Despre sărbătoarea NAȘTERII DOMNULUI. Cum este și cum era…

Ce cari tu? Moș Crăciun: Multe cadouri pentru toată lumea. Iisus: Eu car doar una (o cruce), dar este suficientă pentru toată lumea.

Mai fericit este A DA decât A LUA …

Pentru lumea de astăzi, Crăciunul se traduce doar prin câteva cuvinte cheie : luminiţe, brad, CADOURI, reduceri, distracţie şi voie bună. De departe, Crăciunul a ajuns cea mai celebrată sărbătoare din toată lumea, de care se bucură atât creştinii, cât şi necreştinii… Însă cum am spus şi mai sus centrul de greutate al acestei sărbători a devenit schimbul de cadouri în familie sau darurile aduse de ,,Moş Crăciun’’.

În ţara noastră, de naşterea pruncului Iisus ne mai amintesc cumva colindele, în măsura în care nu sunt şi acestea dedicate tot lui ,,Moş Crăciun’’ care vine ,,din moşi –strămoşi, încărcat cu jucării’’, pentru ,,fetiţe şi băieţi’’. Şi în acelaşi ,,spirit al Crăciunului’’, ca nu cumva să rateze a primi jucăriile – tot felul de păpuşi cu spiderman, Barbie şi tot ce mai e la modă acum – copii noştri au grijă să transmită din timp lungi răvaşe cu dorinţele lor, totul PENTRU EI. Şi pentru că moşul mai apare de regulă pe la serbările micilor şcolari, aceştia din urmă, prin grija învăţătorilor, educatorilor învaţă şi câteva colinde cu care să-l impresioneze. Şi în general din repertoriu nu lipseşte ,,Moş Crăciun cu plete dalbe, a sosit de prin nămeţi, să aducă daruri MULTE…’’. Apoi după ce totul se termină şi primesc cadourile, cui mulţumesc pentru ele ? Păi, după cum e firesc tot moşului. Alţii nu au prilejul să se întâlnească cu moşul faţă în faţă, dar cu toate acestea îl aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare de a-şi desface cadourile. Şi oricum, nu-i o problemă asta, deoarece îl văd pe ,,moş’’ peste tot : în toate reclamele TV, în desenele pentru copii, în filme, în parcurile de joacă, la vitrinele magazinelor, pe sticlele de suc, pe ambalajul cutiilor de bomboane, în mall-uri, în bradul de acasă, pentru că şi acolo sunt figurine cu ,,moşul’’ etc. Şi tabloul acesta se repetă an de an de Crăciun (Naşterea Domnului), de parcă niciodată nu a fost altfel.

Şi aşa aproape pe nesimţite, copii şi părinţi ne depărtăm tot mai mult de pruncul Iisus – Mântuitorul nostru, apropiindu-ne şi dorindu-l doar pe moşul cu cadouri LUMEŞTI. Însă dacă pentru o clipă îi vom da masca jos acestui ,,moş’’ bătrân cu plete albe, veşnic însoţit de sacul lui cu jucării şi de o sanie trasă ba de reni, ba de un măgar, ba de un iepuraş după închipuirea fiecăruia afla-vom ADEVĂRUL despre el. Un lucru e cert : felul în care înţeleg unii a serba Crăciunul acum e mult diferit de felul în care se bucurau de această sărbătoare primii creştini sau sfinţii părinţi – Vasile, Ioan Gură de Aur – şi chiar moşii şi strămoşii din familia mea (când era mică, de pildă, pe vremea mamei mele nu exista obiceiul împodobirii bradului sau a cadourilor, ci mai târziu a pătruns acest curent). Un obicei de a dărui copiilor dulciuri s-a perpetuat în Europa de Sfântul Nicolae, deoarece el avea obiceiul de a lăsa milostenii, în ascuns, nevoiaşilor. Europenii, şi în primul rând cei catolici, îl considerau pe Sfântul Nicolae protector al lor, dar şi al copiilor.

Atunci când figura Sfântului Nicolae a ajuns în America, a luat naştere şi ,,Moş Crăciun’’ – celebrul Santa Claus. În 1860, a fost desenat pentru prima oară de caricaturistul american Thomas Nast, în revista ”Harper’s Weekly”. Reprezentarea care avea să-l consacre însă ca Moşu’ pe care-l ştim şi azi a fost realizată în 1931 de Haddon Sundblom pentru o campanie publicitară de sărbători derulată de COCA-COLA. Între timp de-a lungul anilor, s-au adăugat tot felul de poveşti în jurul acestuia. Acum, cu ajutorul mass – mediei, se ştie că moşul trăieşte în Laponia, aproape de Polul Nord, (66 grade 33 minute e paralela latitudine nordică unde ar locui – întâmplător sau nu 666 !) fiind ajutat la fabricarea jucăriilor de zeci de spiriduşi, iar la transportul cadourilor de opt reni, dintre care cel mai cunoscut este Rudolph. De asemenea, se mai ştie că înainte de a pleca să împartă jucării, renii sunt daţi cu praf MAGIC de către spriduşi, pentru a putea zbura şi înconjura Pământul. Şi tot întâmplător sau nu moşul are şi o adresă poştală Santa Claus, Artic Circle, 96930, Rovaniemi – Finlanda. Pentru a contracara publicitatea acerbă realizată acestui moş, creştinii au ,,inventat,, la rândul lor legenda lui Crăciun şi a Crăciunoaiei care a ajutat-o pe Maica Domnului să nască, dar care nu are nicio acoperire reală, aşa după cum nu are nici legenda celui de-al patrulea mag. De altfel, Biblia stă mărturie despre acestea, prin cele patru Evanghelii.

De ce împodobim brazii ?

