Amestecul ecumenist continuă: Programul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” – 2018

Imagini pentru icoana sarutul lui iuda

Bucureşti, 18-25 ianuarie 2018

joi, 18 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif”
str. G-ral Berthelot, nr. 17
Cuvânt de învăţătură: Biserica Ortodoxă Românâ

vineri, 19 ianuarie, ora 17.00
Biserica Reformată Calvineum
str. Luterană, nr. 13 bis
Cuvânt de învăţătură: Biserica  Evanghelică Lutherană C.A.

sâmbătă, 20 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Episcopală Armeană
str. Carol I, nr. 43
Cuvânt de învăţătură: Biserica Romano-Catolică

duminică, 21 ianuarie
Rugăciuni în toate Bisericile

luni, 22 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Episcopală Greco-Catolică „Sf. Vasile cel Mare”

str. Polonă, nr. 50
Cuvânt de învăţătură: Biserica Anglicană

marţi, 23 ianuarie, ora 17.00
Biserica Evanghelică Lutherană Germană C.A.
str. Luterană, nr. 2
Cuvânt de învăţătură: Biserica Armeană

miercuri, 24 ianuarie, ora 17.00
Biserica Anglicană
str.  Xenopol
Cuvânt de învăţătură: Biserica Reformată Calvineum

joi, 25 ianuarie, ora 17.00
Biserica Ortodoxă „Zlătari”

Calea Victoriei, nr. 12D
Cuvânt de învăţătură: Biserica Greco-Catolică

Sursa: http://angelus.com.ro/bucuresti-programul-saptamanii-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-2018/

13 gânduri despre „Amestecul ecumenist continuă: Programul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” – 2018

  1. Discuții da, rugăciuni-îmreună ba!

    „16. Iar în Atena, pe când Pavel îi aştepta, duhul lui se îndârjea în el, văzând că cetatea este plină de idoli.
    17. Deci discuta în sinagogă cu iudeii şi cu cei credincioşi, şi în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce erau de faţă.
    18. Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici discutau cu el, şi unii ziceau: Ce voieşte, oare, să ne spună acest semănător de cuvinte? Iar alţii ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevesteşte pe Iisus şi Învierea.” (Fapte 17, 16-18)

    „14. Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
    15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
    16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.” (2 Corinteni 6, 14-16)

    P.:S.
    Dacă adminul crede că scriu „prostii”, n-are decât să mă treacă la spam. Mulțumesc!

    Apreciază

    • Discutii da, insa facute de pe o pozitie de la Ortodoxie la erezii. In nici un caz in cadrul unui Consiliu Mondial al ereziilor, unde se vorbeste de la egal la egal, ortodocsii pretinzand ca ii invata pe eretici ortodoxia, dar recunoscandu-le in acelasi timp „eclezialitatea” si ereticii pretinzand ca fac schimb de idei teologice.
      Dialogul trebuie sa fie exclusiv din perspectiva ortodoxa, initiat de ortodocsi, cu fiecare cult in parte. In nici un caz un dialog interconfesional intre toate cultele la un loc. Si in nici un caz sa nu dureze la infinit.
      Asa ar trebui sa se desfasoare dialogul.

      Apreciază

    • @Ioan C.: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
      Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”.
      (Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel – versetele 10 și 11).

      După mai mult de 100 de ani de așa-zise „discuții” cu ecumeniștii, nu s-a rezolvat nimic în sensul întoarcerii acestora la Ortodoxie. Întâia și a doua mustrare ar fi trebuit să se produs de mult. Iar programul se numește al „săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, deci nu sunt simple „discuții”, ci chiar „rugăciuni în comun” cu ereticii. Degeaba bagi capul în pământ ca struțul, Ioane, ecumenismul există , e real, iar după Creta se aplică tot mai pregnant !

      Apreciază

  2. Iata o minune impotriva Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor:

    In perioada 18-25 ianuarie 2007 a avut loc aşa-numita „Săptămână de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor”. Programul manifestărilor presupunea rugăciuni comune în fiecare seară, începând cu orele 17, pe rând, în bisericile cultelor participante, în următoarea ordine: „romano-catolici, anglicani, reformaţi, armeni, luterani, greco-catolici şi, în final, la ortodocşi”.

    Tema Săptămânii de Rugăciune din 2007 a fost textul din Sfânta Evanghelie de la Marcu 7,37: „Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”. Interesantă această temă faţă de ce avea să se întâmple…

    Rugăciunea comună din biserica ortodoxă a avut loc în ultima seară a Săptămânii de Rugăciune, adică joi 25 ianuarie 2007. Inţeleg că în anii precedenţi, în Săptămâna de Rugăciune, la rugăciunea comună din biserica ortodoxă, reprezentanţii celorlalte culte fuseseră invitaţi să stea în naosul bisericii, în străni. Pentru ca aceştia să nu se mai simtă trataţi ca şi mireni, în 2007 s-ar fi găsit o altă formulă, în care ei au stat în semicerc în mijlocul bisericii, cu faţa către sfântul altar.

