După postarea interviului cu părintele Teodor Zisis, părintele Ciprian-Ioan Staicu, care slujește în Sfântu Gheorghe, a primit acestă înștiințare de la episcopul Andrei al Covasnei și Harghitei. O directivă care încalcă Constituția României și Drepturile Omului privind dreptul la libera exprimare și la libertatea conștiiței. Se pare că și pe acest episcop îl deranjează mărturisirile curat ortodoxe și antiecumeniste. Mai jos, răspunsul pertinent al părintelui Staicu.
Înștiințarea nr. 1082 din 6 septembrie 2016
Preasfinția Voastră,
Respectuos Vă aduc la cunoştinţă că după primirea înştiinţării nr. 1082, pe care aţi avut bunăvoinţa de a mi-o trimite (în care mă informaţi că, în conformitate cu Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015, mi se interzice în mod desăvârşit să public în mediul virtual fără acordul prealabil al Chiriarhului locului) și după răspunsul meu ca, în pofida sentimentului de siluire a conștiinței, să Vă dau ascultare, Dumnezeu, Care poartă de grijă celor Care Îl cinstesc pe El în Duh și în Adevăr, a privit la nimicnicia mea și mi-a scos în cale o familie de ortodocși, el fiind un bun cunoscător al Dreptului Canonic al B.O.R., iar ea înalt magistrat. Le-am dat înștiințarea Preasfinției Voastre, având în vedere că nicăieri în ea nu scrie că este confidențială și, din moment ce îmi era adresată personal, am dreptul legal de a dispune cum doresc de propria corespondență.
Menționez că am solicitat aparatului administrativ eparhial să mi se trimită o copie a deciziei chiriarhale nr. 1957 din 22.09.2015, menționată în înștiințarea nr. 1082 din 06.09.2016 și folosită de Preasfinția Voastră ca temei legal împotriva mea, dar până în prezent nu am primit nici un răspuns.
Drept urmare, Vă prezint analiza juridică a celor doi specialiști în canoane și legi, urmând ca în final să adaug concluzia lor și cea personală. Am trecut expunerea la persoana I singular, asumându-mi ceea ce scriu ei:
Faţă de decizia-înștiințarea scrisă nr. 1082 din 06.09.2016 a Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei pot formula două obiecţii legale:
I) Decizia de a interzice publicarea în mediul virtual a unor materiale prin care apăr credinţa ortodoxă şi nu aduc nicio atingere învăţăturii Bisericii contravine, pe de o parte, misiunii Bisericii de a mărturisi cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu, în orice circumstanţă, iar pe de altă parte, angajamentelor pe care Sfânta noastră Biserică şi le-a asumat faţă de stat, de a nu aduce nicio atingere drepturilor fundamentale ale omului, mai precis, dreptului fundamental la liberă exprimare.
a) Articolul 123 (7) din Statutul de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Româneprevede că “raportul dintre personalul clerical şi Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de fiecare candidat înaintea hirotonirii întru preot” (s.n.). În mărturisirea solemnă m-am angajat la ascultare faţă de Chiriarh şi la comuniune cu întreaga Biserică Ortodoxă. Am respectat şi am de gând să respect acest angajament, conştient şi de faptul că ascultarea faţă de superior se face necondiţionat, atâta timp cât Chiriarhul mărturiseşte dreapta credinţă şi nu se face vinovat de vreo ”rea socoteală” (conform canonului 31 Apostolic).
Este la fel de adevărat însă că în acea mărturisire mi-am luat şi un angajament care defineşte conţinutul spiritual al activităţii mele ca preot: “În toată viaţa mea mă voi călăuzi după învăţăturile Sfintei Evanghelii, ale Sfinţilor Apostoli, după Sfintele Canoane şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe”. Mai mult, pentru că am fost hirotonit în Grecia, de Înaltpreasfințitul Pantelimon, Mitropolit de Veria, iar în practica grecească preotul nu mai depune jurământ la hirotonia sa, eu am insistat și l-am depus, traducând în limba greacă și spunând în biserică cuvintele de mai sus.