Şi pentru că moşul vine la pachet cu BRADUL, ar fi câteva lucruri de spus şi despre tradiţia împodobirii bradului, care are rădăcini păgâne. Obiceiul decorării bradului provine de la egipteni, care îşi decorau casele cu frunze de palmier în ziua solstiţiului de iarnă în ideea de a se apăra de spiritele rele. Obiceiul a fost apoi preluat şi de romani, care au folosit brazii în locul palmierilor. În secolul XV-lea, în provincii precum Alsacia şi Lorena, pomii se împodobeau de Anul Nou şi nu de Crăciun. Tradiţia a fost preluată şi în Spania, Italia, Franţa şi Elveţia. Şi mai apoi s-a ajuns cu această tradiţie şi la popoarele germanice şi s-a răspândit ulterior în restul Europei și apoi în toată lumea după Primul Război Mondial. Primul brad împodobit a fost înălţat în piaţa publică din Strasbourg, în anul 1605. Se mai cunoaşte că, prin 1535, Martin Luther ar fi adus primul brad în casă şi l-ar fi împodobit cu mere şi lumânări aprinse şi tot el a introdus şi obiceiul darurilor în noaptea de 24 spre 25 decembrie, în scopul de face ca copiii să fie mai apropiaţi de Iisus şi de a eclipsa sărbătoarea catolică a Sfântului Nicolae. Prin urmare, dacă acum peste 7000 de ani Eva a fost amăgită de un şarpe (diavol) sub un măr/smochin, azi scena se repetă sub un alt decor şi cu alte personaje.

Crăciun fericit ?

Aşadar astăzi Crăciunul este vienez, de vis, magic sau oricum altcumva, numai NU DUHOVNICESC, nu creştinesc. Nu e suficient să fim botezaţi ortodox dacă nu avem un mod creştinesc de viaţă, de gândire, de mâncare, alte destinaţii de plimbare, o altă viziune asupra universului, alte ocupaţii zilnice, alte griji, alte metode, alte soluţii, alt fel de a ne educa copii. Iar de Crăciun asta înseamnă, printre altele, că nu trebuie să-i minţim pe copii că există un ,,moş’’ care aduce daruri – atitudine prin care nu facem decât să le mărim egoismul, invidia pentru că nu au primit o păpuşă la fel ca a colegului, slava deşartă şi mândria pentru că maşinuţa lor e cea mai ,,cool’’ – mai ales că astfel, când vor mai creşte vor fi dezamăgiţi şi le va slăbi încrederea în noi. Ce rost îşi au serbările şcolare, unde părinţi se deghizează în acelaşi moş, înfierbântând imaginaţia propriilor copii şi unde moşul e din nou centrul atenţiei, deşi sărbătoarea e a lui Hristos ? Mai bine ar fi să-i deprindem cu postul, cu rugăciunea, cu jertfa pentru aproapele, să-i facem să înţeleagă că mai fericit este A DA şi nu a lua. Să învăţăm a nu flutura la întâmplare pe orice felicitare un ,,Crăciun fericit !’’ aşa oricum, căci reţeta fericirilor ne-a lăsat-o altfel HRISTOS.

Încă un argument…

Şi în Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin important decât Paştele. Ajunul Crăciunului înseamnă o masă frugală ce încheie o perioadă de post de 40 de zile, iar pentru copii înseamnă mersul la colindat. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. La întoarcerea de la biserică, familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo (”pâinea lui Hristos”), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei o prepară în ajun. Grecii nu împodobesc nici brad şi nici cadouri nu îşi împart de Crăciun. În schimb, pe 1 ianuarie, în momentul când este sărbătorit Sfântul Vasile cei dragi îşi împart cadouri.

Cum petrecea Crăciunul Sfântul Voievod Ștefan cel Mare?

Cum credeți că au serbat Crăciunul Sf. Voievod Ştefan cel Mare sau Sf. Brâncoveni? Copiii lor au avut parte oare de feericul brad, ornat cu zeci de podoabe strălucitoare? Nici vorbă! La români, primul brad a fost împodobit în 1866, în casa lui Carol I. Se înțelege că tradiția provenea din Apus. Nici „venirea Moșului Crăciun” nu o putem certifica în acei ani: obiceiul a apărut târziu, abia prin secolul al XIX-lea, în America, de acolo preluându-se și adaptându-se în aproape întreaga lumea creștină, după cum am explicat déjà.

Nici denumirea generică de „Crăciun” nu se cunoştea pe-atunci. Grigore Ureche pomeneşte într-o cronică nu de sărbătoarea Crăciunului, ci de a „Născutului”. La fel, Sfântul Ierarh Dosoftei, în cartea Despre viața și petrecerea Sfinților, amintește de ziua Născutului Domnului Hristos. Termenul folosit în prezent pentru praznicul Nașterii Domnului are, se pare, origine apuseană recentă, intrând în limbajul eclesiastic, dar nu numai, după secolul al XVIII-lea. Oare ce Crăciun o fi fost, fără brad, fără „Moșul” darnic, care, uneori, nu se dovedeşte destul de generos cu toți copiii, din moment ce o sumedenie dintre ei suferă de foame ori de frig? Deși lipsit de fastul actual, de milioanele de beculețe aprinse în bradul licărind, Crăciunul acelor timpuri se arăta mult mai luminos, mai bogat decât astăzi. De ce? Fiindcă oamenii, căutându-L în primul rând pe Domnul, îşi împodobeau sufletele. Hristos-Pruncul Se afla în centrul sărbătorii, ca Lumină care luminează tuturor. De ziua „Născutului”, Hristos însemna totul.

Aşadar Hristos – Pruncul trebuie să ne fie bucuria deplină a Crăciunului de vrem să fim creştini în trăire, nu doar cu numele.

P.S. ”Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor!” Sf. Ioan Gură de Aur

Autor: C. D.