    Rugăciunea comună consta de fapt într-o vecernie „adaptată” la „exigenţele” momentului. Slujba vecerniei cuprindea, aşadar, şi o pericopă evanghelică. Citirea Sfintei Evanghelii urma să o facă ierarhul ortodox slujitor, iar textul trebuia ales cu grijă, ca să nu deranjeze pe nimeni. Ierarhul, îmbrăcat în veşminte, citind din Sfânta Evanghelie, îl reprezintă, desigur, pe Hristos, iar texul ales (Luca 24, 44-52) a fost unul în care Hristos se adresa Sfinţilor Apostoli, zicându-le, printre altele: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu”. Mesajul se dorea, aşadar, măgulitor pentru musafirii eterodocşi, asemuiţi cumva Sfinţilor Apostoli, însă gândurile Domnului nu sunt ca gândurile oamenilor…

    Textul pericopei evanghelice astfel hotărâte, trebuia scos la imprimantă pe o coală de hârtie şi aşezat apoi între copertele Sfintei Evanghelii, pentru a fi citit după rânduială şi cu solemnitatea cuvenită.

    Aşa s-a şi făcut. în chip inexplicabil, însă, cel care a scos la imprimantă textul, involuntar, a făcut o teribilă greşeală, în loc de pasajul de la Luca 24, 44-52, a tipărit pasajul de la Faptele Sfinţilor Apostoli 7, 44-52. Nimeni nu a observat eroarea decât ierarhul pe măsură ce citea. De-acum era însă prea târziu. Nu se mai putea opri şi a trebuit să citească tot textul. Şi aşa, în loc de măgulitoarea asemuire cu Sfinţii Apostoli, musafirii de faţă au fost mustraţi cu aspru cuvânt:

    „…Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut şi voi acum”.

    Şi astfel tema Săptămânii de Rugăciune s-a împlinit deplin, căci Domnul „toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.

    (S.-A.V.)
    LUMEA CREDINŢEI / ianuarie 2015
    (http://www.cuvantul-ortodox.ro/interviu-cu-pr-prof-theodoros-zisis-in-lumea-credintei-despre-iubirea-falsa-a-ecumenismului-si-consecintele-minimalismului-dogmatic-fara-adevar-iubirea-este-minci%C2%ADnoasa-aceasta-perioad/)

    Apreciază

    • Ierarhul care a citit fara intentie textul MUSTRATOR era, pe atunci, PS Ciprian Campineanul, iar cel care a printat acest text, tot fara intentie😇, a fost un preot de la Patriarhie al carui nume îl cunosc

      Apreciază

  3. Anul acesta patriarhia ne surprinde cu ,,pelerinaje” de ,,vis”, pintre obiectivele vizitate ,,catedrale” papiste, protestante, anglicane, cireasa depe tort fiind Maroc unde vor fi vizitate si moscheei, mai multe pe pelerinaje.ro sau basilica travel

    Apreciază

  4. O alta minune relatata de parintele Theodoros Zisis:

    Amintiţi-vă de căderea Constantinopolului în mâinile islamului. De ce a îngăduit Dumnezeu să cadă Constantinopolul? Pentru că ortodocşii au trădat credinţa, în 12 decembrie 1452, deci, iată, numai cu câteva luni înaintea căderii Constantinopolului, s-a făcut liturghie în Sfânta Sofia, ortodocşii şi catolicii împreună.

    Se ştie că, după cucerire, sultanul Mahomed a avut o întrevedere cu generalii săi, ca să se bucure de izbândă. Şi cum mâncau ei şi se veseleau, deasupra sultanului, pe perete, s-a arătat o mână. Sultanul, înfricoşat, a chemat pe toţi înţelepţii săi să tâlcuiască semnul acela, dar nimeni nu a ştiut.

    Şi atunci au întrebat şi pe Ghenadie Scholarios, care era simplu monah, de altfel singurul din Constantinopol care se opusese ferm unirii cu catolicii. El a cerut răgaz de o săptămână şi le-a zis: „Dacă în răstimpul acesta o să îmi descopere Dumnezeu, o să vă spun”.

    Şi Dumnezeu i-a descoperit că palma aceea cu cinci degete răsfirate car s-a arătat deasupra sultanului însemna că dacă în Constantinopol ar mai fi rămas măcar cinci ortodocşi adevăraţi, nu ar fi căzut oraşul.

    Şi să ne mai amintim şi că până pe 28 mai 1453 toate încercările sultanului Mahomed al II-lea de a cuceri Constantinopolul au eşuat şi era hotărât să se retragă. In seara dinaintea căderii, 28 spre 29 mai, un cleric musulman a spus însă: „Nu plecaţi. Până noaptea aceasta am văzut deasupra cetăţii un nor alb, harul lui Dumnezeu care îi apăra pe bizantini. Acum însă norul s-a ridicat. Dumnezeu i-a părăsit. Acum putem să îi cucerim“. Şi i-au cucerit.

    – Dovadă că în secolul 7, în vremea Patriarhului Serghie, Constantinopolul a fost scăpat de năvălitori în mod miraculos de către Dumnezeu, deşi armata şi împăratul nu se aflau atunci în cetate să o apere…

    – Exact. Aşa cum am mai spus: când suntem nemişcaţi în credinţa noastră, atunci îl avem pe Dumnezeu împreună lucrător cu noi. Şi când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră.

    (http://www.cuvantul-ortodox.ro/interviu-cu-pr-prof-theodoros-zisis-in-lumea-credintei-despre-iubirea-falsa-a-ecumenismului-si-consecintele-minimalismului-dogmatic-fara-adevar-iubirea-este-minci%C2%ADnoasa-aceasta-perioad/)

    Apreciază

  5. Pingback: JOI 25 IANUARIE se încheie săptămâna de rugăciune/urâciune ecumenistă la biserica Zlătari de pe Calea Victoriei, din București – Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

Lasă un comentariu