În toate activităţile mele în spaţiul virtual am fost fidel acestui angajament, apărând Ortodoxia în faţa atacurilor de orice fel. Articolele mele despre sinodul din Creta publicate în presa electronică reprezintă manifestări ale fidelităţii faţă de acest angajament-obligaţie asumat înainte de hirotonie. Cum aceste articole nu aduc atingere integrităţii Bisericii Ortodoxe, conform canonului 15 I-II Constantinopol, care prevede că acel cleric care luptă contra ereziei trebuie recunoscut şi cinstit ca apărător al credinţei, neavând a suferi nicio o certare [e.g.interdicţie în presa online] sau caterisire, consider că nu mi-am încălcat nici angajamentul de ascultare şi fidelitate faţă de Chiriarh, pe care mi-l reaminteşte înştiinţarea Preasfinţiei Voastre. Hotărârile sinodului din Creta sunt contrare şi învăţăturii Sfintei Evanghelii, şi celei a Sfinţilor Apostoli, şi Sfintelor Canoane şi învăţăturii Sfinţilor Părinţi, deoarece sunt în esenţă un angajament faţă de erezia eclesiologică ecumenistă, lucru demonstrat atât de mine, cât şi de alţi teologi şi duhovnici români sau din alte părţi ale lumii ortodoxe. Ba mai mult, prin hotărârea sa, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, în august 1983, după Adunarea ecumenistă de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul (Anatema – celor care se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe și susțin că Biserica lui Hristos s-a împărțit în așa-zise “ramificații”, ce diferă una de alta după doctrină și modul de viață, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor, când toate “ramificațiile” sau părțile, sau confesiunile și chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup. Anatema – și celor care nu deosebesc Preoția și Tainele Bisericii de “preoția” și “tainele” ereticilor, dar afirmă că botezul și euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mântuire. De aici anatema – și celor ce comunică în mod conștient cu ereticii amintiți sau susțin, propagă și iau apărarea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora, sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”) Așadar, cele hotărâte în 2016 în Creta de ecumeniști sunt erezii aflate DEJA sub anatema Bisericii Ortodoxe. Datoria sfântă a Sinodului BOR este de a face la fel.
Mediul virtual este un spaţiu extrem de fluid, în care informaţia circulă cu o rapiditate care face ca orice întârziere a reacţiei să devină o piedică în calea eficacităţii mesajului. Este contraproductiv ca un preot să fie împiedicat sau ţinut de obligaţia de a primi mereu binecuvântarea chiriarhală să facă misiune creştină în spaţiul virtual, în condiţiile în care mare parte a vieţii sociale s-a mutat în acest spaţiu. Este la fel de contraproductiv ca preotul să fie dezbrăcat de calitatea sa de preot atunci când doreşte să scrie în spaţiul virtual, ştiut fiind, pe de o parte, că haina preoţească dă greutate mesajului şi, pe de altă parte, că preotul nu se poate dedubla, ci rămâne preot în orice condiţii ale vieţii.
b) Decizia de a-mi interzice exprimarea în spaţiul virtual, fără nicio motivare plauzibilă, riscă să încalce angajamentele asumate de către Biserica Ortodoxă în relaţia sa cu statul român.
Astfel, Legea 489/2006 a Cultelor prevede: “Art. 5 1) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această respectare a drepturilor omului trebuie să includă şi respectarea dreptului fundamental al omului de a-şi exprima propriile gânduri, consemnat în art. 30 din Constituţia României: “Art. 30 (1): Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (s.n.)”
Decizia episcopală riscă să încalce, în ceea ce mă priveşte, ambele principii constituţionale enunţate mai sus.
Din această perspectivă, se cuvine să reamintesc că chiar şi Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015 este ţinută de obligaţia de a respecta drepturile fundamentale ale celor cărora li se aplică, conform art. 17 1) din Legea Cultelor: “Recunoaşterea statutelor şi codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lorsecurităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
În concluzie, consider că Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015 se referă la orice formă de apariţie în public a unui preot în mediul virtual, mai puţin la apariţia sa în calitate de smerit mărturisitor al credinţei lui Hristos şi învăţător al dreptei credinţe, pentru care a primit deja binecuvântarea Chiriarhului odată pentru totdeauna, în momentul hirotonirii.
II) Cea de-a doua obiecţie a mea se referă la afirmaţia că hotărârile Sinodului din Creta trebuie lăsate exclusiv în seama Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Consider că prin această exprimare se exclude rolul pliromei Bisericii în actul de receptare a deciziilor unui sinod, recunoscut şi acceptat de-a lungul secolelor de către Sfânta noastră Biserică, în baza principiului infailibilităţii Bisericii, care prevede că hotărârile unui sinod inspirat de Duhul Sfânt vor fi receptate, prin lucrarea Aceluiaşi Duh, de către poporul binecredincios, care va recunoaşte astfel şi valabilitatea acestor hotărâri, şi caracterul inspirat al sinodului respectiv.
Este adevărat că în cazul unui sinod panortodox, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe locale este chemat să hotărască şi să aprobe sau să respingă aceste hotărâri, însă este la fel de adevărat că Sfântul Sinod nu poate acţiona fără a ţine seama în niciun fel de reacţia pliromei acelei Biserici.
