, in Ardeal, a fost botezat ( zice el) in Catedrala Ortodoxa , de preot ortodox , insa prin stropire si cu naș romano-catolic( eretic) !!!
    acu el afland de pe net cateceva si vorbind cu unii…a inteles el ca nu e bun botezul…dar zice ca se teme sa isi faca botezul.corect nu cumva Dumnezeu sa-i fi primit botezul acela printro oarecare iconomie că in Ardeal sunt mii asa botezati( zice el) si se teme ca va repeta botezul .
    el a refacut numai Mirungerea .
    unii l-ar fi sfatuit ca nu tre sa ” refaca” botezul… altii ca” asa a fost vremurile atunci si nush ce…”!
    daca puteti cat mai teologic si patristic sa argumentati ca sa-l ajutati !
    Doamne ajută !

    Apreciază

      • nu așa… nu a zis cum a marturisit nașul.
        se poate ca nașul a zis toata randuiala dupa carte ! adica raspunsurile si Crezul ortodox !
        dar nu asta e important…
        ci ca e prin stropire si chiar daca nasul a zis ortodox…dupa Sf.Simeon al Tesalonicului si dupa Sf. Nicodim Aghioritul nu e botez !
        dar nu vreau sa zici dupa mintea ta …ci daca poti gasi mai.multe argumente !

        Apreciază

    • Ciprian P , eu cred că botezul este valid , și nu că sa îl contrazic pe danielvla , nici gînd , și spun că nasul a fost alegerea părinților lui , nepricepuți și neștiutori ,asta e , iar partea cu stropirea a fost și cred că încă mai este folosita de unii părinți , dar cu toate astea să spună cineva că acel botez nu ar fi valid cred că este o greșală , nu cred că a procedat corect nici cu o a doua mirungere , nu sunt pregătit să-ți argumentez patristic , dar cred că nici nu o să găsești undeva , cel mult pot sa o rog pe sora mea să-l întrebe pe pr Zisis , o să-ți comunic cînd aflu ceva , iertați va rog !

      Apreciază

      • interesant ce zici Virgil, dar am intrebat pe cineva care se pricepe si mi-s zis de Sf. Nicodim.Aghioritul care a indemnat pe unu din Transilvania care tot asa a fost botezat prin stropire, l-a trimis la un episcop sau preot roman ca sa-l boteze !
        pr. Claudiu B. mi-a raspuns scurt ca nu e valid !
        chiar astept sa mai raspunda oameni cu ” aviz ” teologic.

        Apreciază

        • Ciprian P , îți descriu un caz, părinții mei s-au născut în jud Mureș , în acei ani toți pruncii erau botezați la greco – catolici și cu toate astea un părinte ce a stat citiva ani in m.Athos , cu traduceri din greaca veche a mai multor sfinți , a spus că ei ( părinții ) sa le citească un preot o rugăciune anume de dezlegare nu știu acum care dar pot sa aflu , și asta au făcut , fara rebotezare fara mirungere , cu lucrurile astea trebuie avut mare grija , nu-i de joaca , nu te poți încrede așa în oricine , e foc , iertați va rog !

          Apreciază

        • Virgil,
          dar pe atunci greco-catolicii cum botezau? intreita afundare sau cum?
          si Crezul cum era…? ortodox sau eretic?
          conteaza asta !
          apoi daca un Sfânt Nicodim Aghioritul l-a trimis pe barbatul acela sa se boteze( el fiind botezat prin stropire) atunci Sfantul a procedat gresit?? totusi e Sf. Nicodim …nu oricare calugar neinsemnat din Sf. Munte !

          iti zic si eu ce stiu :
          un barbat din Ardeal a aflat ca a fost botezat la ortodocsi prin turnare…si duhovnicul lui l-a botezat din ” nou” prin afundare!
          cu acesta ce se intamplă?

