Ipocrita scrisoare a Mitropolitului Teofan către IEROMONAHUL PAMVO DE LA SCHITUL RĂDENI

teofan-s

După cum știți: 

Schitul Rădeni şi credincioșii din zonă, împotriva lui Teofan şi a Sinodului tâlhăresc din Creta

Data: 12.12.2016

Nr: 15.157

Către Ieromonahul Pamvo Jugănaru

Schitul ,,Sf. Cuv. Parscheva” – Păstrăveni

Preacuvioase Părinte Pamvo

Cu multă durere am luat cunoştinţă despre conţinutul scrisorii pe care aţi adresat-o Exarhatului Arhiepiscopiei Iaşilor şi Părintelui Stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, prin care anunţaţi întreruperea pomenirii canonice a chiriarhului Arhiepiscopiei Iaşilor în cadrul sfintelor slujbe. În pofida acestei decizii foarte grave din punct de vedere al rânduielilor bisericeşti, menţionaţi faptul că nu intenţionaţi să vă separaţi de Biserica Ortodoxă Română.

Înţelegem grija pe care o are un ieromonah pentru a rămâne în dreapta credinţă şi a nu se abate de la rigoarea tradiţiei bisericeşti, râvnă pe care o avem şi noi. În acelaşi timp un păstor de suflete are datoria de a-i feri, pe cei încredinţaţi spre păstorire, de rătăciri şi amăgiri care, sub pretextul apărării rânduielii, exclud pe cei în cauză din comuniunea bisericească.

Preacuvioşia Voastră, ieromonah al Bisericii Ortodoxe Române, sunteţi slujitor al Arhiepiscopiei Iaşilor, al cărui chiriarh sunt. Aşa cum arată canonul 39 apostolic, ,,presbiterii şi diaconii să nu săvârşească nimic fără încuviinţarea episcopului, căci acesta este cel căruia i s-a încredinţat poporul Domnului şi acela de la care se va cere socoteală pentru sufletele lor”, una dintre cele mai importante obligaţii pe care le are orice slujitor este ca în toate să facă referire la episcopul locului pentru că aşa cum spune Sfântul Ignatie al Antiohiei, Biserica îşi manifestă unitatea şi sobornicitatea (catholicitatea), atunci când este în comuniune cu episcopul, cu preoţii şi diaconii care-l înconjoară 1.

Fiecare dintre slujitorii Bisericii, la nivelul său, este obligat să manifeste comuniunea cu episcopul, mitropolitul sau patriarhul, cea mai vizibilă expresie a acesteia fiind actul canonic al pomenirii, după rânduiala liturgică şi canonică, având în vedere şi cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că slujirea nu este deplină, decât din încredinţarea episcopului 2.

Prin oprirea pomenirii canonice, clericul se exclude el însuşi din comuniunea Bisericii şi în aceste condiţii, având în vedere că îndepărtarea de comuniunea Bisericii face ca lucrarea slujitorului în cauză să nu mai fie lucrarea Bisericii, în conformitate cu canonul 31 apostolic, după a doua şi eventual a treia chemare, preotul în cauză trebuie să fie pedepsit.

Invocarea canonului 15 I –II Constantinopol pentru a justifica întreruperea de către un cleric a pomenirii unui epsicop care este menţinut de toate sinoadele Bisericilor autocefale este un act de schismă. În cazul acesta concret, toate Sinoadele Bisericilor autocefale au menţinut comuniunea în urma Sinodului din Creta. Dimpotrivă, toate Bisericile Ortodoxe autocefale, chiar şi cele care nu au participat, au arătat că acest eveniment este o etapă importantă în manifestarea sinodalităţii în Biserica Ortodoxă.