Studiind Statutul de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, în art. 14, litera b) se spune faptul că Biserica „examinează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar, pe care o soluţionează în conformitate cu învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe, şi hotărăşte, potrivit Sfintelor Canoane, asupra problemelor bisericeşti de orice natură” (s.n.). Din acest articol reiese că şi procesul de analiză şi decizie a hotărârilor sinodului panortodox trebuie să se facă în baza învăţăturii Sfintei Biserici Ortodoxe şi a Sfintelor Canoane, care acordă întregii plirome un rol în receptarea hotărârilor unui sinod cu caracter panortodox sau ecumenic.
Acest lucru a fost recunoscut şi în cadrul Conferinţei Panortodoxe presinodale din 1976, unde s-a decis ca “consensul credincioşilor în procesul de receptare a sinodului trebuie să stabilească dacă a fost panortodox sau ecumenic”[1]. Așadar, nu ierarhii ecumeniști hotărăsc validitatea hotărârilor luate în Creta, ci Biserica Ortodoxă în ansamblul ei (cler și popor).
Prin urmare, consider că activitatea mea legată de sinodul din Creta se înscrie în mod firesc în procesul de receptare a hotărârilor acestui sinod.
Concluzia prietenilor mei juriști este următoarea: ”ceea ce v-a trimis PS Andrei are ca scop să vă prindă cu ceva la capitolul disciplină, pentru a vă putea caterisi pe alte motive decât hotărârile Sinodului din Creta.”
Concluzia mea, Preasfinția Voastră, este că răspunsul pe care vi l-am trimis acum câteva zile nu mai este actual din punct de vedere al promisiunii mele de a face precum mi-ați poruncit (a nu mai scrie nimic și a nu semna ca preot), ci pentru că susținerea canonică și constituțională a înștiințării eparhiale nr. 1082 este nulă, îmi reconsider poziția și îmi voi apăra credința ca și până acum, oral și scris. Desigur, nu am absolut nimic împotriva persoanei Preasfinției Voastre, nici a demnității arhierești, și Vă voi asculta întru toate, trecând prin filtrul conștiinței mele cele ce îmi veți porunci în calitate de chiriarh al meu.
Cu alte cuvinte, îmi voi apăra preoția până în pânzele albe, indiferent cine și cum o atacă. Nu sunt dator nimănui pentru ea, decât Bunului Dumnezeu care mi-a dat-o și voi răspunde în fața Lui de modul în care am făcut-o lucrătoare. Cu tristețe vin în fața Preasfinției Voastre pentru faptul că am simțit necontenit în ultimele 18 luni, de când ați fost instalat ca episcop al Covasnei și Harghitei, că anumite resentimente pe care le aveți în primul rând față de familia mea și apoi față de mine nu s-au stins. Încă o dată îmi cer iertare dacă V-am greșit cu ceva și îmi doresc ca activitatea mea pastorală să fie cel puțin la fel de rodnică până acum.
Cu mila lui Dumnezeu, iată, în 6 zile, deja sunt 7865 de vizualizări pe youtube ale interviului plin de bun simț, demnitate, adevăr, realizat cu pr. prof. dr. Theodoros Zisis, care a provocat mâhnirea Preasfinției Voastre și emiterea înștiințării nr. 1082 în condițiile enunțate în analiza juridică de mai sus. Deci, procesul de receptare a hotărârilor Adunării din Creta este în desfășurare. Eu voi continua să scriu și să vorbesc atâta vreme cât îmi va bate inima în piept și nădăjduiesc să nu mă abat de la Adevăr, ci să rămân și să cresc în El, cu rugăciunile și sub ascultarea Preasfinției Voastre.
Vă anunț că înștiințarea nr. 1082 și această scrisoare le voi posta acum pe internet. Iar de mâine activitatea mea pastorală va continua, fără tulburare sau părtinire, ca și până acum. În cazul în care vor exista alte tensiuni și amenințări, voalate sau directe, mă încredințez ocrotirii Maicii Domnului, cu ale cărei sfinte rugăciunii să ne mân-tuim toți, cei cei slujim ortodox pe Fiul ei și Dumnezeul nostru.
Cu fiiască supunere,
dr. Ciprian-Ioan Staicu
Preasfinției Sale,
Preasfințitului ANDREI, Episcopul Covasnei și Harghitei
[1] Pr. Prof. V. Ioniţă, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până astăzi, Editura Basilica, Bucureşti, 2013, p. 90.