          Apreciază

    • In cazul botezului pruncilor, marturisirea nasului este extrem de importanta, caci acesta (pruncul) neputand marturisi singur, este luata in calcul marturisirea acestuia pt el (la fel ca in cazul paraliticului vindecat de Hristos pt credinta celor 4 prieteni care l-au coborat cu patul prin acoperis).
      Chiar daca „nasul” papistas ar fi citit Crezul ortodox din carte, marturia lui nu poate fi luata in calcul, nefiind in Biserica, nefiind ortodox. Marturia nu putea fi decat mincinoasa, caci el, cel mai probabil a ramas romano-catolic in continuare. Despre stropire, cateva idei mai jos…

      Apreciază

    • Exista un canon, nu mai stiu care si de ce sinod dat (nici n-am timp sa caut acum), care spune ca:
      daca cineva este botezat de forta majora pe patul de moarte, prin turnare sau stropire, iar acel cineva in cele din urma se face sanatos, apoi va ajunge in situatia sa se faca preot, sa Nu se faca.
      De aici reiese ca botezul prin stropire sau turnare este considerat incomplet. Canonul nu zice ca nu este valabil si nu zice sa se repete!
      Pur si simplu nu este considerat in deplinatatea formei pt a putea beneficia de hirotonie.
      Pentru cazurile cand nu este forta majora (cand nu exista pericolul iminent ca omul sa moara) deci cand botezul se poate desfasura in voie in mod canonic, dar preotul ignorant sau ecumenist nu il savarseste corect, exista trei pareri.
      1. ca este valabil prin iconomie (a se lua in calcul ca pot exista si preoti botezati prin stropire sau turnare, iar daca hirotonia lor n-ar fi valida, neavand nici botez valid, efectele pe orizontala ar fi dezastruoase – o gramada de pagani nebotezati printre ortodocsi)
      2. ca nu este deloc valabil, nefiind infaptuit canonic, desi se putea si trebuie refacut.
      3. ca este valabil prin iconomie, dar trebuie completat prin refacerea afundarilor sau a altei parti din slujba.

      Apreciază

      • ….da…bine…nu-i bai daca nu ai acuma timp..
        nu trebe chiar acuma…si maine dupa masa sau ulterior se pot primi cat mai multe raspunsuri pe baza teologica scripturistica, patristica , din canoane pidalion molitfelnic, vieti de Sfinti…orice …ca sa citeasca omul cu pricina …
        si care poate intreba si pe alti preoti sau teologi sau episcopi …e binevenit .
        Doamne ajută.

        Apreciază

        • Ciprian P , nu am ținut minte exact problema cu părinții mei , pe linga rugăciunea făcută de preot , au fost și mirunsi , deci problema rămîne foarte complicată și grea și nu știu cine ți-ar putea da soluția corectă duhovniceste , mai vedem , iertați va rog !

          Apreciază

  2. Doamne ajută,

    Avem bucuria de a vă prezenta aici Sfintele Evanghelii după Biblia Sinodală din 1914!

    Click aici pentru a citi: Noul Testament 1914 (Sfintele Evanghelii).

    Acest material s-a făcut prin compilarea materialelor găsite în mediul online și care conțineau Biblia Sinodală de la 1914. S-au retușat aceste materiale, astfel încât materialul rezultat să fie cât mai asemănător formei originale pe care o avea Biblia de la 1914. La sfârșit este adăugat un glosar.

    Surse pentru Sfintele Evanghelii după Biblia Sinodală din 1914:

    https://archive.org/details/Biblia1914
    https://archive.org/details/nt1914
    https://www.scribd.com/doc/42939647/Noul-Testament-1818

    Stimați cititori, așteptăm opiniile dumneavoastră aici: https://cititorul.home.blog/2019/08/10/example-post/

    Dacă acest material se va bucura de o bună primire, atunci ne vom strădui să postăm în întregime Noul Testament într-o formă cât mai asemănătoare aceleia din Biblia 1914.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s