Schisma izvorăşte şi din autojustificarea celui ce se consideră în drept să judece autoritatea sinodului. Sfântul Ioan Gură de Aur , nu şi-a arogat slujirea atunci când a fost judecat în mod abuziv. De dragul unităţii, nu a îndemnat la oprirea comuniunii. El mărturiseşte zicând: ,,Nimic nu poate irita mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! (…) Vătămarea aceasta nu este mai mică decât cea adusă de vrăjmaşii (Bisericii), ci cu mult mai mare, pentru că cea dintâi o face mai strălucită, pe când aceasta o face de ruşine  în faţa vrăjmaşilor ei, când este luptată de propriii ei fii. Căci acest fapt li se pare (vrăjmaşilor) drept o mare dovadă de înşelare: ca cei care au fost născuţi şi crescuţi în Biserică şi au fost învăţaţi cu exactitate tainele ei cele negrăite, tocmai aceia să se întoarcă fără de veste şi să se pună în rândul vrăjmaşilor ei.„ 3

Am înţeles din scrisoarea mai sus pomenită că aveţi nemulţumiri şi că aduceţi acuzaţii Sindonului din Creta şi participanţilor. După rânduiala Bisericii, acuzaţiile împotriva episcopului sunt aduse şi înaintate de către cei în drept Sinodului şi tot un Sinod este competent să judece documentele sinodale.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ultimei sesiune, a arătat că există posibilitatea de îmbunătăţire a documentelor Sinodului din Creta precizând că: ,,…….. textele pot fi explicitate, nuanţate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt şi Mare Sinod  al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora şi redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate şi perfecţionate până când se va realiza un consens”.

Din interiorul Bisericii putem cu toţii să atragem atenţia asupra unor probleme pe care le identificăm în viaţa bisericească şi nădăjduim ca prin Harul lui Dumnezeu, cei care au primit responsabilitatea de a cârmui poporul ortodox, să poată îmbunătăţi, modifica şi completa documentele Sinodului din Creta într-un viitor Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe.

În două rânduri, noi v-am chemat la o discuţie pastorală şi canonică şi nu am primit răspuns. aşa cum ne cere Canonul 31 apostolic, vă adresăm încă o dată chemarea de a vă reintegra lucrarea liturgică în slujirea Bisericii prin pomenirea chiriarhului la Sfintele Slujbe.

Dacă Preacuvioşia Voastră stăruiţi în decizia de a nu mai manifesta comuniunea canonică prin pomenirea liturgică a chiriarhului, singur vă excludeţi din Biserică şi vă puneţi în situaţia de a fi sancţionat în temeiul Sfintelor canoane deja menţionate şi în conformitate cu rânduielile canonice şi disciplinare ale Bisericii Ortodoxe Române.

Cu durere şi nădejde în Hristos, Domnul

Teofan

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Note

  1. cf. Sf. Ignatie al Antiohiei, ,,Epistola către Filadelfieni”, în: PSB, I, EIBMBOR, Bucureşti, 1981, p.178; Idem ,,Epistola către Smirneni”, 7, 1, în: PSB, I, pp. 182-186.
  2. Sf. Ioan Gură de Aur, ,,Omiliile 2, 4, la 2 Timotei”, în: PG, 62, 612, apud Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, EIBMBOR, Bucureşti, 1978, p. 100.
  3. Sf. Ioan Gură de Aur, ,,Omilii la Epistola către Efeseni”, 11, în: PG 62, 85.

Sursa: Aparam Ortodoxia 


Am spus în titlu că scrisoarea este ipocrită, cum ipocrit este și cel care a emis-o. De ce? Pentru că, mitropolitul Teofan, face referire la două canoane apostolice (31 și 39), susținând că nu le respectă pr. Pamvo și alții mărturisitori, dar  el insuși nu respectă canoanele 10, 29 (probabil), 45, 46 și 64 apostolice. Precum si altele, ale multor sinoade.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Ipocrita scrisoare a Mitropolitului Teofan către IEROMONAHUL PAMVO DE LA SCHITUL RĂDENI

  1. Pingback: Răspunsul SCHITULUI RĂDENI și al părintelui PAMVO la scrisoarea acuzatoare a mitropolitului Teofan – Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s