Sursa: prieteniisfantuluiefrem.ro
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 
Bravo Parinte Ciprian! Suntem alaturi de sfintia voastra! Folositi-va si de legile statului. Acesti hoti trebuie dati jos! Este o intreaga mafie! Cati bani se dau pentru a se prinde parohii bune! Trebuie publicata o lista si cu ierarhii securisti, turnatori. Nu s-au pocait de pacatele lor. Inainte i-au slujit pe comunisti, acum ii slujesc pe masoni tot cu aceleasi arme. Trebuie postate pe internet abaterile lor si trasi la socoteala in justitie. Ei incalca si legile bisericesti si pe cele ale statului. Ati demonstrat foarte bine acest aspect. Ar fi indicat ca cei care au schituri, chiar si biserici sa si le intabuleze, pentru ca atunci nu se vor mai putea lega de ei si vor pomeni pe cine vor. Credeti ca pe ei ii doare de unitatea bisericii, pe ei ii doare sa nu piarda proprietati, schituri, manastiri, venituri. Bine a facut statul ca nu le-a dat toate proprietatile ca altfel isi faceau de cap. Credeti ca ne temem ca sinodul BOR va valida eresul din Creta? Nicidecum, ci cu mult mai tare ne vom ridica si-l vom afurisi si pe acesta. Peste noi nu vor trece!
Am scris o scrisoare catre ierarhii romani care au tradat in Creta (24 la numar). Din pacate n-ati postat-o pe site-ul dv., desi v-am rugat. Aceasta scrisoare am trimis-o celor 24, in frunte cu patriarhul (incluiv celor 7-8 ierarhi din diaspora). Am primit doar un singur raspuns de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un raspuns facut pentru orice eventualitate, nu specific scrisorii. Scrisoarea o redau mai jos, insa mai inainte de asta scriu cateva idei:
– ecumenismul poate fi asemanat cu un nou tip de virus in lumea calculatoarelor care ataca sistemul din interior, lansat de artizanii pregătirii venirii lui Antihrist, si caruia noi nu ii gasim antidotul;
– faptul ca ierarhii care au participat in Creta au fost alesi pe capete este evident (eu am observat aceasta cand am studiat lista cu cei 24 ierarhi romani carora le-am trimis scrisoarea; 7-8 erau din diaspora care, evident, ca erau ecumenisti, plus patriarhul cu catelul Varlaam, etc.);
– in mare parte acestia (ierarhii care sunt implicati adanc in ecumenism) sunt schizofrenici (nu numai fizic, ci si duhovniceste, schizofrenie demonica = o categorie de indraciti – ecumenisti) in frunte cu Bartolomeu al Greciei care efectiv este un Arie si este eretic si trebuie lepadat (eu simt cand il privesc, mai ales la nivelul capului sau, o afectiune mentala si duhovniceasca, exact ca un om dus cu capul, pe care l-ar durea capul ingrozitor);
– primii care se vor unii cu papistasii vor fi grecii (cu nucleul Bartolomeu sau un urmas) – va fi o lucrare foarte urata si dureroasa;
– cum au ajuns ierarhii acestia in asa un hal? Au fost educati si influentati, au fost vrajiti si au fost dopati cu substante chimice specifice (ultimele doua influente au prins mai ales ca ei au fost in contact nemijlocit cu fel de fel de oameni la intalnirile ecumeniste si unde au putut fi hraniti, unsi, spurcati si vrajiti de anumiti indivizi, etc., ei neingradindu-se de aceste influente in vreun fel);
– indiferent ce va fi (desi am simtit o raza de speranta) trebuie facut un sinod care sa starpeasca aceasta invatatura, erezie, sinod talharesc, din Creta; trebuie dat anatemei si pe cei care l-au semnat si sunt de acord cu el – asa va intra si frica in ei, ceea ce este si absolut necesar, pentru ca neavand ei constiinta, trebuie folosit si parul;
– cum am spus in scrisoare si a reiesit si din cuvintele parintelui Zisis, odata scapat cuvantul biserici, ei nu vor mai vrea sa renunte la el, pentru asta s-au facut presiuni asa de mari;
– sinoadele de acum inainte nu numai ca nu vor mai fi ca inainte, dar nici nu vor mai putea fi ca cele dinainte, chiar cele bune;
– de la sinoade va incepe sfaramarea bisericilor, pentru ca ecumenistii, fiind nebuni, nu vor renunta la sinoadele lor rele chiar daca acest lucru va fi evident, vor da ca prostul cu capul in gard si desi isi vor sparge capetele, vor da inainte – atata rautate si nebunie va fi; va fi un paradox: sinoadele bune sunt facute ca sa indrepte lucrurile, dar ele vor „strica”, pentru ca ecumenisti nu le vor accepta si astfel se va rupe unitatea bisericilor. Exact cum spunea Sf Ap Pavel, legea face pacatul sa fie pacat… Aceasta inseamna ca nu trebuie facute? Nu.)
Concluzie: TREBUIE UN SINOD care sa STRICE sinodul eretic din Creta, dar care sa dea anatemei si: orice asociere minciuna-adevar in materie de dogme si canoane, masoneria, pe ortodocsii-masoni, CMB si toate intalnirile ecumeniste, orice inselare sub chipul binelui si posbilele si potentialele pericole de viitor, care inca nu s-au manifestat, etc. Trebuie precizie, siguranta si duritate teologica.
Sa nu se ia nimeni dupa preotul Ciprian Gradinaru! Nu vorbeste Duhul Sfant prin el. Ecumenismul profita de el datorita renumelui ce si l-a facut. Sa dau un exemplu: orice ortodox are anumite daruri, dupa cum orice sfant are anumite lipsuri. Dar darurile acestea nu sunt la acelasi nivel, unele sunt mai importante, altele mai putin importante, dar niciunul nu este de lepadat. Exemplu: intre darul vindecarii, darul deosebirii duhurilor si darul intelepciunii dogmatice si darul apostoliei mai importante sunt ultimele doua. Sf. Apostol Pavel le avea pe ambele, de fapt le avea cam pe toate. Era mai dotat ca Sf. Apostol Petru.
Plus ca parintele Ciprian Gradinaru este ecumenist, daca tot veni vorba de citirea gandurilor, este in acelasi duh cu colegii sai, altfel nici nu-l suportau printre ei.
Sa dau alt exemplu: asa cum unele persoane sunt mai bune sau mai rele, mai indracite sau mai putin indracite, mai cu har sau cu mai putin har (indracirea si sfintenia sunt graduale – de acestea sunt necesare moliftele in mod permanent si des a fi citite pentru ca aproape orice persoana are un anumit grad de indracire, 1 %, 40 %, 80 %, etc. deci moliftele si alte rugaciuni de acest gen isi gasesc oricand justificarea, mai ales in vremurile noastre si viitoare; chiar si diavolii n-au acelasi grad de indracire) asa si casele, locurile, anumite spatii, regiuni si tari sunt dominate de anumite duhuri. Asa incat vei gasi locuri demonice, case bantuite, etc. sau locuri, regiuni cu har, mai curate, din motive diverse. Astazi, acum (pentru ca aceste aspecte pot fi variabile in timp), doua regiuni, in special sunt favorizate de Dumnezeu (cu har): Georgia si Republica Modova (exista in ele acelasi duh – de un anume fel daca pot spune asa) – sunt oaze de speranta pentru viitorul Bisericii Ortodoxe in mersul acesta spre sfarsitul lumii. Locuri asemanatoare mai slabe sau chiar mai tari sunt in Rusia, Moldova–Romania, Bulgaria, etc. dar cu un inconvenient, n-au o anumita autonomie, ci sunt dependente si sunt sa zic asa granulare, izolate. Aceasta este o harta duhovniceasca. Vorbesc ca aici este un duh de la Dumnezeu de un anumit tip, anume lasat pentru viitorul Bisericii. Pentru Grecia este cel mai greu, acolo este cel mai arid, acolo este foarte greu pentru ierarhii, preotii si mirenii marturisitori. In directia asta lucrurile nu sunt batute in cuie. Oriunde se poate schimba starea si duhurile, dar este foarte greu, trebuie credinta extrem de puternica si puteri mari, plus ca Dumnezeu s-a maniat foarte tare.
Si alt exemplu: daca sinodul din Romania valideaza eresul din Creta atunci BOR nu-si mai merita denumirea de BOR, ci trebuie denumita Biserica Ecumenista Romana (atentie, aproape schismatica; o biserica aproape scufundata, dar se vor mai putea mantui din ea) care cu timpul se va transforma in Biserica Eretica Romana, deci efectiv va deveni eretica.
La noi lucrurile stau pe muchie de cutit, dar simt un duh de speranta. In Grecia lucrurile sunt cumplite.
In general, ca o mangaiere, sa zicem asa, este faptul ca acest sinod pe langa faptul ca nu este sinod si din punct de vedere al organizarii, al participarii (cei care l-au facut au fost foarte nepriceputi, au lucrat ca din topor, au fost stangaci) a iesit terfelit incat si ei nu sunt multumiti cu el.
Am observat in interviul cu parintele Zisis ca exista optiunea de a lasa garda jos pentru a nu-i izgoni din functii, chipurile spre bucuria ecumenistilor si in dauna poporului. Aceasta idee n-o pot accepta. Trebuie sa nu ne mai gandim atata, ci sa ne punem nadejdea in Dumnezeu. Unde-i credinta daca ne facem atatea griji? Noi trebuie sa ne facem datoria cat putem si restul lasam in grija lui Dumnezeu, dar nu cedam. Sa stiti ca eu i-am admirat pe cei care s-au luat de Varlaam. Au fost naturali, au facut cum au putut. Bravo! Sa stiti ca de asa ceva se tem ei. N-ati observat ca democratia de tip masonic asta inseamna: spune ce vrei, ca noi facem tot ce stim noi. Nimic nu se obtine fara lupta. Unii spun: nu iesiti in strada ca asta vor ecumenistii. Aceasta este o prostie. Pentru ca eu pot spune: ecumenistii chiar asta vor, sa stati la birou, sa fiti civilizati, sa nu se supere stapani ue si sa fiti etichetati nu stiu cum … Aceasta intradevar este mai ecumenist decat prima. Nu, ambele variante sunt bune cat timp sunt facute din inima. Un preot cu experienta mi-a spus ca ei trebuiau asteptati cu pietre la aeroport cand s-au intors din Grecia, sa vada toata tara. Cand te doare inima cu adevarat nu mai gandesti atat, ci Dumnezeu are grija El sa indrepte eventualele greseli pentru ca stie ca din dragoste si ravna face omul acestea.
ApreciazăApreciază
Toate aceste tensiuni și hărțuieli se vor stinge de la sine atunci când vom trece la edificarea unității religioase a lumii pornind de la porunca din Psalmul 109 comun tuturor celor trei mari religii monoteiste.
Spre a evita relele provocate de schismele și sincretismele din perioada Vechiului Testament, Dumnezeu-Tatăl a poruncit pentru epoca Noului Testament o singură rânduială, cea a lui Melchisedec, rânduiala cu pâine și vin, desăvârșită de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Dar dacă Dumnezeu-Tatăl a dat o rânduială, atunci ea este una și numai una, respectiv rânduiala statuată de primele Sinoade.
Porunca se cere a fi pusă în aplicare fără alte întârzieri și fiindcă a fost revalidată chiar de Iisus, care întrebându-i pe farisei al cui fiu este Cristosul, a făcut trimitere la Planul Mântuirii pentru a ne spune că el se va derula în conformitate cu porunca din Psalmul 109 (Mt.22,42-46; Lc.20,42-43).
Unde-i lege, nu-i tocmeală !!!
Fiindcă este o poruncă data pentru vecie, ea este și o poruncă universală.
ApreciazăApreciază
„VĂ RĂTĂCIȚI NEȘTIIND SCRIPTURILE, NICI PUTEREA LUI DUMNEZEU” (Mt.22,29)”
Admitem în mod teoretic că aceste proteste se vor generaliza într-o formă acută pentru ca finalmente să se pună în aplicare modul corect de înfăptuire a unității religioase, fiindcă lumea are într-adevăr nevoie de unitate religioasă.
Deci, ceea ce contează în primul rând este susținerea modului corect de soluționare a aceste uriașe probleme a lumii. Ea este mult prea mare pentru ca Dumnezeu-Tatăl să nu ne fi lăsat temeiul de urmat pentru a înfătui unitatea religioasă creștină și apoi pe cea interreligioasă. Cheia de soluționare a problemei o reprezintă porunca din Psalmul 109, dată de Dumnezeu-Tatăl sub marele Său jurământ cu asigurarea că nu va reveni asupra lui. Așadar, trebuie să ne unim glasurile și energiile pentru a pune în aplicare Porunca din Psalmul 109.
Spre a evita relele provocate de schismele și sincretismele din perioada Vechiului Testament, Dumnezeu-Tatăl a poruncit pentru epoca Noului Testament o singură rânduială, cea a lui Melchisedec, rânduiala cu pâine și vin, desăvârșită de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Dar dacă Dumnezeu-Tatăl a dat o rânduială, atunci ea este una și numai una, respectiv rânduiala statuată de primele Sinoade.
Porunca se cere a fi pusă în aplicare fără ezitări și fiindcă a fost revalidată chiar de Iisus, care întrebându-i pe farisei al cui fiu este Cristosul, a făcut trimitere la Planul Mântuirii pentru a ne spune că el se va derula în conformitate cu porunca din Psalmul 109 (Mt.22,42-46; Lc.20,42-43).
Unde-i lege, nu-i tocmeală !!!
Fiindcă este o poruncă dată pentru vecie, ea este și universală.
ApreciazăApreciază
MĂRTURISITORUL,
Prietene, marturisitorul cui esti tu? Al lui Antihrist?
Unitatea religioasa, diavoleasca, de care vorbesti nu va reusi sa distruga Biserica lui Hristos – Biserica Ortodoxa.
Scuteste-ne de ideile tale eretic-sincretiste!
ApreciazăApreciază
Unitate religioasa? Unitate interreligioasa? Despre ce fel de unitate vorbesti Marturisitorule? Ce partasie poate fi intre lumina si intuneric, intre cei care sunt ortodocsi si ceilalti care nu o cinstesc pe Maica Domnului, nu cintesc icoanele, care nu au taine? Sper ca nu esti vreun ,,marturisitor’’ de-al Ordinului lui Melchisedec, pentru ca atunci locul tau nu este aici pe acest blog.
ApreciazăApreciază
Lui Danielvla, dar și lui Cristina
Regret că citiți în fugă. Eu am subliniat clar că toți cei desprinși din dreapta credință ca urmare a unor cauze istorice multiple trebuie să se întoarcă la ea fiindcă așa este poruncit, și în acest sens am precizat: „„Dar dacă Dumnezeu-Tatăl a dat o rânduială, atunci ea este una și numai una, respectiv rânduiala statuată de primele Sinoade””. Textele acestea sunt relevante și pentru cei ce spun SOLA SCRIPTURA.
Aveți trimiterile la Sfânta Scriptură și ca urmare puteți gândi singure sensul acestei poruncii sau poate aveți misiunea de a îngreuna perceperea esenței pe care o conține porunca din Psalmul 109. Vă rog să aprofundați Psalmul 109, dar și tot Capitolul 22 din Evanghelia lui Matei. Ultimele lui cinci versete sunt în legătură cu Psalmul 109..
ApreciazăApreciază
MARTURISITORUL
Cumetre, ia uite ce spui:
„Toate aceste tensiuni și hărțuieli se vor stinge de la sine atunci când vom trece la edificarea unității religioase a lumii pornind de la porunca din Psalmul 109 comun tuturor celor trei mari religii monoteiste.”
„pentru a înfătui unitatea religioasă creștină și apoi pe cea interreligioasă.”
Care unitate prietene?? Nu poate fi nici o unitate. Ci doar o revenire si o venire la Adevar a ereticilor respectiv a paganilor.
Si cum adica „Psalmul 109 comun tuturor celor trei mari religii monoteiste.”? Si islamul are psalmul 109? Dar evreii, care au schimbat Vechiul Testament cu Talmudul si Tora lor?
Cand zici unitate, te gandesti la unirea tuturor religiilor intr-un singura. Ori, daca esti ortodox poti vorbi de cel mult venirea la Ortodoxie a tuturor ratacitilor. Ma iei cu psalmul 109. Crezi ca in el e esenta adevaratei credinte? Aiurea. Si ereticii pot sustine ca se conduc dupa randuiala lui Melchisedec.
Trebuie sa vorbesti nu de „o singură rânduială, cea a lui Melchisedec, rânduiala cu pâine și vin”, ci de Trupul si Sangele lui Hristos cel revelat in Ortodoxie. De susccesiunea apostolica, ce se pastreaza numai la noi. De singurul Dumnezeu Adevarat, cunoscut asa cum trebuie doar in Ortodoxie.
Toate celelalte credinte/religii sunt demonice, de inspiratie satanica si toti se inchina unor dumnezei pe care nu-i cunosc, care nu sunt in nici un caz Dumnezeul cel Adevarat Ortodox.
Ortodoxia nici macar nu e religie, ci revelatie, descoperirea lui Dumnezeu catre oameni. Deci din cele trei nu poti vorbi decat doar de doua mari religii demonice (Ortodoxia fiind adevaratul Crestinism). Dar ce ne intereseaza ca sunt doua mari, cand ele sunt mult mai multe, mai mici sau mai mari.
Slefuieste-ti mai bine textul si fa-l mai ortodox, ca asa cum e aici, e ecumenist-sincretist si destul de aiurit.
ApreciazăApreciază
Mai, Marturisitorule departe de mine gandul de a ma certa cu tine, insa crede-ma textul tau asa cum l-ai scris intr-adevar este ambiguu si neortodox oricum ar fi citit in fuga sau mai pe-ndelete. Stii cum se zice: cand doi oameni iti spun ca esti beat mai bine te duci sa te culci. Asadar fii mai concis, mai clar, mai ortodox in exprimare daca tot vrei sa fii Marturisitor. In alta ordine de idei sunt intru totul de acord cu Daniel.
ApreciazăApreciază
Scoțându-mi cuvintele din întregul context mi se poate reproșa că n-am zis revenire în loc de unitate sau poate în loc de unire. Eu am utilizat sintagma UNITATEA RELIGIOASĂ fiindcă acesta este scopul final, dar am și spus cum trebuie să se înfăptuiască, respectând Porunca Biblică a Psalmului 109, pentru a se reveni la acea rânduială una și numai una statuată de primele Sinoade Ecumenice, ceea ce echivalează cu a spune „rânduiala ortodoxă”.
Am spus, clar, rânduiala cu pâine și vin desăvârșită de Mântuitorul la Cina cea de Taină pentru a se înțelege că prin transsubstanțiere sunt chiar Trupul și Sângele lui Cristos.
Totul presupune o întreagă teologhisire pornind de la trimiterile biblice pe care le-am preconizat mai ales pentru aceia care spun SOLA SCRIPTURA. Ca temei biblic Psalmul 109 + Mt.22,42-46 sunt de maximă generalitate, respectiv de maximă valabiltate și ca urmare nu mai pot fi ignorate de nimeni, oricum vor pune unii problema.
Dincolo de limitele firești ale textului, pe care mi le asum cu smerenie, prevederile biblice referitoare la rânduiala Bisericii Una trebuie respectate în întregul lor, iar aici nu am putut decât să le invoc. Vă rog să le aprofundați, să le formulați și să le promovați cum credeți că e mai bine, fiindcă numai necunoașterea și ca atare nerespectarea ne-a adus la jalea confesională actuală.
Vă mai rog să verificați și Dvs. dacă islamul are și el Psalmii cu Psalmul 109.
Ca soluție viabilă pentru întoarcerea (revenirea) tuturor la ortodoxie, porunca din Psalmul 109 trebuie analizată și comentată de un număr din ce în ce mai mare de credincioși pentru a nu rămâne victimele neștiinței noastre.
Oricât de viguroase ar fi protestele, ele sunt lipsite de eficiență, dacă nu știm ce vrem pentru a rezolva marea problemă a lumii, adică nu știm să propunem și să argumntăm o soluție viabilă în acest sens.
ApreciazăApreciază
MARTURISITORUL,
Deocamdata, cei care protesteaza vor ca ierarhii tradatori sa se dezica de semnaturile din Creta si ca Biserica Ortodoxa Romana sa iasa din Consiliul Mondial al „Bisericilor”. Apoi propavaduirea adevarului ortodox tuturor ereticilor si paganilor, direct, fara ocolisuri. Sa li se spuna ca sunt in greseala, nu sa li se gadile urechile cum fac episcopii nostri inducandu-i in eroare ca sunt si ei biserici si au taine si chipurile ca ar crede in acelasi Dumnezeu ca si noi..
In rest, vad ca te-ai blocat pe psalmul 109. Daca crezi ca e suficient…
ApreciazăApreciază
Acest marturisitorul cred ca este cu treaba pe aici
ApreciazăApreciază
Da, Mihai, mi-am făcut de treabă să vă invit pe toți la aprofundarea și dezbaterea colegială după model sinodal a Poruncii din Psalmul 109+Mt.22, mai ales Mt.22,42-46, care prevede o anume rânduială și, ca atare, trebuie să fie UNA ȘI NUMAI UNA.
Da, în această perioadă de tensiuni post Sinod Creta se cuvine să ne concentrăm cu toții pe aceste temeiuri biblice, care par a fundamenta o soluție de necontestat pentru întoarcerea tuturor la rânduiala Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.
Ca unul care refuz războiul de vorbe, nu fac decât să vă propun conlucrarea, fiecare după posibilitățile lui, fiindcă din punct de vedere tehnologic și al mijloacelor de comunicare globalizarea a devenit o realitate ireversibilă. o realitate ce se cere a fi edificată și în plan spriritual, domeniu dominat de viața religioasă.
Pacea socială mereu invocată pentru a face copromisuri în plan religios se înfăptuiește de fapt prin întoarcerea tuturor la Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească îndemnați și de Marea Poruncă a Psalmului 109, a cărei esență încă nu a fost valorificată de nimeni, niciodată. Aceasta este și principala cauză pentru care ne aflăm în această criză generalizată de ordin religios.
Puncte de sprijin pentru înțelegerea rolului pe care îl are religia în derularea activităților umane, de la comerț la politică externă, puteți găsi și la Arnold J. Toynbee (vezi și https://en.wikipedia.org/wiki/Arnold_J._Toynbee sau http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Arnold_J._Toynbee)
ApreciazăApreciază